|
|
|
Metodologia invatarii in cadrul ariilor curricluare arte si tehnologii
-abilitate manuala si pregatire pentru munca;
-educatie estetica (educatie muzicala, plastica etc.)
-organizarea timpului liber (autoservire, joc, activitati sportive, vizionari de spectacole, vizite, excursii, intreceri etc.).
Abilitatea manuala
D.m. au , in general , o abilitate manuala scazuta in directia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupra miscarilor.
Prin orele de abilitate manuala se obtin : competente de ordin psihomotric; competente de ordin cognitiv; competente privind socializarea.
Programa
A)competente de ordin psihomotric:
-Cunoasterea schemei corporale si coordonarea propriilor miscari
-Formarea abilitatilor motrice
-Coordonarea motrica a palmelor , a mainilor , oculo-manuala
-Utilizarea , in mod corect a diferitelor unelte , instrumente pentru a scrie , a trasa
-Obtinerea indemanarii manuale in vederea pregatirii copilului pentru scris
-Implicarea in activitati gospodaresti , ingrijirea plantelor , etc.
B)Competente de ordin cognitiv:
-Formarea capacitatii de a tria , a ordona diferite materiale , unelte
-Formarea notiunilor de spatiu , timp , formele geometrice
-Verbalizarea -dezvoltarea limbajului
C)competente privind socializarea
-cooperarea
-respectarea altei pareri
-capacitatea de a comunica , de a-si spune parerea
-respectarea regulilor
Deprinderea citit-scris la deficientul mintal
In scoala speciala formarea deprinderilor de citire presupune precedarea sau insotirea exercitiilor de citire de :-corectarea tulburarilor de pronuntie
-educarea auzului fonematic
-antrenarea bagajului de R verbale
-dezvoltarea vocabularului
Fara aceste elemente de antrenare si corectare nu este posibila realizarea citirii.
Scrierea
Presupune achizitii premergatoare scolii:
1.relatii spatiale de forma , marime , directii
2.antrenare psihomotrica , a motricitatii fine
Se intalneste : scrieri in oglinda , inversiuni, substituiri , omisiuni
Pentru a forma deprinderi sunt foarte importante: exercitii sistematice de scriere. Єxercitii sistematice de memorare a miscarilor defectologice
Realizarea unei integrari intre viteza de scriere si corectitudinea acesteia.
In cadrul activitatilor de abilitati manuale , frecvent desfasurata de educator , elevul primeste numeroase informatii despre: materialele cu care lucreaza, tipul si calitatea lor, modul de intretinere = care sunt aspecte de tip informativ.
Pentru ca apoi sa-si dezvolte anumite insusiri ale miscarilor: forta, viteza, precizia, coordonarea = care sunt aspecte de tip formativ , deoarece urmaresc crearea si consolidarea anumitor deprinderi de miscare.
O atentie deosebita trebuie acordata invatarii folosirii unor dispozitive adaptate , prin care se urmareste compensarea unor tipuri de deficienta senzoriala si fizice ( masina de scris in Braille).
Abilitatea manuala reprezinta capacitatea unei persoane de a efectua lucruri care solicita precizie , dexteritate , dibacie, o adaptare eficienta.
Deficientii mintal au ,in general , o abilitate manuala scazuta in directia coordonarii constiente , economice , a finetei miscarilor si a controlului vizual asupra miscarilor.
Formarea abilitatilor manuale impune - educarea schemei corporale , cunoasterea propriului corp, integrarea miscarilor proprii in relatia cu mediu, perceptiei tactile si kinestezica , precum si formarea unor priceperi si deprinderi care sa contribuie la formarea acestor abilitati .
Exemplu:
1.pentru a observa caracteristici ale unor materiale ( forme, culori, dimensiuni):
-excursii in parc, paduri;
-gruparea obiectelor dupa caracteristici ( forma, culoare , dimensiuni);
2.utilizarea unor operatii simple:
-exercitii-joc de modelare a plastelinei = operatii de modelare;
-confectionarea de avioane din hartie = operatii de indoire;
-activitati specifice intr-o gospodarie ( joc de rol);
-exercitii de realizare a unor jucarii , operatii de asamblare;
-lucru in grup , teatru de papusi;
-flori-pentru presare, uscare, lipire;
-colaje , jucarii simple;
-insirarea margelelor - pentru fetite-operatii de insirare;
-trecerea firului pe bucati de carton ( rame pentru tablouri) - snuruirea;
-taierea unor cartoane - figuri geometrice - operatii de taiere;
-impletirea in 2,3 fire - cordon , snur;
-cusaturi pe diferite materiale - semne de carte , felicitare, batiste;
La orele de abilitate manuala se formeaza competentele motrice si conduitele perceptiv-motrice.
A.Formarea miscarilor fundamentale
1.Prehensiunea:
-ex. practice de prindere;
-ex.de sortare , grupare ( in cutii , vase diferite);
-ex . de ordonare ( dupa marime);
Materiale: papusi , jucarii, cuburi, betisoare, margele, seminte, materiale textile ( obiectele vor fi de marimi dif. de la foarte mari la f. Mici).
2.Manipulare:
-ex. practice de manipulare;
-ex. practice asociate cu operatii de identificare , ordonare;
Materiale: obiecte scolare, esantioane de textile.
3.Coordonare oculomanuala:
- ex. de ordonare in sir sau prin suprapunere;
Materiale: cuburi de la jocuri de constructie;
B.Formarea conduitelor perceptiv-motrice;
1.Forma si culoare:
-denumire adecvata a culorii si formei;
-discriminarea unei culori;
-asemanari , deosebiri;
-sortari dupa diferite criterii;
Materiale : cuburi de diferite culori, seturi de textile , plastice , hartie de forme si culori diferite, betisoare.
2.Conduita si structura perceptiv motrica de orientare , organizare si structurare spatiala
1.activitati de manipulare si grupare de obiecte cu localizare spatiala
2.exercitii pentru aprecierea directiilor si pozitiilor spatiale:
notiuni spatiale - stanga-dreapta, inainte-inapoi
notiuni de pozitie- culcat, orizontal, vertical, unul dupa altul, fata in fata
notiuni de miscare - a urca, a cobori, a intinde
notiuni de marime-mare-mic, lung-scurt, gros-subtire
notiuni de cantitate- mult-putin , greu-usor, plin-gol.
3.exersarea unor deprinderi de lucru specifice:
montare-demontare , insurubare, desurubare
Principalele directii in care se desfasoara pregatirea practica pentru munca manuala , a elevilor d.m. sunt : lenjeria - croiala , tesutul de covoare , tamplaria , lacatuseria , prelucrarea hartiei, zugravi, etc.
