|
|
|
Metodologia ergoterapiei, ca element al procesului de recuperare complexa a deficientilor de intelect.
Rolul terapeutic al activitatilor de instruire practica, manuala.
Limite si contradictii ale sistemului actual de orientare si pregatire cuprinde in activitatea de munca a deficientilor de intelect (cu forme medii si lejere).
Aspecte sociale multiple ale integrarii in munca a deficientilor de intelect, in regim obisnuit sau protejat.
Specificul activitatilor de instruire practica elementara, de educatie terapeutica si de formare a deprinderilor simple de autoservire si comportament la persoanele cu deficienta severa si profunda.
Pentru a se dezvolta intr-un mod satisfacator, toti copiii au nevoie de o stimulare generala a simturilor si de un antrenament motric general. Aceasta se poate realiza printr-o viata activa sub indrumarea parintilor,
personalului de ingrijire si a pedagogilor.
In plus, un copil handicapat are deseori nevoie de un tratament specific, de pilda ergoterapie, logopedie,etc.
Ergoterapeutii se folosesc de activitati treptate pentru a ajuta pacientii sa aplice un control sporit asupra propriului corp in activitatile de zi cu zi. Ergoterapeutii trateaza de asemenea "problemele invizibile"adica probleme cauzate de o prelucrare si integrare insuficienta a stimulilor organelor de simt.
Ergoterapia- jocul ca forma de tratament
In munca cu copiii handicapati ,ergoterapeutul se foloseste mult de joc ca forma de activitate. Pentru un tratament insa este nevoie sa se adapteze jocul la necesitatile fiecarui copil in parte. Trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:
-care este obiectivul tratamentului;
-de ce este in stare copilul, si de ce nu este;
-ce functiuni sunt implicate intr-o anumita activitate.
Daca avem in vedere , ca unii deficienti manifesta interes viu pentru muzica,pictura,dans atunci ajungem la concluzia ca formarea unor grupuri care sa aiba in centrul preocuparilor asemenea activitati constituie nu numai momente de consumare a energiei dar si de gasire a propriei subiectivitati prin aprecierea rezultatelor activitatii.
Ca forma fundamentala pentru terapia ocupationala ramane ergoterapia. Preponderent trebuie sa fie integrarea subiectilor intr-o activitate cu caracter social si in care ei sa-si valorifice la maximum potentialul fizic si psihic restant. In acest sens solicitarile ce se formuleaza trebuiesc adaptate la posibilitatile subiectului , caci astfel apare descurajarea si scade interesul fata de munca. Ori important este sa se mentina ,buna dispozitie si sa se stimuleze apetitul pentru munca -deficientul trebuie sa-si inteleaga rostul si sa fie convins de caracterul sau util pentru el cat si pentru societate.
Strans legata de ergoterapie este si socioterapia, care impreuna constituie o latura a procesului psihoterapeutic. O valoare asemanatoare i se poate acorda si ludoterapiei in relatia ei cu ergoterapia, pentru ca atat jocul cat si munca sunt forme de activitati ,cu toate elementele comune, totusi jocul nu se confunda cu munca dar asa cum afirma Chateau este o punte intre copilarie si varsta matura.
Il pregateste pe copil pentru munca caci pe de o parte il fortifica ,il abiliteaza pe linia echilibrarii in
jocul degrup; pe de alta parte ii creaza o buna dispozitie (deconectare, relaxare, reface energia consumata)
Recuperarea prin ergoterapie trebuie sa tina seama de:
-structura psihica a handicapatului
-tipul deficientei
-varsta subiectului
-sexul acestuia
-natura activitatii si dificultatile ei
-nivelul dezvoltarii sale intelectuale
-gradul deficientei -de natura si mediul ei de manifestare dar si de conditiile in care isi desfasoara activitatea.
O conditie esentiala este:
-crearea unei ambiante placute;
-efectuarea unor activitati ce au o finalitate cat mai apropiata,trebuie ca copilul handicapat sa realizeze utilitatea muncii;
-ca aceste activitati desfasurate de copilul handicapat sa nu se indeparteze de conditiile si de formele muncii obisnuite pentru a putea forma obisnuintele si abilitatile necesare integrarii profesionale si sociale viitore.
Implicit prin ergoterapie se urmareste si :
-inlaturarea unor comportamente aberante;
-corectarea unor tulburari afectiv-emotionale;
-stimularea activitatii-psihomotorii si adaptarea unor obiceiuri sociale adaptativ-integrative.
Formarea sentimentelor de cooperare si de intrajutorare a spiritului de apreciere a rezultatelor muncii altora si a credintei ca numai prin efort ,stapanirea de sine ,harnicie si curaj poate deveni folositor tie si altora ,se educa calitati indispensabile recuperatorii si dezvoltarea personalitatii copilului handicapat.
Se pot aprecia afectele optime ale personalitatii atunci cand subiectii handicapati isi dezvolta o serie de calitati fizice si psihice ce ii face apti sa ajunga la :
-o oarecare autonomie personala;
-exersarea unei ocupatii sau profesii;
-formarea unor comportamente adecvate la situatii ceea ce permite integrarea sociala;
-capacitatea de a comunica prin limbaj scris sau oral, printr-o continua intelegere a lumii inconjuratoare si a relatiei lor cu ceilalti;
-formarea unor interese cat mai diverse;
-formarea spiritului(simtului) de responsabilitate si de autoconducere;
-formarea capacitatii de a aprecia si de a prevedea situatiile viitoare;
-insusirea abilitatilor si a dexteritatii manuale;
Cercetarile de specialitate scot in evidenta faptul ca invatamantul special constituie cadrul cel mai adecvat pentru dezvoltarea functiilor psihofizice restante si pregatirea pentru viata sociala a individului.
Pe aceiasi directie se inscriu si cercetarile defectologiei sovitice ce sunt aplicate cu succes in invatamantul special si care si-au formulat ca obiective a educatiei handicapatilor ,formarea acestora trebuie sa devina membrii a-i societatii capabili sa traiasca autonom si sa exercite o activitate productiva .
Invatamantul special din tara noastra isi intensifica existenta nu numai prin cadru umanitar dar si prin pregatirea anuala a elevilor pentru munca si viata astfel incat acestia sa nu devina o povara pentru familie si societate. Eforturile pentru societate sunt mari, iar scopurile subtile si rentabile in viitor,perspectiva.
