|
|
|
CONDITII STIINTIFICE IN CONSTRUCTIA SI UTILIZAREA TESTELOR PSIHOLOGICE
La finalul acestui capitol veti fi capabili:
Pe langa evaluarea psihologica mai exista si alte forme de cunoastere a caracteristicilor psihocomportamentale ale oamenilor, respectiv cunoasterea comuna, arta, practicile parapsihologice etc. Metodele psihodiagnosticului se deosebesc transant de celelalte alternative prin faptul ca se supun unor rigori stiintifice, dintre care cea mai importanta este validitatea, respectiv faptul de a masura intr-adevar ceea ce se intentioneaza sa masoare. Cuvantul "intradevar" trimite la cunoasterea obiectiva al carei criteriu este verificabilitatea rezultatelor, adica posibilitatea ca acestea sa fie replicate de catre alti evaluatori, in alte momente, daca sunt respectate cu rigurozitate o seama de prescriptii care sunt inrente metodelor utilizate.
O anumita nevoie de validitate caracterizeaza toate formele de cunoastere a firii omenesti, in genere, numai ca in timp ce aceasta nevoie este satisfacuta in psihodiagnostic prin procedee riguroase de verificare, care nu arareori infirma valabilitatea datelor obtinute, formele alternative amintite se multumesc cu o validitate subiectiva al carui criteriu nu este replicabilitatea ci trebuintea subiectiva a agentului cunoasterii ca realitatea sa se conformeze propriilor sale dorinte. Cunoasterea psihodiagnostica isi recunoaste statutul sau probabilist care, de altfel, este propriu stiintei in genere si apeleaza, in consecinta, la statistici pentru a determina cat mai riguros probabilitatea sa de eroare, pe cand cunoasterea nestiintifica ramane cantonata intr-un soi de autosuficienta a falselor certitudini.
Dar, pentru a ramane consecventi, de sentimentul falsei certitudini, adica de practica validitatii subiective, nu este ferit intr-u totul nici psihodiagnosticul. Absolutizarea metodei in raport cu realitatea psihologica abordata, proiectia propriilor continuturi interne ale evaluatorului asupra materialului interpretativ generat de metodele nepsihometrice sau de tehnicile proiective sunt doar cateva din capacanele validarii subiective. Cu toate acestea, psihodiagnoza, ca demers stiintific este un sumum de strategii, principii si metode al carui scop este tocmai acela de intemeia cunoasterea celulilalt pe criteriul validitatii obiective iar discutia care urmeaza despre practicile nestiintifice s-a adaugat, in deceniile care au trecut, acestui demers.
SPECIFICUL PRACTICILOR NESTIINTIFICE
1. Paradigma Forer
Incepand cu 1948, psihologul american Bertrand R. Forer a efectuat si replicat de mai multe ori, pe studentii sai, un experiment care avea sa puna in evidenta ceea ce va deveni cunoscut, apoi, drept Barnum effect, Forer effect, Efectul validarii subiective sau Efectul validarii personale. Este vorba de o adevarata legitate, in virtutea careia oamenii, aproape indiferent de nivelul lor de cultura, accepta necritic, ca fiindu-le proprii, descrieri psihologice formulate in termeni vagi si generali, fara sa sesizeze ca acestea sunt aplicabile oricui. Rezultatele acestor experimente au fost publicate in numarul 44 al "Journal of Abnormal and Social Psychology " cu titlul "The fallacy of personal validation: A classroom demonstration of gullibility" ("Falsitatea validarii personale: Dovada naivitatii obtinuta la clasa")
Denumirea de Efect Barnum vine de la un cunoscut maestru al manipularii in masa, P. T. Barnum care in anii ´50 facea deliciul telespectatorilor americani. Dupa o expresie care se pare ca i-ar apartine, secretul reusitelor sale rezida in faptul ca in atitudinile sale se gasea ceva valabil pentru fiecare. Denumirea ca atare a acestui fenomen a fost data de psihologul Paul Meehl , profesor timp de mai multe decenii la Universitatea Minnesota si presedinte APA in anii 60. Ulterior P.A. Marks si W. Seeman (1962) au propus restrictionarea termenului " Barnum Effect" la descrierile psihologice oferite de psihologii clinicieni, considerate a fi formultate in termeni atat de generali incat sunt aplicabile oricui.
Experimentul intreprins de Forer era simplu: el dadea subiectilor sai, 39 studenti la psihologie, un test de personalitate (Diagnostic Interest Blank) si le furniza, dupa o saptamana, o caracterizare psihologica, luata la intamplare din rubricile de astrologie ale ziarelor, aceiasi pentru toti, fara sa tina cont de protocoalele individuale. O conditie a reusitei era aceea de a-i asigura pe subiecti ca le vor fi furnizate caracterizari psihologice de mare acuratete. Nu intamplator, un rol important il avea prestigiul sau de psiholog clinician, in randul studentilor. Era veteran de razboi, indeplinise misiunea de psiholog la un spital militar din Franta iar la reintoarcere lucrase la clinica de boli mentale din Los Angeles, pentru ca ulterior sa fie angrenat in practica privata.
