Raspunderea si controlul legalitatii activ aut adtiei publice

RASPUNDEREA SI CONTROLUL LEGALITATII ACTIV AUT ADTIEI PUBLICE

- RASPUNDEREA ADMINISTARATIVA

- CONTROLUL ADMINISTRATIEI PRIN JUSTITIE (CONTENCIOS ADM?)

RASPUNDEREA AUTORITATILOR ADTIEI PUBLICE:

A) FORMELE RASPUNDERII ADMINISTRATIVE

1. Raportul responsabilitate - raspundere: in doctrina se analizeaza in mod traditional numai raspunderea juridica. Adm publica si functionarii au si o responsabilitate sociala ceea ce inseamna raportarea activitatii acestora la niveluri sociale la sarcinile pe care le au si pe care le considera indatoriri. Responsabilitatea este atunci cand ne gandim la obligatii cu caracter moral - sta la baza responsabilitatii sociale.

2. Raspunderea autoritatilor adtiei publice:

politica: art. 109 (1), 113, 114 din Constitutie

juridica: aut adtiei publ au raspunderea juridica atunci cand prin acte ilegale, inactivitate sau tacere ori prin fapte materiale, produc pagube sau daune cetatenilor. Art. 109 (2) (3), rasp Ministerelor L115/99 rep. Oug. 24/2004.

Fundamentele juridice ale org adtiei pub:

teoria echitatii si egalitatii in fata sarcinilor publice (actele adm anulate dau dr la recuperarea pagubei);

teoria riscului (competenta de a judeca apartine instantelor de contencios adm. Conditiile rasp jur - sa existe un act cauzator de prejudiciu / sa existe o paguba / sa existe o legatura de cauzalitate intre act adm si paguba / culpa autoritatii);

teoria relei functionarii (orice abatere de la prevederile sau scopul legii determina reaua functionare a autoritatii adtiei publice, presupune o culpa in urma careia cetateanul este pagubit, paguba ce nu s-ar fi produs daca functionarea autoritatii ar fi fost normala)

3. Raspunderea adm ca forma a raspunderii jur: poate fi utilizata ca ansamblul de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale in cazul infrangerii normelor juridice. Semnifica situatia juridica in care se afla pers care a incalcat norma  juridica.

Rasp jur, constrangerea adm - mas de siguranta, de executare silita, sanctionare, poate fi:

penala - savarsirea unor fapte deosebit de grave dpdv al val ocrotite (infractiuni);

civila - prin fapta savarsita s-a produs prejudicii materiale;

disciplinara - nerespectarea indatoririlor de serv;

administrativa - apar fapte cu pericol social mai redus (abateri administrative)

Formele raspunderii specifice administrative

Rasp adm-disciplinara - ilicitul adm propriu-zis:

conditiile: savarsirea unei abateri disciplinare, da nastere la un raport de raspundere care nu e contravetional. Ca sa existe raspundere disciplinara trebuie sa avem: fapta, intentia si culpa.

sanctiunile (L188/99) si sanctiunile speciale cand abaterea adm are un anume caracter;

procedura: de natura cvazicontencioasa (constatarea faptei, termenul de prescriptie).

subiect activ-pasiv, termeni obiectivi-subiectivi.

Rasp. adm. patrimoniala: art. 52 Constitutie, lg. 554/2004.

In baza L554/2004, angajarea raspunderii patrimoniale se poate face in 3 moduri:

printr-o actiune indreptata numai impotriva autoritatii parate;

printr-o actiune indreptata exclusiv impotriva functionarului public;

printr-o actiune indreptata concomitent impotriva autorit si a fp.

Categ de acte avute in vedere pt rasp adm - patrim sunt de principiu actele tipice sau asimilate. Conditia este ca actul atacat sa fie un act al autorit (art 2 L554/2004).

Raspunderea contraventionala ( OG2/2001 modif L180/2002)

Contraventie - fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, hot a Guv sau, dupa caz, de hot a consiliilor locale.

