|
|
|
Testul nonverbal de inteligenta generala Dearborn
Descrierea testului
Testul nonverbal de inteligenta generala, creat de W. F. Dearborn, urmareste surprinderea individului in toata complexitatea sa si a fost creat pentru copii normali si deficienti intre 8 -11 ani.
Cel mai important lucru este sa creezi un test cu care sa poti clasifica copiii in grupe cat mai omogene, scria Dearborn in 1928.
Afirmatia este valabila si astazi. Intrucat copiii nu au zestre ereditara egala, nu au conditii de dezvoltare identice, ei nu ating acelasi nivel de dezvoltare a diverselor capacitati. Nu se poate crea o instructie adecvata pentru fiecare copil, dar se poate realiza o instructie diferentiata, pe grupe omogene.
In aceasta viziune trebuie inteleasa stradania lui Dearborn de a elabora o suita de probe nonverbale, care vizeaza investigarea capacitatilor intelectuale. Majoritatea acestora sunt simple si nu presupun cunostinte scolare. Sunt situatii intalnite in viata, acumulate in cadrul experientei dobandite de individ.
Aplicarea testului implica utilizarea creionului si intelegerea unor indicatii verbale simple.
Testul este constituit din 17 probe independente.
Realizarea unora reclama abilitati motorii sau perceptivo-motorii; realizarea altora implica judecata si abilitati de adaptare; altele fac apel la cunostintele anterioare; altele cer experiente de viata.
Trecem in revista succint probele:
Proba nr. 1: se cere copilului sa deseneze o alta "cutie" (patrat) asemanatoare cu cea desenata pe foaia de raspuns. In "cutie" trebuie sa puna o "minge" (cerc), la fel cu cea desenata pe foaie.
Proba nr. 2: se cere copilului sa gaseasca desenul unui baiat care fuge (este desenat in test foarte schematic) si apoi sa deseneze si el un alt baiat care sa alerge dupa primul; i se cere sa deseneze o alta pisica, ce alearga dupa prima.
Proba nr. 3: se cere copilului sa identifice trei obiecte (ceas, cheie, briceag), sa tina minte ti sa execute in jurul acestora (sau in imediata lor apropiere) trei desene simple (patrat, cerc, cruce).
Proba nr. 4: se cere copilului sa inconjoare cu un cerc numarul care arata varsta lui.
Proba nr. 5: se cere copilului sa deseneze un mar (ca acela dat in test) si sa-l taie cu o linie in doua parti egale.
Proba nr. 6: se cere copilului sa aprecieze care este obiectul cel mai greu si care este cel mai usor, din cele trei obiecte date.
Proba nr. 7: se cere subiectului sa traseze o linie pe drumul cel mai scurt dintre cele doua care sunt desenate.
Proba nr. 8: se cere subiectului sa numere bilele desenate in test, sa le imparta in jumatate si sa scrie alaturi numarul corespunzator.
Proba nr. 9: se cere subiectului sa reproduca acelasi numar de bastonase, asa cum este dat in test. Apoi subiectul trebuie sa numere bastonasele pe care le-a desenat si sa scrie alaturi numarul corespunzator.
Proba nr. 10: se cere copilului sa deseneze un romb, care este dat in test. (Aceasta sarcina poate fi efectuata de un copil de 7 ani, spune Dearborn).
Proba nr. 11: se cere copilului sa deseneze mana dreapta (in test este data mana stanga). Alaturi trebuie sa scrie numarul total al degetelor celor doua maini.
Proba nr. 12: se cere copilului sa deseneze o stea. (Aceste doua teste sunt, de obicei, trecute de un copil de 7 ani, dupa opinia lui Dearborn).
Proba nr. 13: se cere copilului sa identifice moneda de 10 bani. Apoi sa gaseasca in desen toate cercurile care au aceeasi marime cu piesa de 10 bani, in care sa deseneze cate o linie; i se cere apoi sa identifice piesa de 50 de bani si sa gaseasca, in desen, toate cercurile care au aceeasi marime cu piesa de 50 de bani; in fiecare cerc sa deseneze cate doua linii. In continuare subiectul trebuie sa numere cercurile de marimea piesei de 10 bani, pe cele de marimea piesei de 50 de bani si sa calculeze suma totala. Numerele gasite se scriu in cele trei cadre date de test.
Proba nr. 14: se cere subiectului sa identifice si sa insemneze (cu un cerc si, respectiv, cu o cruce) cele mai scumpe si cele mai ieftine marci postale.
Proba nr. 15: se cere subiectului sa gaseasca un obiect pierdut intr-un parc (proba vizeaza capacitatea adaptativa).
Proba nr. 16: se cere subiectului sa identifice orele, la ceasurile desenate, si sa deseneze acele unor ceasornice, care sa indice anumite ore.
Proba nr. 17: se cere subiectului sa stabileasca numerele corespunzatoare - conform modelului dat - care sa indice ce face fiecare personaj (proba de substituire). Este singura proba care se efectueaza in timp - limita.
