|
|
|
Natura psihologiei, perspective in psihologie
Psihologia este stiinta ce studiaza comportamentul uman, starile si procesele cognitive.
Metoda stiintifica
Scopul metodei stiintifice este de a descrie, de a face predictie, control si explicatie.
Predictia se face pe baza descrierii.
Explicatia circulara este explicatia prin fenomen.
Paradigmele moderne in psihologie
Paradigma este o modalitate de a vedea lucrurile pe care un grup de cercetatori il impartaseste si il cerceteaza.
Exemplu: sunt agresiva pentru ca sunt recompensata. Sunt agresiva pentru ca ceilalti nu fac ce vreau eu sa faca.
Psihanaliza
A fost inventata de Froid.
Conceptele cheie ale lui Froid: comportamentul meu nu este ales de mine. Ma comport cumva pentru ca ceva ma determina. Froid face o distinctie importanta intre constient si inconstient.
El compara psihicul uman cu un iceberg.
Sursa comportamentului meu este in inconstient.
El explica aproape toate comportamentele noastre prin instinctul sexual. Cele mai importante sunt Eros si Tanatos.
Daca vrei sa afli ce se afla in constientul cuiva analizeaza-i visele (interpretarea viselor).
O alta modalitate de analizare a inconstientului sunt asociatiile libere: iti spun un cuvant si tu faci asocierea.
Young spune ca inconstientul nu este doar individual, este colectiv, transmis din generatie in generatie.
Emisfera dreapta controleaza partea stanga a corpului. Vorbirea este controlata de emisfera stanga.
Natura psihologiei, teama conditionata. Exemplul cu sobolanul si cu reactiile lui la sunetul ce precede socul electric.
Amnezia infantila a fost descoperita de froid.
Deprivarea alimentara duce ulterior la exagerarea alimentara.
Privirea unor filme cu caracter agresiv la o varsta mica are efecte pe termen lung, adica copilul va fi agresiv si dupa zece ani.
Perspective in psihologie: perspectiva biologica, de exemplu activarea sistemului nervos si motor, perspectiva comportamentala, de exemplu, la traversarea unei strazi, lumina verde este un stimul ce determina traversarea. In cazul perspectivei cognitive, accentul cade pe procesele mentale care au ca rezultat comportamentul corespunzator. Din perspectiva cognitiva, o actiune este explicata in termeni de scopuri si obiective. Traversez strada, pentru a vizita un prieten.
Cele cinci perspective psihologice sunt, perspectiva biologica, comportamental, cognitiva, psihanalitica si fenomenologica.
Constiinta si stari de constiinta
constiinta
constiinta se refera la proprietatea umana de a realiza propria existenta, de a realiza ce se intimpla in jur. Constiinta, adica a fi prezent, a stii ca ma doare ceva. Ea are doua proprietati majore si anume observarea si controlul.
Observarea, adica stiu ce se intimpla in jurul meu.
Controlul este schimbarea starilor in mod voit, de exemplu, sunt trist, dar incerc sa gindesc pozitiv.
Inconstientul este reprezentat de instinct, fara procesare de informatii.
Procesarile structural inconstiente si cele functional inconstiente. Inconstientul cuprinde aceste doua mari categorii de procesare de informatie. Structural inconstient inseamna ca procesarea informationala este realizata cu structuri fiziologice care nu au legatura cu cu creerul in sine. Functional inconstient inseamna ca este potential inconstient, sau ca este ceva automatizat, de exemplu scrisul.
Stari de constiinta sau stari alterate sau stari modificate
Reveria, coma cu diversele ei grade si somnul, meditatia. Aceste elemente reduc reactiunea cu mediul.
Hitnoza este un proces prin care un subiect hitnotizat este modificat de un hitnotizator. Hitnoza este reducerea cimpului atentional.
Ea cuprinde inductia prin care se intra in transa hitnotica.
