Serviciile, nivelul de trai si calitatea vietii

SERVICIILE, NIVELUL DE TRAI SI CALITATEA VIETII

CONTINUT

1. Serviciile si nivelul de trai al populatiei

2 Serviciile, stilul de viata si calitatea vietii

REZUMAT: Nivelul de trai si calitatea vietii sunt doua concepte strict legate de persoana fiecaruia dintre noi, care actualmente capata un loc si o importanta aparte. Fiecare om constientizeaza aceste doua aspecte prin incercarea fireasca de a raspunde la o intrebare poate banala, dar expresiva in acest context: "pe ce scara a societatii ma situez?" "cu ce clasa sociala ma identific?". Asa cum se cunoaste, in general, din experienta tarilor dezvoltate din punct de vedere economic, serviciile au un rol major in ridicarea nivelului de trai si a calitatii vietii, fapt ce incepe sa se contureze si in societatea romaneasca cu toate ca apare o discrepanta prapastioasa intre pretul serviciilor si posibilitatea romanilor de a le cumpara.

1. Serviciile si nivelul de trai al populatiei

Avand un pronuntat caracter sintetic, conceptul de nivel de trai este de o mare complexitate, deoarece sufera influenta unei multitudini de factori economico-sociali.

Prin nivelul de trai sunt exprimate conditiile de viata ale populatiei, gradul de dezvoltare culturala, a invatamantului, a ocrotirii sanatatii, a deservirii populatiei cu diferite servicii necesare unei vietii civilizate, etc.

Cerintele dezvoltarii societatii contemporane impun asigurarea unui nivel de trai corespunzator, acest fapt avand la baza urmatoarele aspecte:

gradul de dezvoltare economica;

volumul si evolutia produsului intern realizat si caracterul politicii de repartitie a acestuia;

politica prin care se asigura venitul populatiei pentru consum;

veniturile necesare acoperirii cheltuielilor publice pentru invatamant, sanatate, cultura, ordine publica, pentru construirea si modernizarea infrastructurii societatii.

Toate aceste elemente au o pondere insemnata in asigurarea unui nivel de trai dorit si pentru sporirea acestuia in concordanta cu actualele conditii specifice unei societati moderne.

Complexitatea categoriei economice "nivelul de trai" este data si de cuantificarea acesteia in dorinta cunoasterii si analizei detaliate. Astfel exprimarea nivel de trai nu poate fi realizata cu ajutorului unui singur indicator ci printr-o suita de indicatori care prin conlucrare reciproca sa poata prezenta in modul cel mai concludent situatia existenta. Atat in literatura de specialitate interna cat si in cea internationala, sistemul de indicatori care stau la baza analizei nivelului de trai se poate impartii in:

indicatori generali si anume: PIB sau produsul national pe locuitor, avutia nationala. Acesti indicatorii nu sunt cei care creeaza cea mai buna imagine asupra nivelului de trai al populatiei insa, ajuta intr-o mica masura la cuantificare;

indicatori ce caracterizeaza direct nivelul de trai al populatiei, precum: marimea si evolutia consumului total pe locuitor, pe categorii de populatie, pe familii, etc., indicatorii veniturilor si ai puterii de cumparare, ai gradului de ocupare a populatiei si ai folosirii timpului liber, indicatorii calitatii mediului inconjurator, etc.

indicatorii efectelor nivelului de trai ai populatiei precum: rata mortalitatii, durata medie a vietii, vitalitatea populatiei, gradul de saracie, gradul de instruire, etc.

Cei mai multi specialisti in domeniul pun semnul egalitatii intre conceptul de "nivel de trai" si cel de "calitatea vietii". Nu subscriem acestei idei, considerand ca relatia dintre aceste doua concepte este un de parte la intreg, in sensul ca pe langa indicatorii ce exprima nivelul de trai, calitatea vietii trebuie exprimata prin indicatori specifici, altii decat cei prezentati anterior.

Aceasta departajare fiind realizata incercam in continuare sa prezentam in ce proportie influenteaza serviciile nivelul de trai.

Serviciile sunt implicate profund in toate aceste aspecte, consumul de servicii al populatiei fiind un element important al calitatii vietii.

Astfel, inca din secolul al XIX-lea, statisticianul Engel observa: cu cat veniturile familiilor erau mai ridicate, cu atat partea cheltuielilor pentru marfuri alimentare era mai mica, iar partea serviciilor, considerate cheltuieli accesorii, in consumul total al familiilor creste.

Intr-adevar, analiza coeficientilor bugetari, adica a partii relative a cheltuielilor pentru bunuri si servicii in consumul familiilor arata tendinta de crestere a ponderii cheltuielilor pentru servicii, in tarile dezvoltate cu economie de piata.

Astfel, in cazul tarilor puternic industrializate, partea serviciilor in consumul final privat se situeaza intre 1/3 si 1/2, cu o usoara tendinta de majorare. Pentru tarile est-europene, ponderea serviciilor este mult mai modesta (circa 15-20%) explicabila prin nivelul mai scazut de dezvoltare, prin deosebirile de preturi sau de obiceiuri de consum, dar si prin neconcordante de ordin metodologic.

Pentru analiza nivelului de trai in Romania si a implicatiei serviciilor vom incepe prin prezentarea unor date referitoare in primul rand la veniturile populatiei, dupa care de o importanta concludenta ramane structura cheltuielilor totale de consum ale gospodariilor, in ultimii ani.

