Scopul cursului:

Transferul de concepte, metode si atitudini care sa permita abordarea cu succes de catre formatori a structurii tematice ale domeniului in cadrul cursurilor de formare a cadrelor didactice implicate in desfasurarea programului 'Educatie pentru sanatate'

Specificul (filosofia) domeniului:

Domeniul 'igienei personale' este, poate, cel mai acut din toate celelalte domenii abordate de catre programul 'Educatie pentru sanatate' . Motivul? Igiena este atitudinea fata de propria persoana si fata de viata. Igiena este tipul de activitate cotidiana care mentine sanatatea si sporeste probabilitatile ca aceasta sa se instaleze si sa dureze pe toata durata vietii. In fine, igiena este acea categoria care, cu conditia de a nu deveni manie, indica calitatea raporturilor dintre individ si suma factorilor care dau sens vietii.

Desi multe din domeniile programului contin in titlul lor sintagma sanatate (vezi Sanatatea mediului, Sanatatea mintala, Sanatatea alimentatiei, Sanatatea reproducerii si a familiei), toate abordarile contin prezumtia ca la baza, in conceptul de sine al oricarei persoane, in atitudinile fata de raporturile persoanei cu alte entitati cu care interactioneaza, in sfera relatiilor comportamentale pe care le dezvolta respectivul individ exista acel minim de corectitudine relationala si respect fata de propriul organism incorporate in practica igienei.

Cu alte cuvinte se poate considera ca un individ care nu isi respecta propriul suport al vietii (propriul organism) nu va respecta, prin consecinta, nici alte forme ale vietii (fie ele alte organisme, mediul inconjurator sau securitatea si integritatea altor sisteme care se autosustin). Prezumtia de adevar sustinuta de aceasta afirmatie cauzala este, desigur, una formala. Insa educatia se sprijina pe aceasta liniaritate cumulativa de cunostinte. Progresia cunostintelor de la simplu la complex, de la empiric si intuitiv catre conceptual si sisteme de concepte este legea de baza a acumularilor cognitive ale oricarei pedagogii posibile. Ca atare subiectul cursului nostru - igiena personala, poate fi considerata platforma de baza pe care se vor putea construi sisteme de cunostinte ce au centrul lor diversele abordari ale conceptului de sanatate. Principiul de baza pe care-l propunem din aceasta perspectiva este urmatorul: o persoana va putea aborda diversele unghiuri sub care privim , chiar si didactic, conceptul 'sanatate' numai daca preocuparea fata de sine incepe cu grija fata de sistemele propriului organism, de sinteza acestora, care este capacitatea de a face fata factorilor agresivi si/sau patogeni.

Si obiectivele de referinta ale programei se succed gradual. Astfel, pentru clasele I-IV , avem obiective ce tin de insusirea unor limbaj adecvat identificarii si recunoasterii comportamentelor sanatoase, a tipurilor de boli ca si a principalelor pericole pentru sanatate. Obiectivele comportamentale vizeaza aplicarea corecta a normelor igienico-sanitare dar si initierea de masuri active pentru identificarea practica a factorilor interni si externi ca determina starea de boala.

Pentru clasele V-VIII programa prevede ca obiective de referinta formarea de atitudini, dezvoltarea si sustinerea de comportamente care, prin aplicarea regulilor de igiena personala, pot conduce la o monitorizare eficienta atat a punctelor tari cat si a celor slabe de pe propriul tablou al starii de sanatate ca si la formarea unei capacitati analitice minimal necesare analizei efectelor comportamentelor inadecvate pentru starea de sanatate proprie.

In clasele IX-XII, activitatile propuse de temele programei se raliaza obiectivelor de referinta pregatitoare pentru reactii adulte la patogenia vietii cotidiene: identificarea si analiza factorilor si complexelor de factori care influenteaza dezvoltarea individuala si determina starea de sanatate, cu aplicatii pe diverse forme ale cancerului, de exemplu.

