INFLUENTE EDUCATIONALE ALE MEDIULUI ASUPRA PERSONALITATII

1. INTRODUCERE

In devenirea sa, personalitatea umana suporta numeroase influente modelatoare din partea mediului in care este educata. Evolutia ei este determinata de numeroase aspecte ale mediului:

- socio-ecomomic,

- familial,

- profesional,

- administrativ (urban, rural),

- politic,

- etnic (majoritar, minoritar),

- religios,

- geografic (clima, relief, ocupatii necesare supravietuirii in zona),

- temporal (inoirea permanenta si tot mai rapida a cerintelor adaptative in timp) etc.

Toate aceste presiuni exterioare pre-determina numeroase aspecte ale grupurilor educationale in care se dezvolta copilul dupa nastere, personalitatea, indeosebi caracterul sau, fiind o rezultanta a acestora.

Fiecare individ asimileaza succesiv sau simultan influentele unor grupuri educationale in:

-familie

-institutiile educationale

-mediile socio/profesionale

-mediile recreativ/ informationale, etc.

Psihologii au incercat sa determine caracteristicile grupurilor care pot exercita presiuni educationale asupra individului. In acest sens dispunem astazi de numeroase teorii asupra grupurilor, apartinand nor cercetatori europeni (D. Anzieu, J.I. Martin, s.a.) sau americani (C. H. Cooley, R. H. Merton, K. Lewin, J.L. Moreno, E. Mayo s.a. ).

2. Elemente de teorie a grupurilor

1. Psihologii francezi D. Anzieu si J. Y. Martin (1994) analizeaza urmatoarele tipuri de grupuri umane :

-multimea - grad scazut de organizare

-numar mare de membri

-configurare ocazionala

-banda: - grad scazut de organizare

numar mic de membri

preocupari comune

reunire din placere

-grupare: - grad mediu de organizare

- permanenta relativa a scopurilor

numar variabil de membri

intalniri periodice

interrelatii superficiale

-grup primar (grup social mic) :

- grad de organizare ridicat

- numar mic de membri

scopuri comune

- relatii afective stranse

-grup secundar (grup social mare) :

-numar mare de membri

-gr. de org. foarte ridicat ( predominant formala)

-institutionalizat

-scopuri/actiuni bine planificate

C. H. COOLEY (1909) analizeaza caracteristicile grupurilor:

- primare ( familie, grup de prieteni, clasa de elevi), remarcand indeosebi comuniunea afectiva si ideatica si relatiile de tip fata in fata ;

- secundare ca structuri oficial impuse ( scoala, colectivele mari de munca etc.) conduse dupa norme prestabilite si impuse ierarhic)

R. MERTON propune diferentierea intre:

grupul de apartenenta (grupul primar caruia ii apartine, si in care avctiveaza: familia, clasa, echipa profesionala etc).

grupul de referinta: (grupul cu cea mai mare influenta, din care individul isi alege modelele, de unde isi integreaza valori morale, in care se modeleaza aspiratiile si  atitudinile).

Observatie: o integrare reala in grup presupune ca grupul de apartenenta al individului sa coincida cu gr. de referinta.

3. H. JENNINGS si K. LEWIN impun conceptele de :

psihogrup bazat pe:

- placerea de a fi impreuna

- satisfacerea nevoii de afectiune

sentiment de comuniune sociala din care decurge

constiinta de grup.

- sociogrupul caracterizat prin:

-intrunirea in scopuri/sarcini comune

-inexistenta legaturilor anterioare intre membri

- dizolvare dupa atingerea scopului etc.

4. J. HOROWITZ si K.S. BORDENS (1995) impun (corespunzator conceptelor anterior descrise) alte doua concepte cu privire la grupuri :

-grupuri afilitive (corespunde psihogrupului) ;

-grupuri instrumentale(corespunde sociogrupului) ;

5. O clasificare uzuala in sfera pedagogica include:

-grupul formal, caracterizat prin

-organizare explicita,

-relatii oficial normate,

-ierarhii functionale,

-institutionalizare, structura inchisa etc.

-grupul informal:

-organizare spontana,

-structura informala, deschisa,

-conditionat afectiv de jocul :

-simpatie-antipatie,

-atractie-respingere.

Observatie :

Grupul formal poate circumscrie unul sau mai multe grupuri informale, si devine eficient doar cand acestea nu-i pun in pericol structura si functionarea.

