Participatia

PARTICIPATIA

Art. 23 - Participanti sunt persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori, instigatori sau complici.

Art. 24 - Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Art. 25 - Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 26 - Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

Art. 27 - Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savarsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.

Art. 28 - Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti.

Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor, numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 29 - Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de impiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneaza cu o pedeapsa intre minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. In cazul cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa inchisorii de la 2 la 10 ani.

Actele aratate in alineatul precedent nu se sanctioneaza, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul cand actele indeplinite de autor pana in momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea penala.

Art. 30 - Participantul nu se pedepseste daca in cursul executarii, dar inainte de descoperirea faptei, impiedica consumarea acesteia. Daca actele savarsite pana in momentul impiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

Art. 31 - Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.

Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.

Dispozitiile art. 28-30 se aplica in mod corespunzator.

Participatia penala poate fi definita ca fiind cooperarea materiala sau intelectuala dintre mai multe persoane intre care s-a realizat o legatura subiectiva, cu privire la comiterea aceleiasi infractiuni, cooperare care nu este ceruta de continutul legal al acesteia¹.

Pentru realizarea participatiei penale se impune cumularea catorva conditii:

A. Pluralitatea de infractori (participanti)

In conformitate cu art. 23 Cod penal, participantii sunt acele persoane care contribuie la savarsirea infractiunii in calitate de autori, instigatori sau complici.

Trasaturi:

a.     pentru realizarea conditiei pot coopera cel putin doua persoane;

b.     participatia este posibila la infractiunile care presupun o pluralitate necesara (naturala) de infractori;

c.      conditia nu se realizeaza in cazul participatiei constituite, ci numai cu privire la infractiunea pentru care participantii s-au asociat si si-au propus sa o savarseasca;

d.     pot coopera majori cu minori, barbati cu femei, straini cu cetateni romani.

B. Legatura subiectiva (coeziunea psihica) dintre participanti

Aceasta presupune ca toate persoanele sa coopereze cu intentie la comiterea faptei prevazuta de legea penala, deoarece in caz contrar suntem in situatia unor infractiuni distincte sau participatie improprie.

Pentru realizarea acestei conditii, se pot constata urmatoarele trasaturi:

a.     stabilirea concomitenta cu executarea actiunii a legaturii subiective, fara a fi necesara o intelegere prealabila;

1 - M. Basarab, op. cit, vol.I, p. 393-394

2 - M. Basarab, op. cit, vol.I, p. 395-403

2. legatura subiectiva sa fie expresa sau tacita;
3. fiecare participant trebuie sa stie ca, contribuie la savarsirea infractiunii, fara ca sa recunoasca despre existenta unei asemenea legaturi. In mod exceptional, autorul trebuie sa cunoasca ajutorul in cazul complicitatii anterioare sau concomitente savarsirii infractiunii;
4. legatura subiectiva nu presupune ca autorul sau coautorul, instigatorul si autorul sa se cunoasca, deci in cazul "instigarii la instigare" sau al "complicitatii la complicitate", deoarece primul infractor sau complice nu trebuie sa-l cunoasca pe autor;
5. intentia participantului sub aspectul prevederii, se caracterizeaza prin aceea ca acesta cunoaste ca actiunea sa se alatura actiunii periculoase a altei persoane si doreste sau accepta producerea urmarii periculoase, precum si ca la aceasta actiune sa-si aduca contributia prin actul sau.

Acest element nu trebuie constatat cu privire la autor, deoarece nu actiunea sa se alatura la aceea a altei persoane, ci la actiunea sa, care este principala, se alatura aceea a altei persoane;

6. modalitatea intentiei participantului are doua forme: directa sau indirecta, intentia participantului nu trebuie sa fie identica cu cea a autorului;
7. mobilul si scopul, in general, nu trebuie sa fie identice la toti participantii, cu exceptia situatiei cand acestea fac parte din continutul infractiunii (exemplu, omorul agravat "din interes material") si cand se cere ca toti participantii sa actioneze din acelasi mobil si sa urmareasca scopul prevazut de lege;
8. in cazul coautoratului trebuie sa existe legatura subiectiva (exemplu, infractiunea de talharie);
9. la infractiunile praeterintentionate, participatia este posibila in forma coautoratului la actul initial intentionat; la rezultatul mai grav, din culpa, nu poate subzista legatura subiectiva necesara participatiei;
10. pentru ca participatia exista cand s-a cooperat cu intentie, ea nu se realizeaza in cazul culpei, cand va exista o simpla cooperare materiala si nu participatie;
11. participatia propriu-zisa poate exista si in cazul participatiei improprii atunci cand intre primii participanti poate exista legatura subiectiva (cand mai multi participanti au actionat cu intentie, iar ceilalti din culpa).

