|
|
|
Psihologia Școlara (Referat)
Psihologia este stiinta care se ocupa cu descrierea si explicarea fenomenelor psihice veritabile. Fenomenele psihice se exprima prin actiuni, comentarii verbale, modificari expresive- prin comportament, dar se manifesta si in interiorul fiintei noastre prin imagini, idei, dorinte, sentumente care sunt cunoscute direct numai persoanei care le traieste.
In mod firesc, psihologia scolara este strans legata de pedagogie, stiinta educatiei. Aceasta studiaza procesul instructiv-educativ in toate aspectele sale si din mai multe puncte de vedere, psihologic, economic, biologic, politic. Psihologia scolara vizeaza doar aspectul psihologic si se preocupa in special de metodele utilizate in invatamant, deci ea are un obiect de studiu mai limitat decat al pedagogiei. Dar aspectul psihologic al formarii copiilor este cel mai important pentru pedagog, de aceea se poate considera cea mai valoroasa stiinta auxiliara pentru pedagog. Pedagogul hotaraste ce si cum sa se predea in scoala, avand in vedere indeosebi constatarile psihologice.
Gandirea este un proces de mare complexitate. Mai firesc ar fi sa o consideram o activitate, fiindca ea consta intr-o succesiune de operatii care duc la dezvaluirea unor aspecte importante ale realitatii si la rezolvarea anumitor probleme. Cand vorbim de probleme ne gandim la situatii ce nu pot fi solutionate imediat pe baza experientei anterioare.
Tema: Transmiteți in scris un referat in care sa aratați argumentat ce metode și procedee puteți utiliza in predarea unei discipline teoretice pentru a optimiza predarea cunoștințelor și educarea cunoștințelor și educarea sentimentelor in școala.
Dezvoltarea gandirii, formarea personalitații presupune o serie de activitați care implica eforturi, care se bazeaza pe motivație. Motivația dinamizeaza, "mobilizeaza" comportamentul uman. Motivațiile sunt structuri psihice, care inițeaza, regleaza și orienteaza acțiunile in direcția unui scop.
Unele motivații sunt intr-o relație apropiata cu cerințele vitale, adica nevoia de hrana, de caldura, aer, etc. Charlotte Bühler a identificat o motivație care apare in primii ani la copii, adica curioziatatea, tendința de-a cunoaște, de-a explora. Influențarea mediului este un alt impuls, adica dorința copiilor de-a construi tot feluri de lucruri (castel din nisip de exemplu).Deci din copilarie se afirma tendinta de dominare a mediului, atat de caracteristica speciei umane. Aceste manifestari dovedesc existenta resurselor ce fac posibila invatarea chiar si in conditiile artificiale ale scolii.
Aceste motivații inițiaza dorințe, care la randul lor inițiaza mișcari, impulsuri, tendințe. Tendinele sunt influențate de mediu, unele chiar au un impuls negativ. (fumatul de exemplu). Printr-o motivare buna, printr-un sistem educațional complex și bun, elevii pot fii influențati și motivati sa atinga rezultate bune.
Motivele care il fac pe copil sa vina la școala, pot fi imparțite in doua grupe mari :extrinseci și intrinseci. Motivațiile extrinseci sunt acele cazuri in care elevul se incadreza in disciplina școlara, fara un interes direct pentru ceea ce se preda, ci pentru a primi recompense, indeosebi morale. Sunt mai multe situații in cadrul acestor motivații:
Dorința de afiliere, cand copilul merge la școala și invața numai pentru a face placere familiei, care il lauda, sau chiar il recompenseaza. Sau dorința de a corespunde profesorului și dorința de-a fii impreuna cu copii din cartier.
Tendințele normative, adica profesorii, parinții, societatea ii cer sa se supune la cateva norme, obligații.
Teama consecințelor, in sistemul comunist nerespectarea obligațiilor școlare, ducea la brutalizarea școlarilor. In sistemele școlare moderne, ca in Suedia de exemplu copii sunt informați și invațați ca fara cele 9 clase obligatorie nu pot obtine nici o slujba. Un anumit nivel de ingrijorare (relativ mic) poate fii o motivație buna. La un nivel mare de ingrijorare exista pericolul ca stresul sa ingreuneze formarea elevului.
Ambiția,dorința elevului de-a fii printre primii, este la fel un stimulent in unele cazuri. Apar unele situații in care familiile exagereaza, care poate da naștere de concurența prea mare, poate duce la ostilitate intre colegi. Ar fi corecta stimularea " intrecerii cu sine".