Consumul de substante este o alta strategie de alterare a starii de constiinta. Categorii de substante de substante: depresoare sau deprimare. Aici intra alcoolul, medicamentele axioitice,. Opiaceele care scad reactivitatea sistemului nervos la mediu. Aici intra morfina, heroina si opiumul care sta la baza tuturor acestor substante.
Halucinogenele sunt cele care produc alterari perceptive, vizuale si autidive.
Stimulantele sunt cele care au efectul invers al deprimantelor. Aici intra anfetamina, cocaina.
Canabisul face parte dintr-o categorie separata. Canabisul sub forma de iarba se numeste marijuana. Aceste substante pot provoca dependenta. Abuzul de substanta poate fi si fara ca individul sa fie dependent. Abuzul se caracterizeaza prin trei elemente.
Toleranta, adica la inceput consum putin, apoi din ce in ce mai mult. Organismul ajunge sa tolereze substanta.
Sindromul de abstinenta, adica interdictia consumului, dar care duce la halucinatii si alte lucruri neplacute.
Consumul compulsiv. Aici vorbim de dependenta. De fapt, toate cele trei trepte sunt caracteristicile dependentei.
Starile constiintei sunt personale, deci subiective. Starile de constiinta pot fi modificate cu ajutorul drogurilor, dar ele includ si somnul si visele. Toate acestea sunt modificari ale constiintei.
Unii psihologi au echivalat constiinta cu mintea insasi. Constiinta implica monitorizarea proprie si a mediului si controlul de sine si asupra mediului.
Un alt rol al constiintei este ghidarea activitatilor. Nu toate activitatile noastre sunt ghidate de constiinta. Constiinta este intr-o permanenta schimbare.
Constiinta cuprinde: procesele nonconstiente, amintirile preconstiente si inconstientul.
Amintirile preconstiente sunt, de exemplu, o excursie, procesele nonconstiente sunt, de exemplu, efectuarea unei activitati foarte bine stapanite care nu mai solicita atentie deosebita.
Personalitatea multipla reprezinta existenta a doua sau mai multor personalitati in cadrul unui singur individ. Asemenea personalitati multiple iau nastere din urmatoarele cauze: un eveniment traumatizant intre varsta de 4 si 6 ani, in sensul ca in interiorul unui copil se creeaza o alta personalitate care sa suporte durerile. Separarea personalitatilor este de natura adaptativa, astfel ca el poate retine evenimentul traumatic in alte euri ale sale. Un alt factor ce duce la dezvoltarea personalitatilor multiple este susceptibilitatea crescuta la autohipnoza, proces prin care o persoana este capabila sa intre intr-o stare transcendenta.
Somnul si visele
Somnul
Este o stare de constiinta modificata. Somnul este o nevoie fiziologica controlata.
Motive pentru care se studiaza somnul.
Somnul este un comportamnet, iar comportammentul este obiectivul psihologiei.
Caracteristicile somnului
Are mai multe stadii si depinde de starea cerebrala. Se caracterizeaza prin durata.
Alte caracteristici:
Somnul pare sa fie opusul vigilentei, cu toate ca cele doua stari au multe lucruri in comun. In timpul somnului gandim, dupa cum ne arata visele, chiar daca in timpul visului gandirea noastra se abate de la tipul de gandire pe care o avem de obicei. In timpul somnului ne formam amintiri. Aceasta o stim din faptul ca ne amintim visele. Somnul nu este in intregime linistit. Sunt unii oameni care vorbesc sau chiar umbla in somn. Omul dispune de un asa numit ceas biologic care ajuta in planificarea actiunilor, precum durata somnului.
Profunzimea somnului difera de la individ la individ. Unii se trezesc mai greu, altii mai usor.
Inregistrarea grafica a modificarilor electrice sau a undelor cerebrale se numeste electroencefalograma.
Somnul implica cinci stadii.
