|
|
|
Tulburarile fobice
fobiile reprezinta o teama exagerata si persistenta de un obiect sau de o situatie care, de regula, sunt apreciate ca nepericuloase de majoritatea oamenilor
aceste frici produc dorinta irationala a subiectului de a evita situatia respectiva desi subiectul realizeaza caracterul irational al fricii lor
fobia simpla - de inaltime, de sange, de animale, etc.
subiectul este, de regula, asimptomatic daca nu anticipeaza intalnirea cu obiectul fobiei sale
fobia sociala, este mai complexa datorita faptului ca subiectul se teme de lucruri inobservabile cum ar fi: evaluarile negative, critica sau teama de a fi respins
fobiile sociale pot avea aspecte concrete (teama de a vorbi in public sau teama de a manca in public)
fobia sociala reprezinta o expresie a timiditatii
agorafobia - teama subiectului de a se afla in spatii aglomerate, magazine, cinema sau teama de a circula cu mijloace de transport in comun, teama de a merge pe strada, etc.
agorafobicii se simt bine acasa, desi nu este valabil pentru toti clientii
ei traiesc teama si panica legate de faptul ca-si vor pierde controlul si vor lesina in locuri publice
unii agorafobici sunt mai putin anxiosi insotiti de o persoana de incredere sau daca poarta obiecte asupra lor (sticla de ceai, umbrela, medicamente, etc.)
in DSM IV, se distinge agorafobia cu atacurile de panica si agorafobie fara atacuri de panica.
desi nu se cunoaste exact originea fobiilor, majoritatea criteriilor de orientare cognitiv-comportamentala sunt de parere ca sunt frici invatate
un client agorafobic poate descrie cu exactitate un eveniment psihotraumatizant despre care se spune ca sta la originea agorafobiei
fobiile se declanseaza ca rezultat al repetarii unor experiente anxiogene pe fond de stres sau oboseala
specialistii in terapia cognitiv-comportamentala sunt de parere ca pentru tratamentul fobiilor nu este neaparat necesar sa cunoastem cauza acestuia
simptomatologie
o simptome fiziologice
o tahicardie, tremur, transpiratii
o respiratie accelerata, incordare sau slabiciune musculara
o senzatii dezagreabile in zona aparatului digestiv, greata, furnicaturi
o senzatie de ameteala
simptome mai mari
o simptome comportamentale, tendinta de fuga
o senzatia ca este stana de piatra
o simptome cognitive, ganduri irationale, voi innebuni, ma voi face de ras
o sentimente de jena, teama, manie si depresie secundara
fobicii reactioneaza in toate planurile si gandurile negative sunt de genul urmator:
o o sa-mi pierd controlul, o sa lesin, o sa ma fac de ras
ceea ce mentine simptomul este reactia de evitare care nu permite subiectului sa se confrunte cu situatia si sa constate ca aceasta nu este chiar ata de inspaimantatoare
exista si factori externi care mentin fobia, comportamentul celorlalti care fac anumite lucruri in locul subiectului
psihoterapia cognitiv-comportamentala, in cazul fobiilor, pune un accent deosebit pe tehnica expunerii.
expunerea sparge cercul vicios care mentine simptomul si faciliteaza invatarea noului comportament
problema principala a psihoterapeutului este sa-l ajute pe client sa intre in situatii care ii produceau teama si pe care avea tendinta sa le evite.