Pentru o reusita de ansamblu a programului pe domeniul igienei personale este necesara o identificare a principalelor dominante care pot ordona si structura sfera cunostintelor ce vor urma sa fie aduse in atentia elevilor:

Sistemicitatea organismului si a relatiilor acestora cu mediul (1);

Relatiile corecte cu factorii ambientali(2);

Relatiile cu mediul social(3);

Relatia cu factorii patogeni si cu factorii sanogeni(4);

Atitudinea fata de boala si de bolnavi(5);

Maladii cu incidenta crescuta in perioada contemporana(6).

Pentru o corecta perceptia a problemelor de igiena elevii au de deslusit un adevar pe cat de simplu pe atat de dificil de internalizat cognitiv la varsta primilor ani de scoala: sistemele organismului(1) sunt intr-o legatura de tip sinergic. Adica functionarea unui sistem al corpului depinde de buna functionare a celorlalte sisteme ale acestuia. Aceasta evidenta este cheia transmiterii tuturor celorlalte cunostinte ce vor fi achizitionate mai tarziu, pentru ca analiza starii de sanatate/boala nu poate fi pusa decat intr-o serie de ecuatii sistemice. O boala este o fisura intr-un sistem de aparare organica care, pe un anumit segment al barierelor naturale ale organismului a cedat actiunii factorilor sau agentilor patogeni. Fie ca este vorba de bolile sezonului rece, fie ca este vorba de toxi-infectii alimentare, fie de cariile dentare sau de matreata, exista o cauza care le-au produs. Ca elevii sa poata, cu timpul, recunoaste si identifica semiotica afectiunilor sau bolilor, ei trebuie sa gandeasca in termenii sistemelor care compun organismul propriu. Cefaleea sau migrena, de exemplu, sunt inflamatii ce au in spatele lor o lipsa de oxigen. Aceasta poate surveni din dificultati sau disfunctii respiratorii, dintr-un mediu cu aer viciat sau insuficient alimentat cu oxigen sau din, mai grav, anumite afectiuni neuronale cerebrale. Este bine, ca tip de atitudine virtuala a elevului, ca acesta sa descopere pe caile cele mai directe, ca analiza starii de bine sau de rau pe care o resimte trebuie sa poata sa o faca singur. Sigur ca aceasta achizitie nu se poate obtine din primii ani de scoala pentru ca reprezentarile de sine sunt inca sumare, fragmentate si neintegrabile in sisteme. Dar atunci cand le va putea integra, este bine ca elevul sa aiba deja constiinta necesitatii respectului fata de regulile stricte ale primelor comportamente de auto-protectie a sanatatii, normele de igiena personala. De ce este nevoie ca sa ma spal pe dinti? poate fi o intrebare cu mare probabilitate de aparitie in cazul elevilor de clasele I-II. Raspunsurile indicate vin in cascada: pentru ca in timp se strica dintii a dintii stricati sunt un permanent focar de infectie care poate afecta fizionomia, respiratia, masticatia, oasele capului a mancarea este trimisa nemestecata in sistemul digestiv si poate conduce la aparitia bolilor de tip ulcer, gastrite a bolile sistemului digestiv afecteaza comportamentul individual si social si izoleaza individul pe o buna parte din activitatile unui om sanatos. Este un exemplu simplu si redat sumar dar poate fi de mare efect daca elevii mici vor invata sa gandeasca in scheme de efecte in cascada. Un alt exemplu ar putea pleca de la intrebarea 'de ce este nevoie sa ma spal atat de des pe maini?'. Schema didactica pe care vi-o propun este identica ca structura: mainile sunt principalele unelte ale omului, cu ele se hraneste, se scarpina, se sterge la ochi. Daca mainile sunt murdare, orice contact cu alte parti ale corpului- gura, ochi, nas, de exemplu.- prin intermediul mainilor se produce transportul microbilor / bacteriilor patogene catre aceste organe si, implicit, catre sistemele organismului, respectiv sistemul digestiv, sistemul vizual, sistemul olfactiv. O mana murdara care actioneaza la nivelul acestor sisteme poate crea trei focare diferite de infectie dintr-o singura ocazie. Si, prin extensie, poate produce afectiuni de genul hepatitei, infectiilor oculare (conjunctivite, blefarite etc.), infectiilor cailor respiratorii (viroze etc.).