Tulburari de somn. Narcolepsia este o tulburare care duce la adormirea individului in momente neadecvate, pe neasteptate, in timpul unei activitati.
Apneea este o tulburare in care individului i se opreste respiratia in timpul somnului. Creerul nu reuseste sa transmita semnale catre diafragma.
Visarea este o stare modificata de constiinta. Orice om viseaza. Daca cineva spune ca nu a visat niciodata, problema este ca nu isi aduce aminte de visele sale. Cat de mult dureaza visele? Unele vise se petrec aproape instantaneu, deoarece sunt declansate de un anumit stimul extern, de exemplu ceasul desteptator. Altele insa pot dura la fel de mult cat dureaza si perioada de somn.
Teoria lui froid sustine ca visele sunt productii mentale care pot fi intelese si interpretate.
Partea cognitiva a visarii este de a gasi solutii la anumite probleme.
Rolul substantelor psihoactive
Aceste substante chimice sunt cele care sunt capabile sa faca modificari la nivelul constiintei, comportamentul si dispozitia psihica. In aceasta categorie intra drogurile, dar si alte substante tranchilizante.
Hipnoza
Poate fi definita ca o interactiune sociala in care subiectul raspunde sugestiilor altei persoane, adica hipnotizorului. Hipnoza, la fel ca si somnul este o stare in care subiectul nu este interesat de ceea ce se intampla in jurul lui.
Transa hipnotica de hiperactivitate se caracterizeaza prin cresterea incordarii si vigilentei, iar procedeul de inductie a transei este unul activ. De exemplu, subiectii pedaleaza pe o bicicleta intr-un laborator, timp in care s-a incercat inductia lor in starea de transa. Deci hipnoza nu se realizeaza neaparat prin relaxare.
Caracteristicile starii de transa sunt hipnotica sunt: reducerea functiei de planificare, deci subiectul hipnotizat pierde initiativa si asteapta sugestiile hipnotizorului. Atentia devine mai selectiva decat de obicei, de exemplu, daca subiectului i se spune sa asculte doar vocea hipnotizorului, acesta va ignora orice alta voce care se poate auzi in acea camera. Productia imaginativa este usor de evocat. Subiectul poate descoperi ca traieste experiente la distanta in timp si spatiu. Subiectul pierde controlul realitatii si tolereaza mari modificari ale acesteia. Ceea ce ii spui, el crede fara sa riposteze. In starea de hipnoza, creste gradul de sugestibilitate. Pentru ca un subiect sa poata fi hipnotizat, acesta trebuie sa accepte sugestiile.
Amnezia posthipnotica se refera la amintirile de dupa starea de transa hipnotica. Nu toti subiectii isi amintesc ce anume s-a intamplat la ultima sedinta hipnotica. Nu oricine poate fi hipnotizat.
Invatarea
Invatarea este o modificare stabila la nivelul structurilor cognitiv si comportamental. Cea mai simpla forma de invatare este asa numita conditionare clasica.
Acest tip de invatare se bazeaza pe stimuli. Are la baza un stimul neconditionat si un raspuns neconditionat. Dintr-un stimul initial neutru si un stimul neconditionat apare un stimul conditionat.
Doua elemente ale conditionarii sunt stingerea, adica disparitia reactiei si generalizarea raspunsului.
Invatare prin conditionare operanta
Aceasta forma de invatare se bazeaza pe recompensarea unui comportament.fiecare comportament are consecinte care pot fi de doua feluri si anume: consecinte care cresc repetarea comportamnetului, si comportamente care scad frecventa comportametului. Consecintele ce cresc frecventa unui comportament sunt de doua feluri, adica negative si pozitive. Intaririle pozitive sunt de mai multe feluri, intariri prin obiecte, activitati si intariri sociale, adica laude, zimbete etc.