Aprecierea veniturilor familiei

Tabel nr. 1

Sursa: www.inccv.ro

Din datele redate in tabelul de mai sus, se desprinde ideea ca discrepanta dintre familiile multumite la nivel maxim de veniturile realizate si cele cu venituri foarte mici este una foarte mare, de ordinul a 2 la 10 in 1990 si de 1 la 16 in 2006. Veniturile considerate a oferii conditii proaste primeaza in ultimii ani ai analizei, iar veniturile considerate bune cunosc o crestere dupa 1998, lenta dar totusi imbucuratoare.

Se poate spune, ca in prezent, populatia din Romania, traieste intr-o tara relativ saraca, cu un grad relativ ridicate de modernizare. Problema majora cu care se confrunta populatia se refera la dezavantajele unei modernizari relative in pripa, cu resurse minime si in absenta unei conceptii superioare de dezvoltare durabila, dat fiind faptul ca multe solutii si politici moderne, considerate teoretic valide, de structurare si de organizare a vietii social-economice din Romania au fost aplicate, vreme de decenii, in conditiile unei penurii cronice de resurse economice.

Din analizele efectuate de specialistii Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, s-a ajuns la concluzia ca largi segmente ale populatiei din Romania traiesc astazi intr-un context de viata modern si au aspiratii de tip modern, desi locuiesc preponderent in asezari umane cu un deficit ridicat de urbanizare si realizeaza venituri relativ scazute.

Asistam astazi la fenomenul numit "precarizarea situatiei populatiei majoritare din Romania", fenomen aparut ca urmare a deteriorarii echilibrului dintre resurse/venituri disponibile si cerintele obiective ale consolidarii/ mentinerii statutului de integrare sociala in cadrul comunitatii europene.

Este cunoscut faptul ca, in orice societate de tip modern, mare parte a

>tematici

salariatilor, reusesc ca prin intermediul veniturilor realizate sa se mentina in cel mai bun caz pe intervalul angajarii in munca, deasupra pragului de saracie relativa, si cu atat mai mult, deasupra celui de saracie absoluta. Cu toate acestea in tara noastra aceasta ipoteza nu este valabila. Ceea ce s-a petrecut in anii tranzitiei referitor la acest aspect poate fi rezumat la: reducerea numarului de salariati la aproape jumatate ce a dus la scaderea simtitoare a contributiei veniturilor de tip salarial in bugetul gospodariilor fata de anul 1990 cu toate ca ponderea cea mai importanta in totalul veniturilor populatiei ramane cea a veniturilor salariale; salariatii au sustinut prin taxe si impozite platite circa 70% din bugetul de stat; nivelul mediu real al salariilor este in continuare unul relativ scazut; existenta in aceasta perioada a unor bugete de austeritate succesive care au sustinut protectia sociala prin programe minimale.

In perioada de tranzitie, sesizam astfel fragilizarea echilibrului intre nevoi si resurse ce pot fi mobilizate in sensul asigurarii unui trai decent, fapt ce se datoreaza in cea mai mare masura procesului continuu de precarizare a conditiilor de viata ale populatiei majoritare din acesti ani.

Din comparatiile realizate de catre ICCV intre diversele tipuri de venituri familiale si respectiv cu nivelul minim decent se desprind urmatoarele:

incepand cu anul 1990, un salariu mediu pe economie plus alocatiile cuvenite la doi copii, nu mai acopereau cerintele unui trai decent pentru o familie de patru persoane, iar incepand cu anul 1991 familia care dispunea de aceste venituri nu mai putea acoperii nici macar cerintele minimului de subzistenta;

exista o disproportie sistemica intre nivelul general al preturilor bunurilor si serviciilor de consum si nivelul veniturilor populatiei salariale. Punem accent aici pe cresterea costului energiei termice si electrice, ce au dus la numeroase situatii de saracie extrema si excluziune sociala.

In anul 2006, aprecierea veniturile familiilor intr-un sondaj de opinie a ICCV prezenta urmatoarea structura:

Figura nr.1. Aprecierea veniturilor populatiei din Romania in anul 2006

Sursa: Prof. Dr. Ioan Marginean (coord.)- CALITATEA VIETII IN ROMANIA 1990 - 2006, ICCV - Decembrie 2006, www.iccv.ro

Se poate observa ca daca doar 1% din populatie aprecia ca foarte bune veniturile obtinute si 15% bune, marea majoritate a populatiei considera ca aceste venituri sunt satisfacatoare in proportie de 33%, proaste pentru 34% si foarte proaste pentru aproape 16% din populatia Romaniei.

De asemenea, estimarea veniturile totale ale familiilor din Romania in anul 2006, in raport cu necesitatile se prezenta astfel:

              Figura nr.2. Estimarea veniturilor totale ale populatiei din Romania in anul 2006

Sursa: Prof. Dr. Ioan Marginean (coord.)- CALITATEA VIETII IN ROMANIA 1990 - 2006, ICCV - Decembrie 2006, www.iccv.ro

Aceste doua diagrame vin sa demonstreze inca odata ca nivelul de trai al populatiei tarii noastre desi cosmetizata intr-un anume grad, este unul nu foarte multumitor, in conditiile in care doar 0,8% isi permit tot ce trebuie fara eforturi majore, iar 39,6% au venituri pentru strictul necesar iar 33,4% nu au suficient nici macar la limita subzistentei, a decentei. Tot ca o edificare a acestui fapt prezentam o scala bogat-sarac, care arata astfel:

Scala bogat-sarac in Romania in perioada 1994-2006

Tabel nr. 2

www.iccv.ro

Ceea ce se desprinde din aceste date, este ca majoritatea populatiei Romaniei, in proportie de peste 50% se situeaza pe treapta 5 si 4, fapt ce demonstreaza ca populatia este inca intr-un stadiu avansat de saracie. Multumitor este insa faptul, in 2006 aceasta pondere scade, scade de asemenea si numarul celor situati pe treptele inferioare si cresc cei de pe nivelele 6 si 7. Pe nivele 9 si 10 nu exista insa nici o persoana, fapt care nu credem ca ar releva in cea mai mare masura realitate. Exista oameni foarte bogati in Romania, insa explicatia inexistentei lor aici este ori neicluderea in acest sondaj, ori nemultumirea lor raportat la averea pe care o detin.

Ca o trecere spre analiza cheltuielilor de consum ale populatiei Romaniei, consideram interesant de prezentat raportul venituri / cheltuieli ale gospodariilor in anii 1999 si 2006:

Figura nr.3. Raportul venituri/cheltuieli ale gospodariilor in anii 1999 si 2006

Sursa: Prof. Dr. Ioan Marginean (coord.)- CALITATEA VIETII IN ROMANIA 1990 - 2006, ICCV - Decembrie 2006, www.iccv.ro

Se regasesc aici aspecte dureroase pentru nivelul de trai al populatiei din Romania si anume: peste 75% din populatie nu au reusit sa economiseasca nimic si nici nu au apelat la imprumuturi in bani, circa 12% au beneficiat de unele economii realizate anterior, 7,3 % au economisit bani si 2,6%-5% au achizitionat bunuri de folosinta indelungata cu ajutorul creditelor. Aceste aspecte negative pot fi oarecum minimizate de scaderile inregistrate in 2006 fata de 1999 a celor care nu au economisit si cei care nu au avut la dispozitie unele economii si de cresterile celor ce au economisit bani(de la 6,5% la 7,3%) si au imprumutat bani pentru diverse achizitii (de la 2,6% la 5,1%).

In anii tranzitiei, in cadrul modelului de consum statistic mediu romanesc s-au manifestat urmatoarele tendinte[1] principale:

a avut loc un curent amplu de polarizare a consumului la toate capitolele, cu accente speciale in sfera consumului de servicii si de bunuri nealimentare; in acest context, fenomenele de excludere de la consum s-au exprimat pe scara larga, vizand accesul la bunuri si servicii de baza in structurarea unor modele de tip modern;

dezechilibrul alimentar cronic al populatiei majoritare s-a accentuat, afectand in special familiile cu copii in ingrijire;

in cadrul cheltuielilor de consum totale, a crescut presiunea cheltuielilor cu caracter obligatoriu (pentru intretinerea locuintei si alte servicii), ceea ce a contribuit masiv la deteriorarea structurilor consumului alimentar; pe acest fond au fost initiate o seama de micro strategii de supravietuire, valorificand productia agro-alimentara a propriei gospodarii;

comparativ cu realitatile existente in acest domeniu, in alte tari central si est europene, ca efect al unor factori conjugati, ponderea cheltuielilor pentru bauturi alcoolice, tigari si narcotice a devenit deosebit de ridicata in toate cheltuielile de consum.

In ultimii trei ani, situatia cheltuielilor totale ale gospodariilor se prezinta ca in tabelul urmator:

Cheltuielile totale ale gospodariilor

Tabel nr. 3

Sursa: www.insse.ro * date previzionate

C

Pe ansamblu, cheltuielile au cunoscut o dinamica crescatoare, insa pe sectiuni situatia nu este identica. Se constata o sporire a cheltuielilor banesti ale populatiei paralel cu o scadere a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii. In cadrul cheltuielilor banesti, cele mai numeroase sunt cele dedicate cumpararii de alimente si bauturi, insa dupa anul 1997 aceasta pondere s-a diminuat, acest fapt avand ca motiv nu saturarea nevoilor alimentare ale populatiei si nici scaderea preturilor produselor alimentare, ci cresterea presiunii economice exercitate de celelalte capitole ale consumului, mai precis cheltuielile de intretinere a locuintei, cheltuielile pentru plata serviciilor de transport, etc.

Dinamica cheltuielilor de consum reale aferente ultimilor ani, arata ca, in fapt, populatia din Romania a cheltuit mai intens pentru servicii si produse nealimentare, decat pentru alimente, acesta fiind un efect indus de prioritatea trebuintelor de consum corelate cu evolutia preturilor in sectoarele de servicii si produse nealimentare.

Ramanand in sfera produselor alimentare, un indicator deosebit de important pentru aprecierea nivelului de trai in Romania este consumul alimentar mediu zilnic[2] pe persoana care in anul 2002 a fost de 2476 calorii si 79 gr. protide. Aceasta valoare in viziunea actuala a FAO reprezinta pragul de supravietuire.

Structura cheltuielilor banesti de consum ale gospodariilor

Tabelul nr. 4.- % -

Sursa: www.insse.ro

Pentru o imagine mai clara asupra cheltuielilor de consum am prezentat in tabelul de mai sus si structura acestora pe categorii de populatie. Ceea ce se deduce la o simpla privire este faptul ca pentru toate categoriile (salariati, agricultori, someri, pensionari) scad cheltuielile pentru produsele alimentare si cresc simtitor cele pentru nealimentare si mai ales pentru servicii. Cei care renunta cel mai usor la produsele alimentare sunt salariatii asa cum am mai prezentat anterior, urmati de pensionari, lideri in consumul de astfel de produse fiind somerii si agricultorii. Aceeasi situatie o intalnim si in cazul consumului de produse nealimentare si plata serviciilor. De remarcat este faptul ca serviciile au cunoscut o crestere mult superioara, cu peste 6% in anul 2006 fata de anul 1999.