Acest tip de demers mai are o finalitate: acela de a avertiza elevul mic asupra efectelor propriilor neglijente indiferent de respectul pe care-l arata mediul sau de origina(familia) normelor de igiena. El trebuie sa afle si sa internalizeze prin activitati scolare ca normele de igiena sunt strict individuale si nu tin de perceptia parintilor, bunicilor sau altora din jurul sau. Prin metoda responsabilizarii fata de propria sa stare de sanatate se pot obtine mai multe efecte dorite decat, sa zicem, prin metoda 'blanda', clasica, a pedagogiei traditionale. Explicitarea regulilor de igiena are rolul de a-i face atenti pe elevi la detalii vizibile si transparente din viata lor cotidiana fata de care pot avea instrumente de masura a 'corectitudinii' comportamentale. Instalarea de deprinderi corecte in raport cu normele de igiena personala poate deveni o buna garantie pentru formarea bazelor unui stil de viata sanatos pana in perioada adolescentei , in care riscurile si tentatiile sunt mari si contagioase.

Starea de sanatate, prin optica sistemului de reguli ale igienei personale, se mai poate ancora si dintr-o corecta pozitionare a individului in raport cu factorii ambientali(2). Se cuvine sa intelegem prin factori ambientali suma agentilor de mediu cu care persoana intra in contact prin exercitiul activitatilor zilnice. Putem cuprinde aici urmatoarele; aerul, apa, solul si produsele acestuia, mediul in care se desfasoara activitatile scolare si extrascolare, mediul uman sau social in care traieste si se dezvolta. In raport cu acesti factori din urma, pe care ii vom trata detaliat mai departe, ar fi de amintit, de exemplu, atmosfera familiala, grupul de prieteni, colectivitatea scolara. Principalii factori ambientali fata de care sunt relevante regulile igienei personale sunt aerul, apa, produsele de origine agricola si animala, factorii habitatului si cei ai activitatilor scolare sau de timp liber. Elevul trebuie sa cunoasca inca din clasele mici ca apa si aerul sunt doua din principalele resurse indispensabile sanatatii personale.

Daca, de exemplu, elevului ii va fi indusa prin aceasta forme de educatie respingerea fata de aerul viciat de fumul de tigara exista o mare probabilitate ca atunci cand va fi expus presiunilor de a fuma sau cand va dori sa-si ajusteze statusul individual in grupul de prieteni el va respinge consumul de produse din tutun. Mirosul de transpiratie al altora ii va intari convingerea ca lipsa de igiena a corpului sau va produce aceleasi efecte neplacute asupra altora. De asemenea, tot prin autoreflexie elevul va invata ce inseamna aerul curat (la limita posibilului in cazul oraselor poluate sau in cartierele industriale) pentru cantitatea de oxigen care ii ventileaza creierul si ii confera acestuia un randament superior in activitate. Probleme serioase in ce priveste relatia aerului cu starea de sanatate vom gasi atunci cand mai vorbim despre ventilatia/aerisirea incaperilor in care traieste (propria locuinta) sau invata (salile de clasa si scoala in ansamblu). In mijlocul discutiilor trebuie sa stea tot raportul dintre oxigen si, de exemplu, dioxidul de carbon. O discutie despre diferentele dintre aerul inspirat si aerul expirat il va ajuta sa inteleaga cat de important este oxigenul pentru a mentine intacte perspectivele de dezvoltare individuala. Tot in raport cu aerul dar, de aceasta data, in calitate de factor ambiental, trebuie deschisa si perspectiva asupra temperaturii aerului ca factor ambiental. Diferentele de temperatura a aerului intre anotimpuri si chiar in interiorul aceluiasi anotimp presupun regimuri si ritmuri diferite de viata si confort termic. Ele determina incidente evidente atat asupra comportamentului alimentar sau vestimentar cat si asupra regimului sau randamentului activitatilor specifice varstei. Daca elevul va intelege raporturile organismului sau cu acest factor ambiental, cu siguranta va putea extrapola regulile relatiilor cu factorii de mediu si asupra altora, precum apa.

