|
|
|
1. Introducere
Piata monetara, reprezinta piata monedei cenrtale, a monedei controlata direct de catre Banca centrala, constituind placa turnanta a reglarii lichiditatii din economie.
Sub cele doua forme, interna si externa (valutara), piata monetara tranzactioneaza indeosebi fluxurile de moneda dintre banci, in cadrul pietei interbancare, asigurand totodata schimburile dintre monede, conversia monetara, prin care deteremina cursurile valutare, in ansamblu influentand formarea preturilor activelor financiare, a ratelor dobanzii in economie.
2. Obiectivul capitolului
Explicitarea rolului, structurii si functionarii pietei monetare, a instrumentele utilizate de catre Banca centrala pe piata monetara pentru realizarea obiectivelor de politica monetara.
3. Concepte cheie
Piata interbancara, piata monetara, piata monetara deschisa, piata valutara, rata directoare a dobanzii.
4. Rezumatul capitolului
Piata monetara in sens larg, cuprinzậnd si piata valutara, reprezinta piata lichiditatii monetare pe care sunt tranzactionati banii.
Piata monetara este o piata a capitalurirlor pe termen scurt si foarte scurt, constituita, de regula, in cadrul sistemului bancar, fiind o piata a monedei centrale, adica a biletelor de banca, a numerarului, in general, si a disponibilitatilor in cont create de Banca de emisiune.
In cadrul acestei piete monetare, in sens restrans, interrna, se delimiteaza doua componente:
piata interbancara, rezervata bancilor care-si procura lichiditati, fie de la institutii similare, fie de la Banca Centrala prin operatiuni de virament;
piata deschisa, a titlurilor pe termen scurt, negociabile, accesibila si agentilor economici puternici, alaturi de banci, institutii financiare si Trezoreria Publica.
Piata monetara cuprinde doua categorii de tranzactii:
o directe intre banci si brokeri, care vậnd si cumpara instrumente ale clientilor;
o prin intermediul unor dealeri, care desfasoara tranzactii in nume propriu.
Pietele monetare se confrunta cu trei categorii de riscuri:
riscul de piata, determinat de modificarea in timp a ratelor si cursurilor si contracarat prin operatiuni de arbitraj;
riscul de reglementare, generat de nesimultaneitatea spatiala a operatiunilor, ceea ce implica reglementarea datei valutei;
riscul de credit, generat de neplata datoriilor angajate sau de nelivrarea valutei.
Aceste instrumente sunt mai lichide (scadente de la cateva zile la un an) si mai putin riscante, decat instrumentele pietei de capital, insa cu randamente reduse, fiind detinute, de regula, de catre bancii si alte institutii de depozit, principalele instrumente fiind:
bonuri de tezaur, emise de catre stat, prin intermediul bancilor, al Bancii centrale, fiind putin riscante;
bilete la ordin negociabile, emise de catre banci, corporatii, companii financiare pentru a obtine finantare pe termen scurt, ca substitute ale imprumuturilor directe, putand fi cu discont sau cu cupon(venit).
certificate de depozit, creante emise de catre banci, la constituirea unui depozit la termen, de regula nenegociabile, tranzactionabile pe piata secundara.
eurovalute sau eurodolari, sunt depozite constituite de catre un nerezident, la banci dintr-o tara, exprimate in moneda acestei tari, practica extinzandu-se si la titlurile devaloare.
aranjamente de rascumparare, sunt contracte de vanzare a unui activ financiar, vanzatorul urmand sa-l rascumpere la o data viitoare si cu un pret mai mare, in acest fel vanzatorul imprumutandu-se la cumparator.
imprumuturi interbancare, acordate reciproc de catre banci, pentru acoperirea nevoilor curente de lichiditate, rata dobanzii constituind baza pentru alte instrumente.
acepte bancare, reprezinta cambii(efecte de comert), trasa sau acceptata de catre o banca, fiind tranzactionate pe piata secunara.
imprumuturi la Banca centrala, realizate de catre banci, din depozitele constituite de catre acestea la aceasta banca, rata dobanzii fiind indicator al politicii monetere.
Aceasta piata este piata monedei centrale, pe care institutiile de credit isi plaseaza excedentele sau isi acopera nevoile de lichiditati.
Dupa compensarea ofertei si cererii de moneda intre institutiile financiare, de regula, bancare, excedentul sau nevoia reziduala de moneda face obiectul interventiilor Bancii Centrale, prin fluxuri de moneda centrala generate prin reglementarea rezervelor minime obligatorii.
