|
|
|
Dimensiunile agresivitatii in sport
Termenul agresivitate a fost folosit in mod curent pentru a defini o gama de comportamente diferite: izbucniri violente, bataia, jucatorul agresiv care ataca intentionat in fotbal, lovirea agresiva a unui adversar. In psihologia sportiva agresiunea este atribuita oricarui comportament intentionat pentru a rani un alt individ sau obiect prin mijloace verbale sau fizice.
Se poate preciza ca, agresiunea include comportament, agresiunea include intentie, agresiunea implica degradarea sau tulburarea unei alte persoane sau obiecte. Literatura psihologica sportiva diferentiaza intre agresivitatea instrumentala si cea care are ceva drept tinta Una din sursele posibile ale agresiunii in sport implica natura competitiei. Una din cele mai recente teorii psihologice a dezvoltat explicare agresiuni ca ipoteza de frustrare-agresiune. Aceasta teorie sugereaza ca frustrarea amplifica probabilitatea comportamentului agresiv; in acest caz, frustrarea este definita drept raspuns cu tinta blocata.
Nivelul contactului fizic intre sportivi a fost sugerat drept factor motivational al comportamentului agresiv. insasi natura anumitor sporturi (hochei pe gheata, rugbi, si intr-o oarecare masura si baschetul) necesita un nivel ridicat al contactului fizic, reactia la contactul fizic fiind diferita in functie de cum este perceput actul. Exista diferite teorii si conceptii despre agresivitate: teoriile invatarii, ale agresiunii-frustrarii, conceptiile psihanalitice si etologice.
Teoriile invatarii
Inspirate din conceptele comportamentale, aceste teorii se bazeaza pe principiul dobandirii comportamentelor agresive prin invatare. Dintre cei care au propus perspectiva influentei sociale cel mai notabil este Albert Bandura (1973) care afirma ca agresiunea este un comportament social cerut, ales si mentinut la fel ca si alte comportamente. Bandura considera ca invatam si preluam comportamentele agresive: prin influentare directa si prin invatarea din observatii. Spre deosebire de teoriile instinctuale si cele induse, teoria influentei sociale nu propune influentarea constanta spre agresiune. Potrivit teoriei, agresiunea este dobandita prin incurajare si modelare iar indivizii agreseaza numai in conditii care faciliteaza comportamentele agresive.
Teoria agresiunii -frustrarii
Teoriile induse, a doua mare perspectiva teoretica asupra agresiunii, are mai mare credibilitate printre psihologi. Cea mai de seama perspectiva indusa este ipoteza fustatio-agresiunii propusa de Dollard, Doob, Miller, Mowrer si Sears Cele doua propuneri cheie ale ipotezei lui Dollard sunt ca: -fustratia duce intotdeauna la o forma de agresiune; -agresiunea intotdeauna franeaza fustratia. De fapt, frustratia nu cauzeaza agresiune in mod direct. Dimpotriva, frustratia care reprezinta orice blocare in comportamentul orientat catre un scop, induce o instigare spre agresiune cunoscuta ca agresiune indusa. Aceasta agresiune indusa, se apreciaza, faciliteaza comportamentul agresiv
Conceptia psihanalitica
In teoria despre excitatie, Freud introduce doua grupe de instincte complet diferite, instinctele vietii sau Eros si instinctele mortii sau Thanatos. Instinctul sexual apartine primului grup, in timp ce impulsurile agresive, prin tendinta lor destructiva, apartin celui de-al doilea
Abordarea etologica
Teoriile instinctuale, propun ca teza agresivitatea ca fiind o caracteristica innascuta a tuturor indivizilor: suntem nascuti cu un instinct care face inevitabil comportamentul agresiv. Teoriile instinctuale se impart, din perspectiva etologica, au doua orientari principale: agresiunii reale sau indirecte. Cealalta mare teorie a instinctului, din perspectiva etologica este in mare masura cunoscuta datorita lucrarilor K. Lorentz. Lorentz si alti etologisti afirma ca instinctul agresiv este un instinct innascut de lupta care s-a dezv. de-a lungul evol. speciei umane.
Catarsisul
Catarsisul este definit ca o descarcare emotionala, ca o deliberare si o exteriorizare a agresivitatii, efectul catarsic corespunzand unei diminuari a tendintei de a agresa.
Cercetarile psihologiei sportive efectuate asupra relatiei dintre agresiune si sport au pornit pe trei directii: unii cercetatori percep agresiunea in sport ca un catharsis care permite eliberarea impulsurilor agresive si reduce comportamentul agresiv in situatiile sportive; alti cercetatori au examinat antecedentele si consecintele agresiunii in sport altii s-au preocupat de efectele comportamentului agresiv in manifestarile sportive. Cea mai discutata problema a agresiunii in psihologia sportiva este daca activitatea sportiva, poate actiona ca un catharsis care ar reduce comportamentul agresiv in situatii nesportive.
