Normalitatea unei persoane poate fi inteleasa prin felul in care aceasta isi indeplineste rolurile ei sociale si se conformeaza drepturilor si obligatiilor care deriva din statutul ei social.

1. Functionarea in roluri sociale in societate

Fiecare individ care traieste in comunitate trebuie sa indeplineasca anumite indatoriri, care difera in functie de contextul cultural si social. Ceilalti ne privesc si ne evalueaza in raport cu comportamentul nostru. Pe de alta parte, fiecare din noi ne asteptam sa fim tratati intr-un anumit mod de catre ceilalti.

Statutul social reprezinta o caracteristica sociala care precizeaza conditia sau rangul unui individ in raport cu ceilalti. De asemenea, statutul social cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor care decurg pentru o persoana din ocuparea unei pozitii sociale Rolul social reprezinta totalitatea comportamentelor pe care ceilalti le asteapta in mod legitim de la un individ in virtutea pozitiei sociale pe care o are.

Un om isi exercita rolurile sale concrete in cadrul unei partituri, a unui scenariu, care sunt o caracteristica a cadrului cultural si social in care traieste. Continutul rolurilor si statut-urilor sociale este determinat cultural si social, unele din ele fiind innascute (de exemplu, statutul si rolul de femeie sau apartenenta la o anumita nationalitate), iar altele dobandite (de exemplu statutul profesional). Astfel, in familie, oamenii joaca de-a lungul vietii roluri de fiica/fiu, sora/frate, sot/sotie, tata/mama. Alte statut-uri si roluri importante sunt cele instructiv-profesionale, cum ar fi rolul sau statutul de angajat, de sef, de medic, de student etc. Exista de asemenea staturi si roluri legate de varsta: adolescent, adult tanar, batran, etc.

Prin exercitarea rolurilor sociale se realizeaza participarea individului la viata sociala, integrarea de obicei armonioasa in aceasta, fapt ce reprezinta un aspect important al normalitatii existentei sale. Aceasta participare se realizeaza prin intermediul relatiilor sociale in arii precum educatia, munca, timpul liber, familia, viata economica, viata civica si cultural-spirituala a comunitatii.

Performanta in roluri devine o sursa a libertatii si responsabilitatii individului.

Performanta in roluri sociale reprezinta una dintre conditiile esentiale ale definirii normalitatii persoanei. Omul normal are o bogatie de trairi, el putand sa controleze relativ liber si responsabil propriile impulsuri si comportamente. In normalitate, subiectul depaseste si sintetizeaza eficient situatiile problematice, isi poate reveni din suferinta, colaboreaza armonios cu altii, se dezvolta in interiorul cursului vietii si desfasoara o activitate cu sens. Ori de cate ori apare stagnarea, o fixare prelungita intr-o situatie, problema existentei normale sanatatii psihice este pusa sub semnul intrebarii. Omul normal este cel care depaseste, singur sau sprijinit de altii, solicitarile si tensiunile vietii. El poate trai astfel liber si responsabil in societate.

Scaderea performantei in roluri sociale se poate produce fie datorita aparitiei unor probleme psihologice, fie datorita unei afectari a functiei corporale a persoanei. Astfel, functionarea in roluri sociale devine una dintre cele mai importante criterii de definire a normalitatii.

Performanta in roluri sociale poate fi diminuata de aparitia unor tulburari psihologice sau de afectarea unor functii ale corpului.

1.     Deficitul functionarii in rolurile sociale ca o consecinta a tulburarilor psihice si comportamentale este cu atat mai accentuat, cu cat si acestea sunt mai grave. De aceea, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a introdus in criteriile de diagnostic pentru aceste tulburari o axa speciala, in care se evalueaza functionarea in roluri sociale (Manualul OMS pentru Diagnostic, ICD-10 pe Axe, 1995).

2.     De asemenea, perturbarea integrarii sociale poate fi privita ca o consecinta a afectarii corpului sau a functiilor acestuia. Apar astfel tulburarii in desfasurarea unor actiuni specific umane, care limiteaza posibilitate de functionare a persoanei. Aceste aspecte sunt relevate in clasificarea OMS a starilor defective, ca urmare a bolilor sau tulburarilor de orice fel (CIADH-OMS, 1999).

In momentul in care performanta in roluri sociale scade considerabil datorita unei probleme psihologice, starile prin care trece subiectul pot fi incadrate ca tulburari psihiatrice.