Pedepsele sunt orice ce reduce frecventa unui comportament. Este de mai multe feluri. Pedepsele fizice sunt prin lovituri etc. pedepse prin costul raspunsului, de exemplu, amenzi, inchisoare etc.
Supracorectia este o forma de pedeapsa prin care se cere remedierea comportamentului dezadaptativ, plus inca ceva ce este peste remedierea comportamentului dezadaptativ.
Atit intarirea cit si pedeapsa au componenta informationala si una motivationala.
Intaririle si pedepsele sunt definite functional.
Aminarea recompensei
Se pot distinge patru tipuri de invatare: obisnuinta, conditionarea clasica, conditionarea operanta si invatarea complexa. Conditionarea operanta este procesul prin care unn organism invata ca un anumit raspuns va avea o anumita consecinta. De exemplu, un copil invata ca daca isi bate fratele, va fi si el pedepsit.
Invatarea complexa mai include si altceva in afara de asocieri. Exemple de invatare complexe sunt: aplicarea unei strategii in vederea rezolvarii unei probleme. La invatare mai amintim: paradigmele: behaviorista, cognitivista si constructivista. De asemenea intaririle joaca un rol important in invatare.
Strategii de invatare
In procesul de invatare este implicata memoria de lucru si memoria de lunga durata. Strategiile sunt diverse. O prima strategie este scanarea materialului, adica parcurgerea acestuia in mod rapid.
O alta strategie este folosirea memoriei vizuale, a reprezentarii graficelor.
Intelegerea materialului.
Monitorizarea procesului de invatare, adica autoevaluarea.
Generarea de exemple.
Trecerea informatiilor din memoria de scurta in cea de lunga durata se realizeaza prin repetarea materialului cu voce tare sau cu vocea interioara.
Repetarea materialului la intervale mai scurte, apoi la intervale din ce in ce mai lungi.
In final se face testarea propriilor cunostinte care se realizeaza prin discutii cu ceilalti care au invatat acelasi material, parafrazarea materialului, putem sa ne gindim la eventuale intrebari pe care ni le poate pune profesorul etc.
Grupurile de studiu trebuie sa fie alcatuite din membrii diversi, adica trebuie sa fie un lider, iar ceilalti membrii, fiecare in parte, sa aiba o anumita sarcina. Numarul membilor nu trebuie sa depaseasca cinci.
Una din conditiile necesare pentru a putea invata intr-un asemenea grup este memoria auditiva foarte bine dezvoltata.
Stiluri de invatare
In functie de modul de procesare a informatiei deosebim un stil global si unul secvential. Cel global are tendinta sa treaca peste material in intregime. Iar cel secvential are tendinta sa parcurga materialul partial.
Stilurile sunt autidiv, vizual si chinestezic, adica invatare din propria experienta.
Fiecare din noi combinam doua din aceste stiluri.
Teoria behaviorista
Conceptul fundamental este invatarea. Conditionarea operanta este un tip de invatare cu stimuli, recompense, intariri si pedepse.
Conditionarea clasica este un alt element ce genereaza trasaturi de personalitate, prin asocierea unui stimul neconditionatc care genereaza o reactie ce nu poate fi reprimata.
Umanismul
A aparut la reactia pesimismului impus de teoriile behavioriste si teoriile ce tin de psihanaliza.
Ea sustine ca nu trebuie sa privim doar lucrurile rele din fiinta umana, ci sa privim si partea buna. Umanismul a respins culegerea de date, ca umanismul studiaza indivizi. Tot umanismul sustine ca stiinta trebuie sa sustina fiinta umana.
Conform umanistilor, omul se naste bun. Tot aceasta teorie a fost sustinuta si de iluministi. Pentru o dezvoltare armonioasa este nevoie de cateva elemente, precum nevoie de sine, care are mai multe componente: sinele fizic, intelectual, sinele spiritual etc.