Oricare din aceste directii ca , de altfel si alte domenii ale activitatii practice manuale , presupune efectuarea unor operatii elementare de :
-masurare
-aplicarea sabloane ( croitul)
-taiere si asamblare
Dificultati intampinate de d.m.:
-incapacitatea de a executa cu suficienta precizie , chiar si operatiile simple ( masurare + taiere)
Cauza : operatiile de masurare , de aplicare a unui model schematic ( croitul )operatia de asamblare a partilor decupate devin accesibile numai ca rezultat al dezvoltarii mintale care face posibila operarea cu relatiile spatiale :
-lungimi
-suprafata
-volum
1.Stim ca la d.m. usor - nivelul maxim al dezvoltarii mintale = operatii logice concrete
B.Inhelder a demonstrat ca datorita vasgozitatii genetice , adica datorita alunecarii spre reactii proprii unor stadii anterioare ale dezvoltarii , d.m. usor prezinta o accentuata instabilitate a achizitiilor ( inclusiv a deprinderilor de masurare , taiere sau a altor deprinderi psihomotorii) care , la un moment dat puteau sa para consolidate.
O alta explicatie a unor dificultati importante in efectuarea acestor operatii ar fi si : tulburarea ritmului lor de activitate , ritm incetinit fata de normal .
2.Acesta este un aspect al " heterocroniei dezvoltarii def.mintal" .
Zozzo : heterocronia rezulta din decalajul dintre dezvoltarea somatica - dezvoltarea aparent normala sau foarte aproape de normal si dezvoltarea psihica intarziata , dizarmonica.
3.Intalnim insuficiente accentuate la nivelul psihomotricitatii , indeosebi instabilitatea motorie si dificultatile de coordonare a miscarilor manuale.
Acestea influenteaza randamentul d.m. in activitatile manuale , mai ales prin aceea ce R.Zazzo numeste diminuarea autoreglarii intre ritmul si viteza de lucru si calitatea executiei.
Concluzia cercetarii:
In activitatea practica a d.m. , o sarcina centrala o constituie formarea deprinderii de a executa diferite sarcini simple de munca ( ex. taiere, masurare) la un nivel calitativ acceptabil si intr-un ritm care sa nu ramana prea mult in urma , comparativ cu ritmul mediu de executie a acelorasi operatii simple de catre elevii normali.
Cu alte cuvinte:
Preocuparea de baza : echilibrul treptat a raportului dintre cei doi parametrii esentiali si eficienti: calitatea produsului si ritmul executiei.
Aceasta presupune:
-consolidarea temeinica a acestor achizitii realizate , la nivelul calitativ atins , in conditiile pastrarii unui ritm optim pentru fiecare copil
-imbunatatirea treptata a calitatii executiei , pe fondul pastrarii aceluiasi ritm o anumita perioada , apoi sa se incerce cresterea treptata a ritmului
Conditii obligatorie : temenica exersare a acestor operatii inca din primele clase , din etapa abilitatilor manuale ( chiar de la gradinita).
Concluzii la d.m
Automatizarea activitatii , mai ales a celor practice , manuale de autoservire , de invatare , este foarte importanta. Cheia abordarii compensatorii prin automatizare sa-i formam deprinderi .
A-i forma deprinderi inseamna a-l socializa .
Cauzele dificile:
-relatii spatiale rudimentare si inexacte;
-operatii motrice mai lente si dezorganizate;
-instabilitatea si regresul frecvent al achizitiilor motorii;
-manifestari concrete ale heterocroniei dezvoltarii d.m.;
-vascozitatea genetica;
-fragilitatea personalitatii;
La d.m. activitatea practica nu este coordonata de limbaj.
Pe copilul normal verbalizarea il ajuta sa faca si mai bine .La d.m. randamentul scade.
Cu alte cuvinte , raportul dintre activitatea practica si cea de limbaj.
La omul obisnuit al doilea sistem de semnalizare al limbajului joaca un rol coordonator . La d.m. se pierde rolul coordonator al limajului. La d.m. rebuie sa faci apel la stereotipii dar fara exagerari.
Este important gasirea modalitatilor de-a asigura un echilibru intre cei doi parametrii de eficienta a acestei activitati:
-ritmul de lucru si calitatea executiei
Este necesara realizarea unui echilibru , prin solicitari succesive de ameliorare treptata cand a vitezei de lucru , cand a calitatii executiei.
Se impune , deci , strategia unor pasi minutiosi esalonati si corelati intre ei.
O.S.P. la d.m. nu se face numai in raport cu capacitatile pastrate , ci trebuie sa cunoastem si contradictiile , interdictiile.
La d.m. viteza de reactie este scazuta = interzisa este meseria de sofer sau zidarie in cazul epilepsiei.
Meserii d.m. - zugravi , croitori, vopsitori, tesatori covoare , agricultori, tamplari, tapiteri
Eficienta terapei educationale complexe in recuperarea retardului mintal
"Felul comportarilor omului este conditionat nu numai de functiile naturale ale sistemului nervos central ci si de acele influente la care este supus in permanenta organismul in timpul existentei sale individuale,adica acelea carea depind de instruirea si educatia permanenta in sensul cel mai larg al acestor cuvinte".
Procesul de recuperare trebuie vazut nu doar ca proces de relatie ,de comunicare,de instruire ci si ca terapie.In mod normal orice activitate instructiv-educativa de tip recuperatoriu si compensatoriu trebuie sa inceapa cu,cunoasterea copilului. In raport de psihodiagnoza respectiva stabilim metodele si procedeele de lucru cu fiecare elev sau grupa de elevi.Aceasta cunoastere are un rol esential ,ne este necesara nu numai pentru a putea adapta metodologia instructiv-educativa la conditiile sale specifice ,dar si pentru a ne indeplini un scop de baza,acela de a elabora comportamente adaptative.
Functia terapeutica a actului educational este definita ca functie de echilibrare a personalitatii decompensate. Si la acesti copii se asteapta integrarea in viata economica si sociala a tarii. Reusita valideaza imaginea pe care noi ne-o formam despre ei ,despre aptitudinile care ii caracterizeaza mai bine. Profesorul -educator ramane unul dintre factorii responsabili ai eficientei integrarii.
Modul nostru de a fi amabili ,ori distanti,rigizi ori toleranti,iritabili ori calmi poate amplifica si respectiv bloca fluxul comunicarii.
Conceputa modular activitatea de terapie tinde spre o educatie integrala un rol important ne revine in planificarea si promovarea de situatii care sa-l intereseze pe copil :de invatare,educationala,joc, creatie artistica si situatii care-i sa-i determine pe copii sa gandeasca ,sa decopere,sa invete din propriile greseli,sa-si exprime liber ideile si sentimentele.In general trecerea spre mediul de lucru al fiecaruia dintre noi,creeaza necesitatea unor reciproce acomodari cu discontinuitati firesti.Se produc tatonari si retineri in urma carora stabilim cum reactioneaza acesti copii la interventiile noastre in comunicare ei" ne urmaresc, la randul nostru noi "ii incercam" pentru a constata ce li se permite si ce nu cand si cum anume".La clasele V-VIII in ceea ce priveste nivelul dezvoltarii vorbirii il putem aprecia ca fiind suficient pentru ca activitatile de terapie sa ni le putem desfasura prin conversatie,povestiri,si repovestiri,descrieri verbale sau expresii verbale si lectura din manual,fara sprijin permanent pe material concret ,intuitiv,facand insa apel continuu la cunostintele acumulate de elevi in etapele anterioare. Trebuie lasat loc relatiilor afective pentru creearea unui climat favorabil.In activitatile noastre de dupa -amiaza am constatat existenta unor lacune ,a caror persistenta franeaza procesul normal in evolutie al elevilor claselor a VII si a VIII a.