Sistemul CIADH-OMS (vezi pagina precedenta) pune impreuna aspectele fiziologice, personale si sociale ale consecintelor problemelor de sanatate ale persoanei. Clasificarea furnizeaza un model al integrarii complexe a dizabilitatii, mai precis a acelei limitari a performantei activitatii umane dependenta total de individului respectiv. Sistemul permite identificarea piedicilor din societate pentru persoana cu dificultati si constituie un instrument relevant pentru implementarea de noi politici sociale.

Perturbarea functionarii in roluri si a integrarii sociale poate aparea trecator in cazul oricarei persoane. Atunci cand aceasta perturbare se datoreaza unor probleme psihologice, aceste stari pot avea o intensitate mai crescuta. Pentru aceste tulburari, Manualul International al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (ICD-10) mentioneaza: reactia acuta la stres; tulburarea de stres posttraumatica; tulburarile de adaptare cu manifestari depresive, anxioase sau comportamentale.  Exista si alte situatii in care performanta in roluri sociale este diminuata ca o consecinta a unor tulburari psihice - aspecte la care se va reveni in cadrul lectiilor urmatoare.

In concluzie, normalitatea este inteleasa ca o  functionare adecvata - aceasta abordare este probabil cea mai apropiata de realitate, in sensul ca intelege normalitatea ca o stare de bine personala si ca o contributie la echilibrul grupului social de care persoana apartine. A functiona adecvat inseamna in primul rand sa fi multumit de tine si a vedea ca ceilalti sunt multumiti de tine.

Un stresor psihosocial este reprezentat de un eveniment de viata care solicita de obicei negativ persoana. Stresorii pot fi variati. Unii survin din exteriorul persoanei (din mediul social), iar altii se datoreaza modului in care persoana insasi se raporteaza la situatii (conflicte interioare, reactia la pierdere etc.).

2. Stresorii psihosociali

Stresorii sunt reprezentati de evenimente de viata care sunt solicitante si/sau au o semnificatie negativa pentru individ. Aceste evenimente de viata pot fi acute, prelungite sau cronice. Ele pot apare ca independente sau dependente de intentiile si proiectele persoanei.

Evenimentele de viata stresante isi au originea in aceleasi domenii de existenta in care persoana isi desfasoara rolurile sale: ciclul familial, cel instructiv-profesional, cel gospodaresc-locativ (si al auto-ingrijirii), precum si cel general social. In afara stresorilor ce vin din exterior, este necesara si identificarea stresorilor intrapsihici (esecul, conflicte interioare).

Exemple de situatii stresante sunt imbolnavirea sau moartea unei persoane apropiate, un serios esec profesional sau afectiv, pierderea bunurilor, amenintari sau trecerea prin situatii periculoase, solicitari excesive de efort, expunere la situatii neprevazute si noi, in care subiectul nu se poate orienta, conflicte interpersonale majore, etc.

O sistematizare, dupa tipul de eveniment trait, a situatiilor stresante de viata, poate fi urmatoarea:

Evenimente de viata ce apar brusc, neprevazut, sunt amenintatoare, uneori punand in pericol viata si bunurile individului si/sau a celor apropiati: accidente de munca sau circulatie, catastrofe naturale (incendii, cutremure) agresiune fizica, viol, etc. Acestea, de obicei, nu au o durata lunga, dar impresioneaza serios subiectul. De exemplu, atentatele teroriste din 11 septembrie 2002 de la World Trade Center din New York pot fi un bun exemplu pentru un eveniment complex care a afectat echilibrul psihologic al multor persoane din intreaga lume. In urma acestor evenimente multe persoane au fost afectate, crescand senzatia de nesiguranta si amenintare.

Schimbari de viata mai mult sau mai putin previzibile, cum ar fi decesul sau plecarea brusca a unui partener, inceperea unui nou ciclu de studii intr-o alta localitate, avansarea in serviciu sau intrarea in somaj, casatoria sau nasterea unui copil. Unele dintre aceste schimbari de viata pot fi dorite si pozitive ca semnificatie. Ele sunt insa solicitante prin faptul ca subiectul trebuie sa se adapteze la noi persoane, la un nou program de viata si la noi responsabilitati. De retinut ca parcurgerea ciclurilor firesti ale vietii, chiar prin schimbarile previzibile si dorite, pot constitui situatii stresante care cresc vulnerabilitatea persoanei si/sau pot produce o decompensare psihica. Asa poate fi o promovare profesionala, terminarea cu succes a unui ciclu de studii cu inceperea unei activitatii profesionale independente.