Trasaturile contraventiei:

fapta savarsita cu vinovatie;

fapta prevazuta de actele normative emine de org competente;

periculozitatea sociala mai redusa decat infractiunea;

fapta poate consta intr-o actiune sau o inactiune;

stabilirea si sanctionarea faptei se face prin acte normative

H

Constrangerea administrativa. Se poate realiza prin mai multe modalitati, in functie de imprejurarile concrete in care sunt aplicate: masuri de siguranta; masuri de executare silita; alte masuri (amenzi, contraventii), sanctiunea administrativa.

Politia administrativa este o forma de interventie pe care o exercita anumite autoritati administrative  si care consta in a impune in vederea asigurarii ordinii publice limitarea libertatilor indivizilor. Interesul comunitar impune ca initiativele particularilor sa nu prejudicieze ordinea si linistea publica, conditie necesara oricarei vieti sociale normale.

Principiul legalitatii activ adm in Franta, Germania si Anglia:

Franta - sist de dr adm este marcat de pr legalitatii; garantia legalitatii activ adm este exercitata de trb administrative si la varf de CS; recursul pt exces de putere este cel mai import mijl procesual pt testarea legalitatii actelor adm.

Germania - pr legalitatii consta in 2 elemente, primatul statului si cerinta unui statut in sensul de a exista o legat emisa de Parl, adtia poate actiona numai daca este autorizata de lege sa o faca; executivul nu are puteri independente in alcatuirea Ord sau reglementarilor; adtia trebuie sa acorde constant atentie dr fundam ceea ce afecteaza interpretarea temeiului autoritatii.

Anglia - impletirea a 2 pr constitutionale fundamentale (suveranitatea P, adtia e supusa dr comun in forma in care este acesta modif de Parl); masura puterii legislative adm depinde in principal de continutul autorizarii; legalitatea conduitei adm este garantata partial prin mijloacele doctrinei "ultra vires"; libertatea de actiune adm este limitata de legea scrisa si de principiile "justitiei naturale".

CONTROLUL ADMINISTRATIEI PRIN JUSTITIE

In orice regim democratic, administratia este supusa legii si judecatorului; ea poate fi constransa sa vina in fata justitiei, fie a judecatorului judiciar, fie a judecatorului administrativ.

Orice cetatean poate cere justitiei sa i se asigure libertatile. Judecatorul se face aparatorul cetateanului impotriva administratiei.

Notiunea, necesitatea si importanta Controlului:

pt a asig conformitatea activitatilor adtiei publ cu exigentele stab de forurile politice, aut adtiei publ au sarcina realiz politicii statului

pt a indruma, orienta si eventual corecta actiunea, in vederea realiz politicii statului

Controlul autoritatilor puterii legiutoare (au sarcina de a realiz politica statului)

Controlul exercitat de opinia publica (satisfacerea nev societatii, a slugii intereselor cet)

Controlul realizat de instantele de judecata (pt ca se exprima in legi, actioneaza pe baza si in executarea legii)

Controlul administrativ (forma cea mai complexa a controlului asupra activ adm pulb, urmarita, cercetata si reglata actiunea dif aut ale sistemului administratiei, actiunea sa fie conforma cu legea).

Elementele controlului:

baza de referinta a controlului -cuprinde acele elemente care trebuie urmarite in cadrul obiectului controlului.

baza de referinta a controlului poate fi ampla sau mai restransa;

poate cuprinde obiectivele pe care trebuie sa le realizeze diferitele autoritatii ale adtiei publice avand un anumit criteriu de apreciere;

cuprinde elementele care se raporteaza la procedeele folosite pentru realizarea obiectivelor propuse;

baza de referinta pot intra elemente care privesc calitatea cu care este insarcinat organul administratiei publice supus controlului.

Obiectul controlului:

activitatea autoritatilor adtiei publice se realizeaza cu ajutorul oamenilor;

cu folosirea mijloacelor materiale si financiare;

prin intrebuintarea unor operatiuni adm si materiale sau a unor acte juridice.

