Tesuturile animale si vegetale

TESUTURILE ANIMALE SI VEGETALE

La organismele unicelulare,celula indeplineste toate celulele necesare vietii: hranire, respiratie, reproducere; La organismele pluricelulare, celulele se specializeaza, fiecare pentru o anumita functie, fiecare celula avand forma si structura corespunzatoare acelei functii.Astfel apar tesuturile.Stiinta care studiaza tesuturile se numeste histologie.

Tesuturile sunt grupari de celule interdependente care au aceeasi origine, forma, structura si functie.Tesuturile se grupeaza la randul lor, formand organe.

TESUTUL VEGETAL

Dupa forma celulelor,tesuturile pot fi:

-parenchimatice;

-prozenchimatice.

Tesuturile parenchimatice sunt alcatuite din celule izodiametrice,la care cele trei diametre sunt egale;

Tesuturile prozenchimatice sunt alcatuite din celule heterodiametrice la care diametrul longitudinal este mai mare decat cel orizontal.

Tesuturile embrionare sunt formate din celule care se divid. Se formeaza astfel celule noi, care se diferentiaza ulteriuor, specializandu-se si generand tesuturi definitive.

Celulele meristematice sunt mici, rotunjite, cu pereti subtiri, fara spatii libere intre ele. Sintetizeaza intens substante organice. Meristemele sunt singurele tesuturi in care pot fi observate celule aflate in diferite faze ale mitozei.

Embrionul este format la inceput numai din meristem primordial. Pe masura ce plantuta se dezvolta, majoritatea celulelor se specializeaza si nu se mai divid. Raman cateva celule meristematice primordiale in varfurile radacinilor si tulpinilor. Din ele deriva meristeme primare, cu un inceput de diferentiere, care asigura cresterea in lungime. Denumirea de meristeme apicale indica pozitia lor in varfurile de crestere. La unele familii (graminee) exista meristeme primare intercalare, deasupra nodurilor tulpinii. In unele cazuri, celulele tesuturilor definitive redobandesc capacitatea de diviziune si astfel apar maristeme secundare.

Acestea sunt situte in afara axului organelor (de aceea sunt meristeme laterale), pe doua cercuri concentrice si asigura ingrosarea secundara a radacinii si tulpinii

Tesuturile definitive contin celule specializate care nu se mai divid. Ele pot fi:

1. Tesuturi de aparare formate din unul sau mai multe straturi de celule care acopera organele. Organele tinere sunt acoperite cu epiderma, formata de regula dintr-un singur strat de celule.

2. Tesuturile fundamentale produc sau depoziteaza substante. Observati la microscop o sectiune intr-o frunza. Vati observa ca intre epiderma superioara si cea inferioara se afla mai ales celule cu cloroplaste. Deci, ele produc prin fotosinteza substante organice. Observati in sectiune in tuberculul de cartof tesutul fundamental de depozitare. Unele tesuturi fundamentale depoziteaza apa - tesuturi acvifere (la plante din zone secetoase) sau aer - tesuturi aerifere (la plante acvatice).

3. Tesuturile conducatoare transporta seva. Tesutul conducator contine celule alungite care formeaza doua feluri de vase:

a. Vasele lemnoase ale angiospermelor se numesc trahee. Prin ele circula seva bruta. Celulele cilindrice, dispuse cap la cap, isi pierd citoplasma si raman peretii celulari formand tuburi. Elementele in forma de inele, spirale sau retea nu sunt ornamente, ci ingrosari ale peretelui celular menite sa-i dea rezistenta;                  

b. Vasele liberiene sunt formate din celule vii. Prin ele circula seva elaborata.

Vasele se grupeaza, formand fascicule, si sunt insotite de celule cu rol  de hranire si de sustinere. La plantele cu cresteri anuale apare un meristem secundar numit cambiu libero-lemnos. El produce tesut liberian spre exterior si lemnos spre interior, determinand ingrosarea radacinii si tulpinii. El functioneaza diferit primavara si toamna, rezultand de aici cunoscutele inele anuale de crestere.

4. Tesuturile mecanice dau organelor rezistenta necesara pentru a sustine greutatea propriului corp, in conditiile actiunii unor forte externe. Ele sunt formate din celule cu peretii ingrosati. Tesutul mecanic la care celulele au peretii ingrosati neuniform se numeste colenchim, iar cel la careingrosarea este uniforma se numeste schelerenchim.

5. Tesuturile secretoare sunt formate din celule care produc si elimina diferite substante

TESUTUL ANIMAL  reprezinta o grupare de celule strans unite intre ele care au aceeasi forma si structura si indeplinesc aceeasi functie.