Ce poate sa afle elevul despre igiena consumului de apa. Mai intai nu va trebui sa astepte pana cand i se va explica ca omul este 90% apa. E bine sa o stie de mic. Apoi va trebui sa stie ca orice activitate a sa reprezinta un consum de apa din rezerve care trebuie inlocuite. Sa stie ca apa este cu totul diferita fata de Cola sau alte produse care nu substituie decat ca volum de lichide pierderile in apa ale organismului si ca in orice caz setea este bine sa fie satisfacuta cu apa simpla (nu discutam despre puritatea ei acum) decat cu orice alte lichide racoritoare. Mai departe, va trebui sa afle ca apa este si mediul cel mai ieftin si mai prietenos pentru mentinerea starii de sanatate, spalatul des si complet fiind una din regulile de baza ale igienei. De exemplu, pielea corpului fiind cea mai mare suprafata a acestuia in contact cu agentii sau germenii patogeni, sanatatea acesteia se intretine foarte simplu , usor si (de ce nu?) placut prin spalat de cat mai multe ori pe zi. In contactul cu apa exista si unele riscuri. Apa din retelele urbane, de exemplu, este controlata de agenti specializati dar nimic nu poate garanta calitatea apei din puturile de foraj/ fantani. Care poate fi contaminata sau poluata de catre diverse substante ostile. In cazul scaldatului sau a strandurilor amenajate de cursuri de apa, elevii ar trebui sa stie ca exista pericole de infestare la fel de probabile ca in apa strandurilor amenajate in spatii inchise. Contactul cu substantele poluante sau cu apele infestate bacterian este foarte riscant in perioada copilariei si adolescentei. Asemenea riscuri trebuie aduse la cunostinta elevilor atunci cand li se va vorbi despre suma raporturilor sale cu acest factor ambiental.

In raport cu solul si produsele care isi au baza energetica in acesta, copilul va trebui sa cunoasca o serie de lucruri despre igiena alimentatiei. Comportamentul alimentar sau de consum al produselor alimentare, fie ele de origina vegetala sau de origina animala, trebuie sa respecte anumite reguli minimale de igiena. De exemplu, spalarea imediata inainte de consum, chiar si a fructelor din livada bunicilor. Mai trebuie sa-si insuseasca -si asta se va face in capitolul care se refera la igiena alimentatiei- ca produsele, nu numai cele de origina animala, au o durata de viata optima consumului, dupa care intra intr-o stare de degradare ce poate fi nociva organismului. Ciresele, strugurii, perele sunt tentatii de consum imediat. Dar pe suprafata lor este acumulat, dincolo de substantele cu care au fost tratate impotriva daunatorilor si o mare cantitate de pulberi si praf. Efectul cumulat al acestora asupra sanatatii nu este imediat dar acesta afecteaza putin cate putin starea generala de sanatate. Spalarea insistenta a alimentelor este recomandata si ca mijloc de protectie impotriva bacililor tuberculozei si impotriva germenilor hepatitelor virale. Identic se poate pune problema si asupra veselei sau sticlariei din care mananca sau bea copilul.