Operatiunile de control

aceste operatiuni urmaresc sa stabileasca conformitatea obiectului controlat cu elem cuprinse in baza de referinta;

rezultatul pozitiv al controlului consta in constatarea realizarii cerintelor din baza de referinta;

operatiunile de control pot fi simple sau complexe dupa elementele din baza de referinta care comporta un grad mai mic sau mai mare de apreciere si de tehnicitate din parte autorului controlului;

operatiunile de control necesita o buna cunoastere a specificului activitatii autoritatilor supuse controlului.

Formele si cerintele controlului:

a) Controlul realizat din interiorul sistemului autoritatilor adm publice = activitatea de autoreglare prin:

1. c intern - se realiz prin titularii functiilor superior ierarhice asupra subordonatilor lor (ca unitate componenta a sistemului aut adm pbl)

- este permanent, cuprinde toata activ si toate compart aut adtiei publice

- se declanseaza din oficiu sau la sesizarea celor interesati prin sesizare sau reclamatie, "recurs gratios"(prezinta importanta jur, este o cond necesara prealabila fol act in CA)

2. c ierarhic     - autorul ctr este un organ ierarhic sup celui fata de care se exercita ctr, in interiorul dif aut ale adm publ, cat si in cadrul subsistemelor si a sistemului aut adtiei publ

- pt exercitarea ctr ierh nu sunt necesare dispozitii exprese ale lgii, sunt necsare doar cand se doreste o limitare a atrib de control

- declansat pe baza unei sesizari, reclamatii, pe baza recursului gratios sau ierarhic (posibilitatea oferita de lege celor vatamati in dr lor prin actele adm, se fol inaintea adresarii instantelor jud cu actiune in CA), promovat de o pers interesata impotriva unui act adm sau din oficiu

- obiectul = toate even pe care le presp activ aut adtiei publ, acte jur pe care le fac aut subordonate sau functia acestora si operatiunile materiale, administrative ale acestora si actele juridice

- se poate desf in timp continuu sau discontinuu (in cadrul ierarhiei interioare, functionarii superior ierarhic ctr activ subordonatilor lor / pe anumite perioade de timp, cu privire la anumite activ practicate de aut ierarhic sup)

- activ de ctr poate fi concomitenta cu activ controlata, anterioara sau posterioara acesteia

- se realiz in mod indiv sau pe echipe (cand se cerceteaza exhaustiv)

3. c prin delegare de autoritate - va fi institutionalizat in masura in care diferite parti componente ale sistemului adtiei publ vor fi org si vor functiona in mod autonom

- legalitatea unor acte jur pe care le fac aut adtiei publ supuse ctr, expres mentionate de lege

- se exercita in cadrul unui termen, aut adtiei publ supuse ctr pot fol actiunea in CA contra organului de tutela.

4. c exercitat prin jurisdictie adm - se exercita prin autoritati care au atrib jurisdictionale si care sunt incluse in sistemul aut adtiei publ

legalitatea unor acte adm expres prev de lege (controlul curtii de conturi).

b) C exercitat de autorit legislative = c activ aut adtiei publ in calit acestora de aut executive prin punerea in aplicare a act jur adoptate de catre Parl, se infaptuieste prin:

- intermediul comisiilor permanente (rapoarte prezentate de catre cond aut centrale ale adtie publ) si temporare (controlul asupra activ aut adtiei publ de stat) ale aut legisl

- intrebarile si interpelarile (c activ adm de stat, deputati senatori le adreseaza cond aut adtiei publ, in cadrul desfas sesiunilor acestor aut)

- rapoarte si informari (prezentate celor 2 cam ale Parl de catre cond aut centrale ale adtiei publ, cu privire la activ pe care au desfasoara).

