|
|
|
TEHNICI PROIECTIVE TEHNICA ASOCIATIV VERBALA
ISTORIC
Astazi exista in uz mai multe teste de asociatii de cuvinte . In toate se cere subiectului/pacirentului sa gaseasca una sau mai multe asociatii pentru cuvantul stimul. Testul este folosit in cercetari asupra personalitatii, asupra creativitatii, in studii interculturale, in cercetari asupra limbajului si asupra memoriei. Experimentul asociativ verbal (AV) al lui Jung consta din 100 de cuvinte si a devenit o metoda proiectiva pentru determinarea constelarii complexelor inconstiente.
Ca arii de studiu, se pot discerne: 1. cercetarea legilor asociatiei, 2. cercetarea conditiilor in care asociatiile sunt tulburate sau chiar blocate. Jung foloseste metoda ca mijloc de diagnostic.
Cercetarea psihologului englez F. Galton, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in 1879, asupra asociatiilor de cuvinte, porneste de la studiile sale asupra geniului cu speranta ca asociatiile pot revela intregul fundal al gandirii (experimentatorul pronunta un cuvant si subiectul raspunde imediat prin cuvinte care-i vin in minte). Cercetarile sale au aratat ca raportul dintre fiecare cuvant indus si cuvantul inductor nu este arbitrar, cuvantul indus impunandu-se subiectului, si ca numarul de cuvinte induse de cuvantul inductor este limitat. Asociatiile se impun cu claritate constiintei si adesea sunt legate de amintiri din propria istorie de viata a persoanei, mai ales din copilarile si adolescenta.
Wundt, parinte al psihologiei experimentale, este interesat de experimentul asociativ, cu scopul de a vedea cum sunt legate intre ele, cat dureaza asociatiile etc..
Ebbinghaus, in 1885, utilizeaza silabe fara sens in experimentul A.V., si descopera ca omul invata mai usor cuvinte cu inteles comparativ cu cele lipsite de sens, ca se uita mai putin in timpul somnului decat in timpul veghei etc.
Kraepelin, student al lui Wundt, care construieste nosologia psihiatrica dupa cea a facultatilor mentale, utilizeaza experimentul A.V. in studii psihiatrice ca instrument clinic de diagnoza. Demonstreaza ca asociatiile utilizate frecvent au timpi de reactie mai scurti decat cele mai putin utilizate. Ideea repetarii procedurii de testare a apartinut de asemenea lui Krapelin, pentru a vedea care asociatie poate fi reamintita si care nu.
Elevii sai ii continua investigatiile centrandu-se pe anumite conditii patologice. De exemplu, Aschaffenburg utilizeaza experimentul A.V. in manie, concentrandu-se asupra atentiei - cand atentia este slaba, reactiile devin plate, superficiale.
Freud publica intre 1901-1904 articole care vor constitui lucrarea sa Psihopatologia vietii cotidiene, in care comenteaza exemple de distorsiuni verbale, blocaje, introducere de termeni straini, fraze ambigui, lapsusul, jocurile de cuvinte, actele ratate, introducand ideea ca acestea sunt manifestari legate de preocuparile inconstiente ale subiectului, adesea vitale pentru acesta si reprimate constient.
Jung porneste in studiul asociatiilor in perioada cercetarilor de la spitalul Burgholtzli, condus de Bleuler, cu scopul de a determina o corelatie intre grupe de asociatii si sindroame psihopatologice: boli specifice conduc spre asociatii specifice? Centrul de interes al investigatiilor se schimba destul de repede spre asa numitele "erori", sau reactii tulburate in cadrul experimentului A.V. (problematica lasata de o parte in cercetarile de pana acum). ziehen in 1900 vorbea deja despre faptul ca raspunsurile cu timp lng de reactie sunt caracterizate adesea de un ton emotional puternic, iar Mayer si Ort relevau ca timpul de reactie este mai lung l aasocitiile in care un continut constient incarcat emotional se interpune intre stimul si raspuns.