Domeniul relatiilor cu mediul social(3) este, si el, definitoriu pentru constituirea regulilor de igiena. Paradoxal poate, dar mediul social in acceptia sa generalizata, este o sursa de contaminare mai mare decat s-ar putea crede la o vedere superficiala. In primul rand mediul social este o sursa de contagiune prin imitatie. Este suficient ca un individ sa adopte un oarecare comportament sau un anume tip de consum pentru ca mai multi membri ai grupului din proximitatea sa sa adopte acel comportament ori consum. Cazul modei este un exemplu foarte bun pentru aceasta discutie. Imbracamintea si incaltamintea sunt doua arii in care contagiunea functioneaza impecabil. Nu este vorba de moda in sensul stilish ci de surogatele care dau impresia lui a fi la moda. Copiii, elevii nu au notiuni elementare despre rostul si rolul imbracamintei si incaltamintei. Ei adopta stiluri care sa nu-i marginalizeze in grupul de prieteni din lipsa de conformitate cu uniforma grupului. Fibrele sintetice castiga teren in fata fibrelor naturale (bumbac, in, lana), incaltamintea din inlocuitori in fata celei confectionata din piele. Comportamentul igienic in zona imbracamintei si incaltamintei consta in cateva (putine dar importante) norme ale igienei personale. Confortul, aerarea, presiunea asupra tesuturilor afecteaza pe termen mediu si lung unele echilibre ale sistemelor organismului pe care elevul nu le constientizeaza daca ele nu ii sunt semnalate la vreme si, mai ales, in raport cu deserviciile asupra starii sale de sanatate. Trebuiesc semnalate la timp contradictiile dintre expresiile modei si efectele asupra starii de sanatate pe termen mediu si lung. De exemplu, incaltamintea neigienica este cea care afecteaza statica sistemului osos dar si a coloanei vertebrale. Sau imbracamintea redusa doar la catea piese, reduse doar la rolul de a masca unele detalii anatomice.

Alte arii cu potential neigienic din randul relatiilor cu mediul social sunt posibil de identificat cand ne gandim la consumurile cu risc asumate de copii sau adolescenti ca urmare a presiuni catre conformitate exercitate de grupul de prieteni. Fumatul, consumul de alcool si, de la o anumita varsta, consumul de droguri sunt numai cateva din comportamentele care nu au nici o baza in principiile igienei personale. Igiena personala privita din acest punct inseamna retinere sau prudenta fata de contactul cu factorii care pot afecta starea generala de sanatate. Dar variabilele mediului social par a fi mai puternice si mai determinante pentru imaginea de sine a elevului decat principiile igienei personale. Din punct de vedere psihologic imitatia si conformitatea formala cu valorile de grup sunt dominante pentru acest stadiu al vietii in timp ce reprezentarea de sine pe termen lung pare a diminua ca importanta. Cum se poate echilibra aceasta relatie? Prin stimularea aceluiasi efect mentionat inainte: responsabilizarea prin exemplu personal. Exemplul simularii imbolnavirii, indiferent de cauza si perspectiva marginalizarii in cadrul grupului functioneaza ireprosabil ca semnal al efectelor pe termen scurt si mediu. Copilul sau adolescentul nu se gandeste la faptul ca grupul il poate respinge sau izola daca devine insane (nesanatos, bolnav, afectat de o forma sau alta de indisponibilitate).

Alte forme de raport neigienic in cadrul raporturilor sociale le gasim printre obiceiurile mici si aparent neinsemnate pe care le au cei de varsta scolara. Contactul fizic foarte apropiat, consumul de la gura la gura, imprumutul de imbracaminte sau incaltaminte, lipsa de precautii in ce priveste masurile elementare de securitate fiziologica (mancatul sau bautul in locurile publice in lipsa celor mai elementare conditii de igiena) sunt , toate, potential posibile surse de contaminare cu diverse forme de existenta ale unor maladii sau infectii contagioase. Elevul trebuie deprins cu constituirea unui spatiu igienic personal in jurul sau, departe de influentele patogene pe care le pot exercita agentii sociali din jurul sau, indiferent daca acestia sunt parintii, colegii sau prietenii lor. Exemplul transmiterii hepatitei A sau B sunt elocvente in acest sens.