C. Cooperarea materiala sau intelectuala

a. participantul poate contribui la comiterea infractiunii in mai multe moduri:

- dupa natura contributiei poate fi: materiala sau intelectuala;

- dupa importanta si aportul contributiei: principala sau secundara;

- dupa momentul cand are loc poate fi: inainte de inceperea executarii sau in timpul executarii pana la terminarea ei.

b. cooperarea este posibila la infractiunile simple, complexe, instantanee, continue, continuate, de obicei si de pericol, omisive si comisive; in cazul infractiunilor de obicei si continuate, participantul va raspunde pentru aceste infractiuni daca a stiut ca actul sau face parte dintr-o actiune repetata ce denota obisnuinta sau infractiunea continuata.

D. Savarsirea aceleiasi infractiuni

Aceasta conditie presupune indeplinirea urmatoarelor trasaturi:

a. actele participantilor trebuie sa fie indreptate impotriva aceluiasi obiect juridic, iar infractiunea sa se realizeze cel putin in forma tentativei pedepsibile;

b. infractiunea este una si aceeasi pentru toti participantii;

c. cand continutul legal al infractiunii cere ca subiectul activ sa aiba o anumita calitate, autorul si coautorul trebuie sa aiba acea calitate, dar nu si ceilalti participanti;

d. la unele infractiuni complexe poate exista participatie chiar si sub forma coautoratului, cu toate ca participantul nu are calitatea de subiect special (exemplu, la viol, actele de constrangere se pot realiza si de barbatul incapabil sau de o femeie daca acestea s-au realizat in scopul intretinerii raportului sexual de catre alt barbat capabil din punct de vedere biologic).

E. Cooperarea mai multor persoane sa nu fie ceruta de continutul legal al infractiunii

AUTORATUL

Autoratul este o forma a participatiei penale care consta in savarsirea in mod nemijlocit a actiunii sau inactiunii independent de forma vinovatiei. Aceasta inseamna ca daca autoratul se poate savarsi cu intentie, culpa, praeterintentie sau chiar fara vinovatie (participatie improprie), celelalte forme ale participatiei penale se pot savarsi numai cu intentie, fiind in acelasi timp o conditie esentiala pentru existenta infractiunii.

Uneori pentru existenta unei infractiuni se cere ca autorul sa aiba o anumita calitate (functionar, militar, etc.).

COAUTORATUL

Acesta nu este definit in Codul penal, asa cum sunt definite celelalte forme de participatie.

Coautori sunt persoanele care au colaborat ocazional si in baza unei legaturi subiective cu acte materiale, respectiv nemijlocit la savarsirea aceleiasi infractiuni in comun.

Pentru existenta coautoratului, se impun a fi retinute conditiile necesare:

a. legatura subiectiva intre coautori care se stabileste cand cel putin un coautor prevede pe langa cele necesare realizarii intentiei pentru a fi autor si ca actiunea sa principala se adauga la actiunea, de asemenea principala, a altui autor. Daca infractiunile cer in continutul lor legal un anumit mobil sau scop, trebuie ca fiecare sa actioneze cu acelasi mobil sau scop;

b. actiunea trebuie sa fie comisa impreuna sau in comun

Actiunea fiecaruia dintre participanti nu trebuie sa fie indispensabila pentru producerea rezultatului (exemplu: daca autorii au lovit victima cu cutitul in zona vitala, sunt coautori la infractiunea de omor, fara a avea relevanta daca moartea victimei s-a datorat complicatiilor septice rezultate in urma lovirii cu cutitul aplicata de unul dintre inculpati in regiunea toracica).

Se impune a se preciza ca actiunea nemijlocita trebuie savarsita in comun si nu numai impreuna, in inteles restrans, unul putand executa o parte din actiune, cealalta putand fi executata de altul si in acelasi loc (de exemplu: cliseul fals se confectioneaza intr-un loc de un inculpat iar multiplicarea banilor falsi se face de un alt inculpat, in alt loc).

Nu pot fi comise in coautorat: infractiunea cu autor unic (amenintarea - art. 193 Cod penal; marturia mincinoasa - art. 260 Cod penal; dezertarea - art. 332 Cod penal; vagabondajul - art. 327 Cod penal), infractiunile din culpa, infractiunile omisive (prin eruptie, infractiunea de raspandire a bolilor la animale - art. 310 Cod penal, se poate comite sub forma coautoratului)¹.