Printre acestea amintim :
-o insuficienta cunoasterea schemei corporale;
-dificultati in stabilirea relatiilor spatiale;
-slaba capacitate de comunicare.
Pentru viata sociala limbajul articulat ,utilizand un cod lingvistic-limba stabileste reteaua fundamentala de comunicare interpersoanal si colectiva. Cu ajutorul limbajului ,individul isi exprima gandirea ,simtirea ,atitudinea si influenteaza astfel intregul complex socio-cultural.In cadrul deficientelor mintale se demonstreaza mai pregnant principiul general al interdependentei dintre dezvoltarea limbajului si dezvoltrea mintala-capacitatea potentiala de a vorbi este inabsenta,dar dezvoltarea limbajului articulat este invatat. Stiind ca important este ca elevii scolilor speciale sa se poata integra social, in toate activitatile de dupa -amiaza ,avem ca obiectiv principal formarea si dezvoltarea capacitatii de comunicare a elevilor. Unii elevi manifesta dificultati in citirea unui text, subiectul citeste prin emiterea unor sunete,unor silabe,sau cuvinte prin inlocuirea acestora cu altele prin inversarea lor sau citirea are un caracterul unui continuuu. De aceea nu exista activitate la care sa nu citim. La matematica citim enunturile problemelor si exercitiilor,la limba romana ,textele din manual,chiar si la ludoterapie cerintele jocurilor de societate (acolo unde este cazul).
Vocabularul copiilor este foarte sarac ,stereotip,de
aceea la activitatile pentru imbogatirea si exersarea
vocabularului desfasuram exercitii de:
-completare a propozitiilor lacunare;
-alcatuirea de propozitii cu cuvinte incurcate;
Aceste procedee sunt aplicate si in cazul exercitiilor gramaticale de fixare a partilor de propozitie ori de
vorbire .Citirea selectiva pe roluri,exersarea vorbirii dialogate sunt folosite la activitatile de expresie verbala pentru a inlatura monotonia si a trezi interesul copiilor . Cu alte cuvinte exercitiile lexicale au constituit si continua sa constituie parti integrante ale fiecarei activitate .De asemenea un accent mare il punem pe formarea deprinderilor de construire a enunturilor in vederea exprimarii corecte orale si scrise a elevilor.
Putem afirma ca elevii:
-relateaza intamplarile lor foarte scurt dar destul de coerent;
-utilizeaza fraze compuse,uneori cu dificultate;
-pot intretine un dialog pe o tema concreta si bine cunoscuta;
-pot da unele definitii-de cele mai multe ori incomplete si cu caracter actional;
-stiu sa scrie o scrisoare simpla stereotipa;
-citesc bucati de lectura simpla si le pot reproduce in general cu cuvintele autorului;
-inteleg fragmentar ,lacunar unele emisiuni TV;
Concluzionand, operatia de inregistrare este slaba si stearsa se face rapid ,de aceea este nevoie de repetari si reinregistrari.
La activitatile matematice ne-am orientat spre jocurile didactice cu continut matematic , cu cele 4 operatii,probele se desfasoara de cele mai multe ori sub forma de concurs cu participarea individuala sau colectiva .Exercitiile folosind cele 4 operatii se dau elevilor sub forma de joc,de tipul "gaseste perechea asemanatoare" ,"Robotul socoteste","Masina de calcul","Priveste si continua drumul","Patrate magice".Pentru notiunile de geometrie, patrat,triunghi,dreptunghi,cerc, i-am pus pe copii sa foloseasca culorile fiecare figura geometrica fiind colorata cu o anumita culoare,alteori in cadrul activitatilor de Terapie ocupationala si Stimulare Cognitiva au decupat figuri geometrice ,le-au ansamblat ,reconstituind diferite desene.Prin jocuri ca "Recunoaste,aseamana si coloreaza"noi incercam sa consolidam cunostintele referitoare la figurile geometrice. Foarte multi elevi (specificul clasei a Va si a VIIa) isi confectioneaza figuri sub coordonarea educatorului ,materialul didactic necesar.
De asemenea avand in vedere ca la copilul cu deficiente mintale procesele psihice :gandirea,generalizarea,abstractizarea sunt foarte deficitare.
Notiunile de timp si spatiu au fost fixate prin desene legate de anotimpuri ,dupa planse sau prin jocuri "Spune invers"., "Spune la fel" sau prin prezentarea unor obiecte puse in anumite pozitii , sus,jos,departe,aproape,in stanga,in dreapata.
Activitatile artistice care plac foarte mult,sunt concepute pe baza exercitiilor terapeutice, artistice din domeniul: pictura-desen , plastica-modelare,muzica,dictie,teatru,dans.
Foarte atragatoare in cadrul TO si Terapie Psihomotrica sunt desenele tematice,activitatile pe care noi reusim sa le facem foarte atragatoare. Activitatile de confectionare cuprind: taieturi, lipituri, cusaturi, colorari, decupari ,etc, activitati care au trezit interesul tocmai prin varietatea elementului respectiv: paharul minune, inima cusuta pe margini cu ata de martisor, felicitari sub forma de mar, papucul suport, pernita-suport ace, felicitare flacara de Craciun.
Paleta de activitati antrenante si distractive poatefi astfel imbogatita prin elaborarea jocurilor in care copilul sa poata imbina in mod agreabil atractivitatea cu unele cunostinte din literatura,istorie,geografie,biologie,matematica,muzica.
Se pune intrebarea fireasca ,daca sunt sau nu eficiente activitatile in cadrul terapiilor de dupa -amiaza?
Dupa un proces de instruire destul de rigid desfasurat in cadrul orelor de dimineata (copii fiind preluati obositi fizic si psihic si intelectual), putem spune ca solicitarea oricarei forme de activitate se soldeaza mai bine daca solicitarea se desfasoara "ca un joc".
Activitatile de joc organizate si desfasurate conduse de catre profesorul educator nu constituie cum gresit se crede de nenumarate ori, doar o distractie, o acuzatie de timp in cadrul terapiilor care detin un important rol in realizarea unor dispozitii pozitive , deconectante si relaxante.De aici rolul dificitar de a ne gandi foarte bine continutul si tipul activitatilor deoarece toate acestea trebuie regandite de a asigura materialul didactic necesar de a renunta la indoparea acestor copii cu un continut informational inutil.
Jocul este o activitate serioasa care de obicei are reguli serioase impune uneori osteneala si chiar instruire.
Sa nu uitam ca prin intermediul jocului copilul dobandeste acea autonomie, acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le v-a necesita activitatea lui de adult.
Jocul este acea atmosfera in care fiinta sa psihologica poate sa respire. Ei se manifesta mai degajat ,mai liber,isi pun in practica spiritul inventiv-ingeniozitatea ,talentul,fanteziile ,propriile idei si chiar umorul.