Celulele animale, spre deosebire de cele vegetale, nu au perete celular.Conturul lor este greu de observat cu ajutorul microscopului optic scolar,mai ales daca ele sunt alaturate.De aceea se recomanda ca, acolo unde este posibil, trebuie sa incercam sa conturam celulele in functie de  numarul si forma nucleilor.

In cursul dezvoltarii embrionare, la animale se diferentiaza patru tipuri de tesuturi: epiteliale, conjunctive, muscular si nervos

A.Tesuturile epiteliale acopera suprafata externa a corpului, captusesc cavitatile organelor interne, formeaza parenchimul glandelor exocrine si endocrine si membranele specializate in receptionarea stimulilor externi. Deci, dupa functia pe care o indeplinesc tesuturile epiteliale sunt de mai multe feluri: de acoperire, glandulare si senzoriale.

Celulele epiteliale sunt strans unite intre ele, printre celule aflandu-se o substanta numita ciment, daca se gaseste in cantitati mici, si fundamentala, daca se gaseste in cantitati mari. Legatura dintre celule se realizeaza cu ajutorul tonofibrilelor sau desmozomilor (se considera a fi prelungiri ale reticulului endoplasmatic). In zona de legatura cu tesutul conjunctiv, celulele epiteliale sunt asezate pe o membrana bazala, care are rol de suport si de schimb nutritiv cu acest tesut. Epiteliile nu au vase de sange, schimbul de substante nutritive realizandu-se prin difuzie de la celulele tesutului conjunctiv care le insotesc intotdeauna. Printre celulele epiteliale se gasesc terminatii nervoase cu rol senzitiv.

Epiteliile de acoperire sunt localizate in piele si mucoasele organelor cavitare.

Dupa numarul straturilor de celule pot fi: unistratificate, pluristratificate sau pseudostratificate. Celulele lor sunt cubice, cilindrice (prismatice) sau turtite (pavimentoase) si au, in general, nuclei mari.

a) Tesuturile epiteliale de acoperire unistratificate cu celule:

-pavimentoase se gasesc in tunica interna a capilarelor sangvine si limfatice, peritoneu (sustine organele abdominale), pericardul inimii, foitele pleurale (plamani), alveolele pulmonare.

-cubice se gasesc la nivelul bronhiolelor si in canalele unor glande secretorii

-cilindrice se gasesc in organele tubului digestiv in regiunea situata intre stomac si rect, mucoasa nazala si trompei uterine.

Aceste tesuturi sunt alcatuite dintr-un singur strat de celule care se sprijina direct pe membrana bazala. Epiteliile care au celule turtite (pavimentoase) se mai numesc si endotelii.

b)Tesuturile epiteliale de acoperire pluristratificate cu celule:

-pavimentoase se gasesc in epiderma, mucoasa esofagiana si bucala, uretre

-cubice se gasesc in canalele glandelor salivare

-cilindrice se gasesc la nivelul vezicii urinare, ureterelor si mucoasei laringiene si faringiene

c)Tesuturile epiteliale de acoperire pseudostratificate se gasesc in trahee si in bronhiile principale.

Epiteliile pluristratificate formeaza paturi alcatuite din mai multe straturi. Stratul profund se sprijina pe membrana bazala si este format din celule care se inmultesc activ (strat generator). La suprafata acestor epitelii se afla un strat superficial care vine in contact direct cu mediul intern sau extern. In cazul epidermei, celulele acestui strat se cheratinizeaza si mor (se descuameaza), fiind inlocuite permanent de celulele din stratul generator.

Epiteliile glandulare produc substante de secretie. Celulele lor sunt de obicei, ovale sau sfericesi au numeroase mitocondrii si un aparat Golgi foarte dezvoltat. Ele alcatuiesc parenchimul glandular care se asociaza cu tesut conjunctiv, vase de sange, limfatice si nervi si formeaza glandele secretoare. Acestea pot fi:

-exocrine - produsul de secretie este eliminat la exterior printr-un canal (glandele sudoripare si sebacee) sau in cavitati (glandele salivare si gastrice)

-endocrine - produsul de secretie - hormonii - este eliminat direct in sange; nu au canal excretor (tiroida, paratiroida, glandele suprarenale etc.)

-mixte au dubla secretie (hormoni si alti produsi) (pancreasul, testiculul, ovarul).

