|
|
|
DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 6 LA 12 ANI
Dezvoltarea fizica si influenta asupra dezvoltarii psihice
Cresterea in greutate este lenta la inceputul stadiului si se accentueaza ulterior in perioada pubertatii cand se va inregistra un salt de crestere. Cresterea in greutate se va face in medie cu 3,5kgan., iar in inaltime cu aproximativ 6 cm.an . Apar unele diferente intre cresterea ponderala si in inaltime la fete si baieti (de exemplu 115-130cm. la baieti iar la fete intre 110-130 cm.). Cresterea perimetrului cranian este foarte lenta in cursul acestei perioade. Intre 6-12 ani perimetrul cranian creste de la 51 la 53-54 cm. La sfarsitul acestei perioade creierul atinge dimensiunile de adult (E.Ciofu, C.Ciofu, pag.13, 1997). Este important faptul ca inca de la 6 luni intrauterin, productia de neuroni este completa. Dezvoltarea si specializarea celulei nervoase se afla sub control genetic iar stimularea face ca functiile sa fie activate. Celulele gliale, care joaca un rol major in procesul de mielinizare a sistemului nervos continua sa se multiplice mult dupa ce procesul de producere a neuronilor a luat sfarsit astfel ca celulele gliale sunt responsabile pentru cresterea in greutate si perimetru a creierului (L. Berk, pag.203, 1998). Continua procesul de osificare, dentitia permanenta o inlocuieste pe cea provizorie, creste volumul masei musculare, implicit forta musculara, se dezvolta musculatura fina a degetelor mainilor. Coloana vertebrala devine mai puternica, dar in acelasi timp este expusa deformarilor, prin pozitii incorecte. Perioada este una de tranzitie si deci una in care pot aparea disfunctii si crize de crestere si dezvoltare (P.Golu, 1993). Cu toate ca se observa importante achizitii fizice, scolarul mic oboseste usor, este neindemanatic fata de sarcinile scolare, urmand ca pe parcurs rezistenta sa sa creasca si indemanarea sa devina din ce in ce mai evidenta.
Continua procesele de crestere si maturizare de la nivelul sistemului nervos. La nastere regiunile primare ale cortexului, responsabile de primirea impulsurilor motorii si senzoriale de la organele de simt precum si de feed-back-ul necesar, ca si cele secundare, responsabile de conexiunile caracteristice gandirii, nu sunt complet dezvoltate si se maturizeaza in etape diferite. Diferitele arii corticale se dezvolta in ordinea in care apar la copil anumite capacitati, respectiv cea mai avansata este regiunea motorie responsabila de miscarile grosiere, largi, controland miscarile mainilor, trunchiului si apoi ale picioarelor. Regiunile senzoriale sunt urmatoarele ce se dezvolta si se maturizeaza. Prima este cea care controleaza sensibilitatea tactila, urmata de vedere si zona senzoriala primara auditiva (Tanner,1978). Aceasta secventialitate in dezvoltare ajuta in explicarea variatiei in maturarea pe nivele a sistemului senzorial. Lateralizarea, sau specializarea functiilor pentru emisferele cerebrale umane, are loc intr-o maniera similara. Fiecare regiune realizeaza predominant anumite sarcini. De exemplu, fiecare emisfera primeste impulsuri senzoriale si controleaza doar o parte a corpului ( aceea opusa ei). Mai mult, pentru cei mai multi indivizi, emisfera stanga guverneaza procesarea informatiilor verbale in timp ce emisfera dreapta joaca un rol primordial in procesarea informatiilor spatiale si emotiilor. Cercetarile au aratat atat ca lateralizarea are loc pe intreg parcursul copilariei cat si ca intr-adevar copilul se naste cu o capacitate de relatie a creierului si ca in fapt exista unele evidente de cercetare conform carora emisferele cerebrale ale copilului par sa fie programate de la inceput pentru functii specializate ( Spreen, 1984).
Odata cu intrarea in scolaritate cresc efortul fizic si intelectual ce conduc la instalarea starii de oboseala variind in functie de caracteristicile individuale ale fiecarui copil. Aceasta perioada de trecere este acompaniata asa cum am vazut, de ample procese de maturizare, la care se adauga premise psihice interne: dezvoltarea motivelor si intereselor de cunoastere, posibilitatea de actiuni diversificate nu numai in plan material ci si mental, creste ponderea momentelor verbale in analiza reprezentarilor sub impactul descrierilor si povestirilor celor din jur care devine o premisa a dezvoltarii memoriei logice si a gandirii abstracte, creste indicele independentei proceselor intelectuale care iau forma rationamentelor si care mediaza demersurile cognitive solicitate de invatare ( P.Golu, 1993).
TEMA VII. ADOLESCENTA - TRANZITIA DE LA COPILARIE LA MATURITATE
In culturile vestice tranzitia de la copilarie la maturitate necesita trecerea prin cativa ani de adolescenta, perioada a vietii adeseori descrisa ca fiind cea mai tulburata, cea mai stresanta si cea mai dificila dintre toate stadiile dezvoltarii.
