|
|
|
NOTIUNI DE PSIHIATRIE
Psihiatria, ca ramura a stiintei medicale, se ocupa cu studiul manifestarilor patologice ale activitatii unui individ in societate. Studiile psihicului organismelor vii au un caracter pluridimensional, atat medical cat si social.
Bolile psihicului au aparut odata cu aparitia omului. Perceptia acestor boli a evoluat cu timpul, in raport cu gradul de cunostinte proprii fiecarei epoci. Prima etapa a psihicului este epoca ignorantei, a magiei si superstitiei. Conceptiile primitive explicau aparitia bolilor ca ceva bun sau nefast, iar terapia era oficiata de magi ori preoti prin ceremonii purificatoare. Mai tarziu boala apare ca o sperietoare - o manie a zeilor, carora se rugau sub diferite forme. Abia in jurul secolului al XVIII - lea au aparut informatii despre tratamentul psihiatric, iar in secolul al XIX apare psihiatria ca stiinta.
Secolul XX imbogateste arsenalul terapeutic cu medicamente,
deschizand posibilitaii noi in tratarea bolilor psihice.
Cele mai des intilnite boli psihice sunt urmatoarele:
Hiperestezia - o coborare a pragului senzorial, resimtita de subiect ca o crestere neplacuta a intensitatii senzatiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor (surmenaj, nurastenii, hipertiroidie, debutul unor afectiuni psihotice).
Hipoestezia - reprezinta cresterea pragului senzorial, insotita de diminuarea intensitatii senzatiilor, cu scaderea numarului de excitanti receptati (stari reactive, depresie, schizofrenie).
Iluziile - perceptii cu stimuli reali si specifici, denaturate si/sau deformate.
Halucinatiile - sunt perceptii fara obiect. Subiectul se comporta ca si cum ar avea o senzatie sau o perceptie, atunci cand conditiile exterioare normale ale acestor senzatii sau perceptii nu se realizeaza (schizofrenie, diverse psihoze).
Halucinozele - sunt fenomene de tip halucinator a caror esenta patologica este necunoscuta ca atare de catre subiect si, in consecinta el nu va aborda un comportament legat de continutul acestor perceptii.
Atentia consta in concentrarea si orientarea psihica asupra unor obiecte sau fenomene, care datorita acestui fapt se pronunta exagerat in constiinta omului. Daca percepem tot ce se intampla in jurul nostru apare un haos, de aceea omul trebuie sa selecteze anumite fenomene mai importante ce au o semnificatie deosebita, iar celelalte nesemnificative sa le elimine. Daca acest proces se efectueaza lent apare oligofrenia, iar daca este exagerat apare mani.
Memoria este un proces de intiparire a unor fenomene, obiecte, etc. si de mentinere si reproducere a lor dupa o perioada de timp.
Tulburarile memoriei sunt:
Hipermnezia - tulburare cantitativa a functiei mnezice ce consta in evocari involuntare rapide si usoare, tumultuoase si multiple, realizand o indepartare a subiectului fata de prezent.
Hipomnezia - tulburare cantitativa a functiei mnezice constand in evocari lente si dificile, sarace si trunchiate, creand situatii jenante pentru subiect in momentele respective (nevroze, oligofrenie, stari predementiale).
Amnezia - se manifesta prin abolirea proceselor de fixare, conservare, recunoastere, reproducere a unor fenomene. In unele cazuri subiectii nu sunt capabili sa retina unele fapte recente dar isi amintesc intamplari petrecute cu mult timp in urma.
Gandirea este reflectarea generalizata a fenomenelor si obiectelor lumii obiective si a legaturilor interioare intre ele ca proces de cunoastere. Gandirea actioneaza prin notiuni care exprima simbolic fapte, fenomene, relatii, cunostinte, actiuni. Aceste simboluri sunt exprimate prin cuvinte, deci intre gandire si limbaj exista o legatura indisolubila. Cu cat limbajul si notiunile unui individ sunt mai evoluate cu atat acesta va desfasura un act de gandire cu mai mult succes. Tulburarile de vorbire apar atunci cand se modifica ritmul procesului de gandire.
Lentoarea ideativa - reprezinta scaderea numarului de idei, a posibilitatilor lor de asociere, evocari dificile, scaderea fortei de reprezentare si a imaginatiei, cuvinte izolate fara legatura intre ele.
