|
|
|
Controlul propriului destin emotional
Majoritatea oamenilor consuma atat de mult timp si energie proprie, in incercarea de a atinge imposibilul - sa schimbe si sa controleze actiunile celorlalti - incat ei considera, in mod gresit, ca nu pot sa realizeze un scop foarte posibil - sa isi schimbe propriile ganduri si actiuni. Ei sutin cu fermitate si rareori pun sub semnul intrebarii, ceea ce noi numim, credinta irationala nr. 5: Ideea ca trebuie sa va simtiti nefericiti atunci cand aveti parte de experiente tensionate sau dificile; ca aveti posibilitati reduse de control asupra lor, si ca nu va puteti schimba emotiile dezadaptative.
Aceasta idee nu are prea mult sens din mai multe motive. Unul ar fi ca oamenii si evenimentele externe pot, in cel mai rau caz, sa va dauneze fizic sau sa va cauzeze diferite tipuri de discomfort si lipsuri. Mare parte din durerea pe care acestea vi le `cauzeaza` (indeosebi emotiile de groaza, panica, rusine, vina, si ostilitate), se creeaza pentru ca luati prea in serios criticile si respingerile oamenilor, fiind incredintati ca nu puteti suporta dezaprobarile lor, si ca disputele si neplacerile sunt lucruri groaznice.
Pana si ranile fizice provocate de mediul exterior - cum se intampla in cazul in care un ghiveci cade din intamplare si va zdrobeste degetul de la picior - nu va vor cauza suferinta mare daca acceptati in mod filosofic neplacerile leziunii pe care o aveti si daca nu va spuneti in mod repetat: "Oh, ce groaznic! Oh ce ingrozitor este sa ai durerea aceasta!" Sigur, ca nu aveti un control deplin in aceasta privinta. Deoarece, anumite evenimente externe prin care treceti, va cauzeaza o cantitate mare de neplacere si discomfort, indiferent cat de filosofici ati incerca sa fiti in legatura cu ele. Asa cum a remarcat odata Bertrand Russel, "Oricine sustine ca fericirea vine, in intregime, dinauntrul nostru, ar trebui sa fie constrans sa-si petreaca treizeci si sase de ore imbracat in zdrente si pus in viscol, fara mancare, pe o temperatura de sub zero grade."
Cu toate acestea, aveti capacitatea remarcabila de a va diminua durerea fizica. Si aveti capacitatea extraordinara, cu conditia sa va folositi de ea, de a va reduce durerea emotionala dezadaptativa.
Sigur ca nici faptul de-a va controla tulburarile pe care dumneavoastra vi le creati, nu este un lucru usor. Dimpotriva, veti constata ca este foarte complicat sa va lasati tulburati, sa nu va usurati cu nimic situatia, si sa luati prea in serios cuvintele si faptele celorlalti. Dar - oricat de normal vi se pare ca este, sa va faceti rau, recompensa mai mare, pe termen lung, vine prin faptul ca va disciplinati sa nu mai faceti asa.
Luati, de exemplu, aceasta formulare obisnuita: "Jerry m-a facut idiot, si m-a ranit mult prin faptul ca mi-a spus asa."
Atunci cand unul dintre clientii nostrii fac o astfel de declaratie, noi obiectam astfel: "Jerry nu ar fi putut cum sa te raneasca prin faptul ca te-a facut idiot. Asa cum nici cuvintele lui nu ar fi putut face acest lucru. Ceea ce s-a intamplat, de fapt, a fost ca odata ce ai auzit aceste cuvinte, tu te-ai ranit pe tine, prin faptul ca ti-ai spus ceva de genul: `Oh, ce ingrozitor din partea lui Jerry sa imi spuna idiot! Nu sunt idiot, si nu ar trebui sa imi spuna asa!` Sau: `Oh, ce groaznic! Poate ca, intr-adevar, m-am purtat ca un idiot si el a vazut asta! Ce groaznic ca sunt atat de prost!` Nu cuvintele lui Jerry, ci credintele tale in legatura cu aceste cuvinte, te fac sa te simti `ranit.` Pentru ca ai putea, in schimb, sa iti spui, `Jerry considera ca sunt idiot. Probabil ca are niste idei preconcepute in legatura cu mine. Iar, daca are, dreptate cu privire la comportamentul meu, atunci ar trebui sa ma manifest intr-o maniera mai putin stupida. In orice caz, Jerry face o suprageneralizare atunci cand spune ca sunt idiot. Pentru ca daca as fi, ar trebui sa ma comport intotdeauna in mod idiot. Iar el insinueaza faptul ca as fi o persoana inadecvata, tocmai pentru ca ma comport idiot. Probabil ca ma comport de multe ori in felul acesta. Dar, chiar si asa nu voi fi niciodata o persoana idioata.`"
De asemenea, clientii fac, frecvent, astfel de observatii: "Nu pot sa suport cand vad ca lucrurile merg prost."