Cele mai mari ponderi in cadrul cheltuielilor nealimentare au fost inregistrate la imbracaminte si incaltaminte (in medie 24,5%) urmate de mijloacele auto-moto si alte mijloace de transport, carburanti, lubrifianti si alte produse de intretinere (in medie 15,5%). O proportie destul de insemnata a resurselor cheltuite pentru marfurile nealimentare a fost alocata cumpararii de tigari, tutun, articole si accesorii pentru fumat (cca. 13% ceea ce reprezinta aproape 50% din cheltuielile pentru imbracaminte). Se poate spune ca nivelul de instruire a capului familiei influenteaza modelele de consum prin intermediul cuantumului veniturilor dar si prin specificul de ordin cultural si educational manifestat in comportamentul de consum. In ultimii trei ani, raportul dintre cheltuielile nealimentare ale gospodariilor al caror cap de gospodarie are pregatire superioara si cele ale celor cu instruire primara era de 4/1[3].

O alta tendinta in consumul populatiei din Romania se refera la cheltuielile relativ mai scazute pe care populatia le efectueaza in scopul achizitionarii echipamentului menajer, in conditiile in care inzestrarea locuintelor prezinta o medie dintre cele mai scazute din Europa. Decalajele mari de inzestrare a populatiei cu bunuri de folosinta indelungata apar nu numai comparativ cu nivelul international ci si intre mediile de rezidenta din tara noastra.

In Romania, in 2006 cel mai prezent bun de folosinta indelungata este aragazul, urmat de frigider, televizor, radio, CD player, iar cel mai rar intalnite raman calculatoarele si video, fapt deloc imbucurator in noua era a comunicatiilor realizate prin intermediul computerului. Daca facem o departajare intre populatia din mediul urban si cea din mediul rural se poate spune ca se detaseaza net in cazul majoritatii bunurilor posesorii din mediul urban, existand insa si exceptii in ceea ce privesc urmatoarele bunuri: radio, video si biciclete.

Tabelul nr.4.9 ne prezinta mai expresiv cele relatate mai sus:

Inzestrarea gospodariilor din Romania cu bunuri de folosinta indelungata pe medii in anul 2006

Tabelul nr. 5

- numar mediu la 100 de gospodarii

Sursa: Coordonate ale nivelului de trai in Romania. Veniturile si consumul populatiei in anul 2006, INS, 2004, p.224

Cheltuielile pentru plata serviciilor constituie un indicator sintetic de baza pentru evaluarea nivelului de trai, aceasta fiind influentate de numerosi factori printre care enumeram: puterea de cumparare a veniturilor banesti, diversitatea ofertei de servicii, ponderea sectorului social/sector de piata in cadrul ofertei de servicii, conditiile de rezistenta, si nu in ultimul rand, obiceiurile de consum ale populatiei.

Societatea romaneasca a cunoscut un iminent proces de modernizare sl urbanizare, fapt ce a determinat diferentierea neta a trebuintelor de servicii ale populatiei, principalii factori de diferentiere provenind din nivelul veniturilor disponibile dupa satisfacerea nevoilor primare, specificul rezidentei si tipul locuintei, gradul de ocupare a timpului de munca, lungimea distantei dintre domiciliu si locul de munca si nu in ultimul rand, natura ofertei de servicii de pe piata, vis-a-vis de obiceiurile de consum ale populatiei.

In perioada tranzitiei Romaniei la economia de piata, serviciile au avut o evolutie corelata cu celelalte categorii mari ale consumului. Totusi asistam la declansarea unui proces de schimbare a ierarhiei trebuintelor de consum ale populatiei majoritare, datorita conjuncturii economice si sociale, relativ noua in tara noastra care apare datorita: schimbarii raporturilor dintre preturi, inflatia galopanta, schimbarea obiceiurilor dar si a oportunitatii de consum in sfera bunurilor si serviciilor sociale si de piata, precum si de necesitatea mentinerii unui nivel de integrare sociala cel putin acceptabil, pentru populatia cu venituri sub medie.

Astfel, unele trebuinte, altadata secundare - precum achitarea cheltuielilor de intretinere si repararea locuintei, servicii de telefonie, cheltuieli de transport in comun, abonamente radio-tv, cheltuieli de educatie si cele privind serviciile de sanatate, au depasit acest stadiu, devenind de prim ordin, uneori chiar mai importante decat nevoile alimentare de baza. Statistic vorbind, cheltuielile pentru grupele de servicii enumerate mai sus sunt asimilate cu efectuarea unor plati obligatorii, determinate de situatia locativa, de conditiile de locuit, de nevoile de deplasare, de starea de sanatate etc.

