|
|
|
Clasificarea si simptomatologia tulburarilor de comportament
R.Rascanu in "Neuropsihofiziologia deviantei la adolescenti si tineri" identifica o serie de fenomene-simptom ca: instabilitatea, irascibilitatea, impulsivitatea, tendinta de alterare a adevarului (minciuna), furtul constient, patologic, fuga si vagabondajul, esecul scolar, alcoolismul, dependenta de droguri, cersetoria, devierile sexuale, omuciderea, suicidul si tentativa de suicid.
Minciuna sau tendinta de alterare a adevarului este caracteristica acelor elevi care dovedesc o structura mai instabila a personalitatii, manifesta timiditate sau frica in relatiile cu cei din jurul sau dau dovada de nesiguranta in actiunile intreprinse.Minciuna este o forma de manifestare a fanteziei si laudei, o recurgere de a iesi favorabil dintr-o situatie neplacuta, o forma de compasiune, o expresie de aparare. Minciuna poate aparea in afectiuni psihice. De cele mai multe ori ea apare in familiile exagerat de severe sau in colectivele conduse de profesori care dovedesc un stil dictatorial in relatiile cu elevii, dar si in activitatea pe care o desfasoara cu acestia
Instabilitatea nu reprezinta o tulburare in sfera comportamentala ci este considerata mai mult o modalitate reactionala a sistemului nervos central si care se manifesta psihomotor. Ea este definita ca fiind incapacitatea de a manifesta o atitudine, de a focaliza atentia, de a raspunde in mod constient la diversi stimuli, de a anticipa o actiune.
Irascibilitatea este un mecanism psihopatologic si mai este cunoscuta sub denumirile de furie, stare nervoasa, manifestare de nestapanire. Irascibilitatea poate fi considerata o forma de descarcare care se finalizeaza cu gesturi iesite din comun, manifestari exhibitioniste, actiuni agresive indreptate spre propria persoana sau spre cei cu care se relationeaza.
Impulsivitatea ofera posibilitatea celui care recurge la ea sa infaptuiasca actiuni impotriva celorlalti cu scopul de a-si satisface pornirile agresive. Impulsivitatea se declanseaza cu foarte mare rapiditate iar actiunile prin care se manifesta nu reprezinta o varietate actionara si nici rodul unei reflectii intermediare.
Furtul reprezinta cea mai des intalnita forma de devianta comportamentala la minori si este considerat ca fiind un fenomen care afecteaza proprietatea particulara sau de stat. In urma cercetarilor intreprinse s-au realizat statistici care evidentiaza faptul ca 20% dintre minori sunt hoti, avand sub 13 ani, 35% au varsta cuprinsa intre 13 si 16 ani, 40% intre 16 si 18 ani, culminand cu un procentaj maxim la pubertate. Primele manifestari de furt se comit in familie, urmand a se infaptui si in afara acesteia. Se debuteaza cu obiecte care au o valoare mica, finalizandu-se cu sume apreciabile de bani. De obicei, fetele actioneaza singure, pe cand baietii au nevoie de sustinerea grupului la care sunt afiliati. De regula, furtul nu se manifesta singular in aria delicventei juvenile ci de cele mai multe ori este insotit de fuga de la ore, de practicarea prostitutiei de catre fete, de comiterea de actiuni de pruncucidere sau de initierea de acte de piromanie. O alta forma de furt este furtul patologic care se afla la polul opus al furtului constient. Furtul patologic este comis de cei care prezinta modificari la nivelul constiintei sau isi explica faptele facand apel la motivatii nejustificate. Furtul patologic apare frecvent la cei care prezinta de debilitate usoara pe un fond dominat de porniri schizofrenice sau manifestari epileptice.
Fuga si vagabondajul reprezinta o conduita grava, cu un inalt risc delicvential si de victimizare, nu atat prin ea insasi, cat prin consecintele pe care le antreneaza. Astfel, in primul episod, cei care fug de acasa traiesc un soc, sperantele lor de aventura si de fericire fiind contrazise de realitate. Cei care fug de acasa si de la scoala nu au deprinderi profesionale, de regula nu au bani, un adapost un plan organizat de actiune si, de aceea risca sa fie exploatati sau abuzati fizic, sexual si, pentru a supravietui practica activitatea delicvente. Arta de a supravietui a fugarilor consta in a putea dormi in locuri improprii, in furtul de alimente, in prostitutie si in consumul de droguri. Cu cat perioada de viata este mai lunga, cu atat creste probabilitatea de a deveni o victima a exploatarii sau de a se implica intr-o cariera delicventa.