II. CLASA DE ELEVI

Este considerata de catre Dorina Salavastru "creuzeul personalitatii" (Dorina Salavastru, Psihologia educatiei, pag. 128).

2.1. Particularitati ale clasei de elevi ca grup:

-gr. primar

-gr. formal

-gr. instrumental( sociogrup) ce poate fi transformat treptat in psinhogrup (ideal educational).

2.2.. Aspecte ce privesc clasa ca grup functional:

-relatii de tip « fata in fata » ;

-prezenta scopurilor formative prescrise explicit (din exterior) ;

-structura grupului rezulta din interactiunile membrilor ce determina :

-statusurile (locul fiecarui induivid in sistem la un moment dat).

-rolurile (aspectul dinamic al statutului, care include functii si responsabilitati, etc. )

configurarea pozitiei de lider:

- liderul formal (oficial, impune prin autoritate, capacitate de a-i stimula si organiza pe ceilalti, initiativa, popularitate etc.) se poate sa nu coincida cu

-liderul informal care se impune spontan, pe criterii afectiv-subiective,  la conducerea grupurilor de tip informal; de multe ori poate genera influente negative asupra eficientei grupului formal, atunci cand este diferit de liderul formal).

2.3. SISTEMUL DE NORME ce caracterizeaza clasa ca grup educational :

- norme explicite - rigide, impuse, specifice profilului, care reglementeaza activitatea instructiv-educativa in grupul scolar etc.;

-norme implicite (rezulta din interactiunea membrilor grupului, sintetizeaza experienta colectiva, sunt flexibile; cand nu converg cu cele explicite, rezulta "conflictele normative"care duc la deteriorarea climatului din grup si pot determina conduite agresive sau devieri de la normele explicite.

4. GRADUL DE COEZIUNE

Leon FESTINGER defineste coeziunea drept "rezultatul tuturor fortelor care ii determina pe indivizi sa ramana in grup" (D. Salavastru, pg. 127).

Surse ale coeziunii : atractii, simpatii, climat de incredere, consens cognitiv/ afectiv, prestigiul de grup, satisfactii date de convietuirea in grup (sa acopere cat mai multe din nevoile umane ).

Conditii de crestere a coeziunii grupului scolar:

-a oferi elevilor conditii sa se cunosca mai bine ;

-stil de conducere democratic : a oferi tuturor elevilor, prin rotatie, sansa de a fi lideri formali;

-grije pentru viata emotionala si particularitatile socio-afective ale fiecarui elev;

-eliminarea comportamentelor didactice LIPSITE DE RESPECT, INJOSITOARE pentru elev SAU PROVOCATOARE de reactii violente (incitarea elevilor la violenta prin comportament dispretuitor si culpabilizator este una din marile probleme ale invatamantului actual) ;

-utilizarea jocului cu scopul de a elimina stresul, de a crea conditii de manifestare libera a personalitatii si sentimentelor elevilor;

-stimularea spiritului de echipa ;

-stimularea initiativei elevilor;

-actiuni de intr-ajutorare;

-evaluare bazata pe grija de a crea NU DOAR SANSE EGALE tuturor elevilor ci si CONDITII DE SUCCES fiecarui elev in parte, prin diferentierea sarcinilor corespunzator aptitudinilor, varstei si cunostintelor anterioare ale fiecaruia ;

-grija de a evita formarea complexelor de inferioritate si conduita de esec etc. ;

3. EDUCATIA PENTRU APLANAREA CONFLICTELOR

Marea varietate de temperamente, de cractere, de interese, de culturi (traditii), de sentimente in relatiile umane explica numeroasele conflicte care apar intre oamenii care fac parte dintr-un grup social. Daca aparitia conflictelor este considerata astazi ca normala, gratie diversitatii umane, incapacitatea de gestionare si de valorificare constructiva a lor vorbeste despre grave carente educationale la nivel relational (socio-emotional).

De aceea, una din premisele ameliorarii climatului educational si uman in general este formarea capacitatii de aplanare /gestionare constructiva a conflictelor inerente convietuirii sociale.

