|
Functii derivabile de o variabila reala
Definitia1
a) Spunem ca f are derivata in punctul a daca:
(1) ()
=f'(a)
b) Daca, in plus, derivata f'(a) exista si este finita vom spune ca f este derivabila in punctul a.
Observatii!
1)Problema existentei derivatei unei functii se pune numai in puncte care apartin multimii de definitie a functiei si care nu sunt puncte izolate.
2)Derivabilitatea are caracter local, adica in studiul derivabilitatii unei functii intr-un punct este suficient a fi cunoscute numai valorile functiei dintr-o vecinatate a acelui punct.
3)In loc de (1), adeseori
vom scrie, notand x-a=h, (2) f'(a)=.
Interpretarea geometrica a derivatei
Fie f:(a,b)R, f este derivabila inntr-un puinct
x0
(a,b)
(
=f'(x0)
x0 este punctul in care calculez derivata
x este un punct variabil
-graficul lui f are tangenta in punctul (x0,f(x0)) si anume dreapta de ecuatie
y-f(x0)=m(x-x0), m=panta tangentei
m=f'(x0)=coeficientul unchiular al tangentei in punctual (x0,f(xo))
Observatie!
Daca
f'(x0)= in sensul ca
=
rezulta ca tangenta in punctul (x0,f(xo))
este paralela cu axa oy.
Definitia2
a)Daca functia f:DR (D
R) este derivabila in orice punct al unei submultimi A a lui D, atunci spunem ca f este derivabila pe A
b)In acest caz , functia definita pe A cu valori
reale care asociaza fiecarui punct xA, derivata f'(x) in punctul x se numeste derivata lui f pe multimea A si se
noteaza cu f'.
Operatia prin care obtinem functia f' se numeste operatie de derivare a lui f.
Observatie! Daca y=f(x), adeseori se scrie (3) y'=f'(x) sau y'=
Exemplu
Fie f:RR , f(x)=
Sa se studieze continuitatea si dereivabilitatea.
f- continua in x0R, daca (
)
f(x)=f(x0)
Definitia cu siruri:
R cu xn
x0 , xn
x0
f(xn)
f(x0).
Fie R, an
x0 , x0
R
an:
f(an)
f(x0).
Fie x0R si
Q, xn
x0
f(xn)=sinxnsinx0
Fie x0R si
RQ , yn
x0
f(yn)=ynx0
sinx0 =x0 x0=0
f- continua in x0=0
f-
derivabila in x0 daca ()
=f'(
)
R
x0=0
Fie Q , xn
0
R
Fie RQ , yn
0
R
Pornind de la definitia1 vom introduce notiunea de
diferentiala a unei functii
Fie D un
interval deschis din R si f:DR o functie derivabila intr-un punct
a
D.
Atunci
conform definitiei1 avem (4)()
=f'(a)
R.
Sa notam cu (5) (x)=f'(a)-
,pentrux
a ( (
) x
D)
Cum functia f este
derivabila in punctul a (
)
(x)=0(adica prelungesc functia
atingand valoarea 0)
Din relatia (2) avem:
(6) f(x)-f(a)=f'(a)(x-a)+(x)(x-a), (
) x
D, luand prin definitie
(a)=0.
Observam
ca, daca x se apropie de" a" , diferenta f(x)-f(a) se poate aproxima prin f'(a)(x-a), adica(7) f(x)-f(a)f'(a)(x-a).
Daca notam x-a=h, atunci relatia (6) se mai scrie:
(6') f(a+h)-f(a)=f'(a)·h+(a+h)·h, unde a+h
D
Pentru valori
ale lui h suficient de mici, diferenta f(a+h)-f(a)f'(a)·h, unde a+h
D
Aceasta arata ca , intr-o vecinatate a unui punct de derivabilitate a functiei, functia are o comportare liniara.
Fie D un
interval deschis al lui R si fie f:DR, o functie definite pe D.
Defintia3
a)Spunem
ca f este diferentiabila in punctual
a daca () un numar real A (care depinde de f
si a) si o functie
:D
R cu proprietatea cu
(x)=0a.i.
(8) f(x)-f(a)=A(x-a)+(x)(x-a), (
) x
D
b)Spunem ca functia f este diferentiabila pe D daca f este
diferentiabila in orice punct aD.
Interpretarea geometrica a diferentialei
Observam
ca h=dx(h) este lungimea catetei PN din triunghiul dreptunghic PNM, f'(a)=tg, diferentiala functiei f in punctual a calculate in h este
f'(a)·h, adica lungimea catetei MN iar diferenta f(a+h)-f(a) este lungimea
segmentului P'N.Daca h este suficient de mic, atunci segmentele P'N si MN sint
"aproximativ" egale.Aceasta ne spune ca in jurul punctului P graficul functiei
se poate aproxima cu o portiune a tangentei.