Conceptul de sine ideal, adica ceea ce imi doresc sa fiu, este acel sine care niciodata nu poate fi atins. Cu cat discrepanta dintre ceea ce sunt si ceea ce vreau sa fiu este mai mare, cu atat problemele de sanatate psihica sunt mai mari. Discrepanta dintre sinele real si cel ireal apare din cauza neacceptarii in societate, dar si neacceptarii de sine. In cazul acesta, nu trebuie sa privim intregul, persoana intreaga sau intreaga personalitate, ci doar unele comportamente si trasaturi ce trebuie schimbate.
In psihoterapie e nevoie de acceptarea celuilalt, de empatie si de congruenta. Congruenta sau incongruenta se refera la discrepanta sau indiscrepanta dintre gesturi si comportamentul real. De exemplu, pot sa zambesc fals, dar eu sunt de fapt trist.
Memoria
Memoria este indispensabila in realizarea unui plan, a unei activitati. Orice idee in memorie este stocata. Ea colecteaza nenumarate fenomene intr-un loc unitar, de unde, mai tarziu pot fi recuperate. Memoria are trei componente: encodarea, stocarea si reactualizarea informatiei. Memoria poate esua in oricare dintre aceste trei stadii. Distingem doua feluri de memorie: memorie de scurta durata sau memoria de lucru si memoria de lunga durata. La encodarea informatiilor putem folosi diverse reprezentari: imagini vizuale encodare acustica sau semantica.
Uitarea este cauzata fie de de faptul ca informatiile pe care le memoram sunt inlocuite cu altele, fie pentru ca informatiile se sting in timp. Acestea sunt valabile la memoria de scurta durata.
Modelul memoriei duale se refera la faptul ca o informatie ajunge din memoria de scurta durata in cea de lunga durata. Informatia poate astepta in memoria de scurta durata, pana ce este prelucrata in memoria de lunga durata. Memoria de scurta durata poate retine intre cinci si sapte itemi.
Motivatia
Motivatia
Motivatia este o stare a organismului care ne orienteaza spre un anumit scop si care determina persistenta in sarcina pentru a atinge acel scop.
Motivatia este de doua feluri: extrinseca si intrinseca, adica. Motivatia intrinseca este atunci cand imi place o anumita activitate. Motivatia extrinseca se intalneste mai frecvent la copii.
Teorii motivationale
Teoria nevoilor, piramida nevoilor, care sunt: nevoi primare, nevoi de securitate, nevoi de afectiune, nevoile de stima de sine, si nevoi de autoactualizare.
Aceste trebuinte ne influenteaza comportamentul. Ele sunt organizate ierarhic, de la fiziologic la psihologic. Avansam spre cele psihologice, cand sunt satisfacute nevoile de primare.
Teoriile cognitive declanseaza si mentine motivatia.
Teoria de espectanta. Motivatia noastra de a face un anumit comportament se bazeaza pe trei elemente: incredere sau esec, conceptul de instrumentalitate, conexiunea dintre sarcina si recompensa si valenta, adica valorizez o anumita activitate, deci sunt motivat sa o practic.
Teoria disonantei cognitive. Disonanta cognitiva este manifestarea a doua cognitii contrare. De exemplu, imi place sa mananc ciocolata, dar doresc sa slabesc. Pentru a echilibra situatia, trebuie sa punem accent pe una din aceste cognitii.
O alta modalitate de echilibrare este cognitia alternativa. O a treia modalitate este blocarea uneia din cognitii.
Disonanta este rezolvata spre comportament.
Teoriile de origine sociocognitiva.
Autoeficacitatea este increderea in propria persoana in capacitatea mea de a face fata unei situatii.