Din nou, obiectam, astfel: "Ce vrei sa spui prin faptul ca nu poti sa suporti? Bineanteles ca poti! Poate vrei sa spui, ca refuzi sa suporti lucrurile acestea - prin faptul ca fugi de problema - cand ai putea, probabil, sa stai si sa le rezolvi. Sau poate ca tu iti intensifici suferinta in timp ce, totusi, o suporti - plangandu-te cat de groaznice sunt lucrurile si cum ele nu ar trebui sa fie asa. Dar, bineanteles ca tu nu te vei altera, doar, din cauza unor situatii neplacute. Este clar, ca le poti indura. Acum, ce-ar fi sa privesti atent la aceste prostii pe care ti le tot spui, sa iei hotararea ca poti accepta cu eleganta aceste imprejurari nesatisfacatoare, si ca poti, de asemenea, depune I pentru a le imbunatati?"
De asemenea: Cand spuneti, "Nu pot sa imi controlez emotiile," va referiti, de obicei, ca exact acum, in acest moment precis, dumneavoastra v-ati tulburat atat de tare, incat sistemul dumneavoastra nervos autonom nu se mai afla, temporar, intr-o stare buna si ca nu puteti sa il controlati imediat. Adevarat. Bataile inimii, reactiile organelor interne, si faptul ca transpirati va pot bloca judecata. Dar, chiar si atunci, daca v-ati examina credintele irationale cu care va tulburati si daca v-ati intrerupe aceste credinte, ati descoperi ca va puteti readuce emotiile sub control - si uneori, chiar intr-o perioada de timp, surprinzator de scurta.
Am (R.A.H.) lucrat cu Rick S., care si-a consumat primele saptamani de terapie, staruind asupra faptului ca el nu poate sa isi controleze, nici cum, starile profunde de depresie pentru ca acestea il coplesesc, inainte ca el sa realizeze acest lucru. Se simtise, odata, atat de puternic deprimat, incat considerase ca nimic din ceea ce ar face nu l-ar ajuta sa lupte impotriva acestei stari grave.
"Inteleg tot ce imi spuneti in legatura cu urmarirea credintelor mele si de a-mi demonstra ca eu imi creez starile de depresie," a spus Rick. "Dar, nu vad cum acest lucru se intampla si in cazul meu. In primul rand, trebuie sa intelegeti faptul ca eu imi cauzez, in mod inconstient starile depresive. Deci, cum pot eu atunci, in mod constient, sa le observ, inainte ca ele sa apara, si sa le si opresc?"
"Nu poti," i-am spus. "Cel putin, nu la inceput. Iti poti examina starile depresive dupa ce ele au aparut, si atunci sa constati ca tu ti le-ai pricinuit prin faptul ca ai crezut in anumite cerinte absolutiste irationale. Daca esti atent sa gasesti aceste cerinte, mai mult ca sigur ca le vei gasi - pentru ca ele nu se compun din zeci de mii de ganduri inconstiente pe care ti le spui, ci din cateva irationalitati de baza, pe care poti sa le gasesti usor daca cunosti principiile REBT."
"Deci, daca ma simt deprimat, indiferent din ce motiv inconstient, pot, cu toate acestea, sa ma opresc, chiar in mijlocul starii depresive, si sa imi dovedesc ca eu imi creez aceasta stare. Si, atunci pot, sa imi caut si credintele irationale, cu ajutorul carora, imi cauzez starea."
"Exact. Ti se va parea o sarcina dificila, mai ales la inceput; dar nu una pe care sa nu o poti face. Ia un exemplu recent. Cand te-ai simtit ultima data deprimat?"
"Mmm. Stati sa ma gandesc. Pai, cam ieri. M-am trezit tarziu duminica, am citit ziarul, am ascultat putin la radio, si dupa aceea, m-am simtit, brusc, apatic si deprimat."
