|
|
|
Factorii limitatori in stabilirea obiectivelor la luarea deciziilor
Managerii urmeaza sa inteleaga ca pentru o activitate (actiune) se poate stabili
doar un numar limitat de obiective (teluri).
Recunoasterea factorului limitator al numarului de obiective determina
concentrarea elaboratorului deciziei pe un numar acceptabil de alternative caruia ii
corespunde un anumit obiectiv (tel) principal si obiective derivate corespunzatoare.
In cautarea mai multor alternative, managerii (individuali sau colectivi)
trebuie sa recunoasca limitarea obiectivelor la un numar care formalizeaza
aliniamentul critic fezabil al solutionarilor.
Astfel, este realizata claritatea si acuratetea procesului pentru favorizarea
selectarii celei mai acceptabile alternative.
Descoperirea factorului limitator de obiective este dificila, deoarece un
manager, in procesul decizional, nu poate fi oprit in a formula variante cat mai
numeroase de hotarari, acesta fiind stapanit de incredintarea ca intre ele se afla
alternativa conventionala cea mai acceptabila.
In cazul existentei unui program unic - stabilit sa functioneze pe un interval
strict de timp dat -, factorul de limitare devine o constanta care ajusteaza economia
deciziei.
Pentru situatii similare (programe identice), intr-un alt interval de timp dat,
acest factor poate dobandi relativitate si importanta practica noua, specifica in
viitoarea alternativa de plan (program).
De exemplu, o firma isi propune sa achizitioneze echipamente hard din domeniul
componentelor ultraperformante, caz in care factorul limitator al obiectivului devine
constanta (nu exista alta varianta de computerizare decat la acel nivel ultraperformat).
Insa o decizie similara, intr-un alt interval de timp, poate deveni limitata (prin
actiunea factorului limitator). Este luata in considerare necesitatea instruirii
prealabile a personalului care va trebui sa operationalizeze tehnica de calcul
respectiva, acest aspect devenind obiectiv complementar, ce nu poate fi neglijat
insa in economia deciziei.