O astfel de educatie presupune:

- educarea respectului pentru ceilalti si pentru sine;

- inlaturarea fricilor si indeosebi a FRICII DE CEILALTI;

- educarea capacitatii de autocontrol emotional;

- educatie pentru valorizarea celorlalti;

- echilibrarea imaginii de sine;

- dezvoltarea vointei de a evita escaladarea conflictelor ;

- educatia capacitatii de relationare;

- educarea gandirii si limbajului pozitiv;

- stimularea sentimentelor pozitive si tolerantei fata de ceilalti;

- educarea disponibilitatii de valorizare (apreciere pozitiva) a celorlalte fiinte, asigurand astfel echilibrul sufletesc printr-o mai buna integare in Natura si utilizare a fortei sale de regenerare etc.

Conflictul, o grava problema de relationare

De Mihaela-Theodora Popescu

Indiferent ca se manifesta la nivel economic, social, politic, sau psihologic, conflictul este considerat a fi o forma de manifestare a unor probleme la care nu li s-a gasit o rezolvare in timp util. Fie ca se ivesc in societate, in familie sau la serviciu, conflictul este o situatie-problema, iar partile aflate in conflict au interese divergente.
   
    Surse, stari conflictuale
   
Din punct de vedere etimologic, termenul 'conflict' provine din limba latina de la cuvantul 'conflictus'. Despre conflicte se spune ca sunt inerente si ca fac parte din activitatea de zi cu zi. Conflict inseamna o neintelegere, o ciocnire de interese, un dezacord, un antagonism, un diferend, o discutie in contradictoriu, o situatie controversata, o stare de dusmanie, o ciocnire morala sau materiala, mai mult sau mai putin violenta. Multi oameni isi traiesc viata intrand permanent in conflict cu ceilalti, la originea acestui comportament fiind un grav conflict interior si grave probleme de relationare. Sursele de conflict sunt numeroase si depind de o multime de factori precum : tipul de personalitate, obiectivele urmarite, un nivel scazut  de educatie si cultura,  uneori probleme de natura medicala. Conflictul este o actiune provocata in mod deliberat. Daca sunteti victima unei asemenea actiuni, ar putea trece ceva timp pana sa va dati seama  ce se intampla cu adevarat. La inceput sunteti subapreciat(a), nu vi se mai recunosc deloc competentele, vi se vorbeste urat in fata celor din jurul dumneavoastra, reprosandu-va cu ostilitate si agresivitate calitatea eforturilor depuse. Vi se repeta in diverse feluri ca nu faceti nimic bun si vi se distruge, prin atacuri repetate, sentimentul ca nu sunteti capabil(a) pentru munca pe care o faceti. Puteti ajunge in situatia in care va indoiti de propriile capacitati si competente castigate de-a lungul multor ani de studiu si experienta practica.
Daca situatia conflictuala are loc la serviciu, ea se resimte in mod foarte negativ, si se poate ajunge, cu destula usurinta, la concluzia ca locul de munca pe care-l aveti nu mai este varianta potrivita pentru dumneavoastra. Indeosebi intr-o firma, conflictele pot aparea si intre echipe si aici trebuie avut in vedere ca, in acest caz, conflictele sunt urmarile unor actiuni competitive. Conflictele intr-o familie sunt deseori cauzate de frustrarile de la serviciu, de insuficienta banilor si de pierderea afectiunii, dar si a respectului reciproc dintre soti. Pe masura trecerii timpului deosebirile de caracter, diferentele de cultura, de educatie, de temperament, foarte des si de religie, devin din ce in ce mai evidente. Aparenta compatibilitate, posibil cauzata la inceputul casniciei doar de atractia fizica, devine incompatibilitate si de aici conflictele se tin lant. Reprosurile nuanteaza hartuiala, iar cuvintele jignitoare contribuie esential la transformarea unui simplu conflict intr-un  razboi declarat. Oamenii privesc aceeasi realitate in mod diferit. Divergentele de idei si opinii, atunci cand sunt exprimate cu duritate si intr-un mod foarte direct, pot duce la declansarea unor conflicte grave.
   
