|
|
|
Propuneri pentru referatul la ICRM
Asa cum am spus-o si in alte ocazii, referatul trebuie sa plece de la o problema. Este reversul medaliei pentru prezentarea de text, unde plecati de la o miza a textului. Propunerile ce urmeaza nu sunt in nici un fel obligatorii. Studentii pot alege una dintre ele, ca atare, sau le pot reformula sau nuanta, sau (si acesta este scenariul pe care l-as aprecia cel mai mult) pot veni cu o propunere proprie, pe tiparul descris de aceste exemple. Cine are ambitia sa obtina 10 la referat trebuie neaparat sa vina cu o problema formulata pe cont propriu. Pe de alta parte, adoptarea uneia din propunerile de mai jos nu reprezinta nici o conditie necesara, nici una suficienta pentru obtinerea unei note mari. Rostul acestor exemple este in primul rand acela de a va arata cum se formuleaza o problema substantiala ca punct de plecare in referat.
In formularea propunerilor de mai jos sunt indicate trei elemente: un titlu, un orizont problematic, niste sugestii bibliografice minime. Prin "orizont problematic" ma refer nu doar la problema ca atare ce urmeaza a fi abordata, ci si la o justificare a acestei probleme - un argument ca e realmente o problema si ca merita sa-ti bati capul cu un raspuns.
1. Obiectivitatea lui Dimitrie Cantemir
In capitolul "Despre naravurile moldovenilor" Cantemir pretinde ca intregul portret ce urmeaza a fi creionat moldovenilor, oricat de neflatant, este motivat de "dragostea de adevar". Formula a ajuns sa fie interpretata (de x. de C. Noica, ), poate fara suficienta reflectie critica, drept "obiectivitate". Referatul isi propune sa raspunda la urmatoarea intrebare: este legitima aceasta echivalare intre "dragostea de adevar" si "obiectivitate"? Daca cele doua sunt echivalente, atunci obiectivitatea este o conditie necesara si suficienta a adevarului. Daca obiectivitatea nu reprezinta o conditie nici necesara, nici suficienta, atunci ce inseamna mai exact "dragoste de adevar" la Cantemir? si in ce masura este ea compatibila cu o subiectivitate asumata? Pentru a raspunde la aceste intrebari, studentul are nevoie, pe langa bibliografia evidenta (Cantemir, Noica, Daniel Barbu) de un background filosofic capabil sa-l ajute cu discutarea distinctiei "obiectivitate - adevar", in special asa cum apare aceasta distinctie in filosofia sec. XVI. Lucrarea de referinta ar fi Richard Rorty - Philosophy and the Mirror of Nature.
2. Formele fara fond - o problema atat de grava?
Titu Maiorescu, in studiul sau faimos din 1868, atrage atentia asupra consecintelor nefaste pe care le-ar avea formele fara fond in cultura romana: consecinte negative asupra formei, consecinte negative asupra fondului. Intrebarea de la care pleaca acest referat este daca lucrurile sunt chiar asa de grave cum le prezinta Maiorescu: poate ca exemplele invocate de Maiorescu sunt suficiente pentru a arata gradul mare in care formele fara fond patrunsesera in societatea romaneasca. Dar sunt ele suficienta pentru a arata ca au si consecinte grave? Lovinescu nu ar fi de acord. Pe de alta parte, temerea fata de formele fara fond nu era o noutate in cultura romana, asa cum se poate constata din cartea lui Constantin Schifirnet - Formele fara fond, un brand romanesc. Caror factori se datoreaza atunci succesul formulei lui Titu Maiorescu? Studentul ar trebui sa consulte, pe langa bibliografia deja mentionata, celelalte surse discutate la seminar - Sorin Alexandrescu, Daniel Barbu,Lucian Boia dar si cartea mai veche a lui Sorin Adam Matei - Boierii mintii.
3. Viabilitatea solutiilor propuse de Titu Maiorescu la problema formelor fara fond.
Titu Maiorescu aduce argumente convingatoare, in studiul sau In contra directiei de azi din cultura romana ca formele fara fond sunt un pericol real in societatea romaneasca. Dar solutiile pe care le propune par foarte radicale: "Decat o scoala slaba, mai bine deloc" - atunci de unde ar aparea profesorii care ar putea preda in viitor in scoli bune? Scopul referatului este de a analiza viabilitatea solutiilor propuse de Titu Maiorescu, plecand de la insinuarea malitioasa ca insusi raspunsul sau poate fi socotit o forma fara fond. Pentru asta, va trebui sa re-definesc conceptele de forma si fond pentru a se putea aplica nu doar institutiilor, ci si contributiilor intelectualilor in spatiul public. Ma voi baza pe observatia lui Daniel Barbu ca puterea intelectualilor constituie un fond fara forme, si ca Titu Maiorescu reprezinta de fapt un tip de intelectual similar celor acuzati de Sorin Adam Matei ca mentin cultura romana intr-o stare de paramodernitate. Studentul ar trebui sa consulte ambele carti ale lui S.A. Matei, pe langa bibliografia de seminar.
4. Omogenitatea Junimii si raportarea la istorie
Referatul pleaca de la analiza intreprinsa de Sorin Alexandrescu asupra Junimii in studiul Junimea - discurs politic si discurs cultural. Urmarind sa sustin prin alte mijloace afirmatiile lui Sorin Alexandrescu, voi incerca sa raspund la intrebarea: cum este posibila o diferenta atat de mare, in ceea ce priveste raportarea la istorie, intre Maiorescu si Eminescu? Cum se face ca Eminescu, desi il mentioneaza frecvent pe Maiorescu, nu ii imputa niciodata formula "barbarie orientala", pe de alta parte el avand o perspectiva foarte luminoasa asupra istoriei? Cea mai la indemana explicatie apare la Eugen Lovinescu, care plaseaza discutia in sfera preocuparilor personale si a spiritului romantic al lui Eminescu, dar este aceasta o explicatie convingatoare? Pentru a raspunde la intrebari, studentul ar trebui sa citeasca in extenso din publicistica lui Eminescu, si sa se uite si pe alte studii ale lui Maiorescu. De asemenea, sinteze cu caracter istoric, cum ar fi "Formele fara fond - un brand romanesc" ar fi foarte utile. Plus lucrarile deja mentionate, evident. Pentru a da substanta lucrarii, studentul ar putea sa vada si daca la alti junimisti de aceeasi generatie exista aceasta polarizare cu privire la istorie.