Fuga si vagabondajul constituie o evadare virulenta din familie cauzata de tensiuni emotionale sau ca manifestari de natura psihica. Diferentierea dintre ele se face prin durata: fuga se desfasoara pe o perioada mai scurta de timp in comparatie cu vagabondajul care prin complexitatea fenomenelor care le incuba se deruleaza intr-un timp mai indelungat. Fuga imbraca diverse forme raportate la cauze si poate fi considerata un rezultat al conflictelor pe care le are o persoana cu scoala, familie, cu grupul din care face parte. Fuga de acasa mai poate fi declansata si de momentele grele prin care trece o familie cand se destrama, de insuficientele surse financiare care sa-i asigure copilului un trai decent. In alta ordine de idei, fuga mai poate fi apreciata ca o punere in practica a spiritului de aventura, o manifestare a dorintei de a explora lucruri si locuri noi dar si de a trece cu scopul de a cunoaste printr-o experienta care provine din lecturile citite in copilarie.
Marea majoritate a cercetatorilor apreciaza ca 20% din cauzele care determina fuga de acasa sunt de natura sociala, iar 80% ca sunt de natura psihiatrica. Vagabondajul juvenil constituie 90% din cazuri, iar 70% din delicventii adolescentii care provin din familii dezorganizate.
Fuga poate fi apreciata ca simptom al unor boli ca: schizofrenie, epilepsie, oligofrenie. Vagabondajul reprezinta o manifestare organizata si este acuzata de inexistenta atasarii de familie sau datorita exercitarii unei presiuni care de cele mai multe ori nu poate fi suportata de adolescent, acesta optand in cele din urma pentru "nomadism" din dorinta de a fi liber. Cucerirea libertatii se realizeaza de cele mai multe ori prin imitatie si sugerare, prin afilierea la o banda. Fuga dureaza o jumatate de zi, iar vagabondajul 2-3 luni sau mai mult timp in care cei implicati in aceste actiuni devin asociati cu indivizii care practica moduri de viata dominate de acte deviante. De cele mai multe ori, fuga si vagabondajul sunt insotite de manifestari impulsive si de comportamente sexuale anormale.
Falsificarea de note carnetul de elev o abatere foarte des de de parinti. mod constant, poate intr-un mod de defectuos bazat pe incorectitudine.
Distrugerea de bunuri ale (mobilier, materiale didactice, mijloace audio-vizuale, obiecte aflate dotarea cabinetelor, atelierelor, obiecte instalatii sanitare) din publice (banci, indicatoare rutiere, aranjamente florale, pomi ornamentali) poate fi un mijloc de descarcare , de eliberare din situatii presante tensionate cauzate de frustrarile la care au fost supusifamilie.
Izolarea de colegi se poate din urmatoarele cauze: marginalizarea elevului, complexelor de inferioritate datorate unei situatii scolare precare, conditiile familiale aflate la subzistentei, unor fizice a unor infirmitati.
Refuzul de a intra in clasa este cauzat de manifestarile brutale fizice de vorbele ironice adresate de elevi colegilor lor.
Lenea se prezinta sub doua forme:
- lenea cu substrat organic este datorata de cele mai multe ori de maladiile de care sufera copilul: afectiuni ale ficatului, probleme de circulatie, un metabolism care nu functioneaza corect, boli ale sistemului nervos.
- lenea caracteriala se manifesta printr-o opunere puternica la antrenarea intr-un efort intelectual si fizic. Elevii dominati de lenea caracteriala nu au satisfactia muncii si nici sentimentul datoriei implinite, fiind lipsiti de influentele sociale, familiale sau scolare. Des intalnita in randul elevilor, tinde sa se constituie intr-o deviere de comportament daca familia si scoala nu gasesc solutiile cele mai bune pentru a-l face constient pe elev de gravitatea situatiei in care se afla.
Esecul scolar se datoreaza urmatoarelor cauze: slaba frecventa, atmosfera familiala defavorabila, incompetenta familiei in probleme educative si lipsa unei pregatiri minime pedagogice a acesteia. Esecul scolar duce la instalarea de stari tensionale si reprezinta o trauma in pubertate cand se contureaza formarea constiintei de sine. Puberul nu mai asculta de familie sau de profesori si este interesat a-si gasi prieteni conform dorintelor lui. Prin cerintele pe care le emite scoala poate contribui la instalarea esecului adaptativ, iar in cazul esecului evident se constata o situatie scolara mediocra si la elevii normali.