Din descrierea probelor reiese faptul ca acestea cresc in dificultate (desi sunt diferite), adresandu-se unor capacitati variate. Testul lui Dearborn a fost etalonat pe populatia infantila romaneasca de G. C. Bontila.
Tehnica de aplicare a probelor
Testul acesta se aplica colectiv, la copilul normal; la deficientul mintal se recomanda aplicarea individuala sau in grupuri de 3-4 copii, astfel incat examinatorul sa poata urmari desfasurarea aplicarii lui.
1. Noua Scala metrica de inteligenta: N..E.M.I.
R. Zazzo, desi in cunostinta de raspandirea si succesul scarilor americane, opteaza pentru valorificarea testului original Binet-Simon, intreprinzand o activitate de ameliorare si reactualizare a acestuia prin experimentari succesive, cuprinzand trei etape.
Prima etapa
Rectificarea grafica a testului Binet-Simon (1946) tinand seama si de rezultatele tezei de doctorat sustinute in 1926 de Lucie-Renee Bonnis, autoare a cunoscutelor "curbe de dezvoltare intelectuala". Pe baza acestora, R. Zazzo constata ca notatia Binet-Simon apare ca fiindindulgenta, ea inregistrand decalaje de pana la un an intre media dezvoltarii copiilor si varstele mintale inscrise in scara metrica. Reetalonarea scarii i-a aparut ca o necesitate, realizata, de altminteri, in anul 1949.
A doua etapa
Reconstruirea experimentala a scarii in colaborare cu Michel Gilly si Mina Verba-Rad (1961-1963). Au fost eliminate unele probe, care s-au dovedit, in cursul etalonarii din 1949, ca avand slaba valoare genetica. Au fost conservati 28 dintre itemii scarii vechi, unul singur suportand unele modificari. De asemenea, au fost introduse probe noi, imprumutate din alte teste.
Cronologic, s-au derulat urmatoarele actiuni:
primul trimestru al anului scolar 1960-1961 a fost consacrat cercetarilor si studierii noilor probe pentru a le completa pe cele din testul original;
testul provizoriu a fost experimentat pe un grup de baieti de 9, 10, 12, 14 ani in anul scolar 1960-1961; acest prim sondaj a permis sa se precizeze consemnele de aplicare si cotare si de a se aprecia valoarea genetica a diferitelor probe;
etalonul propriu-zis a fost lucrat in cursul anului scolar 1961- 1962 si 1962-1963 pe grupe de baieti si fete de 8, 9, 10, 12, 14 ani.
A treia etapa
Construirea formei definitive a noii scari metrice de inteligenTa (N.E.M.I.), 1966. Probarea, pe baza experimentelor anterioare, a validitatii testului. Definirea domeniului de aplicare, a tehnicii de lucru si a interpretarii testului. (Prezentarea completa este realizata in lucrarea: Nouvelle echelle metrique de l'intelligence, Librairie Armand Colin, Editions Bourrelier, 1966).
Domeniul de aplicare
Instrumentul permite urmarirea dezvoltarii mintale a copiilor, fete si baieti, de la varsta de 3 ani pana la varsta de 14 ani: scala N.O.E.M.I. este eficienta in stabilirea nivelelor de inteligenta superioara, normala si intarziata, de la 3 ani pana la varstele de sfarsit ale copilariei, fara a schimba pe parcurs instrumentul de masurare. Raspunde cu succes cerintei de apreciere a inteligentei globale in dezvoltare. Atunci cand se formuleaza alte nevoi, cum ar fi aprecierea analitica, de finete a inteligentei, examinarea psihologica trebuie sa fie suplimentata utilizand alte teste de inteligenta, adecvate scopului.
Tehnica de lucru cu N.O.E.M.I.
A. Recomandari generale. Examinatorul trebuie sa fie bine familiarizat cu instructiunile testului inainte de a trece la aplicarea lui; aceasta pentru ca instructiunile pe care le da subiectului sa fie formulate cu usurinta si naturalete, fara ezitari. Trebuie sa cunoasca, de asemenea, criteriile de cotare pentru a aprecia rapid raspunsurile copilului. Pentru o buna aplicare a testului este indispensabil sa se lucreze intr-o incapere linistita si bine luminata. Materialul de lucru trebuie sa fie la indemana pentru a evita pierderea de timp.
Atitudinea subiectului in situatia de examen depinzand de modul in care a fost stabilit primul contact cu examinatorul, acesta trebuie sa primeasca copilul cu bunavointa si amabilitate: o conversatie de cateva minute, pe un ton prietenesc, este deseori indispensabila pentru a risipi sentimentul de jena si teama.
Pentru a obtine de la subiect cel mai bun randament si a realiza astfel o apreciere exacta a posibilitatilor sale, acesta trebuie sa fie motivat, mobilizat si sa i se mentina atentia pe toata durata examenului. Acestlucru este dificil de obtinut cu copii de varsta mica si cu cei instabili.