Solicitarile intense la care persoana este supusa, sau la care se supune voluntar, pot sa aiba consecinte negative asupra starii sale de bine subiectiv si asupra performantei in roluri sociale.

Esecul consta in neimplinirea unei dorinte, a unui proiect. Desi in acest caz nu se schimba nimic, subiectul este demoralizat de nereusita, instalandu-se lipsa de perspective, pierderea sperantei, scaderea stimei de sine.

Frustrarea consta din nesatisfacerea unei dorinte sau a unei pretentii legitime. In acest caz, subiectul devine nemultumit si se simte neimplinit. Frustrarea si esecul pot fi de scurta sau de lunga durata. De exemplu, imposibilitatea obtinerii unei slujbe, a unei promovari sau a unei prime meritate, constituie elemente care conduc la insatisfactia individului in cauza, si care pot sa aiba un efect negativ de lunga durata.

Pierderile si amenintarea sunt principalele suferinte negative. Ele se combina in general, cum ar fi de exemplu atunci cand individul se simte amenintat cu pierderea a ceva important (bunuri, sanatate, persoane apropiate). De asemenea, o pierdere importanta cum ar fi moartea unei persoane apropiate, este in acelasi timp resimtita de individ ca o amenintare pentru siguranta si sensul lui de viata.

Conflictul intrapsihic rezulta din dezacordul subiectului cu ceea ce a facut, sau a intentionat sa faca. De exemplu putem mentiona situatia in care o persoana beneficiaza de anumite avantaje profesionale obtinute in detrimentul altei persoane. In momentul in care aceste avantaje au fost obtinute pe nedrept, poate sa se instaleze un asemenea conflict, individul resimtind culpabilitate.

Trebuie retinut ca unul sau mai multe dintre evenimentele stresante de viata mentionate mai sus se pot desfasura concomitent sau se pot succede intr-un interval delimitat de timp. In acest din urma caz, efectul lor se potenteaza reciproc.

Consecintele situatiilor stresante de viata depind de vulnerabilitatea persoanei la stresori si de modul in care aceasta reuseste sa faca fata stresului (coping-ul la stres).

Coping-uri eficiente la stres sunt reprezentate de diverse tehnici de manipulare a problemei sau situatiei stresante, sau de mobilizare a unor resurse suplimentare din exterior.

3. Vulnerabilitatea si raportarea la stresori

Solicitarile stresante sunt firesti - ele fac parte din viata de zi cu zi a fiecarui om. Eventualele lor consecinte pentru sanatatea psihica si corporala a individului depind atat de cumularea lor intr‑o anumita perioada de timp, cat si de modul in care evenimentele stresante sunt filtrate sau compensate prin comportamentul propriu si prin suportul ambiantei. Se poate vorbi astfel de o anumita vulnerabilitate a persoanei la stresori.

In mod normal, orice individ ar trebui sa poata controla si stapani situatiile stresante curente sau chiar cele deosebite. Exista o serie de modalitati standard de a face fata si de a controla situatiile stresante, astfel incat ele sa nu aiba repercusiuni negative. Aceasta capacitate de a face fata stresului poarta un nume provenit din engleza, acela de coping la stres. Mentionam in acest sens:

corecta evaluare a situatiei problematice, a propriilor resurse si a resurselor la care se poate face apel. O strategie utila in anumite imprejurari este reevaluarea semnificatiei situatiei, astfel incat ea sa nu fie supradimensionata sau subdimensionata;

Abilitatile de a-ti face aliati care sa te sprijine in parcurgerea si rezolvarea situatiilor. Cu cat esti mai singur, cu atat depasesti mai greu situatia problematica.

Tehnica de fragmentare a situatiei in etape - eventual si in drumuri ocolitoare, astfel incat impactul de moment sa fie mai mic si rezolvarea problemei sa se petreaca intr-un timp suficient si adecvat resurselor proprii.

Tehnica confruntarii directe cu problema, situatia fiind parcursa cat mai repede, pana la rezolvare. Aceasta imprejurare fiind epuizanta, se programeaza de la inceput perioade de relaxare si refacere.

