|
Functii derivabile de o variabila reala
Definitia1
a) Spunem ca f are derivata in punctul a daca:
(1) () =f'(a)
b) Daca, in plus, derivata f'(a) exista si este finita vom spune ca f este derivabila in punctul a.
Observatii!
1)Problema existentei derivatei unei functii se pune numai in puncte care apartin multimii de definitie a functiei si care nu sunt puncte izolate.
2)Derivabilitatea are caracter local, adica in studiul derivabilitatii unei functii intr-un punct este suficient a fi cunoscute numai valorile functiei dintr-o vecinatate a acelui punct.
3)In loc de (1), adeseori vom scrie, notand x-a=h, (2) f'(a)=.
Interpretarea geometrica a derivatei
Fie f:(a,b)R, f este derivabila inntr-un puinct x0(a,b) ( =f'(x0)
x0 este punctul in care calculez derivata
x este un punct variabil
-graficul lui f are tangenta in punctul (x0,f(x0)) si anume dreapta de ecuatie
y-f(x0)=m(x-x0), m=panta tangentei
m=f'(x0)=coeficientul unchiular al tangentei in punctual (x0,f(xo))
Observatie!
Daca f'(x0)= in sensul ca = rezulta ca tangenta in punctul (x0,f(xo)) este paralela cu axa oy.
Definitia2
a)Daca functia f:DR (DR) este derivabila in orice punct al unei submultimi A a lui D, atunci spunem ca f este derivabila pe A
b)In acest caz , functia definita pe A cu valori reale care asociaza fiecarui punct xA, derivata f'(x) in punctul x se numeste derivata lui f pe multimea A si se noteaza cu f'.
Operatia prin care obtinem functia f' se numeste operatie de derivare a lui f.
Observatie! Daca y=f(x), adeseori se scrie (3) y'=f'(x) sau y'=
Exemplu
Fie f:RR , f(x)=
Sa se studieze continuitatea si dereivabilitatea.
f- continua in x0R, daca () f(x)=f(x0)
Definitia cu siruri:
R cu xnx0 , xnx0 f(xn)f(x0).
Fie R, anx0 , x0R
an: f(an)f(x0).
Fie x0R si Q, xnx0
f(xn)=sinxnsinx0
Fie x0R si RQ , ynx0
f(yn)=ynx0
sinx0 =x0 x0=0 f- continua in x0=0
f- derivabila in x0 daca () =f'()R
x0=0
Fie Q , xn0
R
Fie RQ , yn0
R
Pornind de la definitia1 vom introduce notiunea de diferentiala a unei functii
Fie D un interval deschis din R si f:DR o functie derivabila intr-un punct aD.
Atunci conform definitiei1 avem (4)() =f'(a)R.
Sa notam cu (5) (x)=f'(a)- ,pentruxa ( () xD)
Cum functia f este derivabila in punctul a () (x)=0(adica prelungesc functia atingand valoarea 0)
Din relatia (2) avem:
(6) f(x)-f(a)=f'(a)(x-a)+(x)(x-a), () xD, luand prin definitie (a)=0.
Observam ca, daca x se apropie de" a" , diferenta f(x)-f(a) se poate aproxima prin f'(a)(x-a), adica(7) f(x)-f(a)f'(a)(x-a).
Daca notam x-a=h, atunci relatia (6) se mai scrie:
(6') f(a+h)-f(a)=f'(a)·h+(a+h)·h, unde a+hD
Pentru valori ale lui h suficient de mici, diferenta f(a+h)-f(a)f'(a)·h, unde a+hD
Aceasta arata ca , intr-o vecinatate a unui punct de derivabilitate a functiei, functia are o comportare liniara.
Fie D un interval deschis al lui R si fie f:DR, o functie definite pe D.
Defintia3
a)Spunem ca f este diferentiabila in punctual a daca () un numar real A (care depinde de f si a) si o functie :DR cu proprietatea cu (x)=0a.i.
(8) f(x)-f(a)=A(x-a)+(x)(x-a), () xD
b)Spunem ca functia f este diferentiabila pe D daca f este diferentiabila in orice punct aD.
Interpretarea geometrica a diferentialei
Observam ca h=dx(h) este lungimea catetei PN din triunghiul dreptunghic PNM, f'(a)=tg, diferentiala functiei f in punctual a calculate in h este f'(a)·h, adica lungimea catetei MN iar diferenta f(a+h)-f(a) este lungimea segmentului P'N.Daca h este suficient de mic, atunci segmentele P'N si MN sint "aproximativ" egale.Aceasta ne spune ca in jurul punctului P graficul functiei se poate aproxima cu o portiune a tangentei.
