|
|
|
Lovirea sau insulta inferiorului
1. Continutul legal
Lovirea sau insulta inferiorului sunt incriminate in art. 336 C. pen.
In alin. (1) este incriminata lovirea inferiorului ori subordonatului, iar in alin. (2) insulta interiorului sau subordonatului de catre sef ori superior. In alin. (3) al textului mentionat se prevede ca dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica in timp de razboi, daca faptele au fost determinate de o necesitate militara.
Daca mentinerea ordinii si disciplinei militare impune o atitudine plina de respect a inferiorului fata de superior si a subordonatului fata de sef, atitudine pe care legiuitorul a inteles sa o asigure prin incriminarea lovirii sau insultei superiorului, pentru egalitate de tratament se reclama din partea superiorului sau sefului, atat in cadrul cat si in afara relatiilor de serviciu, respectarea demnitatii inferiorului sau subordonatului.
O asemenea infractiune lezeaza grav ordinea si disciplina militara, tulbura activitatea normala a unitatii sau formatiunii militare si de aceea legiuitorul a simtit nevoia sa incrimineze si sa pedepseasca orice manifestari din partea sefilor sau superiorilor prin care se aduce atingere onoarei sau demnitatii subordonatilor sau inferiorilor.
Prin incriminarea faptelor de lovire sau insulta din art. 336 C. pen., inferiorul sau subordonatul este protejat de eventualele abuzuri pe care le-ar putea comite un sef sau superior in virtutea atributiilor pe care acesta le exercita, in numele disciplinei.
2. Conditii preexistente
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale a caror existenta si normala desfasurare sunt asigurate prin respectarea ordinei si disciplinei militare sub aspectul apararii inferiorului sau subordonatului impotriva eventualelor acte de lovire sau insulta savarsite de catre superiorul (seful) acestuia.
b) Obiect material al infractiunii de lovire a inferiorului este corpul victimei. Insulta inferiorului nu are, in principiu, un obiect material. In practica este posibil insa ca atitudinea insultatoare sa se manifeste prin actiuni indreptate impotriva obiectelor aflate asupra subiectului pasiv (de exemplu taierea sau murdarirea efectelor militare); aceste obiecte asupra carora se rasfrange actiunea subiectului activ vor forma obiectul material al infractiunii[1].
B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat; acesta poate fi numai militarul care are un grad superior ori care detine functia de sef, in raport cu militarul lovit sau insultat. Participatia este posibila numai sub forma instigarii sau complicitatii, coautoratul nefiinand fi posibil (infractiune cu autor unic).
b) Subiectul pasiv este si el circumstantiat de catre lege, in sensul ca nu poate fi decat militarul in grad inferior sau subalternul lovit de superiorul sau seful sau.
3. Continutul constitutiv
A. Latura
obiectiva. a) In varianta
prevazuta in art. 336 alin. (1) C. pen., elementul material al laturii obiective consta in
actiunea de lovire sau de savarsire a unor violente
cauzatoare de suferinte fizice, asupra corpului subiectului pasiv.
Modalitatile prin care se realizeaza aceste actiuni sunt
aratate la infractiunea prevazuta in
art. 180 C. pen. Elementul material al laturii obiective a infractiunii de
insulta a inferiorului se poate realiza prin cuvinte, gesturi, expunere la
batjocura sau prin orice alte mijloace (vezi explicatiile date cu
ocazia analizei infractiunii de insulta). De ase menea, sunt
valabile explicatiile date atunci cand s-a examinat infractiunea de
insulta a superiorului.
Lovirea sau insulta inferiorului nu va constitui infractiune daca este savarsita in timp de razboi si impusa de o necesitate militara.
Desi in cuprinsul art. 336 C. pen. nu se arata in ce consta "necesitatea militara", se poate considera ca este vorba de acele situatii survenite in timp de razboi care justifica, pentru indeplinirea unui ordin sau a unei misiuni, luarea unor masuri nepermise in conditii normale de activitate a unitatii militare.
Locul savarsirii faptei nu constituie o cerinta esentiala pentru existenta acestei infractiuni. Legea circumstantiaza insa infractiunea de existenta timpului de pace. Asemenea fapte savarsite in timp de razboi vor constitui infractiuni numai in cazuri exceptionale si anume atunci cand nu sunt comise in legatura cu o necesitate militara.
b) Urmarea imediata a infractiunii consta in producerea unei suferinte fizice, cand ne referim la lovirea sau alte violente exercitate asupra inferiorului. Daca avem in vedere insulta inferiorului, urmarea imediata consta in atingerea adusa demnitatii prin manifestarea insultatoare la adresa inferiorului.
c) Legatura de cauzalitate intre actiunea faptuitorului si rezultat trebuie dovedita in modalitatea lovirii si rezulta ex re in modalitatea insultei.
B. Latura subiectiva. Infractiunea se comite numai cu intentie directa sau indirecta. Daca prin actiunea de lovire se produce vreuna din urmarile grave prevazute in art. 181, 182, 183 sau 184 C. pen., va exista, desigur, un concurs de infractiuni.
Pentru existenta intentiei in cazul acestei infractiuni se cere ca subiectul activ sa fi cunoscut calitatea de inferior sau subordonat a subiectului pasiv. Daca cel ofensat sau lovit este o persoana care are acelasi grad sau indeplineste aceeasi functie cu faptuitorul, va exista infractiunea de lovire simpla (art. 180 C. pen.) sau insulta (art. 205 C. pen.).
4. Forme. Modalitati. Sanctiuni
A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de a fi savarsita si in forme imperfecte, legea nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa. Infractiunea se consuma in momentul producerii urmarii imediate si prin aceasta se produce si lezarea ordinei si disciplinei militare.
B. Modalitati. Infractiunea se realizeaza in modalitatile normative aratate cand s-au analizat infractiunile de lovire si insulta. Aceste modalitati normative sunt susceptibile de o varietate de modalitati faptice.
C. Sanctiuni. Lovirea inferiorului se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la un an, iar insulta acestuia de catre sef sau superior se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 6 luni.
Inceperea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale se face numai la sesizarea comandantului. Competenta de judecata revine tribunalului militar.