Vulnerabilitatea la stres poate sa fie una de fond (vulnerabilitate constitutionala), sau poate sa fie determinata de anumite circumstante care cresc solicitarile la adresa persoanei (vulnerabilitate circumstantiala)

Un individ rezolva situatii stresante pe baza a trei variabile care, sunt extrem de variate de la o persoana la alta:

disponibilitatea structurala a persoanei - mai precis, tipul sau de personalitate,

propria experienta de viata si

sprijinului extern disponibil.

Exista subiecti care sunt rezistenti, non-vulnerabili in fata unor evenimente de viata foarte dure, care nu-i afecteaza prea mult  si pe care le depasesc aproape intotdeauna. Pe de alta parte, exista persoane care sunt deosebit de vulnerabile fata de stresori psihosociali, mai ales cand lipseste o protectie din partea celor care o inconjoara. In acest caz, aceasta vulnerabilitate fata de stresori pare a fi mai degraba una constitutionala, de fond (mai mult sau mai putin specifica pentru anumite tipuri de reactii, cum ar fi cele anxioase, depresive, etc., aspecte ce vor fi reluate in cursul lectiei 5).

Exista si posibilitatea ca vulnerabilitatea psihica sa creasca circumstantial,

prin cumularea intr-un timp delimitat a mai multor stresori psihosociali,

prin situatii de dezadaptare relativa, specifice ciclurilor de viata (pubertate, viata adulta, trecerea spre batranete),

prin epuizare fizica sau suprasolicitare (inclusiv prin boli organice),

prin scaderea suportului social (de exemplu mutarea intr-un alt oras, departe de prietenii vechi de acasa)

prin existenta unor evenimente cu o semnificatie extrem de negativa pentru persoana (de exemplu, esecul major) etc.

Cu cat vulnerabilitatea de ansamblu e mai mare, cu atat e nevoie de o intensitate mai scazuta a stresorilor psihosociali pentru a declansa sau determina o trairi psihica deosebita, eventual anormala sau chiar patologica.

Persoanele cu o vulnerabilitate mai crescuta au mecanisme de coping la stres disfunctionale.

In general, coping-urile disfunctionale sunt modalitati invatate de a evita sau controla doar partial situatiile stresante.

Evenimentele stresante de viata se intalnesc frecvent in viata fiecarui om. Concluzia acestei sectiuni este aceea ca nu toti oamenii sunt la fel de rezistenti la stresori psihici.

In fata unei situatii neplacute, unele persoane mai vulnerabile nu infrunta direct stresul. Ele nu utilizeaza nici unul din mecanismele de coping amintite mai sus, ci fac apel la alte comportamente (devin prea severi sau chiar agresivi la locul de munca in situatii obisnuite de lucru, devin dependenti de alte persoane, ajung sa evite situatia sau persoanele care au o implicare intr-un eveniment stresant etc.). Vorbim in acest caz tot de un coping la stres, dar de un coping disfunctional.

Felul de a reactiona disfunctional la evenimente stresante de viata constituie in fond baza vulnerabilitatii persoanei. In cazul in care vulnerabilitatea este constitutionala, avem de-a face cu modele de reactii invatate de persoana inca din mica copilarie. De exemplu, o fetita care a fost speriata de parinti toata copilaria ei ca daca nu este cuminte, o vor da la tigani, ajunge ca, la varsta adulta, sa evite situatiile in care ar putea avea contact cu persoane agresive - pe modelul asimilat in copilarie conform caruia orice persoana agresiva ar putea fi un tigan care sa o rapeasca. Matura acum, personajul din exemplu ajunge sa aiba reactii puternice de frica la serviciu, ori de cate ori seful ei, o persoana colerica, incepe sa se enerveze si sa urle la ea. In final, femeia ajunge sa evite orice situatie in care ar putea da ochii cu seful ei, facand apel la un coping disfunctional de evitare.

In concluzie, capacitatea de a rezolva probleme (in special in sfera interpersonala) si de a relationa cu alte persoane creste rezistenta la stres. De asemenea, trebuie mentionat ca un rol important il joaca si relaxarea si satisfactiile in viata de care are parte subiectul (si/sau pe care este capabil sa le resimta). In acest sens, capacitatea de a se relaxa constituie una dintre cele mai eficiente arme de lupta impotriva stresului.

Dificultatea psihologica presupune o serie de limitari ale activitatilor cotidiene a persoanei.