Forme de protectie a cetat prin dr adm in Franta, Germania, Anglia:

Franta - recursuri contencioase (proceduri judiciare) / recursul adm (reclamatia adm) / recurs prin mediator (interventia prin mediator)

- Curtea Suprema actioneaza ca o Curte de prima si ultima instanta, are rol de Curte de Apel, Curte Suprema

- Conflictele de jurisdictie intre Curtea adm si C ordinare sunt rezolvate de Trib de Conflicte

- Procedurile in fata C adm sunt bazate pe principiul examinarii preliminare pe natura scrisa a procedurii

- Adtia este supusa supravegherii printr-un Mediator, numit de Guv, dar actioneaza independent

Germania - procedura obiectiei, este preliminara extra judiciara

- art.19(4)(1) din L Fundam, garanteaza protectia juridica impotriva incalcarilor comise de aut publice

- 2 trepte de apel - deasupra (Curta adm de prima instanta) / peste (Curtea adm superioara), in plus exista cateva Curti adm

- Curtea Constitutionala Federala asig protectie jur impotriva adtiei in anumite cazuri

- Curtea Constitutionala, chestiuni de dr adm se aduc prin intermediul altor proceduri, si anume, revizia abstracta a legii.

Anglia - aspectul procedural este predominant si caract relatia dintre dr adm pozitiv si cel procedural

- trib ordinare, trib (Curti) 2000 care decid in privinta plangerilor aduse impotriva masurilor adoptate de adtie

- adtia este subiect al supervizarii parlamentare (Comisarul Parlamentar numit de prim-ministru, actioneaza numai cand un caz i-a fost indicat de un membru al Parl, in loc sa fie abordat direct de catre cetateanul interesat).

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV:

1. Conditiile exercitarii actiunii in contencios administrativ:

Totalitatea litigiilor dintre administratia publica si cei administrati, indiferent de natura juridica a litigiilor, constituie contenciosul administrativ.

Conditiile exercitarii actiunii in contenciosul administrativ

a) pt a fi reclamant intr-o actiune in contencios administrativ trebuie ca persoana sa aiba capacitatea de a putea sta in justitie.

b) vatamarea unui drept recunoscut de lege in favoarea reclamantului, persoana fizica sau juridica.

c) vatamarea dreptului sa fie urmarea unui act administrativ sau a refuzului unei autoritati publice de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

d) actul administrativ sa fie susceptibil de executare.

CONDITIILE DE ADMISIBILITATE ALE ACTIUNILOR DE CONTENCIOS Adm:

Prin conditii de admisibilitate se inteleg acele cerinte pe care actiunile intentate, in temeiul actelor normative, trebuie sa le indeplineasca, in prealabil, pentru ca instanta sesizata sa poata proceda la judecarea fondului litigiului.

Ele se pot referi la patru categorii de cerinte:

la conditii referitoare la calitatea reclamantului;

la natura actului administrativ supus judecatii;

la forme si termene;

la absentia unor cauze de neprimire, care ar putea duce de la inceput la respingerea actiunii.

Cercetarea acestor conditii este prealabila judecatii fondului, deoarece judecatorii trebuie sa verifice mai intai daca reclamantul are calitatea de a sta in instanta, daca instanta este competenta de a judeca litigiul si sa se pronunte asupra actului administrativ pus in cauza, daca actiunea este intentata cu respectarea formelor si termenelor cerute de lege, daca legea nu a stabilit cauze de neprimire in anumite cazuri cand actele administrative nu pot fi atacate in justitie si numai dupa aceea sa procedeze la judecarea motivelor pe care reclamantul isi intemeiaza actiunea sa. Cand una din aceste conditii de admisibilitate lipseste, actiunea urmeaza a fi respinsa fara a se mai proceda la judecarea motivelor de fond.

Conditii referitoare la calitatea reclamantului. Aceste conditii se refera: la calitatea reclamantului de a sta in justitie; la dovada vatamarii unui drept al sau.

a) L29/1 990 in alin. 1 al art. 1 stabileste ca au calitatea de a sta in justitie doua categorii de persoane: persoanele fizice si persoanele morale sau juridice, fie ca aceste persoane juridice sunt de drept public sau de drept privat. In notiunea de persoana fizica se cuprind functionarii publici.

b) L29/1990, in acelasi alineat l al art. 1, cere persoanei conditia de a dovedi ca a fost vatamata in drepturile sale recunoscute de lege pentru a se putea adresa instantei judecatoresti competente in scopul anularii, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei ce i-a fost cauzata.