Motivațiile intrinseci sunt situații in care invațarea , dobandirea de cunoștințe intereseaza in mod direct pe școlar.Astfel de motivție sunt curiozitatea, dorința de-a afla cat mai multe .Acest impuls apare in primii ani de școala, prin intermediul maiestriei profesorului putem trezii, amplifica aceasta curiozitate. Aspirția spre competența, face parte din motivațiile intrinseci. Disciplinele ce sunt intr-o legatura cu viitoarea meserie devin in mijlocul atenției elevului.
Motivațiile sunt legate și de starile afective, care exprima gradul de concordanța sau neconcordanța dintre un obiect sau situație și tendințele noastre. Acest cuvant "obiect" se refera la ființele și lucrurile pe care le "cunoaștem". Cand un obiect e in concordanța cu tendințele prezente ne apare placut și invers.
Starile afective pot fii statice cand , deși duc la unele reacții prompte, nu inițiaza o activitate susținuta. Stari afective statice sunt emoțiile,care reprezinta stari afective de scurta durata; dispozițiile, care sunt destul de durabile și difuze; agreabilul și dezagreabilul, care insoțesc toate percepțiile noastre. Starile afective dinamice sunt motivele principale, care ne motiveaza luni și ani de zile.
Sentimentele pot fi inferioare, cand urmarim un scop personal și superioare ,cand urmarim un scop care conține aspirații valoroase pe plan social (sentimente morale,intelectuale,estetice). Sentimentele sunt la fel, factori motivaționali, ele ifluențeaza atitudinea, interesele noastre. Ele fiind sursa diferitelor emoții. Sentimentele la randul lor sunt influențate de mediul social, de familie, ambițiile școlare. Profesorii au obligația de a contribui la apariția și dezvoltarea sentimentelor superioare.
Dezvoltarea afectivitații este influențata de mai mulți factori
Existența unui obstacol care apare in calea tendințelor negative este un factor al dezvoltarii afectivitații. Experiența spune ca in cazurile in care, la copii nu este bariera, ei fiind rasfațati, ambiția și motavația copiilor este scazuta.
Imitarea emoțiilor și a atitudinilor este un alt factor. Emoțiile pot fi transmise și prin limbaj, insuflețirea profesorului poate fi transferata. Legea transferului afectiv spune ca un obiect A cauzeaza o stare afectiva puternica, ea se transfera asupra altor obiecte B și C, daca ele se asociaza frecvent cu obiectul A.
Theodule Ribot pomenește despre o lege numita compoziția sentimentelor, un factor care se refera la dezvoltarea afectivitații. De exemplu cand unui obiect, imagine, asociem, in repetate randuri diferite stari afective, acestea combinanduse, dau naștere la un nou sentiment. De exemplu casa unde a locuit in copilarie mulți ani, ajnge sa fie indragita.
Formarea sentimentelor este un proces asociativ, adica prin experiențe pozitive afectivitatea se dezvolta.
Una dintre sarcinile profesorilor și a psihologului școlar este formarea sentimentelor superioare și afectivitații fața de viața școlara. Astfel putem enumera mai mulți factori:
Activitatea didactica pe grupe favorizeaza solidaritatea, subliniand importanța și valorarea colaborarii. Invațamantul romanesc a exclus din pacate aceasta metoda de predare. Experimentele favorizeaza activitatea in grupe, ele dand naștere la prietenii, ajutor reciproc, asigura o dezvoltare mai buna și reduce apariția concurenței negative.
Activitatea din afara școalei sau extrașcolare sunt un alt factor pentru formarea de sentimente superioare fața de viața școlara. Excursii, activitați sportive, activitați in folosul școlii, nasc sentimente pozitive, ele prezentand o alta fața a invațamantului, care nu se leaga de materii ci are un rol important in promovarea placerii de a participa in sistemul aducțional.
Recompensa meritata este un factor ce dinamizeaza,ii stimuleaza pe școlari, astel invațatul ofera mai mari satisfacții pentru copii, sporind astfel interesul pentru invațat. Insuccesele repetate pe de alta parte indeparteaza elevul de școala.
Exigența ridicata e la fel important. Dificultatea e mult mai atractiva și da mai multe rezultate. Dificultațile sporesc interesul și doar prin eforturi este posibil progresul intelectual.
Utilizarea expunerilormeste nu alt factor. Profesorul prin competența profesionala, prin cunoașterea pedagogiei și a psiholgiei școlare, prin autoritate poate sa capata interesul copiilor, punandu-șe pe sine insuși intr-o situație in care poate mai ușor sa influențeze pozitiv elevi. In multe cazuri elevii incerca sa imite profesorul, aratand un mare interes fața de materie.
Profesorul trebuie sa participle cu insufletire la miracolul cresterii inteligentei, al infiriparii de idealuri la fiintele doritoare sa cunoasca si sa stapaneasca lumea.