Ponderea cheltuielilor pentru plata serviciilor s-a mentinut la un nivel scazut per total gospodarie, ca urmare a cuantumului relativ diminuat al veniturilor reale ale populatiei. Aceste ponderi au atins valori ceva mai ridicate (peste 20%) incepand din anul 2001, dar nu ca urmare a cresterii nivelului real al veniturilor populatiei, ci din cresterea accentuata a tarifelor la serviciile considerate de stricta necesitate pentru orice model de consum modern. Pentru edificarea celor spuse anterior prezentam nivelul si structura cheltuielilor pentru servicii dupa statutul ocupational al capului gospodariei, in anul 2006:

Nivelul si structura cheltuielilor pentru servicii dupa statutul ocupational al capului gospodariei, in anul 2006

Tabel nr. 6

Sursa: INS, 2004, p.72

Asa cum rezulta din valorile relative ale cheltuielilor pentru servicii, in ierarhia trebuintelor, pe primul loc se situeaza, pentru toate categoriile de consumatori, serviciile legate de locuinta, urmate de serviciile de telefonie. Volumul si ierarhia cheltuielilor populatiei pentru servicii sunt net disociate de mediul de rezidenta, fapt vizibil si in cadrul analizei pe ocupatii a cheltuielilor pentru servicii. Se observa ca salariatii aloca cele mai ridicate sume pentru achitarea serviciilor legate de locuinta si a celor de telefonie, in timp ce agricultorii aloca cele mai mari sume pentru achitarea serviciilor legate de locuinta si serviciile de transport.

De asemenea, gradul de instruire al capului de gospodariei, constituie un criteriu de diferentiere a cheltuielilor medii lunare pentru plata serviciilor. In gospodariile conduse de persoane cu studii superioare, in anul 2006, aceste cheltuieli au fost de 6,7 ori mai mari decat in gospodariile in care capul gospodariei are studii primare.

Analiza pe decile a cheltuielilor pentru plata serviciilor releva cel mai bine corelatia dintre marimea cheltuielilor pentru plata serviciilor si venituri. Raportul intre cheltuielile medii lunare pe o gospodarie din decila zece si decila I a fost de 9,5/1. Decalajele cele mai mari s-au manifestat la acele servicii pentru care accesul s-a solicitat in functie de marimea veniturilor, dar si in functie de existenta unor infrastructuri specifice. De exemplu, raportul intre cheltuielile medii lunare pentru serviciile legate de locuinta ce revin pe o gospodarie de D 10 si D 1 a fost de 8,2/1 iar in cazul serviciilor pentru apa, canalizare, salubritate si servicii comunale, acest raport a fost de 17,4/1[4].

Cheltuielile pentru serviciile de transport se diferentiaza mai putin, decat celelalte categorii de cheltuieli daca luam in analiza tipul gospodariei. Cel mai mult au cheltuit pentru transport gospodariile de salariati, iar cel mai putin cele de agricultori intr-un raport de 3/1. Tinand cont de faptul ca numarul calatorilor a scazut in intervalul 1989-1999 si prezinta o usoara crestere in ultimii ani, putem spune ca asistam la o scadere masiva a mobilitatii spatiale a populatiei, care partial poate fi explicata prin cresterea continua a costurilor serviciilor de transport.

Astazi, serviciile telefonice detin locul doi ca volum si pondere in totalul cheltuielilor, pentru aproape toate categoriile de populatie, dar in special pentru patroni si salariati

Daca analizam cheltuielile realizate pentru serviciile de educatie, observam ca ponderea lor in totalul cheltuielilor nu este foarte ridicate, dat fiind faptul ca aceste servicii sunt oferite inca o mare parte cu titlu gratuit. Patronii ofera cel mai mult acestor servicii, comparativ cu celelalte categorii de populatie, 6,3%, urmati de salariati, la polul opus situandu-se agricultorii si pensionarii cu 1,8%.

Se poate concluziona ca nivelul de trai al populatiei din Romania este unul inca destul de scazut fata de tarile dezvoltate din punct de vedere economic, fapt ce se repercuteaza si in nivelul de dezvoltare a serviciilor si mai ales a celor moderne.

2 Serviciile, stilul de viata si calitatea vietii

Stilurile de viata ajuta la studierea si intelegerea societatii pana la nivelul unor segmente de populatie cu implicatii si sugestii pentru politicile sociale. Pentru unii autori clasele sociale sunt exprimate prin stiluri de viata, averea, educatia si ocupatia fiind insuficiente pentru identificarea claselor. Stilurile de viata permit explicarea evolutiei unei societati si analize comparative cu alte tipuri de societati. Stilurile de viata implica o dimensiune valorica care exprima tipul de modernitate al societatii respective, locul specificului national si relatia cu ceea ce unii cercetatorii numesc 'Stilul de viata la nivel global'. Stilul de viata da in final o anumita calitate a vietii, este una din sursele acesteia.

Stilul de viata reprezinta un concept deosebit de popular in stiintele sociale. Utilizarea sa extrem de frecventa l-a facut sa fie supus unor tendinte de extindere permanenta a continutului, termenul dobandind o multitudine de valente care nu fac altceva decat sa ii confere o anumita ambiguitate. Folosirea frecventa ca sinonim pentru concepte inrudite (subcultura/cultura, mod de viata, status grup, clasa sociala) cu care uneori stilul de viata este confundat, contribuie la relativa sa neclaritate.

Intr-o definitie mai larga, general acceptata, Robert Stebbins afirma ca stilului de viata, este un "set distinctiv de paternuri de comportament impartasite, care este organizat in jurul unui set coerent de interese sau conditii sociale, sau amandoua, care este justificat si explicat printr-un set de valori, atitudini si orientari si care, in anumite conditii, devine baza pentru o identitate sociala comuna a celor care il impartasesc".