Examinatorul trebuie sa se adapteze la aceste situatii cu suplete si inventivitate. In mod deosebit, el trebuie sa gaseasca o cale de a urma indicatiile de comportament, reusind totodata sa nu modifice formularea instructiunilor la probe. In general, consemnele probelor nu exclud interventiile si stimularile examinatorului. Se va putea, de exemplu: sa se repete intrebarile atunci cand natura subtestului nu o interzice, asa cum se intampla la probele de asemanari, fapte diverse, fraze absurde; sa se invite subiectul sa raspunda sau sa-si continue raspunsul, prin stimulari neutre: "continua", "merge", "merge", "continua", "bine, continua"; sa se insiste pentru a preciza un raspuns neclar, cu formule ca: "explica-mi inca o data", "ce vrei sa spui prin aceasta?".
Aceste interventii nu trebuie in nici un caz sa sugereze raspunsul. Se va evita folosirea aprobarilor atunci cand ele sunt susceptibile de a intretine un tip de raspuns, cum ar fi, in cazul "gravuri" mentinerea enumerarii sau a descrierii. In general, nu trebuie niciodata sa se dezaprobe un raspuns. Orice interventie trebuie astfel facuta incat sa nu modifice ceea ce este esential in proba. Pentru a raspunde acestei sarcini, examinatorul trebuie sa asimileze foarte bine semnificatia psihologica a fiecarui subtest.
B. Desfasurarea examenului. Pentru a evita prelungirea duratei examinarii, aplicarea N.O.E.M.I. se va face in doi timpi:
Timpul 1. Sondajul - in care se folosesc unele subteste ce se leaga fiecare de mai multe nivele de reusita. Permite sa se determine nivelul scarii de la care se poate continua examenul. Sondajul cuprinde 3 parti:
a. Probe comune tuturor varstelor (indicate in foaia de nivel prin sublinierea numarului de ordine). Acestea sunt: memorie de cifre, gravuri, logica verbala.
b. Probe usoare (indicate in foaia de nivel printr-o steluta). Acestea sunt: numararea a 4 jetoane, numararea a 13 jetoane, 9 puncte din care 3 duble.
c. Probe grele (indicate in foaia de nivel prin 2 stelute). Acestea sunt: asemanari, vocabular.
Examenul psihologic incepe cu "probele comune", trecandu-le rezultatele pe foaia de nivel. Dupa terminarea "probelor comune" se trece la "probele usoare" sau la "probele grele" potrivit cu rezultatele obtinute de subiect pana in acest moment, respectand urmatoarele conditii:
- daca itemii primei parti din sondaj sunt reusiti pana la itemul 32 inclusiv (memorie de 5 cifre, directe), se va trece la "probe dificile";
- daca exista mai multe esecuri pana la itemul 32 se continua sondajul prin "probele usoare" si apoi "probele dificile".
Timpul 2. Examenul propriu-zis
Dupa trecerea rezultatelor obtinute in cadrul sondajului pe foile de nivel, se procedeaza in urmatorul mod:
- Se aplica, mai intai, itemii din secventa de varsta la care s-a inregistrat primul esec la sondaj si se continua catre varstele inferioare pana la reusita tuturor itemilor dintr-o secventa de varsta.
- Se continua, dupa aceea, cu varstele superioare, urmand ordinea itemilor si oprind examenul dupa 8 esecuri consecutive.
Din materialul testului fac parte: manualul testului, fisele de examinare, fisele de nivel de varsta, setul de planse; 2 cutii identice ca aspect exterior, dar cantarind 3 g si 15 g, obiecte obisnuite precum: cheie, cutit, monede de valori diferite.
Calculul varstei mentale se face utilizand raportul obisnuit V.M. (in luni)/V.Cr. (in luni) x 100, pana la varsta cronologica de 15 ani (180 luni).
Pentru subiectii mai mari se ia in calcul aceasta varsta maxima la numitor. In diferentierea rezultatului se iau in consideratie:
- stilul raspunsului (promptitudine, lentoare, bogatia enunturilor);
- prezenta unor factori specifici (reusitele sau esecurile elective ale debililor mintal sau ale copiilor cu tulburari de lectura). Aceste informatii sunt prezentate pe foaia de nivel. Itemii mai frecvent reusiti de debilii mintal comparativ cu normalii la varste mintale egale sunt semnalati prin D+; iar cei la care esueaza cel mai frecvent copiii cu tulburari de lectura prin L-;
- comportamentul copilului in timpul probei (in special la copiii de varsta mica sau la cei inhibai, blocati se vor obtine dispersii slabe in masura in care acestia resimt disconfort, putandu-se refugia in asa-numita conduita de esec; comportamentul examinatorului se poate evidentia prin faptul ca, de regula, debutantii obtin cel mai frecvent dispersii foarte slabe saufoarte puternice).