    Cauze
   
Cauzele pot fi extrem de diferite si anume: diferentele de informare, de interpretare, de percepere ale acelorasi informatii, egoism, lipsa de tact, lipsa de respect, lipsa de incredere, lipsa de pretuire, ergocentrism, aprecierea incorecta, teama de a fi eliminat(a). Orice incident neinsemnat poate sa duca la declansarea imediata a conflictului. Deosebit de periculoase sunt conflictele deschise. Specialistii acestui domeniu recomanda observarea atenta a etapelor care premerg conflictele deschise adica: anticiparea - sugerata de o schimbare vis - a-vis de care apar opinii diferite; constientizarea diferentelor; discutiile in contradictoriu in care divergentele ies la iveala; disputa deschisa in care sunt prezentate argumentele si contra-argumentele, limbajul folosit fiind indicatorul numarul unu pentru aprecierea gradului de tensiune la care s-a ajuns. Intr-un conflict deschis cei aflati in disputa au pozitii ferme. Fiecare dintre partile implicate incearca sa-si sustina argumentele cat mai convingator cu putinta. Pana a ajunge la situatia de criza, se parcurg anumite faze de agravare a acesteia: disconfortul care se manifesta printr-o stare de jena, apoi de nemultumire, interpretarile gresite, incidentele care intristeaza si tensiunea care  este o stare de iritare instalata. Depinde foarte mult cu cine te infrunti. De regula, persoanele mari amatoare de conflict sunt persoane arogante, lipsite de bunul-simt, care refuza sa asculte si punctele de vedere ale altora, care considera ca au intotdeauna dreptate si care refuza sa-si asume deseori responsabilitatea actiunilor pe care le intreprind. Sunt persoane cu care este mai bine sa nu aveti de-a face, pentru ca fac tot ceea ce le sta in putinta pentru a-i inlatura definitiv pe cei indezirabili lor. Care ar fi solutia? Regula de aur este sa faceti tot posibilul sa va indepartati, sa nu ramaneti singur(a) in fata acestora. Asa ca, mare atentie sa nu le picati in cursa! Nu va indoiti nici o clipa de capacitatile proprii si de eficienta dumneavoastra, pentru ca asta va slabeste considerabil fortele pe care le mai aveti. Incercati sa fiti cat mai toleranti, dar nu deveniti o victima pe care  si-o doresc. Cautati sa descoperiti o posibilitate de cooperare si reconciliere, dar totul pana la o limita. Sunt diferite conflicte care necesita forme diferite de rezolvare, uneori e bine sa cedezi, alteori trebuie sa-ti infrunti adversarii cu mult curaj pentru a restabili ordinea. Problema e discutabila in functie de fiecare situatie in parte. La medierea conflictelor deschise e dificil sa intervii, deoarece  risti sa devii un direct participant la conflict, nefiind  recomandabil pentru nimeni, exceptand cazurile extreme.
   
    Urmari
   
Indiferent de gravitatea lor, urmarile conflictelor de orice natura sunt foarte neplacute, pentru ca un conflict intotdeauna genereaza suferinta si nervi. Pentru a exemplifica cele afirmate, va voi relata o scurta povestire, din pacate si adevarata. Un tanar mergea la psihiatru la insistentele parintilor sai ( si pe cheltuiala acestora), deoarece provoca permanent conflicte. Pentru a-l face sa inteleaga gravitatea faptelor sale, psihiatrul i-a sugerat ca ori de cate ori vine la sedintele de terapie, urmare a unui conflict nou creat, sa infiga o pioneza colorata intr-o placuta de lemn special creata pentru el. Dupa cateva saptamani placuta era plina. Intr-o zi psihiatrul l-a rugat sa scoata toate pionezele infipte in placuta. Abia la sfarsit, vazand multimea gaurilor rezultate in lemn dupa extragerea pionezelor, tanarul respectiv a inteles gravitatea actiunilor sale. Ce se poate invata din relatarea acestui caz? Ca orice conflict genereaza o trauma, iar gravitatea acesteia depinde de amploarea conflictului si de repercursiunile pe care le are asupra psihicului celor agresati in acest fel. De cate ori nu ne-am gandit 'risc un conflict, mai bine tac si indur pana la capat'.  In popor se mai spune 'tacerea e ca mierea' si indicat ar fi sa ascultam mai mult si sa vorbim mai putin in astfel de momente. Probabil si din acest motiv avem doua urechi si numai o singura gura, iar exemplul unei persoane bine educate, care stie foarte bine sa se controleze, face intotdeauna o buna impresie, mai ales cand 'spectacolul' este in plina desfasurare in fata unei audiente mature aflata in stare de soc. Alegerea atitudinii care se poate adopta, depinde numai de dumneavoastra.

Bibliografie:

• Salavastru, D. -Psihologia educationala, ed. Polirom, 2004.
• Gilly, M.    - Elev bun, elev slab, EDP, Buc., 1976.