|
|
|
PERCEPEREA VIOLENTEI MASS-MEDIA DE CATRE PARINTI SI PROFESORI
Parintii si profesorii se afla cel mai mult in prejma copiilor si, pentru a afla parerea lor in legatura cu problema violentei, am efectuat cateva interviuri explorative. Primul lucru ce a putut fi remarcat a fost ca foarte multi dintre ei isi puneau pentru prima data problema existentei violentei TV, a efectelor ei si a posibilitatilor de inlaturare a influentei nocive pe care o are asupra copiilor. Pusi sa defineasca aceasta latura a violentei cu care copiii se confrunta zilnic, desi majoritatea au fost de acord cu faptul ca ea exista, au marturisit ca se gandesc pentru prima data la acest lucru si ca le este foarte greu sa spuna exact ce reprezinta ea. Majoritatea parintilor au identificat violenta mass media in principal cu violenta difuzata la televizor, reprezentata in primul rand de filmele cu arte martiale sau comando, de actiune, pornografice, cu scene de razboi si de asemenea de emisiunile de stiri care, cautand senzationalul, prezinta realitatea de multe ori deformat, exagerand evenimentele pentru a atrage o audienta cat mai mare, aratand scene sangeroase cu batai, violuri, crime. Aceasta deoarece impactul vizionarii unor emisiuni violente este mai mare decat audierea unor emisiuni radio sau citirea unor articole din ziare cu continut violent.
Profesorii adauga la aceasta tipologizare violenta verbala si ceea ce s-ar putea numi "violenta statica", adica imagini ce agreseaza ochiul: expunerea unor parti ale corpului maltratate, sangerande care creeaza aversiune si care au un impact tot atat de mare asupra copiilor ca si cele de mai sus. Si parintii si profesorii sunt de acord ca aceste filme si emisiuni au o priza foarte mare la copii, deoarece ei nu au inca formata capacitarea de a discerne intre ceea ce este bine si ceea ce este rau. Televiziunea le ofera niste modele de comportament pe care ei le adopta foarte usor, eroii preferati fiind cei din categoria luptatorilor justitiari, care isi folosesc forta si indemanarea in lupta pentru a-i ajuta pe cei din jur. Ei vad acest tip de comportament rasplatit de recunostinta celor din jur si tind sa-l imite, deoarece se asteapta ca in acest mod sa fie admirati de colegi pentru curajul, forta si indemanarea lor.
Pe langa violenta mass-media, copiii se confrunta si cu violenta prezenta in mediul lor familial, in mediul in care cresc si in cercul lor de prieteni. Parintii sunt mult mai subiectivi in aprecierea gradului in care copiii vin in contact cu violenta, considerand ca daca ei le interzic copiilor anumite filme sau emisiuni si sa se joace cu copiii pe care ei ii considera "prost-crescuti", acestia nu au de unde sa invete sa se bata si sa vorbeasca urat. Sunt influentati mai mult de aparente decat profesorii, crezand cu tarie ca daca acasa copiii se poarta frumos, la fel vor face si la scoala sau la joaca. Se observa o tendinta de a culpabiliza numai persoane necunoscute si de a afirma ca proprii copii nu se vor comporta niciodata violent, deoarece nu au de unde sa invete acest lucru (trebuie insa mentionat faptul ca o mare parte a copiilor vizioneaza filme cu prietenii cand parintii - ai lor sau ai prietenilor- nu sunt acasa).
Profesorii sunt mult mai constienti de tendinta de agresivitate a copiilor, poate datorita faptului ca acestia, aflandu-se in colectivitate, se manifesta mult mai liber. Ei sunt ingrijorati de tendinta de emancipare a tinerilor care renunta la lectura sau activitati scolare in favoarea distractiilor, mersului la discoteca sau in baruri. Sunt de parere ca acest mediu in care tinerii se invart nu poate avea decat o influenta nefasta asupra lor. Ei incep sa bea si sa fumeze inca din clasele mici, iar consumul de alcool nu poate avea decat influente negative asupra comportamentului lor. Totusi, ei sunt de acord cu faptul ca rolul hotarator in educatia copiilor revine parintilor si atentiei pe care ei o acorda cresterii lor, iar caracterul violent sau nonviolent al acestora depinde de sistemul de valori care le este imprimat de mici. Majoritatea parintilor si profesorilor sunt de acord ca dupa 1989, odata cu democratizarea societatii, cantitatea de violenta a crescut, pe de o parte, datorita libertatii gresit intelese si a problemelor materiale ale oamenilor, iar pe de alta parte, datorita libertatii de exprimare libera a televiziunii care a inceput sa difuzeze programe fara nici un control extern.
Din primul punct de vedere, se poate vorbi de o trecere tot mai accentuata a societatii spre individualism, egocentrism, in care oamenii sunt preocupati doar de bani, nemaiavand timp pentru problemele celor din jur, in cele mai multe cazuri scazand chiar si timpul afectat propriilor copii. Totodata apar invidia si ranchiuna intre oameni, care tind sa nu mai fie la fel de deschisi ca altadata, iar copiii nu pot ramane insensibili la aceste schimbari, invatand si ei ce inseamna invidia si ura.