Jung determina ca "erorile" sunt intotdeauna incarcate puternic emotional si aduc la suprafata continuturi care au o importanta anume pentru intelegerea subiectului/pacientului. Observa ca exista anumiti indici care scot in evidenta un anumit blocaj al subiectului in asociere. Nu cumva acesti indici releva altceva decat, de ex., un defect de memorie? Exemplu de indici: timp de reactie prelungit, adesea fara ca subiectul sa-si dea seama de timpul de latenta mare, intelegerea gresita a cuvantului stimul, repetarea lui, lipsa de reactie, alunecari ale limbii. Daca subiectul nu este constient inseamna ca atentia a fost tulburata din interior, ceea ce il conduce spre ideea, originala si deschizatoare de drumuri, ca probabil exista in inconstient idei incarcate emotional - complexe - care pot tulbura cursul asociatiilor. Modelul experimental aduce astfel dovezi despre felul cum functioneaza inconstientul. Initial Jung vorbeste de imagini incarcate neplacut, dar si imaginile incarcate placut produc tulburari si devine clar ca cea mai corecta supozitie este ca un complex incarcat emotional - indiferen daca starea este pozitiva sau negativa, placuta ori neplacuta, atrage atentia asupra sa. Diferenta consta inn faptul ca tonul emotional placut produce timpi de reactie foarte rapizi, caracteristica atribuita faptului ca placera tinde sa aiba un efect de accelerare.
Primele rezultate sunt publicate de Jung si Rilkin senior, asistentul sau, in 1904.
Jung lucreazaa initial cu o lista de 400 de cuvinte in ideea de a oferi un camp cat mai mare de stimuli. Ulterior aceasta lista se reduce la 100 de cuvinte-stimul. Exista in uz 4 liste de cate 100 cuvinte.
MODELUL EXPERIMENTAL AL LUI JUNG
Experimetul se desfasoara in 3 etape:
O prima sedinta in care intervin primele 2 etape.
Experimentatorul citeste lista de cuvinte -stimul. Subiectul trebuie sa raspunda cat mai repede la fiecare printr-un singur cuvant indus. Se cronometreaza timpul de reactie al subiectului - ultima silaba rostita de psiholog si prima silaba rostita de subiect. Important este ca subiectul sa raspunda cu primul cuvant care-i vine in minte. Se cronometreaza timpul in sutimi de secunda.
Intervine o pauza aproximativ 15-20 minute.
Subiectul trebuie sa incerce sa repete, sa-si aduca aminte cuvintele prin care a raspuns initial cuvantului -stimul. Subiectul poate raspunde astfel:
cu acelasi cuvant si se noteaza cu +
subiectul nu-si aminteste si se noteaza cu -
raspunde printr-un alt cuvant, falsa amintire si se noteaza noul cuvant ca atare
In a doua sedinta, la interval de aproximativ o saptamana, intervine etapa a a-III-a: cererea de asociatii pentru stabilirea analizei de context.
REPERE INTERPRETATIVE DIN TEORIA COMPLEXELOR INCONSTIENTE DEZVOLTATA DE C.G. JUNG
Un complex, termen construit de Jung, consta dintr-un nucleu si conexiuni asociative. Nucleul reflecta o "necesitate vitala", numita tehnic tendinta arhetipala, sau constanta antropologica. In planul trairii, complexele se manifesta prin proiectie. Un anumit evenimet de viata, o intalnire, un conflict, o imagine, un miros, un vis, o fantezie pot trezi in individ amintirea - retrairea unui eveniment foarte semnificativ din biografia personala, a unei situatii care a fost legata de emotii puternice, sau a unor rani mereu asociate unei anumite problematici. Emotia care insoteste acest proces este traita ca disproportionata fqata de semnificatia reala a situatiei prezente. In acest moment putem spune ca in interioritatea fiintei s-a constelat un complex.
Complexele sunt motive - dar nu singurele - pentru care uneori ne confruntam ineficient cu realitatea, suntem dominati de o idee fixa sustinuta ca adevar absolut. Sunt centre emotionale, prin care informatia din mediul extern dar si cea din inconstient sunt vehiculate, puse in relatie, traite. intervin in directionarea perceperii realitatii. Traim teama,, frica, tristetea, bucuria, dorul cu orice intensitate posibila, legate de reactii somatice posibile si simultan observam ca ne comportam, actionam, reactionam stereotip.
