|
|
|
Finalizarea negocierilor in procesele de vanzare-cumparare se concretizeaza cu intocmirea si incheierea unor instrumente - contracte, comenzi - in cadrul carora se mentioneaza toate elementele care intereseaza partile si asupra carora s-au inteles.
Instrumentul principal folosit in concretizarea viitoarelor relatii de vanzare-cumparare este contractul economic - instrumentul juridic cel mai eficient in asigurarea conduitei partenerilor.
Aceste relatii contractuale sunt reglementate prin Codul Comercial si Codul Civil.
Contractul economic de vanzare-cumparare este un acord de vointa intre doua parti, in virtutea caruia, cel care vinde se obliga sa transmita celui care cumpara dreptul de proprietate asupra unui obiect (materie prima, piesa, subansamblu etc.), in schimbul unui pret.
- un acord bilateral, un acord de vointa, un acord cu titlu oneros;
- contractul de vanzare-cumparare are un caracter translativ de proprietate. Daca vanzarea-cumpararea reprezinta un act de comert atunci acest instrument are si un caracter comercial.
Contractele economice se diferentiaza intre ele in functie de mai multe criterii:
- dupa obiect contractele pot fi pentru: livrare - aprovizionare de materii prime, piese de schimb, componente ale unor produse, furnizare energie, combustibili, lubrefianti etc. Tot in aceasta categorie se inscriu si contractele de subfurnizare.
- dupa perioada pentru care se incheie: termen scurt, mediu si lung.
- dupa forma in care se incheie: scris, verbal (mai putin).
Continutul contractelor comerciale are un rol deosebit, care trebuie sa fie clar, complet si stimulator, altfel conduce la inregistrarea de pagube fie de o parte fie de alta.
Cuprinde: denumirea si adresa unitatii contractante, persoanele imputernicite sa semneze, obiectul contractului, termenele de livrare, conditiile de receptie, regimul de garantii, pretul, conditiile de ambalare, etichetare etc., raspunderile partilor, penalitatile ce se datoresc de fiecare parte pentru neindeplinirea unor clauze din contract (sume fixe sau procentuale), forma despagubirilor pentru prejudiciu cauzat.
Clauzele contractuale au unele particularitati:
- persoana care semneaza contractul, de regula este conducatorul unitatii;
- obiectul contractului se nominalizeaza clar, cu precizarea cantitatii, calitatii si sortimentatiei. Calitatea se precizeaza in documentatii tehnice - prescriptiile de specialitate - prin caiete de sarcini;
- termenele de garantie - nominalizarea documentelor care sa ateste calitatea (certificat de calitate, buletine de analiza);
- pretul si modalitatile de plata;
- receptia - forma lor, conditii, metoda
- scopul receptiei:
- prevenirea patrunderii in unitate a unor resurse necorespunzatoare calitatii - consecinte nefavorabile.
- evidentierea diferentelor cantitative (sustrageri pe timpul transportului, pierderi etc.)
- in functie de momentul receptiei, aceasta poate avea loc:
- pe faza de fabricatie care nu exclude receptia finala;
- la data formarii loturilor de livrare;
- la data preluarii loturilor de catre distribuitor la domiciliul de resedinta al acestuia;
- la data eliberarii pentru consum a materialelor.
- ca modalitate receptia se poate efectua:
- pe loturi de fabricatie;
- bucata cu bucata;
- prin sondaj.
Durata de executie a obligatiilor asumate prin contracte se materializeaza in graficele de livrare anexate la contract.
Livrarea de produse la alte date decat cele precizate prin contract se poate face astfel:
- cu anticipatie dar numai cu acordul partilor;
- cu intarziere tot cu acordul partilor pentru a nu crea probleme cumparatorului (nu-l mai poate folosi, depaseste stocurile etc.).
Conditiile de livrare a produselor - daca aceasta intra in obligatia furnizor pana unde se intind aceste obligatiii ("conditia franco").
Conditiile de ambalare - tipurile de ambalaj, materialul, forma de prezentare.
In contract se mai prevede modalitatea adaptarii (modificarii) acestuia a contractului (de fapt a clauzelor).
Contractul se incheie prin acordul de vointa al partilor. Pentru a fi valabil acesta trebuie: sa existe consimtamantul partilor, partile sa aiba capacitatea de a incheia acte juridice, obiectul sa fie legal.
Contractul se incheie sub forma scrisa prin prezenta partilor sau prin corespondenta.
Incheierea contractului se realizeaza astfel:
- vanzatorul emite o oferta o transmite cumparatorului care daca o accepta comunica vanzatorului si contractul se considera incheiat. Daca nu accepta oferta negocierile si tratativele se pot finaliza cu incheierea contractului in prezenta partilor. In cadrul negocierilor si al incheierii contractelor intre cele doua parti nu poate interveni nimeni (nici statul). Statul poate interveni in cazul regiilor autonome care mai folosesc repartitii prin balante materiale.
Agentii economici sunt interesati, in general de o colaborare si o conlucrare pe o durata de timp mai lunga, care sa conduca la asigurarea certitudinii in aprovizionarea materiala si in desfacerea productiei finite. Sunt situatii care inlesnesc acest lucru cum ar fi:
- relatiile traditionale urmare a specializarii si cooperarii;
- obiectul aprovizionarii aprovizionarea cu materii prime de baza: titei, gaze naturale, carbune etc.;
- masini, instalatii, alte produse complexe destinate obiectivelor de investitii;
- produsele se realizeaza de una sau cateva unitati producatoare si sunt destinate unuia sau mai multor consumatori traditionali.
Incheierea contractelor economice de lunga durata nu se face prin stabilirea in amanunt a tuturor clauzelor, aceasta se poate face la momentele survenite intre parti cand se vor avea in vedere elementele noi aparute in "viata" celor doi parteneri si pe piata, care de obicei se mai schimba si trebuie avute in vedere iar pentru aceasta cele doua parti trebuie sa fie mereu la curent cu noutatile.