INSTIGAREA

Instigarea in conformitate cu art. 25 din Codul penal este o forma a participatiei penale care consta in determinarea cu intentie a unei persoane sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Instigarea este posibila la toate infractiunile, inclusiv la cele neintentionate, caz in care se realizeaza instigarea improprie reglementata de art. 31 din Codul penal.

Conditiile necesare pentru realizarea instigarii sunt:

a. sa existe legatura subiectiva intre instigator si instigat, ceea ce inseamna realizarea legaturii atunci cand instigatorul ce concepe savarsirea infractiunii determina cu intentie pe cel instigat sa comita fapta. Intentia cu care se instiga poate sa fie spontana sau repentiva, neavand nici o relevanta imprejurarea ca autorul infractiunii s-a aflat in stare de surescitare in momentul cand a fost instigat dar nu a luat inca hotararea infractionala².

b. activitatea de instigare sa intervina inainte ca cel instigat sa fi luat hotararea infractionala, deoarece in caz contrar suntem in situatia unei alte forme a participatiei penale si anume complicitatea. De aceea, intre actiunea de instigare si luarea hotararii de cel instigat trebuie sa existe un raport de cauzalitate.

1 - Trib. Jud. Timis, dec. penala 353/1973, R.R.D. 10/1978, p. 44; T.S., Sectia penala, dec. 851/1979, R.R.D. nr. 2/1980, p. 63

2 - M. Basarab, op. cit, vol.I, p. 417

c. activitatea de instigare sa constea dintr-un indemn care sa aiba ca rezultat determinarea altei persoane sa comita infractiunea. Nu este posibila instigarea prin omisiune si nici instigarea negativa. In schimb, ordinul superiorului contrar legii, constituie instigare iar nerespectarea unui astfel de ordin nu va constitui infractiunea de insubordonare prev. de art. 334 Cod penal, deoarece aceasta infractiune presupune existenta unui ordin legal referitor la indatoririle de serviciu ale instigatului.

d. instigatul sa inceapa savarsirea infractiunii la care a fost instigat.

In cuprinsul art. 29 alin.1 Cod penal este reglementata instigarea urmata de executare, dar cel instigat s-a desistat ori a impiedicat producerea rezultatului. Se mai numeste si instigare propriu-zisa sau perfecta, infractiunea ramanand in faza tentativei si pentru ca instigatul s-a desistat sau a impiedicat producerea rezultatului conform art. 22 Cod penal, nu va fi sanctionat. Aceasta nu inseamna ca instigatorul nu va raspunde penal, deoarece desistarea sau impiedicarea producerii rezultatului are caracter personal si profita numai instigatorului.

Instigarea in situatia data are un tratament sanctionator atenuat raportat la cel prevazut de art. 27 din Codul penal, deoarece:

- daca infractiunea la care s-a instigat este de pana la 2 ani inclusiv si pana cand s-a desistat instigatorul nu a comis alte acte susceptibile a fi incadrate in alta infractiune, instigarea nu se mai pedepseste;

- daca pana cand s-a desistat, actele indeplinite de instigator constituie alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 2 ani sau mai mica, tratamentul sanctionator al instigarii este cel prevazut de art. 28 Cod penal iar autorul se pedepseste pentru infractiunea comis pana la momentul in care nu s-a mai continuat executarea;

- daca infractiunea la care s-a instigat este pedepsita cu detentiunea pe viata, instigarea se pedepseste cu inchisoare de la 2 ani la 10 ani;

- cand pedeapsa pentru infractiunea la care s-a instigat este mai mare de 2 ani inchisoare si inculpatul s-a desistat ori a impiedicat producerea rezultatului, instigarea se sanctioneaza cu pedeapsa cuprinsa intre minimul special al pedepsei prevazut pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general (15 zile inchisoare sau 1.000.000 lei amenda).

Acelasi art. 29 alin.1 Cod penal reglementeaza si instigarea neurmata de executare. In acest caz, instigarea a reusit, indemnul a condus la luarea hotararii de cel instigat, dar acesta din diferite motive nu a pus-o in executare sau a inceput executarea care insa s-a intrerupt, ramanand in faza tentativei nepedepsita de lege. Deoarece nu exista instigare, deoarece nu s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, instigatorul nu va fi sanctionat ca participant, neexistand participatie penala, ci ca autor al unei infractiuni de sine statatoare in forma consumata de pericol, sanctionata conform art. 29 alin.1 Cod penal¹.

1 - A. Diaconescu, Despre reincidenta dispozitiilor de amnistie si gratiere cu privire la instigarea neurmata de executare, R.R.D. nr. 7/1986, p. 34; T.Suprem, S.penala, dec. nr. 1650/1972, C.D.1972, p. 291-294

COMPLICITATEA

Complicitatea este o alta forma a participatiei penale, care consta in fapta unei persoane care cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la comiterea unei fapte prevazuta de legea penala ori promite inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita.