Tematica jocurilor ,concursurilor sau programelor distractive este aceasta:
Aplicam si conducem:
-jocuri de indemanare
-jocuri de perspicacitate,trucuri
-jocuri pentru abilitatea manuala
-jocuri intelectuale in aer liber,desfasurate majoritatea in cadrul activitatii de ludoterapie
-jocuri de constructie,de orientare in timp si spatiu
-jocuri de echilibru,stimulative,de respiratie,
Cultivandu-le prin urmare spiritul inventiv indrazneala intrebarilor si raspunsurilor ii canalizam catre increderea in forte proprii( singuri trebuie sa descopere,sa exploateze).
Indeplinirea sarcinilor ce ne revin va fi mai eficienta daca se vor opera schimbari in continutul si functionarea sistemului invatamantului special.
-simplificarea programelor pe discipline de invatamant prin renuntarea la elemente inutile si greoaie
-desfasurarea activitatilor sa iasa din cadrul rigid si sa se desfasoare sub forma de joc,logice,de dezvoltare a memoriei,a imaginatiei,a perspicacitatii,concursuri.
-o crestere accentuata a timpului afectat activitatilor artistice,a contactelor nemijlocite cu natura , a elementelor de educatie religioasa
-a activitatilor practice prin scaderea numarului de ore pentru comunicari de date si informatii abstracte.
-abordarea pluridisciplinara a problemelor educatiei copilului deficient printr-o efectiva munca de echipa
-reducerea efectivului de elevi la clasa
-omogenizarea grupelor de lucru (intampinam probleme cu elevii cu handicap de vedere,auz)
Pavlov: "Felul comportarilor omului este conditionat nu numai de functiile naturale ale sistemului nervos central ci si de acele influente la care este supus in permanenta organismul in timpul existentei sale individuale adica acelea care depind de instruirea si educarea permanenta in sensul cel mai larg al acestor cuvinte"!
Terapia ocupationala -Copilul este implicat in activitati manuale cum ar fi : tesutul , tamplaria , ceramica.
La handicapatii severi sunt adecvate activitati de tipul : constructii de cuburi, colorate sau imagini simple, taierea hartiei, completarea cartonaselor de cusut, insirarea margelelor, impletituri din hartie. Asemenea activitati implica exercitii fizice si utilizarea timpului intr-o maniera placuta.
Terapia ocupationala este considerata ca una din activitatile constructive si educative cu rol major in modificarea comportamentului.
Un program de terapie ocupationala obliga terapeutul sa ia in considerare, pe de o parte, procesele mintale si abilitatile fizice implicate in efectuarea unei activitati; pe de alta parte , trebuie sa tina seama de nivelul de dezvoltarea a proceselor mintale , ca si de cel al abilitatilor fizice si motorii ale copilului.
Terapia ocupationala ofera prilejul observarii indelungi a comportamentului, a ameliorarilor care survin.
Poate fi aplicata cu succes in toate formele de handicap terapiile ocupationale cele mai semnificative la care educatia si invatamantul isi pot aduce o contributie importanta sunt: Ludoterapia, Meloterapia, Terapia prin dans, Ergoterapia, Artterapia.
Daca avem in vedere ca unii deficienti manifesta un interes viu pentru muzica, pictura, dans, joc, confectionarea unor obiecte..etc,atunci ajungem la concluzia ca formarea unor grupuri care sa aiba in centrul preocuparilor asemenea activitati constituie nu numai momente de consumare a energiei dar si de formare a unor abilitati motrice ,de formare a unor deprinderi profesionale.
Ca forma fundamentala pentru TO ramane ergoterapia - ea contribuie la integrarea subiectilor intr-o activitate cu caracter social si in care ei sa-si valorifice la maximum potentialul fizic si psihic restant.
In acest sens solicitarile trebuie adaptate la posibilitatile subiectului pentru a evita descurajarea si scaderea interesului in raport cu activitatea. Ori important este sa men tinem o buna dispoziktie si sa se stimuleze apetitul pentru munca si sa perceapa ca activitatea prezinta importanta nu numai pentru el ci si pentru societate.
Strans legata de ergoterapie este socioterapia , care impreuna constituie o latura a procesului psihoterapeutic.
O valoare asemanatoare isi poate acorda si ludoterapia in relatia ei cu ergoterapia si pentru ca atat jocul cat si munca sunt forme de activitate. Cu toate elementele comune totusi jocul nu se confunda cu munca ,dar asa cum afirma J. Chateau este "o punte aruncata intre copilarie si varsta matura".
-il pregateste pe copil pentru munca caci pe o parte il fortifica din punct de vedere fizic si il abiliteaza pe linia colaborarii in grup
-pe de alta parte isi creeaza o buna dispozitie reface energia consumata
Terapia prin joc la handicapat -este dificil sa scontezi pe posibilitatea de a verbaliza , de a constientiza conflictele interioare , fricile , anxietatile sale , in joc copilul se angajeaza liber si se manifesta ca atare.
Jocul socio-dramatic , jocul cu obiecte , jocul cu povesti imaginare, jocul cu reguli, imbogatesc functionalitatea cognitiva a copiilor handicapati , le permite descarcarea de tensiunea nervoasa, ii relaxeaza , manifestandu-se astfel in concordanta cu posibilitatile lor.
Recuperarea prin ergoterapie trebuie sa tina seama de :
-tipul de deficienta;
-varsta subiectilor;
-sexul acestora;
-natura si gradul ei de dificultate;
Conditii esentiale:
-crearea unei ambiante placute;
-efectuarea unor activitati ce au o finalitate cat mai apropiata pentru ca H sa realizeze utilitatea muncii;
-activitatea desfasurata de H sa nu se indeparteze de conditiile si formele muncii obisnuite pentru a forma (abilitatile necesare integrarii profesionale si sociale).
Recuperarea prin terapie ocupationala :
Implicit prin ergoterapie se urmareste si :
-inlaturarea unor comportamente aberante
-corectarea unor tulburari afectiv-emotionale
-stimularea activitatii psihomotorii si adaptarea unor obiceiuri sociale adaptative-integrative
Efectele optime ale recuperarii se apreciaza in conditiile formarii unor calitati fizice si psihice care permit subiectului sa ajunga la :
1.o oarecare autonomie personala
2.exersarea unei
ocupatii sau profesii
3.formarea unor comportamente adecvate la situatie
4.capacitatea de a comunica prin limbaj scris sau oral ,printr-o continua intelegere a lumii inconjuratoare si a relatiilor cu cei din jur
5.formarea unor interese cat mai diverse
6.formarea simtului de responsabilitate si de autoconducere
7. insusirea de abilitati motorii si a dexteritatiilor manuale.
Recuperarea poate fi :
-naturala-cand actioneaza prin subsistemul psihic aflat in stare critica
- de tip compensatie-cand functiile afectate sunt preluate de alte comportamenete ale sistemului psihic.
Din aceasta perspectiva ,demersul recuperatoriu cuprinde activitati organizate de la simplu la complex.
Activitati ludice=- activ. de invatare- -activ.de profesionalizare
Activ.de integrare socio- profesionalizare = recuperare=adaptare
Terapia de expresie grafica si plastica
Terapia de expresie grafica si plastica are o valoare formativa ce va conduce la aparitia de situatii de invatare ce vor evidentia pe langa incarcatura estetica si pe cea etica si sociala a continuturilor temelor plastice.
