|
|
|
Starea economico-sociala a Romaniei la mijlocul secolului XIX
Precizari metodologice
Pentru intelegerea importantei acestei parti introductive vor fi urmarite categoriile de premise fundamentale pentru transformarile ce aveau sa aiba loc, reflectate de indicatori macroeconomici. Nivelul exprimat de acesti indicatori pentru anul 1860 va fi comparat cu cel din alte momente istorice (1914, 1938, 1989, 2000 etc.):
1. Indicatori demo-economici: populatia totala (aprox. 4 mil. loc. in Vechiul Regat in anul 1860), structura populatiei pe medii (urban - cca. 10-12% / rural - cca. 88-90%), structura populatiei dupa ocupatie (agricultura - peste 80%, industrie - cca. 6%, comert, transporturi etc.).
Foarte important:
Pe parcursul insusirii materiei, indicatorii nu vor fi memorati ca atare, ci corelati sincronic (cu ceilalti indicatori economici si sociali din acelasi moment istoric), respectiv diacronic (in evolutia lor in timp). Corelatia diacronica (in dinamica) presupune un efort de "cautare", de identificare a valorilor indicatorilor la celelalte momente istorice - de ex., populatia Romaniei "mici" (a Vechiului Regat), care era de aproximativ 4 mil. locuitori in anul 1860 se dubleaza aproximativ pana in 1916 devenind aproape 8 milioane loc. (cca. 7,7 milioane), pentru ca, dupa Unire, populatia Romaniei Mari sa ajunga la aproape 16 milioane loc (dublandu-se din nou), iar in anul 1940 la 20 milioane loc.
2. Indicatori geo-economici: suprafata totala a teritoriului (un nou exemplu va fi edificator pentru urmarirea evolutiei: pana in anul 1914, suprafata Romaniei a oscilat intre 123000 km2 si 131000 km2, pentru ca dupa Unirea din anul 1918 sa ajunga la 295000 km2), structura teritoriului dupa destinatia terenurilor (arabil, livezi, pasuni, fanete, paduri, alte suprafete), structura teritoriului dupa categorii de proprietate (pana in 5 ha, intre 5-10 ha, intre 5-50 ha, intre 50-100 ha etc.).
3. Indicatori ce reflecta nivelul de dezvoltare a ramurilor economiei nationale: P.I.B., productia industriala, forta motrice, productia agricola etc.
Indicatorii macroeconomici sunt esentiali pentru realizarea comparatiilor intre diferitele entitati economice (state nationale, imperii, confederatii, etc.). Iata cateva exemple de comparare a stadiului economiei romanesti cu nivelul atins in economiile occidentale si ale altor tari.
Populatia ocupata in industria - de toate formele producatoare pentru piata - reprezenta, in Anglia - 49%, Franta - 30%, Prusia - 29%, Austria - 13%, Rusia - 6,3%, Turcia - 5%, Romania - 6%.
In privinta industriei mecanizate, tarile vestice ale continentului erau si mai avansate; economia Angliei utiliza o forta motrice (era vorba de utilizarea motoarelor cu abur) de 2580 mii/c.p.; Franta - 383 mii/c.p.; Austria - 58 mii/c.p. iar Romania cca 400 c.p. In medie, pe continent, forta motrice de 1 c.p. revenea la 49 locuitori; dar in Anglia, la 11,2 locuitori, in Franta, la 95, in Prusia, la 131, in Austria, la 618, in Spania, la 632 locuitori iar in Romania, 1 c.p. forta motrice mecanizata revenea la cca 10.000 locuitori.
Productia industriala pe locuitor, in Anglia, se ridica la 570 fr., in Franta, la 517 fr., in Prusia, la 166 fr., in Austria, 86 fr., in Polonia, la 69 fr., in Rusia, la 38 fr., in Romania si alte tari agrare din sud-estul Europei, intre 25-35 fr.
In agricultura, ramura de baza a productiei materiale, in Romania se obtineau randamente la ha de 2-3 ori mai mici in comparatie cu productia medie la ha a statelor occidentale. In schimb, tara noastra avea o densitate insemnata de vite mari la unitatea de suprafata; pe 1 mila2, Anglia poseda 2527 vite, Franta, 1398, Romania, 1318 vite, inaintea Italiei, cu 1285 vite pe mila patrata, a Austriei, cu 1218 vite, Serbiei, cu 750 vite, Greciei, cu 230 vite etc.
Avand in vedere criteriile (indicatorii) nivelului de dezvoltare mentionate apare evident caracterul inapoiat al economiei romanesti la mijlocul secolului al XIX.
Cauzele inapoierii economice a Romaniei.
|
Cand putem vorbi de "inapoiere" economica? O zona / tara / regiune poate fi considerata "inapoiata" comparativ cu alta, in conditiile incadrarii lor in aceeasi clasa de criterii si caracteristici ale evolutiei sociale, economice si politice. |
|
Este evolutia institutiilor si societatii romanesti incadrabila in aceeasi clasa de criterii cu zona Europei Occidentale? Din aceasta perspectiva mai putem vorbi de inapoierea economiei romanesti sau mai degraba despre "ritm istoric propriu?" |
Printre cauzele slabei dezvoltari a Romaniei comparativ cu nivelul atins de tarile occidentale la mijlocul secolului al XIX-lea sunt de retinut: semiizolarea spatiului sud-est european de fluxurile economice ale Occidentului, razboaiele dese purtate pe teritoriul tarii mai cu seama in secolul al XVIII-lea, formarea mentalitatii de tip fanariotic, balcanic etc.
Fanariotismul si balcanismul desemneaza in general o societate corupta, slab structurata institutional, prezentand lungi perioade de instabilitate si discontinuitate institutionala. Jaful permanent din administratie, fiscalitatea excesiva, discretionara si haotica, venalitatea (cumpararea pe bani grei a) domniei si a dregatoriilor (functiilor), pe langa cele patru serii de razboaie ruso-austro-turce au afectat in mod grav spiritul de acumulare si economisire, increderea in munca cinstita, in institutii in general si in elita politica in special. Oportunismul, servilismul (atitudinea obsecvioasa) conjugat cu siretenia (viclenia, "desteptaciunea" sau "smecheria"), conjuncturismul ("sa te descurci in orice imprejurare"), indoiala de sacrificiu (la ce sa ma omor? ca doar n-oi mosteni Pamantul!"), supravietuirea ca valoare suprema, repulsia fata de orice rigoare, neseriozitatea ("ce sa facem? facem si noi haz de necaz!"), superficialitatea laolalta cu iresponsabilitatea ("las-o ca merge si-asa!"), compromisurile de tot soiul, neincrederea in valorile morale domina mentalitatile si comportamentele in secolul al XVIII-lea, pecum si in prima jumatate a secolului al XIX-lea in Tarile Romane.
|
Mentalitatea (psihologia) unei colectivitati (a unui popor) este rezultatul: - actiunii unor determinante in plan istoric (mod de organizare pe plan intern, rezistenta in fata tentativelor de inglobare si dizolvare, raportul dintre conservarea valorilor autohtone si flexibilitate in acceptarea unor valori straine - respectiv relatia dintre xenofobie si xenofilie), cat si al - unui presupus atavism, insusiri primare ale psihologiei colective (daca admitem ca ele au existat!). |
Ce se intelege prin "mentalitate de tip fanariotic, balcanic"? Putem considera ca aceasta mentalitate a fost depasita istoric sau a devenit fondul psihologiei poporului roman?