Astfel, apar mecanisme de aparare inexplicabil de rigide sau modele comportamentale care par adaptate unei situatii dar nu sunt; reactionam diferit de ceea ce am fi gandit rational daca am putea sa ne implicam astfel in situatie, reactiile proprii ne coplesesc, vointa apare considerabil redusa sau total blocata.
Complexele nu sunt numai motivul pentru care uneori ne confruntam ineficient cu lumea reala si raspandim o idee fixa ca fiind un adevar absolut. Complexele sunt si centre emotionale care directioneaza informatia din mediu si din inconstient, ele ne trezesc interesul pentru si, intr-un sens ne marcheaza personalitatea. De exemplu, o persoana al carei complex matern in structura sa primara este pozitiv, va trai in mod fundamental relatia cu lumea si viata in termeni pozitivi, de incredere. Si invers, neincrederea bazala in viata tine cel mai adesea de continuturile profund negative asociate complexului matern. Complexele actioneaza si ca factori organizatori si sunt, conform daqtelor lui Jung, puncte focale in viata psihica, organizandu-ne interesele si conceperea realitatii si, fiind organizate emotional, ofera energia necesara vietii, evolutiei, transformarilor. Oricand exista o emotie, exista si posibilitatea de transformare.
In structura complexului se manifesta un nucleu si conexiunile asociate de-a lungul existentei reale a acestui nucleu. Nucleul reflecta o necesitate de viata, o constanta antropologica, definita de Jung prin termenul de arhetip. In evolutia ontogenetica, aceste tendinte fundamentale sunt colorate de trairile existentiale particulare biografiei individului,,, care constituie, metaforic vorbind, "substanta", "carnea" complexului respectiv. In functie de aceasta structura de continuturi,, atunci cand este constelat un complex, individul traieste si percepe realitatea intr-un anumit fel, specific lui. De exemplu, o persoana cu un complex matern fundamental pozitiv, va trai relatia sa cu lumea intr-un sens al increderii. Invers, relatia va fi dominata de neincredere.
Astfel concepute, complexele par a actiona quasi autonom, directioneaza perceperea realitatii - arhetipul din spatele fiecarui complex, ca o constanta antropologica, determina ca diferitele realitati sa fi efara indoiala comparabile, desi colorate de structura individuala a unui complex particular. Constelarea, ca termen specific dinamicii interioare a continuturilor inconstientului inconstientului, descrie aparitia simultana, activarea simultana, a unor fatete diferite ale unor complexe. Arii diferite ale unor complexe pot fi puse in legatura astfel incat sa activeze o intreaga problematica dominanta pentru realitatea interioara a persoanei si care va imprima si relatiei cu realitatea o coloratura specifica. Jung vorbeste de "pozitia de asteptare" in care exista un anumit complex, in care parca asteapta un cuvant tragaci, un gest inductor, un eveniment eliberator si intregul complex iese la suprafata, emerge in viata psihica a persoanei. Vorbim astfel de domeniile complexului si despre zonele centrale sau periferice care se activeaza in aceasta constelare ca forme de comportament obisnuite sau neobisnuite pentru individ. Cand este constelat un complex el va determina de exemplu ca o anumita persoana sa fie perceputa ca simpatica /antipatica; odata cu constelarea altor complexe, aceeasi persoana va primi conotatii diferite, mai realiste, poate chiar contrare.
Aceasta dinamica va determina si ceea ce se intampla in cadrul experimentului AV. Acelasi cuvant poate fi trait diferit de persoane diferite si interpretat diferit: aceste trairi sunt determinate de structura fundamentala a complexului precum si de constelarea actuala a complexelor. O persoana care are o structura materna fundamental pozitiva poate trece printr-o faza a vietii in care aspectul negativ, care tine de totalitatea arhetipului, va fi traita prin actualizare si de aceea va fi constelata si va colora intr-o maniera specifica interpretarea. Complexele se consteleaza foarte rar singular si, pentru ca toate complexele interactioneaza, nu este simplu intotdeauna sa stii exact ce s-a constelat intr-un moment anume al vietii individului. Testul AV este menit sa clarifice aceste aspecte.
Interpretarea se bazeaza pe indicatorii de complexe. Acestia scot in evidenta o tulburare a functionarii constiintei. Aceasta tulburare se datoreaza faptului ca ceva din cuvantul stimul, desi a fost auzit clar de eul constient, a activat, a energizat un continut inconstient asociat unui complex.