Asfel, dpdv al calitatii reclamantului, conteciosul adm roman este un contencios subiectiv, deoarece reclamantul nu poate sta in instanta decat in masura in care actele si operatiunile administrative ii vatama drepturile lui subiective.

Conditii referitoare la natura actului administrativ

In temeiul art. 1 alin. 1 din L29/1990, actiunile persoanei vatamate in drepturile sale nu se pot indrepta decat impotriva a doua categorii de acte: in contra actelor administrative; in contrarefuzului nejustificat al unei autoritati administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege. In primul caz, actiunea este indreptata in contra unui act pozitiv al administratiei, in al doilea caz actiunea este indreptata in contra abstentiunii sau refuzului administratiei de a rezolva cererea privitoare la un drept, echivalandu-se abstentiunea cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un drept.

Actele administrative sunt acte juridice care emana de la autoritatile administrative. Astfel, criteriul care predomina in caracterizarea actelor administrative nu este criteriul material, ci cel organic,  format, dupa natura organului de la care emana, indiferent de obiectul lor. Drept urmare, sunt excluse din competenta instantelor de contencios administrativ actele cu caracter legislativ, chiar in cazul cand nu ar fi legi, ci acte administrative in forma de lege.

Conditii referitoare la forme si termene.

In primul alineat al art. 5 din L29/1990 se stabileste ca inainte de a cere instantei jurisdictionale competente anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevazut la art. 1 alin. 2, autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la inregistrarea acesteia.

In alin. 2 al art. 5 se dispune ca in cazul in care cel care se considera vatamat nu este satisfacut de solutia data reclamatiei sale, el poate sesiza instanta in termen de 30 de zile de la comunicarea solutiei.

In alia. 3 al art. 5 se prevede ca daca cel care se considera vatamat in dreptul sau s-a adresat cu reclamatie si autoritatii administrative ierahic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, se calculeaza de la comunicarea de catre acea autoritate a solutiei date reclamatiei.

Alineatul 4 al art. 5 statorniceste ca sesizarea instantei se va putea face si in cazul in care autoritatea administrativa emitenta sau autoritatea ierahic superioara nu rezolva reclamatia in termenul prevazut in art. 1.

In alin. 5 al art. 5 se statueaza ca in toate cazurile, introducerea cererii la instanta nu se va putea face mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a caror anulare se cere. Asadar, daca dupa expirarea termenelor mai sus aratate persoanele nu s-au adresat instantelor de contencios administrativ, ele nu sunt decazute definitiv din dreptul lor, care a facut obiectul cererii, ci pot sa reitereze cererea dupa procedura stabilita in art. 5 al L29/1990, dar nu mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se cere.

Absentia unor cauze de neprimire.

Chiar daca actiunile intentate in temeiul L29/1990 intrunesc toate cele trei categorii de conditii enumerate, totusi ele pot fi respinse de la inceput, fara sa se procedeze la judecarea fondului litigiului, fie si actual este legal sau ilegal, fie ca vatama vreun dr recunoscut de lege reclamantului, atunci cand se poate opune reclamantului anumite cauze de reprimire stabilite de art. 2 al aceleiasi legi. Aceste cauze de reprimire pot fi de doua categorii: a) cauze de neprimire rezultand din natura actului; b) cauze de neprimire rezultand din existenta unui recurs paralel.

Cauze de neprimire rezultand din natura actului.

Cu toate ca in Statul de drept, in activitatea sa Administratia se conformeaza principiului legalitatii, totusi unele categorii de acte administrative sunt sustrase oricarui control judecatoresc. Astfel, in temeiul art. 2 lit.a din L29/1990 nu pot fi atacate in justitie, actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Presedintele Romaniei si Guvern; actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului; actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a Statului, precum si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale, la care Romania este parte; masurile urgente luate de organele puterii executive, pentru evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor de paduri, epidemiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate.