Abandonul scolar reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de studiu inceput. Intre cauzele principale ale abandonului scolar regasim cauze economice, socio-culturale, religioase, psihologice sau pedagogice. Efectele abandonului scolar demonstreaza de ce acest tip de conduita este considerat deosebit de grav. Mai intai, cei care abandoneaza scoala nu au nici calificarea profesionala indispensabila integrarii socio-economice, nici formatia morala si civica necesara exercitarii rolului de parinte si celui de cetatean al unei comunitati. In al doilea rand, neavand o calificare, cei care abandoneaza scoala sunt viitorii someri si reprezinta, pe termen mediu si lung, o sursa de dificultati sociale si de pierderi, care depasesc investitia ceruta de formarea initiala. Din punct de vedere al costurilor economice, scumpa nu este persoana bine educata, ci cea insuficient educata, care paraseste scoala cu o formatie subreda sub aspect moral, intelectual si estetic. Elevii care abandoneaza scoala sunt cei care s-au facut remarcati prin absenteism si alte dificultati de comportament pentru care au fost sanctionati in repetate randuri de scoala. Elevul aflat in situatia de abandon scolar poate fi descris astfel: incapabil sa se adapteze si sa functioneze adecvat in conditiile clasei traditionale, rezultate scolare sub medie, nu-si stabileste obiective profesionale, absenteism, ostilitate fata de adulti si reprezentantii autoritarii scolare, provine dintr-o familie care experimenteaza un stres existential, nu este implicat in nici o activitate organizata de scoala cu caracter formal sau neformal, probleme economice serioase.
Abandonul scolar intervine cand copilul constientizeaza stilul de pentru care a optat cerintele scolare, uneori cele familiale cand realizeaza el colegii -a produs un decalaj considerabil volumul calitatea cunostintelor o diferentiere a manifestarilor comportamentale, care contribuie intr-o foarte la instaurarea complexului de inferioritate. situatie, el este constient nu poate fi cu colegii pe criteriilor scolare apeleaza la alte criterii aflatecu scopul de a comparatiei.
Vandalismul scolar actele de specifice, orientate catre bunuri, obiecte, proprietati. Conform studiilor sociologice, vandalismul este o adolescentilor de sex masculin proveniti din clasele inferioare, defavorizate care traiesc orase. Semnificatia vandalismului scolar trimite, majoritatea cazurilor, la o reactie de protest. Vandalismul poate fi interpretat o cale de a depasi , un act de razbunare unei situatii un protest autoritarilor regulilor scolare. Toti elevii care comit in mod intentionat conduite vandale au ca numitor comun un nivel scazut al autocontrolului, o stima de sine slaba si o toleranta redusa de frustrare.
Violenta in scoala este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventa conduita de devianta scolara. Sub eticheta "violenta" descoperim o diversitate de forme de conduita, care descriu, sub aspectul intensitatii o linie continua: la intensitatea cea mai mica, violenta presupune confruntarea vizuala, poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea in scop denigrator, refuzul de a acorda ajutor, bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, palmuirea, impingerea, aruncarea, injunghierea, impuscarea sunt forme de intensitate crescuta de violenta.
"Violenta in scoala este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate de forme de manifestare ce justifica folosirea terminologiei specializate, rafinate. Astfel scoala este spatiul de manifestare a conflictelor intre copii si intre adulti si copii, iar raporturile de forta sau planul in care se consuma conduitele agresive (verbal, actional, simbolic) sunt variabile importante in intelegerea fenomenului. De aceea cand vom folosi notiunea generala de "violenta", vom desemna orice comportament al carui scop este prejudicierea sau distrugerea victimei. In orice atac agresiv vom regasi apelul la forta pentru transformarea unui in instrument in folosul personal si apelul la violenta pentru inlaturarea/devalorizarea semenului perceput ca adevar. De aceea, forme de violenta vor fi orice cuvant, privire, gest sau conduita care cauzeaza sau ameninta sa cauzeze un prejudiciu fizic ori psihic sau un disconfort persoanei, sentimentelor sau bunurilor ei. (Neamtu,C., 2003, p.221)
Incendierile voluntare se manifesta in pubertate sau adolescenta si reprezinta forme de exprimare a razbunarii sau a rautatii. Este intalnita la persoanele care prezinta debilitate mintala sau la cei care sunt etichetati drept "comportamentali - psihopati". Se poate manifesta agresiv la epileptici care de cele mai multe ori sunt considerati piromani.