Conditiile necesare pentru realizarea complicitatii prev. de art. 26 Cod penal, sunt:

a. presupune in primul rand ca autorul sa comita o fapta prevazuta de legea penala indiferent daca aceasta este consumata sau a ramas in forma tentativei pedepsibile¹;

b. complicele trebuie sa actioneze cu forma de vinovatie a intentiei (directa sau indirecta);

c. sa existe o contributie a complicelui la savarsirea infractiunii de catre alta persoana.

Activitatea complicelui poate consta dintr-o inlesnire sau ajutor la savarsirea faptei, cat si din promisiunea tainuirii ulterioare a bunurilor provenite din infractiune sau de favorizare a infractorului.

Inlesnirea inseamna o activitate desfasurata de complice anterior savarsirii infractiunii de autor (procurarea unor mijloace sau instrumente pentru savarsirea infractiunii, procurarea de informatii cu privire la loc, timp, etc.).

Ajutorul dat de complice se refera la activitatile desfasurate de acesta in timpul savarsirii infractiunii de catre autor (oferirea armei pentru a ucide, deschiderea unei usi pentru ca autorul sa poata intra intr-un depozit pentru a sustrage bunuri, etc.).

Promisiunea de tainuire si favorizarea infractorului se realizeaza inainte de comiterea infractiunii sau cel mai tarziu pana in momentul savarsirii ei (de exemplu: promisiunea ca nu va denunta pe autor de catre persoana care avea aceasta obligatie in conformitate cu legea).

Contributia complicelui poate fi materiala sau intelectuala.

Complicitatea se poate clasifica, dupa cum urmeaza:

- dupa natura ajutorului dat: complicitate morala (cand se contribuie la intarirea sau mentinerea hotararii infractionale a autorului, care a fost luata anterior de acesta) si materiala (constand in punerea la dispozitia infractorului a mijloacelor ce vor servi la savarsirea infractiunii sau inlaturarea piedicilor din calea actiunii);

- dupa momentul in care se acorda ajutorul, complicitatea poate fi in legatura cu pregatirea actiunii infractorului (complicitate anterioara) sau in legatura cu exercitarea infractiunii (complicitate concomitenta);

- dupa modul in care se realizeaza contributia complicelui, poate fi nemijlocita imediata (prin intermediul altui participant);

- dupa forma vinovatiei autorului exista complicitate proprie (cand autorul comite fapta cu intentie) si improprie (cand autorul savarseste fapta din culpa sau fara vinovatie).

1 - Trib. Bacau, dec.penala nr. 734/1973, R.R.D. nr. 2/1974, p. 165

Art. 31 din Codul penal prevede o forma a participatiei si anume improprie, deoarece numai instigatorul si complicele actioneaza cu intentie, iar autorul din culpa sau fara vinovatie, pe cand la participatia penala propriu-zisa toti participantii actioneaza cu intentie¹.

Prin reglementarea participatiei improprie s-a inlaturat fictiunea la care s-a recurs in doctrina a "autorului mediat" pentru a face posibila sanctionarea instigatorului are a determinat cu intentie o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie.

Participatia improprie poate avea doua modalitati:

a.     instigarea si complicitatea la savarsirea unei fapte din culpa;

b.     instigarea si complicitatea la savarsirea unei fapte fara vinovatie.

Instigarea si complicitatea cu intentie la o fapta savarsita din culpa de catre autor este prevazuta in art. 31 alin.1 Cod penal si consta in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie la savarsirea din culpa de catre o persoana a unei fapte prevazute de legea penala. In ceea ce priveste latura subiectiva, instigatorul si complicele prevad rezultatul pe care il urmaresc sau accepta producerea lui, pe cand autorul faptei nu prevede rezultatul, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Modalitatea legata de instigarea si complicitatea la o fapta savarsita de autor fara vinovatie este prevazuta de art. 31 alin.2 Cod penal si consta in determinarea, inlesnirea sau ajutarea cu intentie in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care actioneaza fara vinovatie.

Autorul faptei nu va raspunde penal pentru ca ii lipseste vinovatia, in timp ce instigatorul sau complicele vor raspunde pentru instigare sau complicitate la infractiunea savarsita cu intentie².

In ceea ce priveste modalitatea de sanctionare a participantilor, in cuprinsul art. 27 din Codul penal se prevede in mod concret stabilirea pedepsei in caz de participatie raportat la contributia acestora la savarsirea infractiunii.