Studiul dorintelor si nevoilor se inscrie in sfera motivatiei, care se refera la factorii ce energizeaza si directioneaza comportamentul. De exemplu, un organism flamand se va indrepta spre hrana, iar unul insetat spre apa. Cateva tipuri de motive primare sunt: primul tip corespunde nevoilor primare ale organismului, foamea si setea. Al doilea tip se refera la nevoile biologice cu valente sociale, precum comportamentul sexual. Al treilea tip implica motivele legate de curiozitate, care nu sunt in relatie cu starea de bine a organismului. Motivele de supravietuire, de exemplu, mentinerea temperaturii corpului, chiar daca mediul este mai rece.
Emotiile
Emotia nu trebuie confundate cu motivatia. Emotiile sunt determinate de facori externi, iar motivele sunt activate de catre stimuli interni. Emotiile sunt cauzate, de obicei, de evenimente externe. O alta distinctie este ca motivul este urmarea unei nevoi, in timp ce emotia poate fi urmarea unei varietati de stimuli.
Componentele unei emotii
O emotie intensa include mai multe componente generale, una dintre ele fiind reactia organismului. De exemplu, daca cineva este nervos, acesta poate tremura, chiar daca el nu doreste acest lucru. O alta componenta este setul de ganduri si credinte care insotesc emotia si apar in minte.
O alta componenta este expresia faciala. Cand simtim dezgust, ne incruntam cu gura deschisa. A patra si ultima componenta este legata de experimentarea unei emotii. Acestea sunt reactii specifice, de exemplu, furia poate duce la agresivitati.
Inteligenta si testele de inteligenta
Prima persoana care a facut primul test de inteligenta a fost sil francis galton. Galton a inventat coeficientul de corelatie.
Alfred binet a introdus primele teste de inteligenta contemporane. El a inventat si o scala, scala de evaluare a varstei mentale.
Cu cat testul era mai bine rezolvat de un anumit individ, cu atat se considera varsta mentala mai mare. Se pot distinge copii cu varsta cronologica de sapte ani, dar cu varsta mentala mai inaintata sau mai scazuta.
Alte teste mai sunt: testul de abtitudine scolara si testul de evaluare a colegilor.
Personalitatea
Personalitatea, pe langa capacitatile mentale, mai include si alte variabile, precum sociabilitatea, stabilitatea emotionala, impulsivitatea, constiinta de sine si altele.
Intre copii, se pot observa diferente de personalitate inca de la varsta de trei luni.
Analiza comportamentului uman
Are patru dimensiuni
Analiza multinivelara
Comportamentul este autenticitatea unei persoane si este prima prerspectiva din care este privita o persoana.
Orice comportament are o anumita durata, deci se schimba.
De asemenea, orice comportament are o frecventa, adica cit de des facem un anumit lucru.
Intnesitatea comportamentului se masoara pe o scala cu cinci trepte, dar scala se poate largi sau stringe.
Comportament de analiza a individului
Dimensiunea cognitiva a comportamentului
Segmentul de emotii, adica ce simt oamenii.
Aspecte sau modificari fiziologice care se refera la toate modificarile corpului, batai rapide ale inimii, respiratie mai rapida etc.
Acest tip de comportament se analizeaza prin etichetele verbale, de exemplu, silitor, lenes, etc.
Dimensiunile comportamentului
1. durata.
2. frecventa
3. latenta, adica dinstanta in timp din momentul in care apar stimulii, pina ce apare reactia.
4. intensitatea, pentru a determina intensitatea se folosesc scale lyckert.
De fiecare data exista un context in care apare un anumit comportament. Pentru a gasi antecedentele unui comportament, punem urmattoarele intrebari: unde, cind apare compoortamentul, cu cine apare, cu cine nu,.
Tipuri de antecedente: antecedente proximale, adica din trecul foarte apropiat distal, adica din trecutul indepartat. La cele distale intra relatiile dintre parinti, evenimentele critice etc.
Consecintele comportamentului sunt pozitive sau negative.
Comportamentele negative pot avea consecinte pozitive.
Intilnim consecinte pe termen scurt si pe termen lung.
Cea mai mare tentatie a omului privind comportamentul este sa se refere la propriul comportament.