Tinand seama de definitia diferentialei se obtin imediat din regulile uzuale de derivare urmatoarele reguli de diferentiere:
Daca
f,g:DR sunt functii derivabile pe un
interval deschis D al lui R, atunci:
(I)d(f+g)=(f+g)'dx=(f'+g')dx=f'dx+g'dx=df+dg;
(II) d(f)=(
f)'dx=
f'dx=
df,
r;
si daca, in plus, g0, atunci
(III) d(
Ex
Teorema1 Fie f:DR , D
R si a
D
D'
Atunci
f este diferentiabila in punctual a f este derivabila in punctual a
Dem:
Necesitatea
:pp f
diferentiabila in a f derivabila in a
Cum f este diferentiabila in punctual a (
) constanta A
R si (
)
:D
R cu
(x)=0 (este continua) a.i.f(x)-f(a)=A(x-a)+
(x)(x-a), (
) x
D
Luam xD si impartim ambii membrii ai
egalitatii prin x-a
)x
D
Cum
f diferentiabila (
)
(
)
A=derivate functiei
A=f'(a)
f derivabila in
punctual a
Suficienta: pp f derivabila in a f diferentiabila in a
Cum f derivabila in punctual a (
)
=f'(a)
R
Consideram urmatoarea functie auxiliara
(*)
Observam ca : (x)=
[
]=0=
(a), (adica
este continua in
punctual a)
Din definitia lui
rezulta pentru x
a are loc: f(x)-f(a)=f'(a)(x-a)+
(x)(x-a), (aceasta egalitate este verificata si pentru x=a)
f diferentiabila in
punctual a iar A=f'(a).
Definitia4
Fie f:DR, a
D
D' si f derivabila in
punctual a.
Se numeste diferentiala
functiei f in punctual a, functia liniara T:R R, definite prin:
(9) T(h)=f'(a)·h,
(
) h
R
Vom nota
diferentiala cu df(a) si atunci vom
avea (9') df(a)(h)=f'(a)·h,
h
R
Atunci
relatia (7) se mai poate scrie (10) f(a+h)-f(a)df(a)(h)
Observatie!
1)In timp ce derivate functiei f in punctual a este un numar, diferentiala lui f in a este o functie liniara.
2)Se observa usor ca functiile liniare T:RR, sunt functii de forma
T*h=A*h, (
) h
R, unde A=constanta reala.
Daca L(R)=multimea tuturor functiilor liniare de la R la R.
Definim functia φ:L(R)R data prin φ(T)=A, daca T*h=A*h, (
) h
R.
Φ este
bijectivase face posibila identificarea
unei functii liniare (T:R
R) cu un numar real(tocmai
coeficientul functiei liniare) si reciproc.
Ex
Avand in vedere aceste observatii dam urmatoarea definitie:
Definitia5
Fie f:DR, D
R si a
D
D'
Spunem ca f este diferentiabila in punctul a daca () o aplicatie liniara T:R
R a.i.
=0,
sau
(11) f(x)=f(a)+T(x-a)+(x)(x-a),
x
D, unde
:D
R cu proprietatea ca
(x)=0
Definitia6
Fie ARn. Un punct x0
Rn spunem ca este punct de acumulare pentru multimea A,
daca
V
V(x0)
(V)
A
Ø( in orice vecinatate a lui x0
(
) cel putin un punct din D)
Exemplu
Definitia7
Numim sistem de numere reale o multime R
inzestrata cu doua operatii algebrice +(adunarea)((x,y)x+y) si ·(inmultirea)((x,y)
x·y) si cu o relatie de ordine notata
"≤", care satisface urmatoarele trei grupe de axiome:
I.R este un corp , adica:
(I.1) x+(y+z)=(x+y)+z pentru orice x,y,zR;
(I.2) x+y=y+x pentru orice x,yR;
(I.3) exista
un element 0R asa incat 0+x=x pentru orice x
R;
(I.4) pentru
orice element xR exista un element -x
R asa incat x+(-x)=0;
(I.5) x·(y·z)=(x·y)·z pentru
orice x,y,zR;
(I.6) x·y=y·x pentru orice x,yR;
(I.7) exista un element 10 in R asa ca 1·x=x, pentru orice x
R;
(I.8) pentru orice xR, x
0, exista un element x-1
R(notat si 1/x) a.i. x·x-1=1;
(I.9) x·(y+z)=x·y+x·z pentru
orice x,y,zR;
II. R este un corp ordonat, adica:
(II.1) x ≤ y si y ≤ z x ≤ z;
(II.2) x ≤ y si y≤ x x=y;
(II.3) pentru orice x,yR are loc sau x ≤ y sau
y≤ x;
(II.4) daca x ≤ y, atunci x+z ≤
y+z pentru orice zR;
(II.5) daca x ≤ y si 0 ≤ z, atunci x·z ≤ y·z.
III. Axioma de completitudine(Cantor-Dedekind)
Orice submultime nevida A a lui R care este
majora admite cel putin o margine superioara.Cu alte cuvinte, exista supA si
supAR.
Vom nota
prin =R
si se numeste
dreapta reala incheiata sau compactificata