Din punct de vedere al dezvoltarii televiziunii, profesorii sunt ingrijorati in primul rand de cresterea timpului afectat de catre parinti vizionarii programelor TV, in detrimentul timpului petrecut cu proprii copii, pentru a-i ajuta la lectii sau a se juca cu ei. Deci copiii sunt tot mai putin supravegheati de catre parinti, acest lucru traducandu-se in deteriorarea comportamentului, in scaderea timpului afectat invatarii si prin urmare prin scaderea nivelului de cultura generala al tinerilor. Dar ii preocupa si timpul petrecut de copii in fata televizorului, care dupa parerea lor este prea indelungat si e in majoritate timp pierdut, deoarece vizionarea TV nu poate insemna nici macar relaxare. Ei nu contesta faptul ca televizorul poate fi si o sursa de cultura, insa intr-o masura infinit mai mica decat lectura de carte sau alte activitati culturale, activitati ce pierd tot mai mult teren in fata televizorului.
Putem considera mai degraba televiziunea ca o sursa de violenta, din care atat tinerii cat si adultii invata sa fie agresivi, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de nivelul de cultura si de sistemul de valori al fiecaruia. Deci, intr-o lume ce tinde sa devina tot mai violenta, copiii nu pot sa ramana neafectati de aceasta schimbare, invatand din jurul lor sa se comporte agresiv, violent, atat din punct de vedere verbal cat si fizic. Si acest lucru nu se intampla neaparat numai din cauza televiziunii. Copiii se confrunta zilnic cu parinti mult mai putin rabdatori, cu colegi de joaca si de scoala mai emancipati, mai agresivi, care vorbesc urat, si atunci, inevitabil, invata sa se comporte si ei violent.
Violenta prezentata in mass-media influenteaza copiii intr-un mod mai special, oferindu-le modele de comportament pe care ei le adopta cu foarte mare usurinta. Un numar mare de copii incearca sa se identifice cu eroul preferat, care, de cele mai multe ori, are o natura violenta. Depinde de educatia copiilor daca ceea ce vad pe ecran se traduce in fapte violente propriu-zise (batai, injurii etc.) sau numai in jocuri nevinovate cu tenta violenta. Cu toate acestea, nici parintii , nici profesorii nu sunt de acord cu faptul ca ar trebui interzise unele filme sau emisiuni. Ei cred mai degraba ca parintilor le revine rolul de a selecta programele pe care copiii urmeaza sa le vizioneze. Si acest lucru trebuie sa se intample pana la varsta la care copiii incep sa discearna intre bine si rau (16-18 ani - parerea profesorilor). Desi, si acest lucru poate avea un efect negativ: lucrul interzis devine mult mai dorit si copiii sunt in stare de orice pentru a-si satisface curiozitatea. Ar trebui de asemenea adoptate niste legi prin care sa se interzica emisiunile violente sau obscene in orele in care de obicei copiii se afla in fata televizorului. Sau cel putin ar trebui transmise semnale de avertizare inainte de emisiunile ce au un asemenea continut, pentru a-i avertiza pe parinti. O selectie ar putea fi facuta si la nivelul retelelor de televiziune, de catre cei care sunt responsabili cu alcatuirea grilei de programe. Ar trebui sa nu fie difuzate programele cu un continut prea violent decat la ore in care copiii nu au de obicei acces la televizor (noaptea tarziu). Majoritatea celor chestionati sunt de parere ca violenta, in cel mai bun caz, poate fi ignorata de copii, si asta numai daca ei au primit o educatie corespunzatoare in acest sens. Parintii trebuie sa le explice efectele negative ale violentei si faptul ca adoptarea unui comportament violent nu conduce catre admiratia colegilor si a prietenilor. In cel mai rau caz, vizionarea de violenta conduce catre un comportament agresiv, atat verbal cat si fizic, adoptat la scoala, acasa, in cercul de prieteni. Copiii nu au inca bine structurat un sistem de valori dupa care sa se ghideze si astfel nu pot sa aleaga intre un comportament normal pentru varsta lor si unul violent. Ei sunt de cele mai multe ori tentati sa aleaga comportamentul violent, deoarece li se pare ca in acest fel sunt mai interesanti, si castiga mai usor admiratia celor din jur.
In concluzie, si parintii si profesorii sunt de parere ca intr-o societate care devine tot mai violenta si mai egocentrista si in care televiziunea ocupa un loc central in preocuparile oamenilor, copiii nu mai au de unde sa invete sa fie buni si generosi decat daca au in preajma parinti si profesori preocupati de educatia lor, de felul in care se poarta si gandesc. Lor le revine importantul rol de a-i invata sa faca distinctia intre ce este bun si ce este rau, intre care este comportamentul ce trebuie adoptat si care nu.