Prin acest mod de terapie se intregeste personalitatea copilului se diminueaza diferentele dintre elevul cu cerinte educationale speciale si cel obisnuit. Impreuna cu celelalte elemente ale limbajului plastic punctul,forma, culoarea,linia devine semn si simbol in desenele copiilor.
In terapia de expresie grafica si plastica desenele liniare ale copiilor pot deveni mijloc de comunicare a starilor emotionale. Ele pot dezvalui nu doar starea sufleteasca de moment,dar si traumele suferite sau eventualele intarzieri intelectuale ale copilului.
In pictura, formele simple ca cerc se poate studia pornind de la observatia elementelor de baza din natura: soare , luna , fructele ,etc. Ca si desenul si pictura ,modelajul dezvolta creativitatea si formeaza priceperi si deprinderi specifice ,educa atentia voluntara,spiritul de ordine si disciplina. Prin intermediul acestor teme plastice elevii vor fi initiati in problemele actului de creatie in descifrarea si intelegerea operei de arta.
Terapia prin arta , care utilizeaza mijloace artistice ca tehnici psihoterapeutice nonverbale. Desenul , pictura, pictura cu degetele pot constitui parti ale unui program psihoterapeutic mai larg.
Art-terapia ,prin mijloacele ei , prin sarcinile creatoare si interesante pe care le pune , da copilului handicapat psibilitatea de a dobandi sentimentul propriei realizari , de a-si dezvolta aptitudinile , de a-si spori senzatia de sanatate.
Meloterapia
Muzica reprezinta arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate intr-o maniera specifica.
Ea se bazeaza pe: ritm, armonie, melodie.
In cadrul muzicoterapiei ,educatorul trebuie sa fie interesat in special de efectul pe care il are muzica asupra personalitatii subiectului.
La copiii handicapati mintali ,meloterapia este folosita in stabilirea unui tip de comunicare ,diferit de cel verbal.
Principalul obiectiv al meloterapiei este acela de a stabili contactul cu handicapul mintal si de a facilita comunicarea intre el si educator.
Utilizarea meloterapiei poate determina reducerea agresivitatii,diminuarea tensiunilor ,o mai buna colaborare intre membrii grupului ,si amelioreaza munca in echipa.
In scolile speciale este bine ca sa se grupeze subiectii in grupe in functie de aptitudiniile lor muzicale.Meloterapia poate fi :- meloterapie activa si meloterapie receptiva.
Meloterapia activa consta in diverse activitati desfasurate de subiectii insasi.
Meloterapia receptiva este activitatea de audiere.
Terapia prin muzica este folosita pentru tratarea bolnavilor psihici si a handicapatilor. Efectele ei energizante sau linistitoare sunt probate de practica.
Muzica faciliteaza procesul de comunicare cu ceilalti , determina intarirea inhibitiei voluntare a actelor motorii, oferind astfel copilului posibilitatea unor serii de succese , care fac sa-i creasca increderea in fortele proprii, se creaza astfel o baza pentru desfasurarea unor activitati de alt gen.
Obiectivele meloterapiei:
dezvoltarea interesului fata de activitatile muzicale;
-formarea si dezvoltarea auzului muzical;
-educarea vocii;
-educarea deprinderilor de a asculta muzica;
-formarea unor deprinderi practice muzicale (ritm,melodie);
-integrarea unitatilor de invatamant in viata artistica;
-cultivarea imaginatiei si a creativitatii.
Muzica contribuie la educarea spiritului de ordine si disciplina .
Meloterapia contine mai multe tipuri de activitati muzicale: cantecul, jocuri muzicale, jocuri cu text si cantec, auditii muzicale.
Terapia recreationala
Cuprinde activitati recreative placute, utilizate in timpul liber, care promoveaza sanatatea mintala si fizica.
Activitati ca : intreceri sportive, dansuri, jocuri distractive, excursii cumparaturi, vizite la muzee, filme , creeaza handicapatului un climat de viata sociala normala.
Modalitatile de terapie recreationala au efect benefic atat asupra copilului , cat si asupra familiei sale. Totodata el invata cum poate fi utilizat timpul liber ca mijloc de promovare a sanatatii mintale si fizice.
Activitatile recreationale pot fi introduse inca din perioada micii copilarii , pana la varsta adulta , in fiecare faza de dezvoltare , trebuie gasite tipuri adecvate, raportate la gradul si specificul handicapului.
Terapia mediului
Urmareste integrarea tuturor activitatilor zilnice ale handicapului intr-un proces educativ recuperator.
Mediul copilului trebuie judecat din punct de vedere al orientarii pedagogice si psihoterapeutice. Un mediu familial care nu intelege problemele copilului sau handicapat, care-l eticheteaza ca "lenes" care-i pretinde peste puterile sale este tot atat de daunator ca si acel mediu care neglijeaza copilul. De asemenea , este daunatoare influenta familiei care refuza sa accepte limitele intelectuale ale copilului sau si permanent il dezaproba in ceea ce face, blocandu-i astfel dezvoltarea. In astfel de cazuri este nevoie de psihoterapia mediului, a familiei , pentru a o face sa inteleaga specificitatea deficitului si rolul pe care il are directia recuperarii generale a copilului.
Terapia psihomotricitatii si Abilitatea manuala
Psihomotricitatea este considerata in literatura de specialitate ca o functie complexa ,o aptitudine care integreaza atat aspecte ale activitatii motorii cat si manifestari ale functiilor perceptive.
In ontogeneza relatia psihomotricitate-psihism cunoaste o evolutie care marcheaza anumite etape.
In perioada anteprescolara, dezvoltarea avand un caracter global ,actele motorii reprezinta instrumente de adaptare a individului la lumea exterioara. Copilul foarte mic exploateaza mediul ambiant prin intermediul actelor motorii care reprezinta instrumente ce faciliteaza experienta cognitiva a acestuia.
In perioada prescolara se diferentiaza treptat activitatea intelectuala de cea motorie.
Astfel actul motor devine un raspuns adaptativ complex,miscarea intrand treptat sub dominatia psihicului.
In perioada scolara relatia motricitate-psihism se modifica in sensul detasarii nivelului intelectual de cel motric care se automatizeaza.
Educarea psihomotricitatii detine un loc important in terapia educationala daca tinem seama de faptul ca deficienta mintala este asociata in general cu debilitatea motrica.
Formarea si dezvoltarea abilitatilor de :
-constanta a formei;
-perceptia fond-forma;
-abilitati spatiale;
Dezvoltarea muschilor mici ai mainii,coordonarea motrica a formelor ,a degetelor ,exersarea indemanarii manuale.
Formarea unor deprinderi tehnice elementare de modelare si miscare circulara,de imbinare,lipire,decupare,alaturarea a formelor de diferite marimi,culoare.
-activitati motrice de manipulare
-activitati pentru organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice-Schema corporala
-activitati ce vizeaza conduita si structura perceptiv motrica de culoare
-activitati ce vizeaza conduita si structura perceptiv motrica de forma
-activitati pentru organizarea si structurarea spatiala
-activitati pentru organizarea si structurarea temporala
Organizarea si fomarea autonomiei personale
Orientarea politicii si practicii educationale de la sfarsitul acestui secol spre educatia pentru toti necesita noi abordari in educatia tuturor copiilor in vederea unei integrari sociale eficiente.