pentru a fi eficienta expunerea trebuie sa fie gradata, repetata, prelungita, iar sarcinile practice trebuie sa fie clar precizate
o sarcina trebuie repetata frecvent si cu regularitate pana ce provoaca putina anxietate sau deloc, realizarea unei ierarhii progresive de la sarcini foarte putin anxiogene, pana la cele extrem de anxiogene
cu cat o fobie este mai complexa cu atat tratamentul va dura mai mult
interviul clinic incepe de la prima sedinta si se continua pe parcursul celorlalte
obiectivele interviului clinic - sa se determine natura exacta a fobiei si in ce masura tratamentul este defintiv, sa se determine scopurile terapiei, sa se evalueze nivelul corect al anxietatii de tip fobic
multi clienti au dificultati sa vorbeasca de fobiile lor deoarece le trezesc anxietate, li se par irationale si radicale, iar pentru unii vizata la cabinet reprezinta o problema
severitatea fobiei se investigheaza interogand clientul in ce masura aceasta il impiedica sa desfasoare o acitivtate normala
in terapia fobiei sunt importante resursele de care dispune clientul (existenta unor rude sau prieteni dornici sa-l sprijine, particularitatile de personalitate - perseverenta, simtul umorului, aspecte ale existentei neafectate de comportamentul fobic, hobby-uri, etc)
indicatii nosografice - majoritatea fobiilor se amelioreaza cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale; pacientii depresivi sau dependenti de substante vor avea dificultati si se intervine intai asupra depresiei si dependentei de substante
la pacientii cu tulburari de personalitate, terapia dureaza mult si rezultatele sunt incerte
Determinarea obiectivelor terapiei.
desi in acest caz obiectivul terapeutic pare evident, trebuie discutate cu clientul (pot exista discordante intre obiectivul terpeutului si cele ale clientului)
evaluarea comportamentului fobic are loc la inceputul si la sfarsitul terapiei si pe parcurs
unele modalitati de evaluare au si rol de strategii terapeutice
scalele ierarhice gradate se refera, de fapt, la ierarhiile dupa care se face desensibilizarea sistematica
o scala ierarhica cuprinde o lista a situatiilor fobice, fiecare item fiind evaluat pe o scala de la 0 la 10 sau de la 0 la 100
construirea unei ierarhii este mai dificila in practica pentru ca nu este usor sa gradezi fricile pe o scala cu trepte mici
Sarcinile comportamentale
un test comportamental - realizarea unei actiuni care, de regula, este evitata notand nivelul anxietatii pe o scala de la 0 la 10 sau de la 0 la 100
evaluarea cuprinde si aspectele cognitive care se refera la gandurile negative si/ sau predictiile clientului in legatura cu ce anume se va intampla (o sa lesin, toti vor rade de mine, am sa innebunesc, nu voi reusi sa raman in magazin mai mult de 1 minut, anxietatea va deveni insuportabila, etc.)
interviul propriu-zis se realizeaza la inceput si i se explica modul in care s-au format simptomele si cum se formeaza cercul vicios
sedintele de terapie trebuie sa fie insotite de fiecare data de teme pentru acasa
pacientul este cel care decide cand se trece de la o etapa la alta
terapeutul avetizeaza pe client de faptul ca la inceput se va inregistra o crestere a anxietatii
terapeutul va adresa cat mai multe incurajari clientului
Baza tratamentului
expunerea care poate fi in plan real, in vivo (clientul se va confrunta progresiv in mod concret cu situatii tot mai anxiogene); in cazul unui agorafobic sa mearga pana la coltul blocului, pana la complex, pana la statia de autobuz, etc.
gradarea trebuie facuta in pasi mici; in ceea ce priveste expunerea in plan real este dificil de facut deoarece terapeutul ar trebui sa insoteasca clientul, iar persoana de sprijin nu respecta adesea instructiunile terapeutului
sunt situatii in care este imposibil sa se realizeze desensibilizarea in plan real - zborul cu avionul
terapia de grup pentru agorafobici - subiectii constata ca si altii au probleme asemanatoare, pot descoperi la ceilalti colegi un element stimulator si isi pot impartasi strategiile de a face fata situatiei anxiogene
se poate realiza o experienta in grup sub forma unei iesiri colective la cumparaturi
in cazul expunerii in plan imaginativ, ierarhia trebuie sa fie tot atat de gradata ca si in cazul expunerii in plan real
expunerea in plan imaginativ se realizeaza, pur si simplu, in stare obisnuita cu ochii inchisi, sau in relaxare sau in transa hipnotica
procedura standard consta in a solicita clientului sa-si imagineze in stare de relaxare unul din stimulii anxiogeni, imaginea trebuie sa fie cat mai vie pentru a produce anxietatea, clientul ramane in acea situatie in plan imaginativ pana cand anxietatea descreste
in stare de relaxare sau transa hipnotica se poate conveni cu clientul un semnal ideomotor care sa marcheze cresterea sau scadera anxietatii
Aspectele cognitive ale terapiei
fobiile sociale, dar si agorafobia se caracterizeaza printr-o puternica componenta cognitiva
se pun intrebari pacientului, intrebari de tipul:
o atunci cand te simti speriat la ce te gandesti?