Iata un extras din descrierea psihologica utilizata de Forer:
" Vrei ca ceilalti oameni sa te placa, sa te admire si tinzi sa fii critic cu tine insuti. Desi persoana ta are unele lipsuri, esti in general capabil sa le compensezi. Dispui de un bagaj considerabil de capacitati pe care nu le utilizezi in avantajul tau. Disciplinat si autocontrolat in exterior, esti temator si traiesti o anumita insecuritate interioara. Cateodata ai serioase dubii ca ai luat decizia corecta si ca ai facut ceea ce trebuia.."
Studentii erau solicitati sa evalueze, pe o scara cu cinci diviziuni, precizia caracterizarii primita. Nota cinci echivala cu precizia maxima. De fiecare data Forer obtinea o medie a acordurilor egala, aproximativ cu 4.26. Repetarea de sute de ori a experimentului a inregistrat o medie de 4.26, respectiv 84%. Acest fapt l-a condus la concluzia, ca departe de a fi vorba de un fapt intamplator aderenta subiectilor la portretizarile primite exprima o regularitate psihologica.
Personal am replicat acest experiment, atat pe grupuri de studenti cat si pe psihologi practicieni. Psihologii aveau o vechime in profesie de peste 20 de ani, experimentul fiind intreprins cu ocazia unor cursuri de perfectionare unde conferentiam despre tehnicile moderne de evaluare a personalitatii.
2.Explicatiile date efectului Barnum
Forer a oferit o explicatie simplista fenomenului, punandu-l pe seama naivitatii. In realitate Efectul Barnum se datoreaza mai multor factori:
1. Tendinta oamenilor de a interpreta realitatea mai degraba prin prisma dorintelor proprii (Wishful thinking) decat luand in seama dovezile evidente. Ca urmare, tindem sa acceptam unele atribuiri false numai pentru ca ne sunt favorabile, magulitoare, si pentru ca dorim ca acestea sa ne fie proprii. Caroll (op.cit.) sesizeaza ca oamenii pot accepta fara constrangeri interioare atribuiri vagi sau discordante cu realitatea tocmai din nevoia de a le conferi un sens, in ceea ce ii priveste.
2. Consideram ca este, de asemenea, implicat fenomenul proiectiei naive teoretizat pe larg in psihologia proiectiva.
3. In conexiune cu fenomenul proiectiei trebuie mentionate legile gestaltului formulate de Wertheimer, in special principiul inchiderii, in virtutea caruia lipsa de structura a unui stimul determina individul sa-i confere o structura proprie, aducand din sine continuturi care dau sens realitatii. Prin urmare realitatea perceputa, asa cum Kant subliniase cu aproape un secol mai inainte, nu este lucrul in sine ci o realitate recreata in care subiectul a pus la fel de mult ca si subiectul, adica propria experienta, dorintele, asteptarile sale. Pe aceeasi filiatie de idei trebuie evocat conceptul de aperceptie al lui Herbart.
4. Barry Beyerstein, profesor de neuropsihologie la Simon Fraser University, specialist in evaluarea practicilor nestiintifice in psihologie si medicina, considera ca distorsionarea perceptiei reale a valabilitatii acestor practici se datoreaza trebuintelor psihologice, mai ales nevoii interioare de coerenta explicata de teoria disonantei cognitive. Speranta si incertitudinea mobilizeaza puternice resurse psihologice care alimenteaza practicile nestiintifice. Nevoia interioara de a da sens propriilor noastre experiente ne poate face vulnerabili in a conferi sens nonsensului si a da coerenta unor fapte neinteligibile. Starea de disonanta cognitiva apare ori de cate ori experientele noastre intra in conflict cu atitudinile noastre. Ea este rezolvata prin acordarea acestor atitudini la practicile curente printr-un mecanism ciclic in care, dovezile care sustin faptele acceptate vor fi cautate, consecutiv cu ignorarea acelora care le infirma.
In virtutea acestor mecanisme evaluarile favorabile sunt mai bine acceptate de subiecti ca fiindu-le caracteristice, decat cele negative, iar cele din urma sunt mai lesne acceptate daca sunt avansate de catre persoane cu un inalt statut profesional sau cu o buna credibilitate. Alte studii au aratat ca la baza acceptarii portretizarilor Barnum mai stau trasaturi cum sunt autoritarismul, nevoia de aprobare si neuroticismul.