Toate aceste concluzii au fost obtinute de Jung in urma experimentului asociativ verbal. El a descoperit ca un cuvant sau altul din lista se leaga de una sau alta din fatetele acestor complexe. Cuvintele pot activa, subliniaza Jung, anumite complexe inconstiente, iar aceasta activare a inconstientului poate duce la obnubilarea constientului.
Masuratori ale rezistentei si conductibilitatii la nivelul pielii prin experimentul psihogalvanic, precum si ale altor functii fiziologice precum ritmul respiratoriu, pulsul sanguin etc. au fost concepute si experimentate de Jung si asistentul sau Rilkin senior, pentru a obtine date obiective privind tulburarile afectivitatii. Studiile unor Biswanger, Peterson, Rilkin junior si, ulterior, ale Verenei Kast si Irenei Gad au condus azi pe de o parte la celebrul detector de minciuni modern si la testul asociativ verbal curent, care face obiectul acestei prezentari.
DESFASURAREA PROBEI
Faza I
Instructaj: Trebuie precizat faptul ca se va parcurge un test de atentie si nu unul de inteligenta.
"Voi citi 100 de cuvinte, unul dupa altul. La fiecare cuvant trebuie sa raspundeti, cat de repede posibil, cu primul cuvant care va apare in minte in legatura cu ce am citit."
Daca la inceputul testului subiectul raspunde cu ma mult de un cuvant trebuie reamintita regula.
In fisa de protocol se va nota in prima coloana cuvantul asociat.
Se cronometreaza intre prima vocala a primei silabe accentuate (pronuntata de experimentator) si prima litera audibila pronuntata de subiect. Se scrie in protocol in coloana a-II-a . Daca nu exista reactie timp de de 30 secunde se trece ca lipsa reactiei (-).
Trebuie notate lateral (cu abrevieri): repetarea cuvantului-stimul (CS), neintelegerea sau intelegerea gresita a CS, grimasele faciale.
Faza II (dupa o pauza de 15-20 minute)
Instructaj: "Vom repeta experimentul pentru a vedea daca sunteti capabil sa va reamintiti. Nu vom mai cronometra. Nu conteaza daca nu va mai amintiti cuvantul spus prima data, daca va vine in minte un alt cuvant, il puteti spune.
In fisa de protocol se va nota in coloana respectiva un + pentru reamintirea exacta a cuvantului indus, un - urmat de noul cuvant pentru eroarea de reamintire. Este considerata amintire gresita orice abatere de la cuvantul indus initial, inclusiv o varianta, de ex. in loc de scaun - scaunel, fotoliu, sezlong etc. De asemenea, in cazul in care persoana nu-si poate reaminti nimic, se va nota doar cu minus.
Daca apar manifestari comportamentale in afara consemnelor testului, acestea se vor inscrie, abreviat, lateral.
Dupa faza II, se va discuta cu subiectul despre experientele sale, ceea ce a simtit, trairea anxietatii din timpul testului. Majoritatea subiectilor resimt nevoia sa verbalizeze observatiile pe care le-au facut de-a lungul testului, adesea vor sa dea explicatii. Mai ales cei care au resimtit dificultatea de a raspunde cu un singur cuvant.
Unii subiecti simt nevoia sa exprime intregi lanturi asociative (intr-un timp limita); li se explica ca ceea ce se cere este doar un singur cuvant. Reactia prin lanturi asociative este o procedura alternativa utilizata in testele asociative de completare, care se evalueaza printr-un alt procedeu. Discutia din final va da posibilitatea subiectului sa spuna ce l-a tulburat in timpul testului. De asemenea, poate indica experimentatatorului momentul cand subiectul a observat ca s-a constelat un complex sau unde a avut dificultati in a face asociatii. Indica masura in care aceste complexe sunt sau nu aproape de constiinta.