Adaptarea trebuie conceputa ca prioritate fundamentala a unui organism de a-si modifica functiile si structurile sale in raport cu schimbarile cantitative si calitative ale mediului inconjurator.
Adaptarea sociala este definita ca echilibrul dintre asimilare si acomodare este procesul prin care o persoana sau un grup social ajutandu-si comportamentul dupa cerintele mediului.
Adaptarea este adeseori vazuta ca o treapta spre integrare ,ca un proces anterior si pregatitor integrarii. Adaptarea poate sa apara ca un proces mai simplu ,spontan ,in timp ce integrarea este mai complexa,presupune o pregatire si se realizeaza intr-un timp mai indelungat.fara a exercita un efect nivelator integrarea actioneaza si in sensul diferentierii,individul care se afirma prin specificul sau,se constituie ca o individualitate in colectiv, in mediul social.
Personalitatea copilului se formeaza si dezvolta printr-o permanenta receptie ,asimilare si organizare a normelor existente in societate.
Ca ,obiectiv,integrarea vizeaza realizarea unei concordante intre cerinte si manifestari ,a aspectelor secundare celor care servesc orientarea.
Este vorba de dezvoltarea motivatiei ,precizarea aspiratiilor,modelelor care pot facilita adaptarea si integrarea.
Ca strategii exista 3 mari categorii privind integrarea :
1.strategiile individuale - categorie ce priveste mai mult posibilitatile individuale ,particulare,utilizate de individ in integrarebaza strategiilor individuale cu care este inzestrat individul este constituita din toate atributiile incepand cu abilitatile intelectuale ,abilitatile sociale,comportamentale.
2.strategiile colective- incep de la microgrupul familial,microgrupul de pe strada,srategiile culturale,scolare,strategiile socioprofesionale, care cer permanent un antrenament,o dezvoltare ,o educare a lor in cadrul formarii personalitatii umane.
3.strategiile integrarii -prin care societatea faciliteaza integrarea individului si a valorilor in constiinta individului.
Ca proces integrarea este dinamica ,complexa,consta intr-un ansamblu de mecanisme si de operatii care pregatesc ,finalizeaza si desavarsesc actiunea propriu-zisa.
Terapia cognitiva
Terapia cognitiva trebuie inteleasa ca un proces complex de echilibrare mintala prin organizarea specifica a cunoasterii la copiii cu cerinte educationale specifice , al caror comportament cognitiv se caracterizeaza printr-un fenomen general de perturbare a organizarii cunoasterii.
Fenomenul de perturbare a comportamentului cognitiv al deficientului mintal se exprima fie la nivelul cunoasterii teoretice ,fie la nivelul cunoasterii psihosociale determinand schimbari in personalitatea individului.
Terapia cognitiva se constituie din actiuni si programe compensatoriii care faciliteaza intelegerea lucrurilor, a fenomenelor ,a oamenilor.
Terapia cognitiva vizeaza in principal consolidarea ,sistematizarea ,completarea intr-o maniera deosebita a procesului de predare-invatare a faptelor, informatiilor , abilitatilor, competentelor, deprinderilor.
Terapia cognitiva isi extrage subiectele ,temele din disciplinele de invatamant si are menirea sa sprijine intelegerea si insusirea continuturilor acestor discipline.
Terapia cognitiva include activitatile si programele care organizeaza procesul de cunoastere cu nuantari pentru diferitele procese psihice. Vor fi vizate dificultatile de cunoastere a notelor specifice ale obiectelor si fenomenelor ,facilitand evocarea acestor note prin structuri informationale de disociere a elementelor specifice.
Terapia cognitiva este structurata in mai multe submodule:
1.Primul submodul se refera la cunoasterea senzoriala cu cele cinci domenii : sensibilitate cutanata, vizuala,gustativa, olfactiva, auditiva.
2.Al doilea submodul este afectat cunoasterii percetive cu cele 5 arii destinate formarii abilitatilor vizuo-motorie, perceptia forma-fond, constanta perceptiei, pozitia in spatiu, relatiile spatiale.
Acest submodul este alcatuit dintr-o serie de exercitii si activitati pregatitoare pentru actul lexic si grafic precum si pentru alte domenii ale cunoasterii : activitati de observare vizuala, activitati pentru educarea psihomotricitatii ,de formare a rationamentului.
3.Al treilea submodul vizeaza o suita de exercitii ,activitati ce duc la formarea si dezvoltarea conceptelor fundamentale de natura logico- matematica.
4.Al patrulea submodul este format din exercitii perceptive si senzorio-motorii ce duc la formarea proceselor psihice (atentia, imaginatia, reprezentarea).
Obiective
-consolidarea ,completarea ,sistematizarea cunoastintelor in vederea ridicarii nivelului general al performantelor scolare prin tehnologii instructiv-educative adecvate particularitatilor colectivului de elevi si cultivarea unei motivatii superioare fata de invatatura ;
-exersarea invatarii initiale prin lectii de organizare ,indrumare,evaluare a exercitiului ;
-rezolvarea temelor implicate in desfasurarea procesului de invatare ;
-recuperarea ,individualizarea si diferentierea procesului de invatare folosind teme si lectii diferentiate,fise de munca independenta,activitati de recuperare,programe speciale de compensare,structurate pe relatia limbaj- rationament,fise organizate secventiale, de invatare programata, de performante ;
-activitati de cunoastere a mediului inconjurator si programe de invatare a comunicarii sociale (in functie de nivelul scolar, de interesele individuale sau de grup) ;
-activitati cu caracter educativ si moral .
Instruirea in profesia de terapeut se desfasoara pe 3 etape :
-cunoasterea corpului uman si modul lui de functionare;
-invatarea procedeelor si tehnicilor adecvate in functie de handicap;
-practicarea meseriei in diverese institutii.
Rolul terapeutic
Terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara sau ocupatia poate fi utilizata pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfunctiilor organismului uman.
Terapia ocupationala ajuta individul sa isi dezvolte deprinderile care ii permit sa isi satisfaca nevoile personale si sa raspunda cerintelor mediului.
In cadrul terapiei ocupationale accentul se pune pe caracteristicile individului in relatie cu societatea si cu lumea care traieste.
Principalele directii de actiune in terapia ocupationala sunt:
-stimularea responsabilitatii in diferite situatii de viata;
-formarea deprinderilor de auto-ingrijire si igiena persoanala;
-cultivarea deprinderilor de munca;
-organizarea de jocuri si distractii;
-formarea imaginii de sine si stimularea increderii in propria persoana;
-educarea capacitatilor cognitive;
-sprijinirea relatiilor intepersonale;
Ocupatia reprezinta deci activitatea dominanta a fiintei umane ,ce include comportamente serioase si productive,dar si comportamente ludice,corectoare sau festive. Este rezultatul proceselor evalutive culminand cu trebuinta biologica si sociala pentru activitatea ludica si productiva.
Activitatea de terapie ocupationala actioneaza pe 3 domenii:
-formarea deprinderilor de viata cotidiana;
-cultivarea capacitatilor si aptitudinilor pentru munca;
-educarea abilitatilor pentru diverse jocuri si petrecerea timpului liber.