Bancile pot fi indatorate individual fata de Banca Centrala, sau ansamblul sistemului bancar poate fi imprumutat de catre Banca Centrala, care este obligata sa furnizeze moneda centrala, necesara echilibrarii cererii cu oferta.
Operatorii pe piata interbancara intervin continuu pe aceasta piata, direct sau indirect, principalii operatori fiind bancile de trezorerie, casele de rescont, agentiile pietei interbancare. Reglarea tranzactiilor se efectueaza, de regula, prin miscarile de fonduri in conturile pe care institutiile de credit le au deschise la Banca Centrala.
Datoriile pe aceasta piata se acopera prin fluxuri de moneda, utilizandu-se urmatoarele instrumente: bilete la ordin negociabile, bonurile de trezorerie, certificatele interbancare platite in avans sau la scadenta, creante asupra economiei, depozite pe piata monetara, accepte bancare, efecte de comert. Anumite datorii se acopera in absenta instrumentelor, prin operatiuni in alb, transferul monedei centrale neimplicand remiterea titlului.
Instrumentele pot fi deci negociabile sau nenegociabile, purtatoare sau nepurtatoare de cupon, de baza sau derivative (futures, forward, options).
Tehnicile de transfer utilizate sunt urmatoarele: operatiunile in alb (amintite deja); cumparari si vanzari ferme de instrumente contra moneda; cedarea temporara (pensiunea) a instrumentelor contra moneda virata in cont; vanzari de titluri cu rascumpararea ulterioara a titlului etc.
Duratele operatiunilor interbancare variaza de la 24 ore la cativa ani, operatiunile cu preaviz neavand o scadenta precisa, operatiunea putand fi denuntata de una dintre parti.
Ratele dobanzii se stabilesc in mod liber, conform cererii si ofertei, sau prin fixing, sub forma ratei de referinta. Oricum, rata pe piata interbancara reprezinta o rata de referinta, ca o rata medie ponderata a operatiunilor, calculata de Banca Centrala. In cazul activelor pe termen lung sunt publicate rate medii interbancare oferite pentru moneda nationala, valute si euro, pe baza datelor furnizate de catre un esantion de banci.
Interventiile Bancii Centrale pentru a furniza sau absorbi moneda centrala prin piata interbancara se realizeata prin doua moduri:
o rescontarea sau refinantarea cu rata fixa a dobanzii;
o operatiuni pe piata deschisa sau licitatii cu rata variabila a dobanzii, sub forma cumpararilor, vanzarilor, preluarilor sau plasarilor devizelor, valorilor mobiliare, bonurilor de trezorerie etc. Aceste interventii reprezinta instrumente de politica monetara.
Aceasta piata este destinata titlurirlor financiare pe termen scurt, negociind bonuri institutionalizate adresate tuturor agentilor economici, nu numai celor financiari, formand un segment distinct al pietei monetare, relaxandu-se finantarea bancara pe termen scurt. Instrumentele utilizate sunt certificatele de depozit, bonurile institutiilor si societatilor financiare, biletele de trezorerie, emise de catre intreprinderi, bonurile de trezorerie ale statului.
Piata biletelor de trezorerie (hartiilor comerciale) influenteaza rata celorlalte segmente ale pietei monetare, prin interventiile Bancii Centrale(periodice sau punctuale) pe aceasta piata, constituind instrumente de politica monetara, de diversificare si extindere a agregatelor monetare, consolidand potentialul monetar si financiar al sistemului bancar.
Pe aceasta piata se convertesc reciproc monedele nationale, la o anumita data de schimb, numita data valutei, formậndu-se cursurile valutare. Cursul de svchimb este influentat de ratele relative ale dobậnzii, de paritatea piuterii de cumparare, de soldul contului curent, de rata inflatiei, de oferta si cererea de capital.
Piata valutara functioneaza ca o piata interbancara pe care se comercializeaza valute, de valori mari, la un curs convenit si la o anumita data de livrare. Ea este o piata fara cotare (OTC), a tranzactiilor directe intre partile contractante.
Tranzactiile valutare sunt derulate prin dealeri pe pietele spot, pe pietele la termen, pe piata monetara, pe piata derivatelor.
Instrumentele de pe piata valutara vizeaza tranzactiile cu valute dar si produsele derivate (aranjamente sintetice, futures si options pe valute, swap pe valute).