o care este cel mai rau lucru care crezi ca se poate intampla?
se pune accent pe explicatiile pe care le dam clientului, acestea varizaza in functie de natura simptomelor sale, dar mesajul general este urmatorul:
o atata timp cat investigatiile de laborator sunt normale, nici unul din lucrurile rele despre care crezi ca se vor intampla, nu se produc
o in mod real, nu vei paraliza, nu vei muri, nu vei innebuni (obisnuit sa tolereze simptomele duce ca anxietatea pe care acestea o genereaza sa le amplifice)
tehnicile cunoscute deja, de identificare a gandurilor negative si inlocuirea acestora cu ganduri alternative, mai rationale
Metode aditionale de tratament
relaxarea in afara de rolul ei in desensibilizare, se potriveste clientilor cu simptomatologie somatica pentru ca produce o calmare la nivelul sistemului nervos vegetativ
incordarea dirijata este o tehnica specifica particulara (clientilor cu fobie de sange, este un pattern particular de simptom); o accelerare a pulsului, o crestere a tensiunii arteriale urmata de o scadere rapida, o senzatie de lesin
in astfel de cazuri, o incordare voluntara a musculaturii bratelor, picioarelor si toracelui previne caderea de tensiune
tehnica distragerii, se utilizeaza mai des in fazele incipiente ale terapiei, a acorda atentie simptomelor generate de anxietate, nu face decat sa perpetueze cercul vicios
tehnica distragerii poate fi utila in acest proces; este potrivita ca terapie pe termen scurt, dar nu si pe termen lung, mai ales cand subiectul o foloseste a evita simptomele sau angajarea in tehnica de expunere
jocul de rol, se foloseste, in mod special, in tratamentul fobiilor sociale si poate fi considerat o tehnica de expunere (combinata cu antrenament asertiv)
tehnica repetitiei reprezinta o modalitate prin care clientul se pregateste pentru o expunere
multi clienti afirma ca in mintea lor se face un gol atunci cand sunt confruntati cu obiectul fobiei lor sau cand sunt cuprinsi de panica
tehnica pentru a face fata anxietatii intense trebuie repetata mental
subiectul va repeta mental temele pe care va trebui sa le expuna intr-o situatie psihosociala
tehnica modelarii, este o tehnica indirecta, se aplica la copii sau la clientii cu posibilitati introspective reduse
terapeutul va demonstra in fata clientului maniera in care abordeaza situatia fobica
medicatia anxiolitica reprezinta o piedica in tehnica expunerii, deoarece aceasta medicatie nu-i mai poate permite subiectului sa afle cat de periculoasa sau nu este situatia anxiogena
sunt situatii in care avem cazuri mai sever, cum ar fi fobiile multiple sau in cazul fobiei cu atacuri de panica, cand anxietate este atat de intensa incat impiedica subiectul sa se angajeze in terapie
apar diverse dificultati in cazul agorafobiei cu atacuri de panica, in cazul tulburarilor depresive (simptom primar sau secundar), tulburari de personalitate, la clientii cu tulburare de tip evitant sau dependent, dar si la cei instabili sau impulsivi, de asemenea pot aparea probleme legate de dependenta de alcool si/ sau droguri
alte dificultati pot aparea din cauza relatiilor interpersonale si constelatiilor familiale
alcatuim impreuna cu clientul un plan pentru viitor (Gilligan Butler); jurnale pentru a vedea progresul, etc