"S-a mai intamplat si altceva in afara de faptul ca ai citit ziarul si ai ascultat la radio, pana in acel moment?"
"Nu, nu ceva de care sa imi amintesc. Sa ma gandesc daca s-a mai intamplat altceva. Nu - oh, da. Nimic special. M-am gandit sa o sun pe femeia cu care ma intalnesc, Nancy, si m-am decis apoi sa nu o mai sun."
"De ce te-ai decis sa nu o mai suni?"
"Pai, in mod obisnuit ma intalnesc cu ea in fiecare sambata seara. Dar alaltaieri a avut o intalnire cu altcineva. Nu mi-a convenit, bineanteles; dar din moment ce nu vreau sa ma casatoresc cu ea, nu ii puteam interzice sa nu mearga. In orice caz, m-am gandit sa o sun in duminica aceasta, sa vad daca ne puteam intalni mai tarziu. Dar -" Rick a ezitat.
"Dar -?"
"Ei bine -. Ei bine, vedeti, m-am intrebat daca partenerul ei ramasese oare peste noapte la ea si daca, nu cumva, ea s-ar simti stanjenita daca as suna-o chiar atunci si -"
"Oh! Dar, pare evident ceea ce ti-ai putut spune pentru a-ti pricinui starea depresiva, nu-I asa?"
"Mmm. Imi dau seama ce vreti sa spuneti. Mi-am spus, `Ei, daca partenerul ei se mai afla inca acolo? Si daca a petrecut o noapte atit de placuta alaturi de el incat nu va mai vrea sa ma mai vada? Daca a avut o performanta, mai buna, decat mine, la pat? Acest lucru ar fi groaznic!`"
"Da - cat se poate de evident. Ce lucru groaznic ar fi daca el s-ar dovedi a fi un amant mai bun decat tine, si nu te-ar mai considera pe tine iubitul ei. Asta chiar ca te-ar face sa arati ca un prost! Nu ti-ai spus ceva de genul acesta?"
"Cred ca ati nimerit, la tanc. Exact asa mi-am spus. Si mi-a fost frica sa o sun - mi-a fost frica ca voi afla despre reusita lui. Mi-a fost frica ca ea nu ma va mai considera bun de nimic, si ca asta mi-ar demonstra ca sunt, intr-adevar, lipsit de valoare. Nu e de mirare ca m-am deprimat!"
"Da - nu e de mirare. Acum, realizezi, cum - chiar si daca `inconstient` iti creezi o stare de deprimare - poti sa iti aduci gandurile acelea `inconstiente` la nivelul constiintei; cat de repede poti sa le descoperi?"
"Prin simplul fapt de-a ma intreba in felul acesta, asa cum am facut impreuna. Prin faptul ca imi urmaresc ce tip de gandutri imi fac, exact asa cum mi-ati tot aratat. Atunci, inseamna ca prin `inconstient` ma refer la acele lucruri, la care nu ma uit prea atent, dar pe care, totusi, le gandesc. Asa este?"
"Da. De obicei la asta ne referim cand spunem inconstient. Ocazional, probabil, ca avem ganduri profund inconstiente - sau ganduri pe care ni le reprimam pentru ca ne este rusine sa le recunoastem. Aceasta a fost una dintre descoperirile lui Freud - existenta gandurilor si emotiilor reprimate. Insa, din pacate, el a mers prea departe, si a inceput sa creada ca absolut toate gandurile inconstiente provin din reprimari si ca noi suntem incapabili sa ni le descoperim, cu usurinta. O greseala! Majoritatea gandurilor tale asa numite inconstiente sunt accesibile constiintei tale - daca faci, cat de cat, niste sapaturi dupa ele!"
"Asadar, daca ma deprim inconstient, pot sa descopar destul de repede, de obicei, ceea ce mi-am spus ca sa imi creez aceasta stare si pot, apoi, sa ies, din nou, din aceasta stare?"