EVALUAREA SI INTERPRETAREA
PRIMELE DOUA ETAPE ALE EAV
Indici si fenomene de tulburare
1. Prima evaluare a testului cere identificarea cuvintelor care prezinta indici de complex - in care scop se insumeaza punctajul rezultat din prezenta unora sau altora dintre indici pentru fiecare dintre cele 100 de cuvinte. Se realizeaza scheme relationale asociative intre diferitele cuvinte inductoare pentru a pune in evidenta un posibil cluster de semnificatii asociate specific persoanei, respectiv imaginea primara a unui complex de semnificatii. Acestea au valoare de ipoteze de lucru.
1 punct:
TR prelungit (deasupra mediei probabile - medianei). Timpii se masoara in cincimi de secunda. Media oscileaza intre 9 si 14 cincimi de secunda. Se pot calcula - v. Jung - scoruri separate pentru femei, barbati, persoane cu studii, fara studii. Media probabila poate fi calculata si separat pentru prima jumatate si apoi pentru cea de a doua;
timpii foarte scurti sunt si ei simptomatici, indicand mecanisme de aparare;
nonreactie (in timp de 30 sec.);
falsa reproducere sau incapacitatea de a reproduce ( in medie apar cam 21 reproduceri eronate pentru forma de 100 cuvinte; 9 cand este folosita o forma abreviata de 50 de cuvinte);
repetarea, neintelegerea, proasta intelegere a CS (experimentatorul trebuie sa pronunte foarte clar cuvintele);
mimica, miscari, ras, (orice tip de miscare indica un complex);
greseli de pronuntie;
reactii prin rime, citate (ex: lac-pac)
reactii neconectate - apar cand nu vine in minte nici un cuvant si subiectul da numele unui obiect din mediu, fara legatura cu CS;
reactie prin sir de cuvinte sau propozitie;
neologisme, limbaj dur, limbaj colocvial;
stereotipii (acelasi cuvant este folosit de 3 sau mai multe ori ca raspuns, in ambele incercari).
½ de punct:
perseverarea (cand mai multe cuvinte, unul dupa celalalt, prezinta unul sau mai multe semne de tulburare. Perseverarea este relevanta doar in context, in aceeasi arie tematica);
raspuns in limbi straine.
Evaluarea indicatorilor de complex si contorizarea pentru fiecare cuvant din lista de 100 a incarcaturii, ne permite sa obtinem in primul rand o noua lista de cuvinte in ordinea descrescatoare a valorilor, a acelor cuvinte inductoare care sunt, pentru aceasta persoana, semnificative pentru continutul unui sau mai multor complexe constelate in inconstient.
Datele obtinute se pot stoca intr-un tabel: pentru fiecare cuvant se trece suma de indicatori de complex. Se realizeaza constelatia dintre complexe.
Constelare - dinamica in psihism - relatii, activari, complexe. Complexul astru - cel mai puternic - este acel complex care a strans cea mai multa energie, care este cel mai activ.
Scopul experimentului il reprezinta activarea inconstientului, descoperirea indicatorilor de complex si desigur conturarea constelatiei.
2. Evaluarea mai cuprinde considerarea formei si considerarea continutului in termenii unor ipoteze generate de aceste perspective posibile:
Semnificatiile legate de forma se pot evidentia odata cu interpretarile posibile pentru urmatoarele demersuri:
Timpul de reactie: relatia dintre media timpului pentru prima jumatate si jumatatea a doua a testului.
Care este cel mai frecvent tip de indicator de complex?
Cum este revenirea dupa indicatorul de complex?
Care este stilul asociatiilor - factual sau egocentric?
Reactii factuale: apar cand reactia corespunde intelesului cuvantului stimul (bolnav-spital). Apar frecvent mai ales la subiecti care fac un efort de a gasi o instanta factuala in viata care le permite sa realizeze o buna adaptare. Mai ales cand reactiile corespund si gramatical cu CV (similaritate intre cuvantul inductor si cel indus din perspectiva modului, timpului si persoanei, daca este vorba de verbe, sau a aceluiasi gen si forma daca este vorba de substantive etc. La subiectii pentru care predomina reactiile factuale este important sa se caute reactiile nonfactuale si intelesul acestora.
Reactii egocentrice: cand sunt mentionate de subiect trairile personale (ex: sare - Ocnele Mari sau sare-scarba etc.)