4. Limitarea in activitate a persoanei in dificultate psihologica

O persoana cu dificultati psihologice poate prezenta variate limitari ale activitatilor de zi cu zi. Activitatile cotidiene pot fi limitate in natura, durata si calitatea lor. Acest fapt este observat si uneori chiar masurat in contextul socio-profesional. Practic, un individ poate avea o dificultate in orice domeniu al activitatii (de exemplu, in munca, in relatiile cu altii, in ingrijirea personala etc.).

Sistemul CIADH-OMS circumscrie activitati diverse, de la cele simple spre cele complexe. Astfel, clasificarea activitatilor (care pot fi limitate) cuprinde si:

invatatul si aplicarea cunostintelor, rezolvarea problemelor, executarea sarcinilor, managementul performantelor;

activitatile de comunicare: intelegerea, producerea si comunicarea mesajelor verbale si non-verbale;

activitatile legate de miscarea si deplasarea individului;

activitatile vietii cotidiene: igiena personala, aspectul fizic, grija fata de propria sanatate si bunastare;

activitatile domestice si grija fata de necesitatile gospodaresti:

comportamentul interpersonal: deprinderi sociale generale, stapanirea comportamentului propriu, intretinerea relatiilor in familie si cu prietenii sau colegii;

raspunsul si tratarea situatiilor particulare (medii toxice, poluate sau periculoase), precum si comportamentele legate de munca sau scoala.

Daca limitarea in activitate se refera la persoana (aspect definit si ca dizabilitate), problemele legate de implicarea in situatii si relatiile cu societatea pun problema unei restrangeri in participare (aspect definit si ca handicap).

Reteaua de suport social a persoanei este reprezentata de totalitatea persoanelor care sprijina persoana in conditii obisnuite sau de criza (membri ai familiei, prieteni, cunostinte etc.). Sprijinul oferit poate fi unul in rezolvarea unor probleme practice sau poate fi un sprijin afectiv si moral.

Cu cat reteaua de suport este mai extinsa, cu atat capacitatea persoanei de a face fata stresurilor este mai crescuta.

Sprijinirea persoanelor aflate in dificultate psihologica sa poate realiza prin mobilizarea si extinderea retelei de suport social. In momentul in care persoana nu mai face fata evenimentelor stresante de viata, interventia profesionistilor este necesara pentru a-i acorda sprijin prin consiliere, suport afectiv si moral si rezolvarea unor probleme concrete de viata.

5. Reteaua de suport social

Orice om, traind in societate, are o serie de legaturi sociale ce se constituie intr-o retea. In cazul fiecarei persoane se poate identifica astfel o retea de suport social. Aceasta este constituita din ansamblul persoanelor care sprijina sau pot sprijini un individ, zilnic sau in situatii de criza.

Acest sprijin se refera pe de o parte la rezolvarea unor probleme practice, curente, sau care apar in situatii deosebite. Putem mentiona aici, de exemplu, aprovizionarea, gospodarirea, reparatiile, plata taxelor, etc. De asemenea, membrii retelei de suport social se pot implica in obtinerea medicamentelor intr-un caz eventual de boala, in sprijinul acordat persoanei in urmarea unei diete sau in rezolvarea unor probleme sociale, cum ar fi pregatirea actelor pentru pensionare, pe care individul nu le poate momentan rezolva datorita unei indisponibilitati fizice.

Pe de alta parte, persoanele ce constituie reteaua de suport social pot asigura un sprijin afectiv si moral, prin atasament si incurajare, prin asigurarea unei relatii intime necesare pentru sfatuire, prin impartasirea unor secrete, prin sentimentul de solidaritate si incredere, etc.

Daca o persoana are o retea de suport social solida si intinsa, ea se descurca mai bine in viata de zi cu zi, functioneaza mai bine in rolurile sale sociale si face fata mai usor situatiilor stresante. De asemenea, ea depaseste cu mai mici dificultati schimbarile de viata, perioadele de solicitare ridicata sau evenimentele cu semnificatie neplacuta, care-i pot crea probleme sau o pot decompensa psihic.

Reteaua de suport social functioneaza ca un filtru care atenueaza stresorii. Din cadrul ei apar diverse forme de sprijin practic si afectiv moral, de care omul are atata nevoie in situatii dificile.

Persoanele care reusesc mai usor sa-si formeze o retea sociala si sa-i implice pe altii in problemele si proiectele lor trec mai usor prin momentele de viata stresante.

Cei ce vor sa sprijine un om aflat in dificultate pot sa o faca nu doar prin implicare personala, ci si prin dinamizarea altor persoane. Mobilizarea unor persoane suplimentare nu face altceva decat sa largeasca reteaua de suport social a individului aflat in dificultate.