O alta dominanta a formarii unor atitudini preventive in aria igienei personale poate fi identificata in zona competentei dobandite de a putea deosebi intre factorii sanogeni si factorii patogeni(4). Aceasta competenta sau abilitate se poate instala pe fondul unor serioase si temeinice reprezentari despre parametrii starii de sanatate si a unui respect constient al normelor de igiena personala. Capacitatea de a diferentia intre factorii de mediu si de contact care sunt sanogeni sau patogeni este rezultatul unui cumul de cunostinte, reflectii sau experiente personale si este accesibila, in conditiile unei educatii consistente, doar acelora care dobandesc de timpuriu o cultura serioasa a eu-lui, a imaginii de sine si a reprezentarilor despre necesitatea conservarii propriei vieti in conditii de deplina siguranta in raport cu factorii agresivi ai proximitatii. Accentul special necesar de pus in demersul de a consolida aceasta deprindere consta in transferul catre elevi a unor exemple clare de situatii in care potentialul patogen poate deveni critic. De exemplu, domeniul igienei personale ne ofera suficiente astfel de situatii; de la spalatul dintilor pana la deformarile coloanei vertebrale, de la conditiile unui raport corect al citit-scrisului la comportamentul in cazul diferentelor de ambient. Cum este vorba de un set de atitudini, avem de-a face cu trei componente: una cognitiva- elevul trebuie sa aiba cunostinte care sa fie relevante pentru stilul sau de cunoastere; una afectiva- sa-i pese de starea sanatatii lui; una comportamentala- sa aiba toate conditiile pentru a dezvolta repetata asemenea conduite preventive. In cazul in care una din componente atitudinale nu este posibil sa fie satisfacute devine indoielnic ca atitudinea preventiva sa se poata instala. Scopul educatiei in acest domeniu este de a actiona in special pe componentele cognitive si afective, intrucat zona de manifestare a comportamentelor dispune de mai multe alternative. Apelul la experienta de viata a copiilor/adolescentilor este foarte important, chiar daca conditiile de mediu familial (de exemplu) nu sunt intotdeauna favorabile.

Atitudinea fata de boala si bolnavi(5) sau, altfel spus, perceptia starii de in-sanitate este o problema de cultura si civilizatie. In general, in societatea romaneasca, celor care apartin categoriei bolnavi nu le este rezervat decat un spatiu emotional al indiferentei si nicidecum al compasiunii active si responsabile fata de semenii aflati in stare critica sau de suferinta. A apartine categoriei inseamna izolare sau respingere sociala. A se observa atitudinile fata de cei loviti de deficiente motorii sau neuro-psihice, de HIV-SIDA, de cancer sau tuberculoza. Ei sunt insemnati, poarta o stigma. Sunt altfel, diferiti decat cei normali si trebuie separati. La mijloc se afla o cultura sociala cladita pe un individualism iresponsabil si egotic. Nu conteaza ca acelasi lucru ni se poate intampla si noua, ca numai intamplarea ne-a privilegiat sa nu fim atinsi de spectrul bolilor. Pe undeva aceasta stare are un antidot in insesi educatia la care am fost supusi. Boala, independent de modul in care aceasta s-a instalat, ne trimete catre un mediu institutionalizat-institutiile de sanatate, spitalele, cabinetele medicale, medicul de familie- fara posibilitate de recurs la responsabilitatea individuala a starii de boala. Individul nu resimte nici un fel de implicare in situatia in care a ajuns. Altii trebuie sa aiba grija de starea lui de sanatate. Sa o reconditioneze, la limite rezonabile, daca se poate. Bolnavul nu se gandeste decat la sine, la sansele de recuperare si revenire in activitate sau in familie. El nu-si face un examen critic al greselilor sale , al lipsei de atitudine preventive, pentru ca nimeni nu l-a educat pentru a avea o astfel de atitudine fata de sine. Cu totul altfel se pune problema in cazul programului la care participam. Noi dorim sa formam o atitudine responsabila a individului fata de starea de boala in care poate ajunge la o moment dat. Dat fiind ca boala poate fi influentata atat de lipsa unei atitudini preventive a persoanei (obiectul activitatii noastre educative), cat si de factori externi persoanei (de la mostenire genetica, incidenta a unor agenti patogeni diferiti pana la malpraxis medical), ceea ce se poate forma prin activitati scolare este limitat la constituirea unor deprinderi sanogene si a unor atitudini preventive fata de activitatea factorilor care pot afecta sanatatea individuala. Obiectivul larg al programului este ca aceste deprinderi si atitudini sa apara in proportii de masa larga in randul generatiei pe care o educam azi. Depinde de noi, educatorii acestei generatii, daca aceste componente ale educatiei pentru sanatate vor produce efectele proiectate.