Tipul de constelare a complexului
Un complex influenteaza subiectul in cursul intregului experiment. Multe cuvinte sunt intelese in functie de acest complex odata constelat, complex puternic dominant. Este important sa se clarifice continuturile complexului, prin observarea modului cum coreleaza continuturile cuvintelor inductoare puternic incarcate.
Adesea sunt multe reactii de tip egocentric legate cu acesta (precum de ex. cap-eu, sau injectie-o, nu!).
Tipul predicativ: tipul de oameni predicativi sunt cei care raspund repetat cu cuvinte de subevaluare predicativa. De ex. cap -dragut, pajiste-oribil,bani-nu-mi plac, pacatuire-grozav.Acest tip de reactie poate indica o implicare personala, dar si un mod de ascundere in spatele predicatelor. Cand predicatele apar frecvent observam ca sunt stereotipe. Trebuie sa ne intrebam care domenii ale cuvantului sau domenii de inteles sunt aduse impreuna de aceste predicate de valoare.
Nu exista tipuri neechivoce. Pentru a determina tipul incercam sa determinam proportia de reactii egocentrice fata de cele factuale. Daca reactiile egocentrice sunt preponderente, trebuie determinat daca avem de a face cu un tip de constelare a unui complex, un tip predicativ sau un tip simplu egocentric.
Toti factorii trebuie considerati in relatie unul cu celalalt.
In lucrarea sa "Studii de diagnoza prin asociatii de cuvinte", Jung a stabilit o clasificare complicata de reactii in diferite categorii gramaticale. In consens cu tipologia jungiana privind atitudinile prevalente ale constiintei in raport cu realitatea, se pot diferentia atitudini extraverte, in care persoana reactioneaza mai ales la semnificatia obiectiva a cuvantului inductor, pentru tipul concret, factual si atitudini introverte, decelabile prin sensibilitatea la rezonanta subiectiva a cuvantului inductor, pentru tipul egocentric, subiectiv.
3. Analiza contextului asociativ
Odata stabilite cuvintele incarcate de indicatori de conflict, devine importanta evaluarea contextului. Este important de asemenea de descoperit ce tip de emotii sunt atinse in diferite contexte.
De asemenea este important sa se aiba in vedere intercorelatia reciproca intre contexte.
Se inregistreaza in intervalul cuprins intre o zi si o saptamana de la testare.
Tipuri de intrebari:
Ce va vine in minte legat de acest cuvant?
Se pare ca ati ezitat cand ati raspuns cu acest cuvant, imi puteti spune vreun motiv?
Va evoca ceva din viata personala acest cuvant?
Modul de analiza, de interpretare a experimentului asociativ-verbal pentru etapa a 3-a , o etapa de context, asociativa. Dupa ce a gasit cuvantul cheie, subiectul este rugat, in cadrul sedintei analitice - sa spuna ce asociatii personale ii vin in minte. Asupra acestor asociatii se va purta analiza jungiana:
Analiza reductiva de tip prersonal - incearca sa se gaseasca o legatura cu viata reala a subiectului;
Analiza simbolica propriu-zisa - in care materialul asociativ este analizat in functie de materialul mitologic, de materialul care evoca functia arhetipala a psihismului uman (analiza prin amplificare).
UTILIZAREA TEHNICII ASOCIATIV-VERBALE
Tehnica asociativ-verbala poate fi aplicata numai dupa ce s-a stabilit un raport de incredere cu subiectul. Se utilizeaza intr-o baterie de teste de personalitate pentru a afla fondul dificultatilor, dar mult mai frecvent, in practica terapeutica pentru:
1. a stabili un diagnostic de lucru la inceputul terapiei; pentru strategia terapeutica; in cazul in care subiectii nu-si cunosc problemele - cazurile psihosomatice, copiii;
2. controlul avansului terapiei;
3. activarea inconstientului - cand materialul furnizat este sarac.
Jung foloseste multa vreme acest experiment care, fiind destul de laborios, este mai tarziu inlocuit cu tehnica interpretarii simbolisticii visului. Totusi acest experimet poate fi cu succes folosit atunci cand te afli in prezenta unui pacient foarte blocat sau, de ex. a unui pacient care nu viseaza. In aceste cazuri EAV poate fi folosit ca o poarta "regala" de intrare, poarta care in mod normal este simbolistica visului.