Instituirea dupa 1989 a pietei monetare in Romania a presupus lichidarea monopolului de stat asupra bancilor, reasezarea raporturilor dintre banca de emisiune si celelalte banci, reconstructia bancilor comerciale autentice, revitalizarea titlurilor cambiale etc.
Debilitatea instrumentelor pe piata monetarta, certificatele de depozit ale statului inca ineficiente ca plasamente a mentinut piata monetara romaneasca pana in anul 2000 intr-o zona a marginalizarii, nereprezentativitatii functionalitatii sistemului bancar. In aces sens piata monetara a implicat un proces constant de refinantare a bancilor comerciale de catre Banca Centrala: credit structural, credit de licitatie, credit special, credit lombard(overdraft). Dobanzile practicate de catre Banca centrala au dovedit, in conditiile unui sistem bancar fragil, excesiv de pozitiva in anumite perioade, depasind cu mult rata inflatiei. Variatia nivelelor ratelor dobanzii a fost expresia instabilitatii economiei, a lipsei de sensibilitate a agentilor economici de stat la terapia instrumentelor valorice.
Dependenta sistemului bancar de resursele BNR, refinantarea bancilor de catre BNR in conditiile gradului redus de monetizare a economiei, a facut ca operatiunile de creditare interbanca sa aiba pondere mica pe piata monetara romaneasca. Treptat BNR a intervenit pe piata monetara si indirect, prin operatiuni de vanzare-cumparare de titluri, influentand volumul creditelor si nivelul ratelor dobanzii.
Caracteristicile pietei monetare dupa 2002 sunt:
v dominarea pietei de titlurile de stat, indeosebi pe termen scurt;
v comprimarea volumului tranzactiilor interbancare(in termeni reali) datorita excedentului de lichiditati ale bancilor;
v instabilitatea ratelor dobanzilor;
v nedezvoltarea si nediversificarea instrumentelor pe piata monetara.
Formarea pietei monetare presupune finalizarea privatizarii bancilor comerciale, intarirea concurentei, dezvoltarea retelei bancare, cresterea numarului de banci, diversificarea institutiilor financiare, si indeosebi, asigurarea conditiilor reglementarilor institutionale si functionale pentru ca economia romaneasca sa accepte piata autentica ca singura modalitate de evolutie.
5. Concluzii
Piata monetara tranzactioneaza sume mari de moneda, operatorii pe piata fiind in special bancile, Banca centrala regland functionarea pietei, in cadrul pietei tranzactionandu-se moneda centrala, numerarul si rezervele bancare, prin transferul de moneda pe cele trei segmente ale pietei: interbancara, deschisa si valutara.
Operatiile pe piata monetara utilizeaza o diversitate de instrumente, unele dintre acestea fiind tranzactionate la burse, insa majoritatea sunt tranzactionate OTC, over-the-counter, fara cotare, instrumentele putand fi, pe de o parte, titluri de valoare, negociabile sau nu, cu cupon sau cu discount, precum depozite, certificate de depozit, bonuri de tezaur, accepte bancare, eurovalute etc, iar pe de alta parte, produse derivate (forward, futures, options, swaps) pe rate ale dobinzii.
6. Subiecte model pentru pregatire
a. caracterizare si functionare.
b. instrumentele pietei monetare.
c. piata interbancara si piata monetara deschisa.
d. piata valutara.
7. Teste de autoevaluare
1. In care dintre urmatoarele limite de scadente se regasesc, de regula instrumentele pietele monetere: o saptamana - un an; o noapte - un an; un an - trei ani; o saptamana - o luna?
2. Daca ratele dobanzii pe piata euro sunt majorate, care va fi cel mai probabil efect asupra cursului euro: va creste; va descreste; fara efect ?
3. Care dintre urmatoarele categorii de variabile monetare pot fi controlate direct de catre Banca centrala: rata scontului; lichiditatea sistemului bancar; cursurile valutare, ratele dobanzii?
4. Care dintre urmatoarele instrumente de piata monetara nu sunt negociabile: efectele de comert; certificatele de depozit; depozitele monetare; biletele de trezorerie?
5. Precizati care este principalul avantaj al unui certificat de depozit comparativ cu alte instrumente de pe piata monetara.
6. Swap-ul valutar se caracterizeaza prin: este o tranzactie futures; vanzarea si cumpararea valutelor sunt simultane; datele valutei sunt diferite. Precizati care caracteristica nu este corecta.