Dutton (op. cit.) considera ca aspectele cele mai importante care ar trebui luate in considerare, privitor la factorii care influenteaza aceptarea de catre subiecti a descrierilor Barnum, sunt sursa descriptiei si continutul. Privitor la sursa, o descriere este mai bine acceptata daca este perceputa ca fiind tipica pentru persoana evaluata. Dutton citeaza in acest sens o serie de studii efectuate de Snyder si colaboratorii. In unul dintre aceste studii, studentilor le-au fost oferite horoscoape in trei conditii experimentale diferite: subiectilor din primul grup nu li s-au cerut datele de nastere, celui de-al doilea grup i s-a solicitat doar anul, iar cel de-al doilea grup a furnizat datele complete de nastere. Asa cum era de asteptat, analiza de varianta a evidentiat diferente semnificative intre mediile evaluarilor privitoare la exactitatea descrierilor. Media celui de-al treilea grup (4.38) a fost mai mare decat media celui de-al doilea (3.76). Cea mai mica medie a avut-o primul grup (3.24) care nu furnizase datele de nastere, subiectii avand perceptia ca evaluarile primite nu erau destul de individualizate. Astfel de experimente, numeroase, efectuate in deceniul opt, aduc dovezi ca daca sursa este credibila si daca in plus ea are o nota de mister, de neobisnuit, subiectii vor accepta cu mai multa probabilitate descrierile Barnum.
De efectele Barnum nu scapa nici macar teste sau tehnici consacrate de o lunga istorie cum este de pilda cazul tehnicilor proiective. Experimentele au aratat ca testele proiective determina o mai mare incredere in descriptiile Barnum decat probele obiective de personalitate sau interviurile diagnostice. Acest fapt este pus de Snyder pe seama impresiei de mister care inconjoara probele proiective precum si pe seama faptului ca aceste probe pot alimenta sentimentul ca, implicand intr-o mai mare masura decat alte teste fortele creative ale eului, pot genera, printr-un subtil si misterios proces interpretativ, o descriptie foarte individualizata a persoanei evaluate.
3. Efectul Barnum si problema validitatii subiective
Consecintele teoretice si practice ale acestui fenomen merita sa fie discutate, cu atat mai mult cu cat, el reprezinta una din explicatiile faptului cotidian ca diferite forme nestiintifice de evaluare si de prognoza a comportamentului uman isi gasesc o vasta audienta. Fie ca este vorba de astrologie, de chiromantie, grafologie, bioritm si multe altele, credibilitatea lor nu poate fi pusa doar pe seama inculturii sau a naivitatii consumatorilor, ci pe seama interrelatiei unor factori care tin de forma mesajului, pe de o parte iar pe de alta parte de caracteristici psiho-comportamentale care sunt larg raspandite printre oameni.
Premisa implicita care sta la baza fenomenului aflat in discutie este aceea a posibilitatii unei validitati subiective. Ea este puternic infirmata astazi de psihologia cognitiva, si de paradigma masuratorii care ocupa, in ciuda criticilor venite dinspre orientarea clinica, o pozitie majora (vezi opozitia dintre psihologia "hard" si psihologia "soft").
Beyerstein (op.cit.) propune un test pentru a elimina posibilitatea autoinselarii in legatura cu evaluarile nestiintifice ale personalitatii. Potrivit acestui test, tehnica ce urmeaza a fi evaluata trebuie aplicata mai multor persoane. Fiecare schita psihologica rezultata va fi codata pentru a nu se sti cui apartine. Fiecare subiect va fi solicitat sa aleaga acea caracterizare care i se potriveste in cel mai inalt grad. Daca cel care a elaborat tehnica testata a individualizat suficient de mult fiecare portret psihologic atunci fiecare subiect ar trebui sa aleaga, mai mult decat pe baza sansei, schita care ii apartine. Evident ca si in cazul acestui test este vorba de o validare subiectiva, deci nu se pune problema validarii unei forme de evaluare psihologica ci doar de a le identifica pe acelea bazate pe efectul Barnum si pe alte fenomene asociate.
Dana si Graham (1976) trec in revista literatura privitoare la factorii care influenteaza maniera in care persoanele reactioneaza la informatiile furnizate ca feedback de catre psiholog sau medic. Acesti factori sunt fie de tip subiect, fie tin de tipul de feedback sau de conditiile in care acesta are loc. Autorii constata ca in timp ce acceptarea feedback-urilor false de catre studenti a condus la discreditarea instrumentelor si a evaluatorilor, feedback-urile corecte au avut urmari pozitive atat in domeniul cercetarii cat si in domeniu clinic.
Beins (1993) a replicat experimentul Forer cu studenti in psihologie din anul I, II, III, utilizand o scara de evaluare a acuratetii descriptiilor de la 1 (potrivire maxima) la 10 (nici o asemanare) si a obtinut o medie de 3.6. Analiza de varianta a reliefat ca de la un an de studii la altul studentii deveneau tot mai sceptici in a-si insusi rezultatele trucate ale profilurilor Barnum. Autorul citat nu precizeaza daca efectul Barnum se atenueaza in intregime pe masura ce cunostintele si competentele in psihologie se extind si se adancesc.