Tinand seama de definitia diferentialei se obtin imediat din regulile uzuale de derivare urmatoarele reguli de diferentiere:
Daca f,g:DR sunt functii derivabile pe un interval deschis D al lui R, atunci:
(I)d(f+g)=(f+g)'dx=(f'+g')dx=f'dx+g'dx=df+dg;
(II) d(f)=(f)'dx=f'dx=df, r;
si daca, in plus, g0, atunci
(III) d(
Ex
Teorema1 Fie f:DR , DR si aDD'
Atunci f este diferentiabila in punctual a f este derivabila in punctual a
Dem:
Necesitatea :pp f diferentiabila in a f derivabila in a
Cum f este diferentiabila in punctual a () constanta AR si () :DR cu (x)=0 (este continua) a.i.f(x)-f(a)=A(x-a)+(x)(x-a), () xD
Luam xD si impartim ambii membrii ai egalitatii prin x-a )xD
Cum f diferentiabila () () A=derivate functiei A=f'(a) f derivabila in punctual a
Suficienta: pp f derivabila in a f diferentiabila in a
Cum f derivabila in punctual a ()=f'(a)R
Consideram urmatoarea functie auxiliara
(*)
Observam ca : (x)=[]=0=(a), (adica este continua in punctual a)
Din definitia lui rezulta pentru xa are loc: f(x)-f(a)=f'(a)(x-a)+(x)(x-a), (aceasta egalitate este verificata si pentru x=a) f diferentiabila in punctual a iar A=f'(a).
Definitia4
Fie f:DR, aDD' si f derivabila in punctual a.
Se numeste diferentiala functiei f in punctual a, functia liniara T:R R, definite prin:
(9) T(h)=f'(a)·h, () hR
Vom nota diferentiala cu df(a) si atunci vom avea (9') df(a)(h)=f'(a)·h, hR
Atunci relatia (7) se mai poate scrie (10) f(a+h)-f(a)df(a)(h)
Observatie!
1)In timp ce derivate functiei f in punctual a este un numar, diferentiala lui f in a este o functie liniara.
2)Se observa usor ca functiile liniare T:RR, sunt functii de forma T*h=A*h, () hR, unde A=constanta reala.
Daca L(R)=multimea tuturor functiilor liniare de la R la R.
Definim functia φ:L(R)R data prin φ(T)=A, daca T*h=A*h, () hR.
Φ este bijectivase face posibila identificarea unei functii liniare (T:RR) cu un numar real(tocmai coeficientul functiei liniare) si reciproc.
Ex
Avand in vedere aceste observatii dam urmatoarea definitie:
Definitia5
Fie f:DR, DR si aDD'
Spunem ca f este diferentiabila in punctul a daca () o aplicatie liniara T:RR a.i.
=0,
sau
(11) f(x)=f(a)+T(x-a)+(x)(x-a), xD, unde :DR cu proprietatea ca (x)=0
Definitia6
Fie ARn. Un punct x0Rn spunem ca este punct de acumulare pentru multimea A, daca VV(x0) (V)AØ( in orice vecinatate a lui x0 () cel putin un punct din D)
Exemplu
Definitia7
Numim sistem de numere reale o multime R inzestrata cu doua operatii algebrice +(adunarea)((x,y)x+y) si ·(inmultirea)((x,y)x·y) si cu o relatie de ordine notata "≤", care satisface urmatoarele trei grupe de axiome:
I.R este un corp , adica:
(I.1) x+(y+z)=(x+y)+z pentru orice x,y,zR;
(I.2) x+y=y+x pentru orice x,yR;
(I.3) exista un element 0R asa incat 0+x=x pentru orice xR;
(I.4) pentru orice element xR exista un element -xR asa incat x+(-x)=0;
(I.5) x·(y·z)=(x·y)·z pentru orice x,y,zR;
(I.6) x·y=y·x pentru orice x,yR;
(I.7) exista un element 10 in R asa ca 1·x=x, pentru orice xR;
(I.8) pentru orice xR, x0, exista un element x-1R(notat si 1/x) a.i. x·x-1=1;
(I.9) x·(y+z)=x·y+x·z pentru orice x,y,zR;
II. R este un corp ordonat, adica:
(II.1) x ≤ y si y ≤ z x ≤ z;
(II.2) x ≤ y si y≤ x x=y;
(II.3) pentru orice x,yR are loc sau x ≤ y sau y≤ x;
(II.4) daca x ≤ y, atunci x+z ≤ y+z pentru orice zR;
(II.5) daca x ≤ y si 0 ≤ z, atunci x·z ≤ y·z.
III. Axioma de completitudine(Cantor-Dedekind)
Orice submultime nevida A a lui R care este majora admite cel putin o margine superioara.Cu alte cuvinte, exista supA si supAR.
Vom nota prin =R si se numeste dreapta reala incheiata sau compactificata