Stilurile de viata se pot grupa in mai multe categorii si anume:

stilurile de viata clasice, caz in care statusul socio‑economic este considerat ca determinantul principal al diferentierii stilurilor de viata, acest tip putandu-se subdivide in aste trei tipuri largi: stilul de viata dominat de proprietate, stilul de viata dominat de ocupatie si stilul de viata dominat de venit sau saracie;

stilul de viata alternativ "apare intr-o societate in masura in care membrii societatii inceteaza sa fie de acord cu valoarea de schimb pe pietele de marfuri si prestigiu sau recunosc alte surse independente ale valorii"

Proliferarea stilurilor de viata in ultimii 50 de ani, aparitia unor categorii speciale cum ar fi cele dominate de ocupatii puternic acaparatoare (care constrang in mod imediat, direct, si implica intreaga familie, timpul liber si paternurile de consum) deschid noi domenii de preocupare pentru politicile sociale. In societatile postmoderne, chestiunea stilului de viata este una centrala, acceptarea stilurilor de viata alternative manifestandu-se ca principiul organizator al vietii sociale.

O alta grupare a stilurilor de viata se poate realiza in functie de tarile in care se manifesta, frecvente fiind referirile la stilul de viata american, luat de foarte multe ori ca exemplu demn de urmat, stilul de viata japonez, stilul de viata englez sau francez.

Intre stilul de viata si calitatea vietii exista multiple legaturi. Intr-un studiu realizat de Institutul National al Calitatii Vietii, elementele componente

>tematici

necesare pentru exprimarea calitatii vietii populatiei din Romania sunt:

a. Conditiile de viata care cuprind date si informatii referitoare la urmatoarele aspecte:

1. Locuinta

2. Aprecierea veniturilor familiei

3. Estimarea veniturilor familiei in raport cu necesitatile

4.     Raportul venituri/cheltuieli ale gospodariei in luna anterioara culegerii datelor

5. Asigurarea apei potabile

6. Conditiile de viata comparativ cu un an in urma

7.     Economii ca fonduri de siguranta pentru viitor (acasa sau in banci)

8.     Scala bogat -sarac

9. Proprietati /coproprietati

10. Posesia de bunuri de folosinta indelungata

Masuri pentru imbunatatirea conditiilor de viata

b. Mediul social ce poate influenta calitatea vietii prin :

1. Relatiile cu vecinii

2. Accesibilitatea formelor de invatamant

3. Asistenta medicala

4. Posibilitatile de afirmare in viata

5. Respectarea drepturilor personale

6. Informatia primita prin mass-media

7. Schimbarile din societatea romaneasca de dupa 1989

c. Temeri ale populatiei

d. Mediul politic analizat din prisma a trei aspecte:

1. Satisfactia fata de viata politica din tara
2. Conducerea tarii
3. Activitatea primariei

e. Viata profesionala redata de:

1.     Conditiile de munca

2. Posibilitatile de obtinere a unui loc de munca

3. Satisfactia fata de locul de munca

f. Viata personala care este extreme de complexa si poate fi exprimata prin:

1. Starea de sanatate

2. Relatiile din familie

3. Securitatea personala (siguranta vecinatatii)

4. Satisfactia fata de realizarile din viata

5. Satisfactia fata de viata de zi cu zi

Dupa cum se observa, in urma acestei simple insiruiri a elementelor ce compun calitatea vietii se poate observa ca este un concept foarte vast, mult mai cuprinzator decat nivelul de trai care se poate exprima cel mai bine prin veniturile si cheltuielile populatiei. Apar aici aspecte subiective care nu pot fi cercetate decat prin intermediul unor investigatii directe, mai precis prin sondaje pe esantioane reprezentative la nivel national.

Calitatea vietii este un concept complex, care vizeaza atat latura materiala a vietii oamenilor cat si cea spirituala, calitatea relatiilor umane, precum si perceperea subiectiva a tuturor acestor elemente de catre individ.

Calitatea vietii este greu de exprimat printr-un singur indicator sintetic, de aceea se folosesc mai multi indicatori partiali. Cunoscutul economist de origine romana Lionel Stoleru, recomanda regruparea diferitilor indici in trei categorii: economici; socio-demografici si ecologici.

Pentru o mai buna imagine a calitatii vietii in Romania vom prezenta aspectele cele mai relevante.

Referitor la locuinta, una din dimensiunile majore ale calitatii vietii se poate spune ca predomina valorile pozitive iar marea majoritate a gospodariilor din care provin subiectii detin locuinta in proprietate (94% in 1999). Lipsa locuintei constituie o problema majora in cazul familiilor tinere.

In anul 2006, situatia locuintei, transpusa la nivelul populatiei din Romania era cea din diagrama de mai jos:

Figura nr. 6. Aprecierea locuintei in Romania in 2006

Sursa: www.iccv.ro

Cu toate ca fata de anii anteriori situatia locuintei este una usor imbunatatita, suntem inca departe de a spune ca locuinta este un punct forte al calitatii vietii in Romania.