Unele glande exocrine sunt unicelulare (exemplu, glandele din mucoasa bucala, din epiteliul intestinal, din epiteliul arborelui respirator etc.). Acestea au, in general, forma unui caliciu (de unde si numele de glande caliciforme) si secreta mucus. Alte glande exocrine sunt pluricelulare. Ele au o parte secretorie celulara si un canal excretor care poate fi simplu sau ramificat. Acestea au forma tubulara (glandele gastrice, intestinale), ramificata sau de ciorchine (acinoase) (exemplu, glandele salivare).

Glandele endocrine au celule secretoare grupate in foliculi, cordoane, insule, toate inconjurate de o bogata retea de vase sangvine

Epiteliile senzoriale sunt specializate in receptionarea diferitilor stimuli din mediu. Ele sunt formate din celule senzoriale si celule de sustinere. Celulele senzoriale au fie 2 prelungiri (una apicala si alta bazala), fie numai una apicala cu rol in receptionarea excitatiilor din mediu. Aceste excitatii sunt trransformate in influx nervos si transmise terminatiilor nevoase ale neuronilor senzitivi cu care vin in contact prin polul bazal.

Celulele senzoriale sunt tactile (in epiderm), gustative (mugurii gustativi din epiteliul mucoasei bucale), auditive (epiteliul organului Corti din urechea interna), olfactive (epiteliul mucoasei nazale), celulele cu conuri si bastonase din retina etc.

Rolul acestor epitelii senzoriale este foarte important pentru integrarea organismului in mediu.

B.Tesutul conjunctiv, dupa cum spune si numele, face legatura dintre diferitele organe, precum si dintre componentele acestora. Acest tip de tesut nu vine insa in legatura directa cu mediul extern sau cu lumenul vaselor.

Este alcatuit din: celule conjunctive, fibre conjunctive si substanta fundamentala.

Celulele conjunctive provin din celulele mezoblastice embrionare. Majoritatea au forma stelata sau fusiforma si prezinta prelungiri care le pun in legatura unelel cu celelalte. Ele sunt caracteristice fiecarui tesut conjunctiv.

Fibrele conjunctive sunt de natura proteica. In functie de aceasta proteina, ele pot fi: de colagen, elastice si de reticulina.

Fibrele de colagen se gasesc in toate tesuturile conjunctive, cu deosebire in alcatuirea ligamentelor si tendoanelor. Ele sunt foarte rezistente pentru ca contin colagen; acesta da gelatina prin fierbere.

Colagenul se reinoieste incet, dar cu varsta, fibrele se inmultesc si se impregneaza cu substante minerale si organice (colesterol), proces numit sclerozare.

Fibrele elastice contin elastina, o proteina elastica. Fibrele elastice au o compozitie asemanatoare cu colagenul; prin fierbere elastina nu da gelatina. Ele sunt mai subtiri decat fibrele conjunctive si mai ramificate.

Fibrele de reticulina se gasesc in organele limfopoietice si hematoformatoare: splina, ficat, maduva rosie, ganglionii limfatici. Ele contin reticulina, substanta asemanatoare colagenului.

Tesutul conjunctiv contine apoximativ 1/3 din cantitatea totala de apa a corpului omenesc.

Substanta fundamentala este produsul celulelor si are rolul de a le separa. Ea contine in proportii diferite substante minerale, organice (mai ales proteine) si apa; in functie de acestea substanta fundamentala poate fi: fluida, moale, consistenta, dura.

In functie de consistenta substantei fundamentale, tesuturile conjunctive se clasifica in: moi, semi-dure si dure.

Tesutul lax

Celulele au forma stelata. Celulele, fibrele si substanta fundamentala se afla in proportii aproximativ egale. Prezinta celule mobile (leucocite si limfocite). Celule fixe sunt: fibrocitul si histiocitul, care are rol in distrugerea substantelor electronegative.Este cel mai raspandit tesut conjunctiv. El umple spatiile dintre organe si leaga fibrele musculare.Are rol de sustinere, legatura, trofic, aparare si hranire.

Tesutul reticulat

Are celule cu prelungiri ramificate. Prezinta numeroase fibre de reticulina care sunt dispuse sub forma de retea. In ochiurile retelei se afla multa substanta fundamentala.Se gaseste in organele hematoformatoare si limfopoietice: spilna, ficat, maduva rosie, ganglionii limfatici.Are rol de aparare (fagocitoza).

Tesutul adipos

Prezinta numeroase celule adipoase, care au nucleul inpins spre periferie si prezinta o picatura mare de grasime.Se afla in jurul organelor viscerale, hipoderm si mezenter (pliu al peritoneului care fixeaza organele abdominale (digestive) de peretele posterior al cavitatii abdominale).Au rol de izolant termic si antisoc.