Consecintele se pot imparti in consecinte comportamentale, de cognitie, emotionale, fiziologice.
Modalitati de reducere a unui comportament
Penalizarea poate fi de mai multe feluri: pedeapsa fizica, de exemplu prin bataie, represorii verbali prin jigniri si interdictii, excludere, de exemplu excluderea din activitatile placute si sanctiunea, care se aplica conform unui set de reguli.
Consecintele pedepsei fizice pot fi: plansul, tacerea, panica, face contrariul cererii persoanei care aplica pedeapsa. Singura consecinta pozitiva este ca persoana se linisteste.
Din punct de vedere cognitiv, consecintele pedepsei fizice pot fi: modelarea, adica urmarea comportamentului persoanei ce aplica pedeapsa etc.
Represorii verbali au ca si conseciinta implicarea tot mai redusa in activitatea in cadrul careia se aplica acest tip de pedeapsa si descurajarea persoanei pedepsite astfel. Din punct de vedere emotional, apare frustrarea si ura.
Excluderea din activitati are cateva consecinte pozitive. Se evita etichetarea care este daunatoare, explicarea motivului din cauza caruia a fost exclus.
Sanctiunea trebuie explicata, intrucat elevul trebuie sa stie un regulament. Deci el trebuie sa stie ca nu se apeleaza la sanctiune, numai daca este incalcat regulamentul.
Consecintele aplicarii sanctiunii: poate provoca agresivitatea, evitarea, modelarea comportamentului persoanei pedepsite, modelare ce poate fi pozitiva sau negativa.
In utilizarea penalizarilor este importanta observarea antecedentelor unui comportament negativ si incercarea modificarii lor, inainte de a recurge la pedeapsa. Intrucat pedeapsa nu produce comportamente dorite, ea le reduce pe cele nedorite. Un comportament negativ trebuie redus prin intarirea unui comportament pozitiv cu functie similara.
Este importanta dozarea penalizarii.
penalizarea se aplica imediat dupa aparitia comportamentului negativ.
Exprimarea regulii pe baza careia s-a aplicat pedeapsa.
Prezentarea pedepsei in termeni de beneficii.
Stres si sanatate
Expunerea la stres poate duce la emotii dureroase, de pilda anxietatea sau depresia. Stresul mai poate duce la boli fizice mai usoare sau mai grave,. Reactiile oamenilor difera enorm de la individ la individ.
Stresul apare atunci cand oamenii se confrunta cu evenimente pe care le percep ca fiind periculoase pentru starea lor fizica sau psihica. Aceste evenimente sunt considerate stresori, iar reactiile oamenilor sunt numite raspunsuri de stres.
Una din caracteristicile evenimentelor stresante puternica influenta a factorilor psihologici. Evenimentele stresante se incadreazia in una sau mai multe din urmatoarele categorii. Evenimente traumatice, evenimente necontrolabile si evenimente impredictibile.
Stresul poate fi generat si de evenimente interne, de exemplu, conflicte nerezolvate, constiente sau inconstiente. Conflictul are loc atunci cand o persoana trebuie sa aleaga intre scopuri sau cai de actiune incompatibile. Multe din lucrurile pe care si le doresc oamenii se dovedesc a fi incompatibile. Doresc sa conduc o masina, dar sunt nevazator, m-as duce la plimbare, dar exista riscul sa imi pic examenul de maine daca nu raman acasa ca sa studiez.
Reactii psihologice de stres
Situatiile stresante produc reactii emotionale diverse, de exemplu, voie buna cand evenimentul este solicitant, dar controlabil, sau anxietate, furie si descurajare atunci cand daca situatia stresanta continua. Cel mai frecvent raspuns psihologic la un stresor este anxietatea. Tulburarea de stres posttraumatic se poate dezvolta imediat dupa dezastru sau poate surveni dupa mai mult timp de la evenimentul traumatic.