Terapeutul trebuie sa urmareasca principalele aspecte:
-sa realizeze insusirea de catre subiect a unei deprinderi pierdute sau cu un nivel redus de functionare;
-sa ii invete noi deprinderi menite sa le compenseze pe cele care au disparut.
Activitatile de terapie ocupationala se adreseaza unor subiecti cu retard mintal , cu dificultati de invatare ,tulburari emotionale,orbilor,surzilor.
Principalele forme de ocupatie sunt: munca, jocul, activitatile de viata cotidiana.
Activitatile de munca includ toate formele de activitati productive chiar daca sunt recompensate sau nu. Activitatile de munca ,prin specificul lor contribuie la structurarea statutului si rolului persoanei recunoscute din punct de vedere social. Acest fapt determina instalarea unui echilibru psihic ce duce la cresterea increderii in sine.
Munca realizata cu ajutorul uneltelor ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare individuale determinand o buna integrare in mediul de viata.
Utilizarea jocului- Jocul ca activitate este constituit dintr-o gama divesa de actiuni si comportamente ludice specifice care se desfasoara de la varsta copilariei la batranete.
Jocul reprezinta principala activitate a copilului, care la adolescenta devine hooby ,iar la batranete un comportament ocupational.
Prin functiile lor activitatile ludice detin un rol esential in socializarea persoanei si in vederea integrarii in societate.
Activitatile de viata cotidiana -cuprind o gama larga de actiuni necesare in vederea adaptarii persoanei la mediul sau de viata. Acestea includ formarea de comportamente implicate in autoingrijire ,intretinerea locuintei ,precum si folosirea serviciului in comunitate.
Recuperarea prin psihoterapie
Este mai putin folosita in unitatile pentru handicapati de intelect.
Utilizata mai intai in clinici si in special in clinica psihiatrica.
In realitate psihoterapia poate fi considerata ca o metoda ce contribuie la :
-recuperarea psihica si psihosociala a H de limbaj, motorii, senzoriali si chiar in deficienta de intelect usoara sau medie.
Ea nu inlatura handicapul ca atare,dar reface:
-spiritul;
-fortifica personalitatea;
-inlatura anxietatea si negativismul;
-creiaza motivatii;
-activeaza pulsiunile individualismului in procesul recuperatoriu;
Metoda tehnicii
psihoterapeutice sunt dependente de o serie de factori subiectivi ce tin
de :
-structura psihica a handicapului;
-varsta si nivelul dezvoltarii sale intelectuale;
-gradul deficientei;
-de natura si modul ei de manifestare (comportamental);
-conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea;
La acestea se adauga : relatia dintre psihoterapeut si subiect si atmosfera ce se creeaza pe parcursul desfasurarii psihoterapiei.
In principiu TP are scopul de a :
Inlatura starile psihice conflictuale si sentimentul de inferioritate si a sensibilitatii exagerate la H motori ,senzoriali.
Consolida trasaturile pozitive de personalitate si creearea unor motivatii superioare pentru activitate la toate categoriile de H.
Compensa functiile afectate si functiile psiho-fizice nealterate trebuie astfel antrenate incat sa poata prelua activitatile functiilor psihice afective in vederea formarii unor abilitati si comportamente care sa-i permita persoanei integrarea optima in viata profesionala si sociala.
Psihoterapia are 2 forme:
-TP-sugestiva
-TP-de relaxare
TP SUGESTIVA -obtine rezultate imediate care dau sperante nu numai subiectilor ci si terapeutului, avand in vedere ca unii deficienti sunt usor influentabili si datorita dependentei relativ mari fata de persoanele din jur.
Sugestia pozitiva actioneaza pentru inlaturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante pentru formarea unor atitudini favorabile invatarii si activitatii .
In felul acesta subiectul orientat spre situatiile care favorizeaza recuperarea dand o pondere accentuata sugestiei verbale tinand cont de nivelul de dezvoltare al limbajului.
TP DE RELAXARE -vizeaza aspecte mai largi, se foloseste de sugestie ,dar nu se limiteaza la acestea.
Are o dubla actiune: asupra spiritului si asupra fizicului
Pe baza relaxarii sistematice a psihicului prin intermediul fizicului se produce ceea ce E. Iacobson numea "relax progresiv".
Starile tensionale de tipul hiperexcitabilitatilor sau stresului se amelioreaza tocmai prin relaxarea fizica a intregului organism.
Metoda Schultz, se pare ca este cel mai frecvent folosita ;ea este menita sa creeze o stare de relaxare ,prin parcurgerea mai multor faze in care confortul fizic si psihic devine tot mai accentuat ceea ce face ca subiectii sa se implice afectiv-volitional in activitatea respectiva. Avand in vedere participarea constienta si voluntara se intelege ca persoanele cu H de intelect nu pot beneficia de tehnici de relaxare. Ele isi dovedesc valoarea in H senzorial,de motricitate,de limbaj, uneori si la H de intelect cu deficienta usora se formeaza cu timpul deprinderi de autocontrol limitat.
TP poate fi aplicat individual sau in grup.
Pentru toate categoriile de H jocul se constituie ca modalitate psihoterapeutica deoarece indeplineste numai functii distractive ce duc la realizarea unor dispozitii pozitive deconectante,fata de situatiile traumatizante tensionale.
Terapia psihomotricitatii -motricitatii si problemele protezarii
P (psihomotricitatea) = este o functie complexa, care integreaza si conjuga atat aspecte motorii cat si psihice si care determina reglarea comportamentului individului.
In ontogeneza ,relatia motricitate -psihism cunoaste o evolutie ce marcheaza anumite etape :
-in perioada anteprescolara ,actele motorii sunt instrumente de adaptare a individului la lumea exterioara (dezvoltarea avand un efect global).
-in perioada prescolara se diferentiaza traseul activitatilor motorii de cea intelectuala ( miscarea intrand sub dominanta psihicului) .
-in perioada scolara (scolarizarii) relatia motricitate -psihism se modifica in sensul detasarii nivelului intelectual de cel motric,care se automatizeaza.
Psihomotricitatea=constituie o directie complexa de dezvoltare a persoanei care rezulta din:
-interconexiunea si interactiunea dintre dispozitivele neurofiziologice in special la nivelul corticalsi periferic el asigura elaborarea si executia miscarii.
-dintre procesele mintale si afective reprezentate,anticipate,organizate,dirijate,memorizate.
-si sub coordonarea constiintei :Exemplu ca in cazurile gesturilor ,mimicii,atitudiniilor comportamentelor sociale .
Odata cu mersul apare si limbajul articulat.Cu cat copilul actioneaza mai mult cu obiectele,jucariile,cu atat se organizeaza procesul de invatare si se intensifica dezvoltarea psihointelectuala. Miscarea,actiunea sta la baza gandirii. Inainte de a gandi logic,invatam logica miscarii,invatam legile prin modul in care se stabilesc relatii intre lucrari si fenomene.
Fiind o functie complexa psihomotricitatea nu se reduce la activitati motorii ea implica si manifestari ale functiilor perceptive si intelectuale.