In societatile primitive aceasta trecere este marcata de ritualuri si ceremonii. Aceste ceremonii nu sunt intotdeauna placute dar in cele mai multe dintre cazuri au ca rezultat convingerea individului ca este de aici inainte un adult care are toate responsabilitatile si privilegiile asteptate de la aceasta perioada de varsta. Spre deosebire de societatile primitive in societatile contemporane, cu foarte rare exceptii, nu exista un cadru in care copilului i se spune ca de astazi a devenit adult, a devenit femeie sau barbat, el trebuie sa descopere singur acest important moment al vietii lor. Si aceasta descoperire este cu atat mai dificila cu cat nu exista nici o demarcatie clara pentru trecerea de la o etapa la alta de viata. In societatea contemporana trecerea de la copilarie la maturitate este prin definitie mult mai lunga. Aceasta si pentru ca adolescentii se confrunta cu o dezvoltare accentuata pe numeroase planuri. Havighurst (1952) sugereaza ca doua sunt cele mai importante planuri ale dezvoltarii in adolescenta, in care sunt incluse profesiunea si procesul profesionalizarii precum si aria relatiilor, Levinson (1978) accentueaza asupra schimbarilor ce au loc in relatiile adolescentilor si pe problematica explorarii mediului social, in timp ce Erikson (1968) se axeaza pe problematica intimitatii si pe cea a devotamentului fata de obiectivele fixate. Super (1963) arata ca explorarea mediului social si cristalizarea alegerii vocationale sunt cele mai importante directii de dezvoltare ale perioadei adolescentei dar si a perioadei de tinerete sau de adult tanar.
Substadii ale adolescentei
In numeroase studii aceasta perioada este divizata in mai multe etape sau stadii si autori nu ii acorda acelasi interval de exemplu J. Piaget considera adolescenta intre 15 si 18 ani iar A. Gesell intre 10 si 16 ani. Cole si Hall (1970) impart perioadele de la 11 ani pana la 20 de ani in 4 stadii: preadolescenta, adolescenta timpurie, adolescenta mijlocie si adolescenta tarzie. UNESCO apreciaza ca varsta tineretii se intinde intre 14 si 28/30 ani. U. Schiopu s E. Verza propun cateva stadii ale adolescentei dupa cum urmeaza: preadolescenta, adolescenta propriu-zisa, (16-18 pana la 20 de ani) si adolescenta prelungita care cuprinde tineretul integrat in forme de munca sau studii. (1820-25 de ani). N. Radu (1995, pag 21) arata ca exista mai multe tendinte atunci cand sunt comparate periodizarile conferite adolescentei: tendinta de topire a adolescentei in copilarie, tendinta de contopire a adolescentei cu tineretea, tendinta de separare a adolescentei de alte varste, caracteristica spune autorul, caracteristice periodizarilor realizate de pedagogi si psihologi, tendinta de definire a adolescentei prin comportamente specifice.
Consecinte ale dezvoltarii fizice in planul dezvoltarii sociale
Aparenta fizica este un criteriu al maturizarii. Cresterea exploziva nu se realizeaza in ritmuri egale pentru toti adolescentii. De aceea vom avea in grupul de adolescenti de 15 ani unii mai bine dezvoltati altii mai putin atat la fete cat si la baieti. Aceste diferente au consecinte in planul dezvoltarii sociale si personale. Pentru baieti maturizarea precoce este un avantaj iar maturizarea tarzie este un dezavantaj in relatiile sociale. Studii longitudinale au pus in evidenta ca maturizarea precoce sau tarzie are o contributie importanta in adaptarea sociala (M.C.Jones, 1965).
Baietii care se maturizeaza mai devreme se adapteaza mai bine sunt mai populari, mai increzatori in sine, mai agresivi si cu mult mai mult succes in relatiile heterosexuale. Ei dezvolta o imagine de sine mai pozitiva decat ceilalti. Cei a caror dezvoltare este mai lenta au dificultati in adaptare, sunt nelinistiti, sunt mai neincrezatori in fortele proprii si dezvolta o imagine de sine mai putin pozitiva. In ceea ce priveste efectul maturizarii timpurii la fete parerile sunt contradictorii. Se stie deja ca fetele in adolescenta au un avantaj de dezvoltare de aproximativ 2 ani. Daca maturizarea timpurie se petrece in anii pubertatii fetele pot fi dezavantajate de aceasta maturizare, preocuparile lor fiind altele decat ale grupului de varsta astfel ca ele pot fi intr-un fel marginalizate (G. R. Lefrancois ) Daca maturizarea timpurie apare la varsta adolescentei atunci ea devine un avantaj ca si in cazul baietilor.
Aceasta nu inseamna ca maturizarea timpurie sau tarzie afecteaza in mod cert toti indivizii dintr-o generatie si nici ca cei favorizati initial de maturizare raman favorizati pe parcursul intregii dezvoltari. Este doar de semnalat ca gradul de maturizare al adolescentului afecteaza dezvoltarea sa sociala si personala.