Discursul despre domeniul igienei personale nu ar fi intreg daca nu ar fi livrate elevilor informatii despre maladiile cu incidenta crescuta in perioada contemporana(6). Demersul educativ trebuie sa tina cont de valoarea inalt persuasiva a cifrelor statistice si a statisticilor medicale nationale si internationale privind bolile, maladiile si afectiunile cele mai caracteristice perioadei in care ne aflam. De exemplu rata accidentelor auto provocate de alcool sau de contributia oboselii la volan. Un alt exemplu l-ar putea constitui dinamica cancerului la segmentele aparatului digestiv. Sau cancerele aparatului genital, in special la femei. Tema fumatului produce foarte multe studii in special orientate catre contributia acestuia la cancerele pulmonare, faringiene sau laringiene. Alcoolismul si cancerele hepatice sau de esofag sunt un alt subiect de studiu al statisticilor medicale. In ultima vreme sa constata o rata inalta a cancerului de piele sau al proliferarii leucemiilor provocate de contactul cu substante de sinteza precum clorurile de vinil (incorporate in obiectele sau tesaturile numite plastice) sau al alimentelor 'ameliorate' industrial prin substante de conditionare (vezi capitolul Igiena alimentatiei). Mai se pot enumera in categoria bolilor epocii variate categorii de afectiuni profesionale sau de hobby (dependenta de computer este la loc fruntas) care afecteaza segmente din ce in ce mai largi de populatie, de maniera nespecifica. O afectiune profesionala specifica ar fi silicoza la muncitorii din industria miniera sau la cei din industria metalurgica. In afara de afectiunile produse de agentii patogeni de la locul de munca (care tin de domeniul evidentelor statistice usor de procurat), mai exista si afectiuni legate de schimbarile in stilul de viata 'modern' - rata crescuta a accidentelor cardio-vasculare , a caderilor psihice de diverse etiogenii, rata sinuciderilor, numarul mare de produse farmaceutice consumat pentru a intretine activitatea umana la un nivel competitiv etc. Toate aceste date statistice au rostul de a sensibiliza elevii in raport cu probabilitatea de a cadea sub incidenta unor factori de risc prezenti in lumea contemporana si in tipurile ei specifice de activitate. O astfel de imagine spectrala ar avea rolul didactic de a constitui un tablou al stilurilor de viata abordabile din perspectiva atitudinii preventive fata de sanatatea individuala.

Obiective specifice:

La sfarsitul sesiunii cursantii vor fi capabili sa:

defineasca categoriile atitudinale cele mai reprezentative pentru ilustrarea relatiei dintre deprinderile de igiena personala si starea globala de sanatate,

sa stapaneasca cel putin doua metode alternative de formare,

sa probeze capacitatea de a alege metoda potrivita formarii cadrelor didactice din cadrul programului educational 'Educatie pentru sanatate'

Activitati

Ora 1.

1.      Definirea specificului activitatilor educative de formarea a deprinderilor ce tin de igiena personala.

2.      Argumentarea relatiei dintre deprinderile igienice si imaginea de sine a elevilor

3.      Discutie de grup: relatia dintre individ (elev) , factorii ambientali si resursele necesare vietii

Ora 2.

4.      Discutie de grup: relatia dintre igiena personala si factorii din mediul social care pot prejudicia starea de sanatate

5.      Evaluarea atitudinii formatorilor asupra strategiei de formare in domeniul contributiei comportamentelor de igiena asupra starii de sanatate a generatiei tinere.

Tehnici utilizate

Prezentarea unor materiale informative

Discutii de grup

Analiza de mesaje

Necesitati materiale destinate desfasurarii cursului/ Mijloace:

Flipchart

Retroproiector

Materiale ce vor fi distribuite cursantilor:

Statistici privind incidenta maladiilor stilurilor contemporane de viata

Un text privind tehnicile alternative de formare

Lista de mesaje esentiale pentru problematica igienei personale