Copiatul reprezinta o forma caracteristica de inselaciune care nu respecta prima si poate cea mai importanta indatorire prevazuta in regulamentul scolar care ii obliga pe elevi sa-si insuseasca notiunile, cunostintele prevazute de programa scolara, deprinderile si priceperile necesare cerute de disciplinele studiat. Copiatul este o forma de manifestare a necesitatii fata de profesor, dar si fata de grup care aduce prejudiciu cadrului didactic si clasei. De aceea, el poate fi incadrat in grupa comportamentelor agresive.Desi este un fenomen destul de raspandit in scoala, copiatul nu este explicat in dictionarele de pedagogie si este considerat de psihologii scolari dar si de pedagogi ca fiind o problema lipsita de importanta atat din punct de vedere ontologic si epistemologic.
"Ca forma specifica de nesinceritate fata de profesor, copiatul poate fi incadrat in categoria conduitelor agresive (plictiseala, indiferenta si nesinceritate sunt definite ca forme de manifestare a agresivitatii), deoarece aduce un inconvenient profesorului si, uneori, grupului-clasa. Aceasta forma de agresivitate se poate produce pe fondul unei relatii didactice indiferente, tensionate sau chiar amicale, ceea ce este, oarecum, paradoxal. E posibil ca, in cazul unei relatii apropiate si calde cu un profesor, tocmai pentru a nu dezamagi profesorul din cauza rezultatelor scolare slabe sau incurajati de aparenta sa toleranta, anumiti elevi sa recurga la copiat totusi." (Neamtu, C., 2003, p.181)
Fenomenul copiatului se reprezinta sub trei forme: copiatul individual, copiatul solidar si copiatul solidar.
Copiatul individual se practica in situatia cand elevul sau elevii care recurg la aceasta practica lucrand pe cont propriu si amintindu-si riscul experientelor prestate ori isi remediaza actiunea elaborandu-si a fituici", isi aleg bancile din spatele clasei cu scopul de a fi cat mai greu de supravegheat de profesor, apeleaza la tehnologiile moderne care au creat statii de emisie-receptie foarte mici care sunt mai greu de observat, sau nu premediteaza actiunea si, se adapteaza la situatia de moment apeland la caiete sau manuale.
Copiatul solidar are loc cand doi sau mai multi elevi se asociaza pentru a comite fenomenul de inselaciune. Colaborarea lor in tentative de furt poate avea abuza dorinta de intrajutorare si apartenenta la clasa. Si copiatul solidar poate imbraca cele doua forme: de copiat premeditate cand cei implicate stabilesc sarcini precise pentru fiecare in parte si isi fixeaza locuri strategice in clasa care sa le permita sa dialogheze mai usor, sa manevreze mai rapid hartiile cu rezolvarile subiectelor, sau nepremeditat in situatia cand elevul se orienteaza spre copiat ii foloseste pe elevii care invata si care sunt considerati de ele drept a€œtocilari", ca mijloc de informare.
Copiatul colectiv are loc in momentul in care intreaga clasa de elevi apeleaza la acest gen de frauda. Este foarte rar intalnit si practicarea lui se poate explica prin cunoasterea de catre elevi a modului defectuos de supraveghere al profesorului sau prin coruperea acestuia. Copiatul colectiv se poate produce in cazurile in care profesorul avand probleme de natura motorizarii se deplaseaza mai greu si atunci prefera sa ramana la catedra, altii au probleme cu vederea, iar in alte cazuri din dorinta de a deveni agresati de elevi, profesorii devin indiferenti, sunt nevinovati, nu stabilesc si nici nu respecta regulile la care au convenit de comun acord cu elevii si nici nu pedepsesc vreo abatere de la normele scolare. Elevii discuta intre ei la care dintre profesori se poate copia sau nu, si in functie de informatiile primate isi elaboreaza strategia cand au de sustinut lucrari de evaluare.