Exista si profesionisti care pot fi implicati in mod organizat in astfel de actiuni de sprijinire, cum ar fi asistentii sociali, psihologii, ergoterapeutii, etc.

In cazul persoanelor cu dificultati psihologice modalitati eficace de interventie sunt reprezentate de

Consilierea psihologica, realizata de catre un personal abilitat in consiliere;

Suport afectiv si moral din partea unor membri ai retelei de suport social sau din partea unor persoane specializate (psiholog, consilier, asistenta medicala, preot etc.);

Rezolvarea unor probleme concrete de viata, realizate in special prin demersuri de asistenta sociala.

In cazurile mai deosebite, in urma stresului si a altor factori, se poate ca un individ sa ajunga in situatii serioase de decompensare psihica. In aceste cazuri, rolul echipei de interventie psihosociala devine hotarator - se poate ajunge la implicarea persoanei intr-o serie de programe de readaptare complexa care sa asigure o reinsertie comunitara optima.

O serie de persoane pot sa acorde sprijin persoanelor aflate in dificultate psihologica. In cazul in care stresul nu este foarte crescut, persoana beneficiaza numai de sprijinul persoanelor apropiate. Atunci cand suferinta este mai intensa, este necesara interventia unor persoane specializate.

6. Suport si consiliere psihologica

Oamenii in dificultate psihologica au nevoie in primul rand de multa intelegere din partea celorlalti si de un crescut suport social. Suportul si intelegerea, in cele mai multe dintre cazuri, vin din partea celor apropiati - membri ai retelei de suport social. In momentul in care suferinta este foarte intensa, sau reteaua de suport este precara, este necesara interventia retelei de suport specializat, medico-psihologica. Aceasta este indicat sa fie solicitata in acele cazuri, unde suferinta psihica risca sa se accentueze si cronicizeze.

In cele ce urmeaza, vom enunta tipul de sprijin pe care fiecare categorie de actori sociali il poate acorda unei persoane in dificultate psihologica.

Persoanele apropiate: faptul de a intelege suferinta celui care e pe cale de a pierde - sau a pierdut - pe cineva apropiat, drag si care ii era un sprijin afectiv si practic, este un lucru natural. Cunostintele si rudele se pot mobiliza pentru a-l sprijini. Persoanele in dificultate psihologica au nevoie de empatie, de apropiere sufleteasca, incurajare si sprijin in rezolvarea unor probleme de viata.

Persoanele cheie din sfera profesionala: Factorii administrativi de la locul de munca ar trebui sa manifeste intelegere fata de dificultatile profesionale ale persoanei suferinde. Scaderea temporara in functionarea in roluri socio-profesionale, retragerea sociala, nu trebuie amendata imediat prin sanctiuni. De asemenea, reducerea temporara a randamentului profesional nu este un motiv pentru retrogradari, sanctionari, retragerea de pe lista de promovari etc. In principiu, reteaua de suport social se poate extinde intr-atat, incat sa cuprinda si persoane cheie din domeniul profesional al persoanei.

Profesionistii de sanatate: Persoana in dificultate psihologica poate intra in legatura cu serviciile medicale disponibile in teritoriu. De cele mai multe ori, primul specialist pentru acordarea unui sprijin psihologic nu sunt persoanele din centre specializate, ci medicul de familie. In primul rand, medicul de familie este solicitat pentru manifestarile des intalnite in cazul problemelor dificile de viata. Mentionam aici oboseala, insomnia, irascibilitatea, scaderea poftei de mancare etc. In aceste imprejurari se pot accentua insa unele suferinte somatice ale persoanei in dificultate, care intra de asemenea in atentia medicului de familie: hipertensiunea, cardiopatia ischemica, ulcerul duodenal, astmul bronsic, colita etc. De asemenea, in aceste cazuri se pot amplifica durerile pe care persoana le resimtea in mod obisnuit (dureri de cap, colici etc.). Medicul de familie devine astfel un dispecer al persoanelor cu probleme psihologice - pe de o parte se ocupa de alinarea suferintei lor in cabinetul sau. Pe de alta parte, in momentul in care sesizeaza o agravare a simptomatologiei, realizeaza o legatura fie cu servicii somatice specializate, fie cu centre de interventie psihosociala. Din acest motiv, medicul de familie este o veriga foarte importanta in suportul persoanelor in dificultate psihologica si ar fi necesar ca acesta sa-si insuseasca tehnici de consiliere si sprijin psihologic a unor astfel de clienti.