Un loc aparte in studierea calitatii vietii il are modul de asigurare al apei potabile in localitate si in locuinta. Pentru acest aspect prezentam tabelul urmator care face parte componenta din studiul realizat de catre INCCV. Se poate spune ca ponderea cea mai importanta o detin cei care considera ca asigurarea apei potabile este satisfacatoare si buna, ponderi care prin scaderea lor din ultimii ani ai analizei contribuie la cresterea numarului cetatenilor cu o parere foarte proasta si proasta si intr-o mai mica masura a celor foarte multumiti

Aprecieri cu privire la asigurarea apei potabile in Romania

Tabelul nr. 6

Sursa: www.iccv.ro

Un alt aspect ce isi aduce contributia la nivelul calitatii vietii in Romania este cel referitor la cum sunt apreciate relatiile cu vecinii ca o componenta importanta a vietii personale. In anul 2006, dintr-un sondaj realizat de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, relatiile cu vecinii se regaseau pe o scala a satisfactiilor in urmatoarea repartitie: foarte buna 17,6%, buna 67,6%, satisfacatoare 11%, proaste si foarte proaste aproape 3%. Acest indicator prezinta cea mai buna evolutie si contributie la ridicarea calitatii vietii, dar cert este faptul ca nu acesta este cel mai importat aspect al acesteia. Grafic aceasta situatie este prezentata in continuare.

Figura nr. 7. Situatia relatiilor cu vecinii in Romania in anul 2006

Nu lipsite de importanta sunt si aspectele legate de posibilitatile de afirmare in viata si respectarea drepturilor omului. Pentru prezentarea acestora redam datele din tabelele de mai jos:

Evolutia posibilitatilor de afirmare in viata in Romania in perioada 1990-2006

Tabelul nr.12

Sursa: www.icccv.ro

C

Situatia nu este una dintre cele mai imbucuratoare atata timp cat posibilitatile de afirmare in viata in 2006 sunt foarte ridicate doar pentru 1% din populatie, ridicate pentru 12% si 25% satisfacatoare cu toate ca sunt mai ridicate decat in anii imediat anteriori, atata timp cat fata de anul 1990 acestea sunt net inferioare (3% foarte ridicate, 25% ridicata si 42 % satisfacatoare). Pentru celelalte aprecieri (scazute si foarte scazute) ponderea este foarte mare de 56% in 2006 fata de 39% in 1990. In acest indicator calitatea vietii are un punct slab si totodata ingrijorator.

Pe aceiasi linie negativista se inscrie si respectarea drepturilor personale care cunoaste o scadere mai putin importanta vis-a-vis de 1990, insa pe scala aprecierilor primeaza populatia a carei respectare a drepturilor este satisfacatoare (42%) si cei cu o satisfactie scazuta (25%). Cu o parere foarte buna se inscriu 1% din populatia Romaniei anului 2006 si cei cu o parere foarte rea 7%. Aceste aspecte sunt cu atat mai delicate cu cat populatia constientizeaza intr-un grad mai ridicat care sunt drepturile personale si cum pot sa le obtina.

Aprecierea respectarii drepturilor personale in Romania

Tabel.nr. 13

Sursa: www.icccv.ro

Tot ca un drept personal este privita si calitatea si rapiditatea cu care sunt primite informatiile prin intermediul mijloacele de comunicare (presa, radio, TV). In anul 2006, situatia este redat in figura de mai jos:

Figura nr.8. Estimarea informatiilor primite prin mass-media

Deci, in anul 2006, 57,7% din populatia Romaniei considerau rapiditatea si calitatea informatiilor primite prin mass-media ca fiind bune, 7,6% foarte bune si 24,4% satisfacatoare. La polul opus se situau 7,5% cu o parere proasta si foarte proasta.

Referitor la cum apreciaza populatia accesibilitatea la formele de invatamant, privit ca un serviciu de o deosebita importanta, prezentam diagrama urmatoare, ce reda date din anul 2006:

             

Figura nr.9. Accesibilitatea la formele de invatamant in Romania in anul 2006

Se observa o imbunatatire a acestui tip de serviciu, in sensul ca peste 63% din populatia chestionata apreciaza ca accesibilitatea la invatamantul este ridicata si satisfacatoare.

In cazul serviciilor de sanatate, cea mai mare pondere in total cheltuieli, este detinuta de catre pensionari (4,1%), urmati de patroni (2,7%) si agricultori. Cel mai putin apeleaza la astfel de servicii salariatii. Aprecierea gradului de satisfactie cu privire la asistenta medicala primita in anul 2006, arata astfel:

             

Figura nr. 4.10.. Situatia serviciilor de sanatate in Romania

Astfel, se observa ca doar 5,8% din populatia Romaniei apreciaza ca serviciile medicale au fost de cea mai buna calitate, la polul opus situandu-se peste 13% care considera serviciile medicale de o calitate indoielnica. Marea majoritate a populatiei are o parere buna (47,7%) si satisfacatoare (29,5%) despre serviciile medicale.

Cea mai mica pondere in consumul populatiei o detin serviciile turistice in cadrul carora, contrar asteptarilor, detin primatul lucratorii pe cont propriu in activitatile neagricole cu 4,5% din totalul cheltuielilor pentru servicii, urmat de patroni cu 3,5%, agricultori si salariati. In cazul somerilor acest tip de servicii sunt aproape inexistente.

Consideram de o deosebita relevanta, in ce priveste calitatea vietii in Romania ultimilor ani, si alte date dintr-un studiu realizate de Institutul de cercetare a calitatii vietii pe esantioane reprezentative la nivel national, stratificat-probabiliste, multistadiale, cuprinzand populatia de peste 18 ani. Criteriile de stratificare au inclus provincia istorica, mediul rezidential rural/urban, marimea localitatii (orase mici, mijlocii, mari).