Continutul psihomotricitatii este bogat si variat. In sfera psihomotricitatii intra:
1.Schema corporala: proprie, a partenerului, pozitiile corpului, lateralitatea, controlul segmentelor, dominanta manuala, oculara a membrelor inferioare
2.Conduitele motrice de baza: coordonare generala,segmentara-deprinderi motrice si calitati motrice, controlul postural care se refera la echilibrul static si dinamic-simtul ritmului,respiratia
3.Conduitele perceptiv-motrice: orientarea, organizarea , structurarea spatiala care include notiuni de marime si distanta pe cele de directie, situatie si pe cele de relatie, orientarea temporala, organizarea temporala, structurareatemporala.
4.Motricitatea fina sau psihomotricitatea diferentiata
5.Relaxarea si controlul inhibitiei ,globala,segmentara si controlul muschilor
6.Reglarea si autoreglarea prin limbaj,executarea de miscari,dupa comanda verbala,executarea de miscari dupa autocomanda ,in fata oglinzii,executii dupa comenzi intre parteneri.
1.Deprinderile motrice reprezinta forme de activitate motrica concreta in cadrul carora se manifesta valoarea calitatilor motrice.
Cea mai mare parte a cauzelor care genereaza H psihomotorii sunt in stransa legatura cu tulburari ale activitatii nervului sfincterian cu repercursiuni ale acestuia in dezvoltarea proceselor psihice cat si a motricitatii.Dintre cauzele care genereaza h psihomotorii se inscriu si deficientele fizice,cele
senzoriale,hipoacuzia,surditatea cecitatea.
Debilitatea motrica = o stare de imperfectiune a functiilor motrice sindromul este descris de mai multi autori.
Manifestari: stari de agitatie continua si tremuraturi.
Incluzand toate tulburarile motrice si neurologice ale debilitatii mintale:
-exagerarea reflexelor tendentioase;
-nestapanirea miscarilor voluntare;
-sincinezie;
-intarzieri in dezvoltarea mersului;
-prehensiunea;
-enureazis prelungit;
Caracteristicile clinice au evidentiat 3 tipuri de relatii ,intre nivelul dezvoltarii psihice si al dezvoltarii motrice:
-o relatie in care tulburarile psihice care le determina pe cele motrice ,sunt simultane si fara cauza -efect.
-o relatie in care tulburarile psihice determina pe cele motrice.
-o relatie in care tulburarile motrice sunt dominante iar cele psihice sunt doar reflectarea acestora.
Relatia dintre debilitatea motrica si deficienta mintala nu este pe deplin elucidata dupa datele neurofiziologice moderne 80% din deficientii mintali,prezinta tulburari ale motricitatii.
2.Tulburari de lateralitate
Lateralitatea exprima in egalitatea functiilor a partii drepte sau stangi a corpului ca o consecinta a repartiei in emisferele cerebrale.
Dominanta unei parti a corpului asupra celorlalte determina lateralitatea stanga sau dreapta.
Tulburarile cele mai frecvente:
-contrarierea lateralitatii;
-neinsusirea sensului grafic sau lexic;
-scrierea ca in oglinda;
-incercarea de a reeduca stangacia.
Se remarca ca stangacia nu trebuie considerata infirmitate ,este o dispozitie neurologica normala cu valoare egala cu dreptacia ( dominanta cerebrala dreapta asupra celei stangi).
Consecintele contrarierii lateralitatii pot fi cele mai grave:
-d.p.d.v. fiziologic determina: Strabism, enurezis, cecitate, roaderea unghiiilor;
-d.p.d.v. motric determina : instabilitate motrica, nedibacie, ticuri;
-d.p.d.v. intelectual determina : Lentoare generala, dislexie, balbaiala, scris ca in oglinda ;
-d.p.d.v. afectiv determina: emotivitate, timiditate, atitudine negativa fata de scoala, apozitie, agresiune.
3. Instabilitate psihomotorie
Este un sindrom datorat unui dezechilibru al personalitatii ,datorita unor dificultati (deficit) de inhibitie si determina mari perturbari in adaptarea scolara si profesionala ( sociala).
Acest sindrom este studiat in 4 planuri:
In plan motric: agitatie generala permanenta, nevoia de miscare permanenta, excesiva de schimbarea spatiului, turbulenta, dificultati in reproducerea si coordonarea miscarilor.
In plan intelectua: o gandire intuitiva concreta ,confuza, face deductii pripite,superficiale , nu realizeaza comparari,asociatii, intelegerea lor este globala, nediferentiata.
In plan afectiv emotivitate,excitabilitate exagerate, nevoia permanenta de opozitie activa, manie sau opozitie pasiva ,nesupunerea,incapatanare,lene.
In plan social parasirea domiciliului parintilor,a scoliii,a locului de munca, este mitocan ,ceea ce ingreuneaza insertia sociala.
4.Tulburari in realizarea motrica
Grupa acestor tulburari sunt formate dintr-un trinom: apraxia, dispraxia si disgrafia motrica.
Apraxia -pierderea capacitatii de a executa gesturi ,miscari adaptate la un scop,fara ca acesta sa fie efectul paraliziei.
Exemplu: nu poate sa-si incheie nasturii ,snururile,sa puna ata in ac, sa tina instrumentul de scris.
Dispraxia -se caracterizeaza prin lipsa de indrumare si de control al miscarilor cu repercursiuni in actul grafic ,lexic si calcul.
Disgrafia motrica-scrisul este strans legat de evolutia posibilitatilor motrice.
Pentru scris sunt necesare o serie de componente motrice:forta,coordonarea ,viteza,ritmul.Lipsa acestor tipuri de disgrafii EX: tipul rigid,crispat, cu neregularitati in dimensiunea literelor ,utilizarea spatiilor defectuuoasa a paginii,dezordine,confuzii.
5.Tulburari de natura afectiva
Se intalnesc de regula la indivizii cu hiperemotivitate sau in starile de furie exagerata.
Ele se caracterizeaza prin gesturi necontrolate,frangerea degetelor,frecarea palmelor, atingerea repetata a unei parti a corpului ,miscari de pe un picior pe altul .In unele cazuri emotivitatea exagerata canalizeaza miscarile individului.
6.Tulburari de orientare,organizare si structurare spatio-temporala
Cunoasterea schemei corporale proprii si a partenerului, cunoasterea pozitiei in spatiu,a directiei ,a distantelor, precum si a notiunii prezent, trecut, viitor, formeaza premiza pentru invatare si implicit formeaza premiza pentru dezvoltarea mentala.
Tulburarile de structurare spatio-temporala se manifesta astfel:
-copilul ignora termenii spatiali si temporali;
-copilul percepe gresit pozitiile,duratele, succesiuniile ( nu are notiunea de ora si nu-si poate organiza propriul timp);
-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit;
-copilul nu este capabil de reversibilitate;
-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului;
Deci: tulburarile de structurare spatio-temporale se manifesta prin
-dificultati
de lateralitate(foloseste atat mana stanga cat si mana
drepta)
-perturbari lexice ( inversiuni de litere,silabe,neintelegerea
sensului textului);
-dificultati grafice (deformari de litere, greseli ortografice);
-perturbari de calcul ( asezarea incorecta a nr. In diversele operatii,neintelegerea sensului simbolurilor matematice elementare) ;