Tesutul fibros

Celulele si substanta sunt putine. Prezinta multe fibre de colagen si elastice dispuse paralel.Se afla in ligamente, tendoane, fasciile musculare, duramater, cavitatile unor organe, apronevroze. Au rol de protectie in locurile de frecare, tractiune si presiune.

Tesutul elastic

Celulele si substanta se fla in cantitati mici. Predomina fibrele elastice.Se afla in tunica medie a venelor si arterelor, plamani si corzi vocale.

Substanta fundamental contine o proteina numita condrina, care ii da aspectul de cartilaj, si multe saruri minerale, mai ales cele de Na (95%).Se afla fibre de colagen si elastice.

Celule conjunctive sunt reprezentate de condroblaste (celulele tinere), din care vor lua nastere condrocitele (celulele mature, adulte), care se afla in niste cavitati numite condroplaste. Celulele sunt protejate in partea superioara de mai multe straturi de celule ce formeaza pericondrul.Nu sunt vascularizate.

Tesutul cartilaginos hialin

Predomina substanta fundamentala.Se afla in inele cartilaginoale traheale, in scheletul embrionului, cartilaje costale si laringiene, legaturile cartilaginoase dintre oase.

Tesutul cartilaginos elastic

Predomina fibrele elastice.Se gaseste in epiglota, pavilionul urechii si conductul auditiv extern.

Tesutul cartilaginos fibros

Predomina fibrele de colagen.Se gaseste in inele intervertebrale, simfiza pubiana, legaturile dintre tendoane si oase, meniscurile articulare.

Substanta fundamentala este structura in lamele osoase formate dintr-o proteina (oseina) si impregnate cu saruri fosfocalcice. Au numai fibre de colagen.Celule sunt reprezentate de osteoblaste (celulele tinere) din care vor rezulta osteocitle (celulele mature) si care se gasesc in niste cavitati numite osteoplaste. Pe langa acestea se mai gasesc si osteoclastele, celule multinucleare (care contin enzime) cu rol in "repararea" fracturilor si formarea canalului medular (canalul Hawers), prin care trec vase de sange. Sunt tesuturi vascularizate. Activitatea celulelor este controlata de numerosi hormoni precum cei de crestere: testosteronul si estrogen. Osteoblastele depoziteaza substante fosfocalcice, iar osteoclastele le folosesc in regenerarea oaselor fracturate.

Tesutul osos compact

Unitatea anatomofunctionala este osteonul format dintr-un canal Hawers inconjurat de lamele osoase dispuse concentrice ce contin osteocite dispuse in osteoplaste si un vas de sange.Se gasesc in lama externa a oaselor late, in oasele lungi si diafiza.

Tesutul osos spongios

Are areole (cavitati) pline cu maduva rosie; ele comunica intre ele fara a avea continuitate.Maduva rosie se gaseste la nou-nascut in toate oasele acestuia, iar in adolescenta in oasele scheletului axial se inlocuieste cu maduva galbena care este mai putin activa.

Lamelele osoase sunt sub forma de trabecule (arcuri) care maresc rezistenta osului.Se gasesc in oasele late si scurte, in epifizele oaselor lungi.Oasele sunt inconjurate de o membrana rezistenta, protectoare si nutritiva numita periost. Aceasta este singura parte a osului care are senzatii

C.Tesutul muscular

Corpul uman are aproximativ 700 de muschi, care reprezinta 40% din masa corpului. Muschii denumiti aparenti sunt vizibili sub piele, in special la culturisti. Acestia formeaza un strat superficial sub care se gasesc straturi musculare intermediare. Sub acestea din urma, muschii profunzi se afla in contact direct cu oasele scheletului.
Dupa functie, localizare sau natura fibrelor se disting trei tipuri de muschi: netezi, striati si cardiac. Examenul detaliat al particularitatilor muschilor permite sa se inteleaga rolul lor in functionarea corpului uman

Muschii striati sunt cei mai numerosi: peste 600. Termenul striat provine din aspectul zebrat, la microscop, al fasciculelor de fibre musculare. Acesti muschi sunt denumiti scheletici, pentru ca sunt legati direct de oase prin tendoane - o structura de asemenea fibroasa, rezista la intinderi - care pun in actiune articulatiile. Capacitatea lor de a alterna cu rapiditate contractia si relaxarea le permite realizarea de miscari multiple. 

Acest tip muscular este denumit si voluntar, aflandu-se sub controlul constient al creierului.
Fiecare fibra musculara este conectata la creier prin intermediul unui nerv, iar comenzile acestuia sunt transmise prin influxuri nervoase. Impulsul nervos transmis la fibrele musculare antreneaza o cascada de reactii chimice care produce contractia muschiului.