Coautorii sunt sanctionati cu pedepse stabilite in aceleasi limite prevazute de legea penala, in raport cu contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii si de circumstantele reale si personale retinute pentru fiecare autor in parte.

Avand in vedere disp. art. 27 Cod penal, instigatorul se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, fiind posibil sa fie sanctionat cu o pedeapsa chiar mai mare decat cea pentru autor, iar complicele cu pedeapsa pentru autor, tinand seama de contributia mai redusa a acestuia fata de aceea a autorului la comiterea infractiunii. De aceea este posibil ca uneori pedeapsa ce se aplica complicelui sa fie mai mare decat cea aplicata autorului, daca activitatea complicelui este mai periculoasa.

Potrivit art. 28 alin.1 Cod penal, circumstantele privitoare la persoana participantului nu se rasfrang asupra celorlalti participanti, iar art. 30 Cod penal prevede o cauza de nepedepsire pentru participantul care, in cursul executarii, dar inainte de descoperirea faptei, impiedica consumarea acesteia.

1 - Trib.Jud.Constanta, dec.penala nr. 366/1969, R.R.D. nr. 3/1974, p. 44, T.S, S.penala, dec. nr. 2852/1974, C.D./1974, p. 318

2 - V.Papadopol, Participatia improprie, R.R.D. nr. 3/1971, p. 37

Daca actele savarsite pana in momentul impiedicarii constituie o alta fapta, prevazuta de legea penala, participantul urmeaza sa fie sanctionat pentru aceasta fapta. Pentru a beneficia de aceasta cauza de nepedepsire, impiedicarea trebuie sa fie reala si efectiva (salvarea victimei).

In acest caz, participantul nu se mai pedepseste, conform art. 22 alin.1 Cod penal, iar daca actele efectuate pana la momentul impiedicarii producerii rezultatului constituie alta infractiune, va fi sanctionat ca autor, nu ca participant la infractiunea initiala (art. 30 si art. 22 alin.2 Cod penal).

Impiedicarea producerii rezultatului constituie o circumstanta personala si nu se rasfrange asupra celorlalti participanti care urmeaza sa fie sanctionati pentru fapta ramasa in faza tentativei.

Nota:

Noul Cod penal are urmatoarele prevederi in ceea ce priveste participatia in Capitolul V:

PARTICIPANTII

Art. 37 - Participantii sunt persoanele care contribuie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala in calitate de autori, instigatori sau complici.

AUTOR

Art. 38 (1) - Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala.

(2) - Daca mai multe persoane savarsesc nemijlocit, impreuna, o fapta prevazuta de legea penala, fiecare din ele va fi pedepsita ca autor.

INSTIGATOR

Art. 39 - Instigator este persoana care cu intentie determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

COMPLICE

Art. 40 (1) - Complice este persoana care, cu intentie, ajuta sau inlesneste in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

(2) - Este, de asemenea, complice persoana care promite inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.

PEDEAPSA IN CAZ DE PARTICIPATIE

Art. 41 - Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala, savarsita cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 87.

CIRCUMSTANTE PERSONALE SI REALE

Art. 42 (1) - Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrang asupra celorlalti.

(2) - Circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

IMPIEDICAREA SAVARSIRII FAPTEI

Art. 43 (1) - Participantul nu se pedepseste daca impiedica in cursul executarii, dar inainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia.

(2) - Daca actele savarsite pana in momentul impiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru acea fapta.

PARTICIPATIA IMPROPRIE

Art. 44 (1) - Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.

(2) - Determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta delege pentru acea infractiune.

(3) - Dispozitiile art. 42 si 43 se aplica in mod corespunzator.

Avandu-se in vedere aceste dispozitii ale Codului penal in ceea ce priveste participatia penala, se constata ca instigarea neurmata de executarea, astfel cum a fost prevazuta in prezent (art. 29 Cod penal) a fost inlaturata.

S-au avut in vedere solutiile contradictorii si inechitabile la care s-ar fi putut ajunge pe baza acestor dispozitii (de pilda, raspunderea penala a instigatorului putea depinde dupa cum cel instigat declara ca a fost determinat sau nu; instigatorul care a determinat ulterior pe autor sa nu comita fapta ar fi raspuns penal totusi pentru instigare neurmata de executare). Totodata, s-a tinut seama ca in practica aceste dispozitii nu au fost aproape niciodata aplicate¹.

1 - G.Antoniu, Noul Cod penal si Codul penal anterior. Privire comparativa. Partea Generala, Revista de Drept Penal nr. 4/2004, Bucuresti.