Pe de o parte, datele prezentate sunt o functie a conditiilor obiective de viata iar pe de alta parte ele depind in mod direct de asteptarile, preferintele, valorile, nevoile, motivatiile, starile sufletesti ale oamenilor. Astfel, la conditii asemanatoare oamenii se pot raporta in mod diferit in functie de aspiratiile pe are le au. Rezultatele de cercetare contureaza prin agregare o imagine coerenta asupra conditiilor de viata ale grupurilor si comunitatilor umane si asupra societatii ca intreg.

Din analiza informatiei cuprinsa in lucrare se desprinde concluzia potrivit careia avem de-a face cu un nivel mai degraba modest al calitatii vietii populatiei Romaniei[5], cu putine elemente de suport si cu multe zone critice mai ales in domeniul conditiilor materiale de viata. De-a lungul timpului se inregistreaza valori relativ stabile ale unui anumit indicator, cu o tendinta sesizabila, totusi, de deteriorare a nivelului perceput de catre populatie pentru intervalul 1991-1999 si o usoara revenire in anul 2006, fara ca acest an sa se constituie intr-un varf al seriei de date.

Conditiile de munca reprezinta un capitol de o deosebita insemnatate pentru reprezentarea calitatii vietii populatiei din Romania, aspect ce este redat in tabelul de mai jos:

Situatia conditiilor de munca in Romania in perioada 1990-2006

Tabel nr.13

Sursa: www.iccv.ro

Se observa o imbunatatire a acestor conditii, insa nu la un nivel spectaculos care sa asigure sporirea calitatii vietii intr-un mod vizibil.

Ramanand in sfera conditiilor de munca, aprecierea posibilitatile de obtinere a unui loc de munca pe masura intereselor si a capacitatii in anul 2006 are urmatoarea structura :

Figura nr. Aprecierea posibilitatilor de obtinere a unui loc de munca

Nemultumirea fata de aspectele legate de locurile de munca dorite sunt extrem de vizibile, in sensul ca doar 0,4% le considera foarte ridicate si 6% ridicate, comparativ cu cei peste 70% care apreciaza ca sansele de a ocupa un loc de munca ce ar putea corespunde intereselor si pregatirii lor sunt scazute si foarte scazute.

Asteptarile oamenilor imbunatatirea conditiilor de viata in Romania se indreapta, in primul rand, catre cresterea ofertei de locuri de munca si venituri la nivelul unui trai decent. Pe langa aceste cai considerate prioritare, pentru sporirea calitatii vietii mai enumeram: buna organizare si administrare, scaderea preturilor si impozitelor, cresterea competentei clasei politice, aplicarea in cele mai bune conditii a reformei economice si eliminarea coruptiei. Aceste cai au urmatoarele ponderi:

Figura 12. Cai de sporire a calitatii vietii in Romania

C

In ceea ce priveste mediul social principalele elemente de suport sunt relatiile de vecinatate. De asemenea, se poate spune ca posibilitatile de afirmare in viata se deterioreaza dupa 1993 iar in 2006 situatia se amelioreaza la extremele pozitiva si negativa. Evaluarea calitatii informatiei din mass-media este favorabila incepand cu anul 1994, si se remarca nivelul deosebit de modest al evaluarii gradului de respectare a drepturilor personale, ca si cel al schimbarilor de dupa 1989. Temerile populatiei aduc in atentie probleme sociale importante, mai ales cele referitoare la preturi si impozite, urmate de criminalitate, somaj si conflicte sociale. Satisfactia fata de viata politica si evaluarea conducerii tarii raman in zona deficitara, dar in 2006 valorile exprima o stare mai buna decat in anii imediat anteriori pentru care exista date. Activitatea primariilor este evaluata mai favorabil incepand cu 1996, anul 2006 aducand o imbunatatire a aprecierilor populatiei in comparatie cu anul 1999. Elementul principal de suport al vietii individului este dat de familie (83-91% din valori sunt favorabile), iar nivelul satisfactiei fata de viata de zi cu zi se reface in anul 2006, comparativ cu perioada 1992-1993, dupa ce a inregistrat scaderi in 1991, 1994, 1997 -1999. Totodata bilantul realizarilor din viata este mai bun incepand cu 1992.

Facand referire la cum influenteaza serviciile stilul de viata, oferind omului un confort sporit, un timp liber mai mare, putem afirma fara teama de a gresii ca intr-o era a serviciilor, in noua economie, tehnologia devine tot mai mult o parte integranta a stilului de viata actual. Astazi, diferentele vechi - intre munca si joaca, tanar si batran, expert si amator se pierd si asistam de fapt, la aparitia unui nou tip de consumatori care sunt angajati intr-o continua cautare pentru ce este cel mai nou in stilul de viata al Erei digitale, un stil ce aduce impreuna inovatia, calitatea si incantarea cu ajutorul tehnologiilor usor de inteles si simplu de folosit. In acest sens se pune accent in comunicatii si multimedia pe antrenarea consumatorilor in parteneriate prin reteaua de canale, obtinand noi perspective care se traduc in tehnologii si modalitati noi de a lucra mai rapid si mai eficient.

Tehnologia schimba fundamental societatea si modul in care muncim, comunicam, invatam si interactionam unul cu celalalt. Pe masura ce stilul de viata al consumatorului se modifica, atat acasa cat si la serviciu, cerintele si asteptarile lui de la banci, institutii financiare, de asigurari, unitatile medicale si de invatamant se schimba si ele, si ne confruntam cu largirea posibilitatii serviciilor de a influenta pozitiv stilul de viata si in final calitatea vietii.