In ce priveste actele administrative ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului in jurisprudenta noastra din perioada interbelica s-a constatat ca ataturi de organele parlamentare exista o serie de birouri si servicii administrative compuse din functionari de cariera si care infaptuiesc o activitate administrativa fara legatura cu exercitiul functiunii parlamentare. Inalta Curte de Casatie a considerat ca actele emise de Presedintii corpurilor legiuitoare in calitatea lor de sefi ai acestor servicii pot fi acte administrative supuse controlului judecatoresc, deoarece in aceasta calitate ei indeplinesc insarcinari de organe adm propriu-zise.

B. Cauze de neprimire rezultand din existenta unui recurs paralel.

Actiunile introduse la instantele de contencios administrativ, prevazute de Legea din 1990, mai pot fi declarate neadmisibile, pentru motivul ca reclamantul are la dispozitie un recurs paralel, si anume, o alta cale de atac, de natura judecatoreasca prin care poate obtine o satisfactie echivalenta.

Teoria recursului paralel nu are drept efect de a sustrage anumite elemente administrative oricarui control judecatoresc, ci de a tagadui instantelor de contencios administrativ, investite cu o competenta generala in aceasta materie, competenta de a judeca anumite acte, pentru atacarea carora legile speciale au instituit jurisdictiuni pe cai de atac speciale.

Astfel, L29/1990 in art. 2 lit.c dispune ca nu pot fi atacate in justitie actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea carora se prevede, prin lege speciala, o alta procedura juridiciara.

Este necesar sa fie intrunite mai multe conditii pentru ca actiunea intentata la instantele de contencios administrativ sa poata fi declarata ca neadmisibila opunindu-se reclamantul din  cauza de neprimire rezultand din existenta unui recurs paralel.

Actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc potrivit legii contenciosului administrativ

a) actele ce privesc raporturile dintre Parlament sau Presedintele Romaniei si Guvern; actele administrative de autoritate si actele de gestiune ale autoritatilor de conducere din cadrul Parlamentului; actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului, precum si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale la care Romania este parte; masurile urgente luate de autoritatile puterii executive pentru evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate;

b) actele de comandament cu caracter militar;

c) actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea carora se prevede, prin lege speciala, o alta procedura judiciara;

d) actele de gestiune savarsite de stat in calitate de persoana juridica si pentru administrarea patrimoniului sau;

e) actele administrative adoptate in exercitarea atributiilor de control ierarhic;

Actele administrative de autoritate si actele de gestiune

Considerandu-se, in mod eronat, ca Statul are o dubla personalitate juridica, si anume: o personalitate de drept public in temeiul careia el poate fi titular de drepturi de putere publica si o personalitate de drept privat, care-i da folosinta drepturilor patrimoniale, asemanatoare in personalitatea pe care o au persoanele fizice in doctrina s-au definit actele emise de Stat in exercitiul calitatii sale de putere publica, acte de autoritate. Ele constau in declaratiuni de vointa ce alcatuiesc acte juridice cu caracter unilateral si executoriu, emanand de la autoritatile administrative ale Statului si emise in scopul functionarii serviciilor publice. Actele de gestiune au fost definite ca acte juridice cu caracter contractual sau facute pentru valorificarea unor drepturi contractuale, emise de Stat in calitate de persoana juridica si pentru administrarea patrimoniului sau.

Aceasta distinctie dintre actete de autoritate si actele de gestiune, adoptata si de L29 este eronata deoarece in realitate Statul este o unica persoana juridica, politica si teritoriala. Or, din esenta conceptului de personalitate juridica politico-teritoriala a Statutui, rezulta ca Statul constituie o singura persoana juridica, fiind aceeasi atunci cand contracteaza cu un particular sau cand emite acte administrative. Intr-adevar, Statul are o singura si indivizibila personalitate juridica politico-teritoriala si poate incheia toate categoriile de acte juridice, de drept public, de drept privat, etc.