"Da - cu toate ca, asa cum am spus si inainte, acest lucru va fi cateodata dificil. Odata ce depresia ta se instaleaza, asa cum ai observat si tu inainte, nu simti ca ai putea sa iesi din aceasta stare; aproape ca vrei sa stai in starea, pe care o ai. Si daca nu intrerupi aceasta senzatie, si nu iti cauti, in mod activ credintele de dedesubt, cu ajutorul carora ti-ai creat starea depresiva, vei ramane sa fii nefericit. Deci, ai, intr-un anumit sens, posibilitatea de a alege intre doua rele - sa ramai deprimat sau sa te fortezi, in ciuda dispozitiei tale, sa lupti impotriva depresiei, luand in considerare lucrurile pe care le faci, pentru a o pricinui. O alegere dificila, trebuie sa recunosc. Dar, daca alegi raul cel mai mic - a-ti observa starile depresive si gandurile care se afla in spatele lor - filosofia de viata negativa ti se va schimba, nu te vei mai simti deprimat, decat in foarte putine cazuri, si iti va fi mult mai usor sa iesi din starea ta mizerabila atunci cand constient sau inconstient iti vei creea una dintre acestea."
Rick a ascultat cu atentie. Iar, la urmatoarea sedinta a venit foarte bine dispus. "Ei bine, domnule Harper," a zis el, "se pare ca am reusit de data aceasta. Am intrat din nou, in mod inconstient, intr-una din acele depresii obisnuite, dar am reusit sa ies din ea."
"Foarte bine. Povesteste-mi cum s-a intamplat."
"Pai, cam asa. V-am povestit, saptamana trecuta, despre prietena mea Nancy, si de faptul ca a iesit cu un alt tip. M-am intalnit din nou cu ea saptamana asta, si inainte de a-mi da seama, am auzit-o spunand, `Rick, descreteste-ti fruntea. Ce te face sa fii atat de posomorat? Arati ca un cadavru!`"
"Dumnezeule! M-a izbit fix in plexul solar. Mi-am dat seama, imediat, ca inca mai meditam asupra a ceea ce se intamplase cu o saptamana inainte si ca starea mea ursuza era vizibila. Asa ca, pe neasteptate, m-am deprimat si mai tare. In urmatoarele cinci minute simteam ca imi vine sa ma spanzur.
Din fericire, insa, am auzit cuvintele dumneavoastra, rasunandu-mi in ureche: `Cand incepi sa te simti deprimat, intreaba-te ce ti-ai spus pentru a te simti deprimat.` `Bine,` mi-am spus eu, `oare ce imi tot spun de intru in aceasta stare?` Si asa cum, probabil v-ati fi asteptat, am descoperit imediat. In primul rand, mi-am dat seama ca imi spuneam: `Uite ca ea se intalneste din nou cu mine, dar cum pot sa stiu daca ea chiar isi doreste acest lucru? Poate ca ar prefera sa iasa cu celalalt tip cu care s-a intalnit saptamana trecuta. Doamne, ce lucru teribil daca ea ar vrea sa fie cu el in loc de mine!` Iar apoi, odata ce a inceput sa-mi faca observatii pentru modul incruntat in care priveam, mi-am spus: `Ei, asta pune capac la toate. Nu numai ca ii place mai mult de celalalt tip, dar crede si faptul ca eu sunt o acritura. Dupa cum stau lucrurile, cu siguranta, nu va mai vrea, vreodata, sa ma mai vada. Si asta, va demonstra, odata si pentru totdeauna, ce om de nimic sunt!`"
"Fara indoiala ca te-ai mustruluit bine, nu-I asa? O buna doza dubla!"
"Puteti sa mai spuneti o data asta. Mi-am facut felul, nu gluma. Dar, de data aceasta m-am prins - da, m-am prins, cu adevarat! `Uite ce ti-ai spus!` m-am gandit. `Exact asa cum ti-a atras atentia doctorul Harper. Doamne, ce exagerari! Presupunand, ca ei chiar ii place de acest tip mai mult decat de mine - ce dovedeste, cu adevarat, acest lucru despre mine? Si presupunand, ca nu ii place fata mea posomorata. Inseamna acest lucru, ca sunt un idiot fara speranta, care nu va fi, niciodata, capabil sa mentina o relatie cu ea? Ce-ar fi, daca m-as oprii mai bine, acum, din a-mi tot spune prostiile astea si de-a incerca sa fiu, din nou, cel dinainte. Atunci pot sa imi dau seama exact daca ea ma vrea pe mine sau pe celalalt. Si daca il prefera pe el mai degraba decat pe mine, ghinion! Nu e nimic mortal. Pot sa supravietuiesc!`
Ei, va vine sa credeti, domnule Harper? In mai putin de cinci minute - oricat ar parea de ciudat, am reusit sa imi intrerup depresia. Inainte, ori de cate ori, intram in aceasta stare, urma apoi o perioada plina de suferinta, cu dureri de cap si tot tacamul. Dar nu si de data aceasta! In cateva minute, eram deja cu zambetul pe fata si glumind cu Nancy. Am reusit sa petrecem ce-a mai frumoasa zi, pe care am avut-o vreodata impreuna, si mi-a spus ca nu mai vroia sa-l vada pe celalalt tip de-acum incolo, avand in vedere ca se simtea atat de bine impreuna cu mine. Stiti, domnule Harper, acum chiar ma gandesc sa ma casastoresc cu ea. Dar, acum, lucrul cel mai important este ceea ce mi s-a intamplat. Ati spus, ca imi pot controla afurisita de depresie, si ca pot sa o distrug. Acesta este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata!"