Cu toate ca sunt rapizi si vigurosi, muschii striati au nevoie de repaus dupa orice activitate, pentru a se decontracta.
Ei sunt mentinuti constant la un nivel minimal de contractie, denumit tonusul muscular. Aceasta stare le permite sa reactioneze foarte rapid la ordinele date de sistemul nervos.
Toti acesti muschi consuma energie in timpul contractiilor. O parte din aceasta energie este transformata si se va disipa in cursul contractiilor musculare. Este incalzirea musculara.

Tesutul neted este alcatuit din celule fuziforme care au un singur nucleu. Intra in alcatuirea muschilor netezi, deci a peretilor unor organe interne precum: limba, laringe, faringe, prima parte a esofagului, diafragma.

Majoritatea muschilor netezi sunt localizati in peretii organelor cavitare ca stomacul, vezica urinara sau vasele sanguine. Spre deosebire de muschii scheletici, fibrele lor nu sunt striate. Acesti muschi sunt in mare parte controlati de creier, in mod constient, ei sunt numisi involuntari. Contractiile lor lente si regulate, nu necesita nici un repaus, spre deosebire de muschi scheletici. Intrerupte de relaxari, contractiile exercita presiuni asupra organului si asigura astfel progresia substantelor pe care acesta le contine. Alti muschi netezi controleaza diametrul pupilei, miscarea diafragmei

Tesutul muscular cardiac este format din celule striate si cu un singur nucleu central.

Muschiul cardiac alcatuieste peretii inimii. Numit si miocard are nevoie de o alimentare sanguina importanta care este asigurata de arterele coronare. Acest muschi este compus din fibre striate deosebite, strans legate intre ele, ale caror contractii ritmeaza bataile inimii. Miocardul apartine categoriei muschilor involuntari si poate, de astfel, sa se contracte in afara oricarei stimulari nervoase.

Muschii implicati in miscarile voluntare au un punct comun: aproape toti se termina prin tendoane, constituite din structuri fibroase foarte rezistente fixate pe schelet. Muschiul se contracta sau se relaxeaza, osul jucand rolul unei parghii.

D.Tesutul nervos este format din:

-neuroni;

-celule gliale.

Neuronii sunt celule specializate in generarea si conducerea impulsurilor nervoase.Ei primesc, prelucreaza, memoreaza si transmit informatii.Un neuron este format din corp celular si doua feluri de prelungiri: una sau mai multe dendrite si un singur axon.

Corpii neuronilor formeaza substanta cenusie a sistemului nervos, iar prelungirile -fibre nervoase-  intra in alcatuirea nervilor si a substantei albe. Dentritele conduc impulsul nervos spre corpul celular iar axonii de la corpul celular spre terminatiile dilatate ale acestora (butoni terminali).

Neuronii comunica atat intre ei cat si cu celule efectoare (musculare sau glandulare) prin structuri numite sinapse. Aici, transmiterea impulsului nervos se face cu ajutorul unor substante numite mediatori chimici. In momentul in care impulsul nervos ajunge la butonul terminal mediatorul chimic este eliberat in fanta sinaptica (spatiu sinaptic) si actioneaza asupra membranei neuronului urmator (postsinaptic).

Proprietatile neuronilor:

generarea influxului nervos (excitabilitatea)

conducerea influxului nervos (conductabilitatea)

EXCITABILITATEA reprezinta capacitatea materiei vii de a raspunde prin manifestari specifice la actiunea stimulilor.

Se caracterizeaza prin:

a). intensitatea prag a stimulilor (reobaza) reprezinta intensitatea necesara unui stimul pentru a produce un influx nervos. Stimulii cu intensitate inferioara pragului se numesc subliminari si nu produc influx nervos, iar cei cu intensitate superioara pragului se numesc supraliminari si au acelasi efect ca si cei cu intensitatea prag a stimulilor (legea 'tot sau nimic').

b). timpul util reprezinta timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a produce un influx nervos.

c). cronaxia este timpul minim necesar unui stimul (curent electric), avand o intensitate dubla fata de reobaza, pentru a produce un influx nervos.

d). labilitatea este capacitatea neuronului de a raspunde la un anumit numar de stimuli pe unitatea de timp.

e). perioada refractara este proprietatea neuronului de a nu raspunde la un stimul nou, in timpul unui raspuns la un stimul anterior.

f). bruschetea reprezinta rapiditatea cu care actioneaza stimulul.

CONDUCTIBILITATEA reprezinta capacitatea de autopropagare a influxului nervos prin axon spre efector.

Suportul fizico-chimic al excitabilitatii si al conductabilitatii este potentialul electeric membranar