Profesionistii de sanatate mentala: Prin intermediul medicului de familie se poate ajunge uneori si la un sprijin medico-psihologic, acordat de psihiatru, de psiholog si, in unele cazuri de asistentele medicale specializate. E vorba in primul rand de o evaluare, pentru a se exclude evolutia spre o suferinta psihica mai accentuata. Apoi, mai ales prin intermediul psihologului - dar si a psihiatrului - se poate recurge la o consiliere psihologica suportiva.

Serviciile de asistenta sociala: Asistenta sociala este un sector fundamental al interventiilor psihosociale, extrem de importanta in rezolvarea problemelor curente ale persoanei in dificultate. De multe ori, asistentul social este cel care are imaginea cea mai detaliata asupra problematicii persoanei - el cunoaste in detaliu extinderea retelei de suport, cronologia evenimentelor stresante de viata, felul in care persoana face fata stresurilor in conditii obisnuite.

Alte servicii de asistenta: Dezvoltarea sectorului civil in ultima jumatate de secol a adus cu sine o explozie de servicii alternative celor din sistemul de stat. Exista la ora aceasta o multitudine de asociatii neguvernamentale care pot sa sprijine persoanele aflate in dificultate psihologica. Profilul acestor asociatii este foarte variat, de la asociatii de caritate, care pot acorda sprijin material, pana la asociatii pentru apararea drepturilor omului, care se pot lupta pentru combaterea inechitatii si a nedreptatilor sociale, cauzatoare uneori de suferinta psihologica.

Utilizand toate aceste resurse persoana in dificultate psihologica este sustinuta in valorificarea si dezvoltarea potentialului de adaptare - care ii va permite sa treaca  mai usor si mai bine peste situatiile stresante.

Consilierea psihologica este principalul instrument de asistenta profesionista a persoanelor aflate in suferinta psihologica

Consilierea psihologica a persoanelor in dificultate psihologica este unul dintre cele mai utile instrumente pentru depasirea unor probleme stresante de viata. In general, consilierea este efectuata de o persoana cu competente in acest sens, si are ca scop principal sprijinirea persoanei de a-si clarifica situatia de viata si de a atinge scopurile sale prin luarea de decizii informate si cu sens. Principalul scop al consilierii psihologice este rezolvarea de probleme de natura emotionala sau interpersonala.

Consilierea psihologica este o tehnica de interventie centrata pe prezent si viitor, care isi propune sa capaciteze si responsabilizeze persoana aflata in suferinta psihologica.

Ca urmare, consilierea psihologica implica stabilirea unei relatii intre consilier si persoana, prin intermediul careia se intra intr-un proces care faciliteaza luarea de decizii si rezolvarea de probleme. Daca reluam informatia conform careia suferinta psihologica reprezinta o stagnare intr-o situatie, care duce la scaderea performantei in roluri sociale, consilierea este cea care pune la dispozitia persoanei o serie de instrumente pentru a depasi dificultatea. Consilierea psihologica poate fi efectuata de o paleta larga de profesii, cu conditia sa existe o formare prealabila. Pe langa psihologi si psihiatri, exista medici de familie, asistente medicale, asistenti sociali, educatori si preoti care au asemenea competente, lista ramanand deschisa.

Caracteristicile fundamentale ale consilierii psihologice sunt:

Persoanele (clientii) care apeleaza la consiliere nu sunt considerate "bolnave" mental. Clientii sunt vazuti ca fiind capabili de a lua decizii, de a-si stabili obiective si de a-si asuma responsabilitatea pentru actiunile lor.

Consilierea este centrata pe prezent si pe viitor.

Clientul de consiliere nu este un pacient. Consilierul nu este o figura autoritara, ci este un educator si un partener al clientului in atingerea unor scopuri comune.

Consilierul nu este neutru din punct de vedere moral fata de problema clientului sau. Cu toate ca nu isi va impune propriile valori si credinte clientului, nu va incerca sa isi ascunda opiniile si parerile contrare.

Cele mai importante lucruri in cursul consilierii sunt

facilitarea schimbarii comportamentelor;

deprinderea unor copinguri solide la stres;

promovarea luarii de decizii;

imbunatatirea capacitatilor relationale;

cresterea potentialului de adaptare.