'Principalii factori care intervin in situatii de copiat sunt: deficientele de supraveghere, atitudinile permisive ale profesorilor, dar si stilul profesorilor de a nota in functie de fidelitatea reproducerii cunostintelor: este cert ca profesorul care prefera sa dea sistematic elevilor subiecte de evaluare scrisa care cer memorarea-reproducerea cunostintelor se va confrunta mai frecvent cu toate formele de copiat, comparative cu cel care propune subiecte ce solicita elevii sa interpreteze / sintetizeze / creeze cunostintele. In orice caz, s-a demonstrat ca un climat moral adecvat, controlul relativ sever, pedepsele aspre in cazul celor prinsi copiind, stilul obiectiv de apreciere, bazat pe comunicarea baremelor au un efect infibitor asupra copiatului .'(Neamtu, C., 2003, pag.181)
Elevii care copiaza nu fac intotdeauna parte din categoria elevilor cu performante scolare inferioare. Totusi in cea mai mare proportie, cei cu rezultate slabe sau foarte slabe recurg la aceste tehnici deoarece sunt constienti ca au acumulat foarte multe goluri in cunostinte pe care nu le mai pot remedia daca fac apel la o activitate sustinuta si constienta de invitare. Se ajunge la acesta situatie pentru ca ei nu au o motivatie superioara a invatarii, nu manifesta curiozitate sau interes pentru un domeniu al cunoasterii si nu au drept scop decat obtinerea unei note care sa-i permita promovarea cu scopul de a evita neintelegerile cu familia sau cu scoala.
Exista insa si elevi care isi inregistreaza rezultate bune scolare apeleaza in mod frecvent metoda copiatului pentru ca parintii doresc obtinerea de rezultate foarte bune de catre copilul lor, deoarece elevii manifesta nesiguranta in insusirea corecta si profunda de a raspunde exigentelor unor profesori care impun elevilor reproducerea fidela a materiei predate sau din dorinta de a ocupa locuri fruntase in clasa sau de a si le pastra. S-a constatat ca baietii copiaza mai mult decat fetele, explicatia constand in faptul ca fetele sunt mai constiincioase, le e teama de ce s-ar putea intampla in momentul in care ar fi surprinse copiind si de consecintele acestui fenomen. Baietii au mai putin dezvoltata motivatia invatarii de tip scolar si sunt firi mai practice care considera cascolare cu un efort minim apeland la copiat asumandu-se consecintele actelor lor.
Devierile sexuale sunt prezente de regula in mediile cu un nivel foarte scazut de cultura si care se caracterizeaza prin dezorganizare sociala unde imoralitatea este acceptata foarte usor. In adolescenta, instinctul sexual prezent in copilarie si la pubertate, se desavarseste in forma lui specifica, umana si presupune si atasamentul afectiv asupra sexului opus. De maxima importanta, la varsta adolescentei este cunoasterea diferentelor ce exista intre relatiile normale si premise intemeiate pe afectiune si cele care recurg la violenta sau devieri sexuale. Este extreme de grav cand adolescentii intretin sau au predilectie pentru relatii sexuale intamplatoare cauzate de dorinta de aventura sau din pura curiozitate si care se pot finaliza cu contactarea si transmiterea unor maladii foarte grave in categoria carora poate fi inclusa si SIDA.
Practicarea jocurilor de noroc este foarte des intalnita in zilele noastre printre elevi si poate fi apreciata ca fiind o abatere grava de comportament pentru ca le creeaza elevilor iluzia obtinerii banilor fara a depune vreun efort si ii face sa evite prestarea unei activitati corecte, sustinute, utile a societatii care le-ar asigura un trai decent.
Omuciderea este un comportament deviant foarte grav, dar din fericire destul de rar intalnit. Dupa parerea specialistilor in domeniu constituie 0,40% din delicventa juvenila, ajungand pana la 1, fara insa a-l depasi.
Suicidul si tentativa de suicid apar rar in perioada copilariei si se accentueaza in adolescenta, fiind de cele mai multe ori manifestari ale unor tulburari afective foarte grave. Factorii de risc in sinucidere ca copii si adolescenti sunt frustrarea afectiva precoce, lipsa atasamentului parintilor care determina absenta identificarii afective, sentimentele de insecuritate si angoasa in conditiile abuzului de autoritate ce declanseaza o teama permanenta de pedeapsa. Principalele situatii de risc suicidal la copii si adolescenti sunt: decesul unui parinte sau al unei persoane apropiate copilului ( in special daca intervine pana la varsta de 12 ani ), comunicarea defectuoasa cu familia, pe fondul unei carente afective prelungite, perioadele de stres acut ( divortul sau somajul parintilor, perioadele de examene sau evaluarea scolara).
Concluzionand comportamentul deviant reprezinta o manifestare specifica, individualizata a elevilor la frustrarile pe care le suporta in interactiunea cu solicitarile mediului. Ele manifesta o inadaptare la viata de grup, o instalare a unei stari conflictuale intre elevi si mediul sau: scoala cu cerintele ei, elevii, profesorii pe de o parte, familia, mediul familial, si chiar el insusi, pe de alta parte.