5. Eugen Lovinescu si argumentul imposibilitatii traditiei in cultura romana
In lucrarea Istoria Civilizatiei Romane Moderne, Eugen Lovinescu avanseaza un argument interesant , dar contra-intuitiv, ca in spatiul cultural romanesc traditia nu este posibila. Argumentul lui depinde de acceptarea cadrului sau explicativ cu privire la teoria imitatiei. Referatul pleaca de la intrebarea: cum putem pastra teoria imitatiei si in acelasi timp arata ca traditia este posibila in cultura romana? Un posibil raspuns poate fi sugerat de Sorin Alexandrescu, in Paradoxul Roman, dar este acest raspuns valabil pentru toate tipurile de traditionalism in cultura romana? Un alt raspuns ar fi sa admitem un amendament la teoria lui Lovinescu si sa afirmam ca imitatia nu poate fi orientata spre trecut. Alte raspunsuri, care renunta insa complet la logica imitatiei, pot fi gasite la Lucian Blaga sau Nichifor Crainic. Referatul isi propune sa analizeze critic si comparativ aceste raspunsuri pentru a da o solutie proprie. Studentul ar trebui sa vada, pe langa autorii deja mentionati, si care sunt sursele lui Lovinescu, precum si alte reactii din epoca la teoria lui Lovinescu.
6. Consistenta teoretica a lui Lucian Blaga
In Orizont si stil, Lucian Blaga isi propune sa identifice si descrie elementele constitutive ale matriciii stilistice a oricarei culturi, in cadrul unui tip de speculatie filosofica numita de el insusi "noologie abisala". Desi de natura speculativa, matricea promite aplicabilitate empirica, si cel putin la o prima lectura, al doilea volum al trilogiei culturii, Spatiul mioritic, pare sa fie o aplicare a acestei viziuni la cultura romana. Blaga insa va renunta, in unele cazuri explicit, in cele mai multe tacit, la destule concepte din primul volum al trilogiei. De exemplu, timpul culturii romane nu mai este descris in termeni de "havuz", "cascada" sau "fluviu". Pornind de la o inventariere a consistentelor si inconsistentelor intre cele doua carti, referatul va incerca sa raspunda la intrebarea: care este semnificatia mutatiilor teoretice ce apar de la Orizont si stil la Spatiu mioritic? Diferentele care apar pot fi considerate o revizuire a teoriei? Pot fi considerate o simpla "adaptare" a aparatului teoretic la obiectul particular de studiu (cultura romana)? Cum se pot evalua critic aceste diferente? Studentul ar trebui sa caute bibliografie exegetica de data recenta pe filosofia lui Lucian Blaga, dar sa o subsumeze totusi unei lecturi analitice, atente, intreprinsa pe cont propriu.
7. Cum e posibila modernizarea culturala in cadrul matricii stilistice?
Referatul pleaca de la cadrul conceptual propus de Lucian Blaga - cel al matricii stilistice - si de la textul sau Elogiul satului romanesc. Daca matricea stilistica actioneaza intr-un mod determinist asupra caracteristicilor stilistice ale culturii, atunci la ce bun preocuparea pentru calea de evolutie a culturii romane, exprimata de Blaga in ultimele paragrafe ale discursului sau de intrare in academie? Si daca exista vreun risc de pierdere a identitatii culturii in procesul de modernizare, atunci cum trebuie sa intelegem raportul dintre matrice stilistica si evolutie culturala? Scopul referatului ar fi sa evidentieze o inconsistenta teoretica in abordarea lui Blaga, si sa propuna o explicatie pentru aceasta. Studentul ar trebui sa aiba in vedere bibliografie exegentica de data recenta pe filosofia lui Lucian Blaga, dar sa-l incadreze pe filosof in tipurile de modernitate descrise de Sorin Alexandrescu in lucrarile sale.
8. Este posibil saltul istoric pentru romani?
Lucrarea pleaca de la Schimbarea la fata a Romaniei a lui Emil Cioran, incercand sa raspunda la intrebarea Este posibil saltul istoric pentru romani? Intrebarea nu este una triviala, deoarece, pe de o parte Cioran descrie acest "salt istoric" in termeni metaforici, astfel incat semnificatia lui nu este imediat accesibila, iar pe de alta parte, portretul facut romanilor in cel de-al treilea capitol al cartii nu contine premisele necesare ale unui astfel de salt. Raspunsul la intrebare va urmari doua directii: o directie a consistentei interne, analizand saltul istoric ca salt de la "popor" la "natiune", de la "biologie" la "spiritualitate" si urmarind consistenta cu descrierea din "Golurile psihologice si istorice ale Romaniei", iar pe de alta parte, o directie externa, urmarind modul in care, pornind de la premise diferite, Mircea Vulcanescu abordeaza aceeasi intrebare in Dimensiunea romaneasca a existentei. Studentul ar trebui sa se bazeze in primul rand pe o lectura analitica foarte atenta a celor doua texte, si pe eseurile lui Sorin Alexandrescu din "Privind inapoi, modernitatea" si "Paradoxul roman".