Procedura actiunii in control judecatoresc, particularitatii privind controlul jurisdictional al actului administrativ:

Inainte de a se adresa instantei judecatoresti competente, reclamantul are obligatia de a folosi recursul administrativ gratios prin care solicita autoritatii administrative care a emis actul administrativ prin care s-a incalcat dreptul reclamantului referitor la un drept recunoscut de lege, sau care a refuzat expres sau tacit pretentia reclamantului sa revina asupra atitudinii si sa-i recunoasca pretinsul drept.

Termenul in care se exercita acest recurs administrativ este de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ sau a refuzului expres, ori in cazul tacerii administrative termenul curge de la expirarea termenului in care autoritatea avea obligatia sa rezolve cererea.

Exista posibilitatea folosirii si a recursului ierarhic administrativ la autoritatea superior ierarhica celei emitente a actului administrativ.

In cazul in care reclamantul a optat si pentru acest recurs administrativ (cel ierarhic), el are obligatia sa astepte raspunsul autoritatii administrative sesizate timp de 30 de zile dupa care va putea introduce actiunea in contencios administrativ, la instanta competenta.

Recursul ierarhic nu este obligatoriu a fi folosit, spre deosebire de recursul gratios care este obligatoriu si care constituie o conditie prealabila introducerii actiunii in contencios administrativ la instanta.

Rezultatul actiunii directe in contenciosul administrativ poate duce la desfiintarea totala sau partiala a actului administrativ contestat, la obligarea paratului de a satisface pretentia reclamantului si la despagubirea acestuia.

Declararea ilegalitatii actului administrativ pe calea incidentului in proces.

Exceptia de ilegalitate o poate invoca orice parte implicata in proces, precum si din oficiu de catre instanta de judecata.

Principiile contenciosului administrativ

In statul de drept existenta contenciosului administrativ este conditionata de aplicarea a doua principii: principiul respectarii drepturilor legal dobandite si principiul obligativitatii Statului de a asigura executarea hotararilor judecatoresti.

Este necesar ca persoana sa fie sigura ca raporturile juridice, incheiate in mod legal , in cadrul ordinii de drept existente, sunt intangibile. Atat activitatea fiintei umane, cat si aceea a Administratiei se caracterizeaza prin posibilitatea de a scruta viitorul in estimarile efectuate. Prevederea este garantata  numai daca persoanele si Administratia au siguranta in durabilitatea raporturilor juridice pe care si-au intemeiat si orientat activitatile.

Notiunea contenciosul administrativ:

Administratia Statului are sarcina de a asigura aplicarea legilor, de a edicta acte normative in scopul executarii legilor, de a asigura functionarea seviciilor publice, de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative, ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora, mentinerea ordinii publice. Daca uneori, in indeplinirea acestor sarcini, Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie, o contestatie juridica, rezolvata in mod contencios de catre organele componente.

Ramurile contenciosului administrativ:

S-a considerat contenciosul administrativ ca fiind alcatuit din patru ramuri: contenciosul de plina jurisdictie, de anulare, de interpretare si de represiune. Aceasta diviziune devenita clasica datorita jurisprudentei Consiliului de Stat din Franta a fost adoptata in multe din statele europene, desi ea nu corespunde, in totalitate sistemului consacrat acestor state.

Exista un contencios obiectiv atunci cand situatia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios subiectiv atunci cand se pune in cauza existenta si intinderea unor drepturi subiective ale reclamantului.

In contenciosul de anulare, instanta judecatoreasca pronunta anularea actului administrativ ilegal , daca constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate.

Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instanta si uneori cu alta procedura, instanta judecand, in fond, atat dpdv al dreptului, cat si al faptelor.

In contenciosul de plina jurisdictie, competenta judecatorilor este mai mare si decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune si alte masuri, precum: recunoasteri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri si chiar eventual modificarea unui act administrativ.

Aceasta competenta mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemati sa solutioneze o problema de drept subiectiv, si cand in constatarea facuta, se recunoaste reclamantului existenta unui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv dpdv al constatarii, este, in general, si un contencios de plina jurisdictie dpdv al deciziei.