Acesta este modul in care o persoana, ca Rick, a invatat sa isi observe propriile ganduri, si, la momentul potrivit, sa isi controleze starile de depresie. Alte tehnici pe care le puteti folosi sunt urmatoarele:
1. Cand trebuie sa faceti fata unor rani fizice, lipsuri, dureri, sau boli, puteti incerca sa va inlaturati sau sa va imbunatatiti situatia suparatoare. Daca, nu puteti, acceptati-o dintr-o perspectiva filosofica si incercati, cat de tare puteti, sa o ignorati sau sa va distrageti atentia de la ea. In loc sa va spuneti: "Ce lucru groaznic mi se intampla!" puteti sa va spuneti, "Pacat ca ma gasesc in aceasta situatie nefericita. Este neplacut! Dar nu este groaznic!"
2. Cand vi se fac critici serioase, puteti sa va intrebati, in primul rand, care sunt motivele criticilor aduse si cit de corecte sunt ele. Daca credeti ca observatiile lor critice sunt justificate, puteti incerca sa va schimbati comportamentul sau sa va acceptati propriile slabiciuni si dezaprobarile altora cu privire la ele.
3. Cand va simti coplesiti de anxietate, furie, depresie, sau vina, incercati sa constientizati faptul ca sunt propriile dumneavoastra credinte irationale, cele care va creaza, in mare parte, aceste sentimente, si nu oamenii sau evenimentele din exterior. Chiar si cand va simtiti coplesiti de aceste emotii, puteti, totusi, sa va examinati propriile idei si imagini, sa va descifrati cerintele absolutiste, pe care vi le formulati, si sa va disputati si sa va provocati, aceste credinte.
Sunteti proprii dumneavoastra stapani. Nu puteti sa va asteptati la fericire deplina, tot timpul. Privilegiul de a nu avea nici o durere fizica sau frustrare nu va face parte din destinul dumneavoastra. Dar, va puteti reduce suferinta mentala si emotionala - daca va ganditi ca puteti face acest lucru si daca lucrati pentru a va schimba sistemul de credinte.
4. Va puteti controla, de asemenea, compulsiile care va fac rau. Cand va ganditi ca trebuie sa fumati sau sa mancati prea mult, puteti sa va disputati credinta care sustine ca trebuie sa va faceti pe plac, si sa actionati sa o schimbati intr-o dorinta puternica, dar in fata careia puteti rezista. Joseph Danish, in cartea sa, Stop Without Quitting, demonstreaza cum va puteti schimba pana si dorinta de a fuma, fortandu-va, in numeroase ocazii, sa va concentrati asupra tuturor sensurilor importante ale "fumatului" si ale "renuntarii." Asadar, de multe ori, dumneavoastra priviti "fumatul" ca fiind doar usurare, relaxare, si placere - si nu reusiti sa va ganditi la suferinta, costul, boala, si moartea, care sunt, de asemenea, consecintele acestei actiuni. Daca va indreptati, in mod hotarat, atentia asupra intregii game de semnificatii pe care "fumatul" o detine, nu va veti mai gandi la fel de nepasatori la aceasta activitate. In REBT, utilizam tehnica lui Danish, prin faptul ca luam in considerare intreaga analiza de costuri si beneficii a cuvintelor precum "fumat" si "baut" si va ajutam sa o aplicati in cazul diferitelor adictii. Prin urmare, puteti vedea, toate dezavantajele compulsiilor dumneavoastra daunatoare, precum si avantajele reale pe care le presupune renuntarea la acestea.