Kihlstrom (1988) considera, ca inventarele de simptome, utilizate de clinicieni in depistarea unor traume petrecute in copilarie reprezinta un tip aparte de descriptii Barnum deoarece, ulterior se dovedeste ca, de exemplu, nu toate persoanele care au simptomele psihice ale unui abuz, au trait in realitate intamplarea traumatica corespondenta.
In sfarsit la aceste consideratii ar mai putea fi adaugate, fapt regretabil, cele privitoare la increderea pe care chiar unii psihologi o acorda practicilor incriminate de efectul Barnum, practici pe care le accepta ca alternative la demersurile lor psihodiagnostice. Acest fapt ridica serioase probleme de natura deontologica si metodologica pe care in viitor, comisiile de profil ale Colegiului psihologilor vor trebui sa le solutioneze.
4. Concluzii
Un sondaj de opinie efectuat de Gallup, in 2001, releva ca americanii cred in astrologie in proportie de 27%, in viata de apoi 28%, si in perceptia extrasenzoriala 18%. Nu dispunem de date privitoare la tara noastra, dar timpii alocati de posturile de televiziune, inclusiv, de televiziunea nationala, emisiunilor astrologice (horoscop), reprezinta un bun indiciu, pe de o parte al largii audiente a acestor programe in randul publicului, iar pe de alta parte, al vulnerabilitatii aceluiasi public in fata ofertei serviciilor gen Barnum.
Efectul Forer se bizuie pe investirea cu incredere excesiva si, in consecinta, pe validarea subiectiva, a unor practici mai mult sau mai putin oculte. Problema validitatii evaluarilor psihologice este o problema de obiectivitate stiintifica. Aceasta nu poate fi asigurata decat prin standardizarea si replicabilitatea strategiilor de verificare a gradului in care un instrument masoara, in adevar, ceea ce si-a propus sa masoare. Subiectivitatea, impresia ca un instrument sau o practica de evaluare a personalitatii produce rezultate credibile, doar pentru ca aceste rezultate vin in intampinarea unor asteptari, dorinte personale, constituie o fenomenologie care se sustrage funciarmente oricarei standardizari si implicit criteriilor de verificare a validitatii. Validarea conceptuala si statistica sunt singurele strategii acceptate pe criterii stiintifice de a controla obiectivitatea unei evaluari psihologice. Problema efectului Forer mentine in discutie notiunea de "simt clinic" invocata de psihologia "soft", respectiv de orientarea fenomenologica, ca pe un criteriu valid de a accede la cunoasterea pertinenta a persoanei. Mentiunea ca insusi Rogers, utilizand tehnica qsort - o metoda pana la urma statistica, standardizata si deci reproductibila - in evaluarea subiectivitatii, considerata de el nucleul de autenticitate al individului, pune sub semnul intrebarii pretentia ca subiectivitatea nu ar putea sa fie intuita decat de catre o alta subiectivitate.
EXIGENTELE STIINTIFICE ALE TESTELOR PSIHOLOGICE
Nu orice '' test'' este un test (H. Pitariu, 1982). Un test presupune anumite caracteristici, respectiv indeplinirea unor cerinte acceptate de comunitatea stiintifica. Ele au beneficiat pentru prima data de o prezentare sistematica in "Standardele pentru testele educationale si psihologice", document adoptat de Asociatia Psihologilor din America in 1954, reactualizat in 1966 si 1974 care are o larga recunoastere internationala. Spicuim cateva dintre cele mai importante precizari continute in aceste reglementari.
1. Standardizarea stimulilor, instructajului, modului de cotare a raspunsurilor (trebuie sa se elimine subiectivitatea examinatorului si sa creasca acordul intre examinatori.
2. Etalonarea : Sunt de preferat etaloanele locale (A. Anastasi, 1976). Etaloanele sau tabelele de norme sunt baremuri realizate prin procedee statistice speciale cu ajutorul carora scorurile brute, obtinute prin administrarea testelor psihologice, sunt transformate in note standard care tin cont de tendintele centrale ale esantionului care a stat la baza realizarii testului.
3. Testele trebuie sa fie revizuite periodic, la cca. 15 ani. Altfel acestea trebuie utilizate cu prudenta.
4. Manualul testului trebuie sa indice, editia, natura si profunzimea reviziilor, schimbarile etaloanelor, nivelul de calificare solicitat in administrarea si interpretarea testelor.
4. Testele psihologice nu pot fi utilizate adecvat in afara contextului psihologiei stiintifice (Pentru detalii vezi Anastasi, op.cit.
