|
|
|
Mandatarul trebuie sa execute sarcina așa cum a fost ea ordonata, pe toata perioada contractului. Obiectul sarcinii sale poate fi foarte divers: gestionarea bunurilor, vanzarea unui imobil sau a administrarea unor afaceri, etc.
Mandatarul nu este in relație de subordonare cu mandantul și deci el are o anumita marja de libertate pentru a se adapta circumstanțelor ivite cu ocazia executarii sarcinii. Totuși, mandatul poate fi imperativ in anumite elemente și mandatarul trebuie sa le respecte. De exemplu, mandantul poate fixa lucrul pe care-l vinde mandatarul dar și prețul de vanzare. Mandatarul va avea libertatea de a alege cumparatorul sub condiția anumitor calitați ale acestuia, de exemplu, ca acesta sa fie solvabil. Chiar daca mandatarul are libertatea de alegere a cocontractantului, el poate fi angajat sa raspunda pentru insolvabilitatea acestuia daca acesta a știut sau trebuia sa cunoasca aceasta stare (art. 2030 n.C.civ.).
1.2. Responsabilitatea mandatarului pentru executarea sarcinii
Mandatarul poate fi ținut sa raspunda in cazul in care acestuia i se poate reproșa neexecutarea sau executarea greșita a sarcinii sale. Textul art. 2027 alin.1n.C.civ., prevede indirect care este gradul culpei pentru care mandatarul este ținut sa raspunda, facand distincția intre culpa mandatarului remunerat și cel gratuit, aratand ca, Ğdaca mandatul este cu titlu oneros mandatarul este ținut sa execute mandatul cu diligența unui bun proprietar; iar daca mandatul este gratuit, mandatarul este obligat sa il indeplineasca cu diligenta pe care o manifesta in propriile afaceriğ. Mandatarul nu raspunde deci pentru nerealizarea sarcinii, ci pentru culpa in nerealizarea sarcinii. Rezulta ca mandatarul este ținut de o obligație de mijloace.
Fiind ținut de o obligație de mijloace, mandatarul trebuie sa depuna toate eforturile specifice activitații pe care o indeplinește pentru realizarea sarcinii. Daca sarcina sa este una curenta, pe care o indeplinește orice om, el trebuie sa depuna diligența normala acelei activitați. In schimb, daca el este investit cu o sarcina particulara unui sector de activitate, el trebuie sa uzeze de cunoștințele și experiența specifica profesiei respective.
Totuși, legiuitorul trateaza mai sever pe mandatarul remunerat decat pe cel ce face un serviciu gratuit, intrucat ii supune unui criteriu diferit de apreciere a culpei in neexecutarea obligației. Mandatarul cu titlu oneros este supus criteriului obiectiv, pe cand mandatarul cu titlu gratuit este supus criteriului subiectiv. In plus, tradițional, instanțele sancționeaza pe debitorii din contractele oneroase pentru cea mai mica culpa, pe cand cei care fac un serviciu gratuit, sunt sancționați doar pentru culpa grava.
Distincția dintre cei doi mandatari se face numai cu privire la gradul culpei, susceptibil de a antrena responsabilitatea lor și cu privire la criteriul de apreciere al culpei, nu și cu privire la intinderea reparației. Sub acest aspect, reparația ori este integrala ori nu mai este acordata deloc.
De cele mai multe ori, responsabilitatea mandatarului este pusa in discuție datorita neexecutarii obligației de catre terța persoana cocontractanta. Noul Cod civil a reglementat aceasta ipoteza, aratand in textul art. 2030 ca, Ğin lipsa unei conventii contrare, mandatarul care si-a indeplinit mandatul nu raspunde fata de mandant cu privire la executarea obligatiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu exceptia cazului in care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit sa ii fi fost cunoscuta la data incheierii contractului cu acele persoaneğ.
In ipoteza in care mandatul este colectiv, mandatarii raspund in solidar daca s-au obligat sa lucreze colectiv (art. 2031 alin.3 n.C.civ.).
a. Raspunderea mandatarului remunerat. Mandantul remunerat fiind ținut sa se comporte cu diligența omului perfect, lui nu-i va fi iertata nici chiar culpa ușoara, adica imprudența sau neglijența. Obligația lui fiind de mijloace, mandantul va trebui sa dovedeasca neglijența sau imprudența mandatarului..
In particular, daca obligația nu a fost executata deloc, uneori, instanțele obișnuiesc sa trateze sever pe mandatarul remunerat, prezumand ca acesta este in culpa, el fiind ținut sa dovedeasca faptul exterior și invincibil, adica forța majora sau cazul fortuit care l-a impiedicat sa execute misiunea. Daca insa a executat-o, dar l-a prejudiciat pe mandant, acesta din urma va trebui sa dovedeasca culpa mandatarului. De exemplu, in termenii art. 2030 n.C.civ., vanzarea bunurilor catre un comerciant care a intrat in insolvența este considerata o culpa a mandatarului, care trebuia sa verifice situația financiara a cumparatorului.
In concluzie, exonerarea mandatarului intervine cand greșeala sa nu a fost dovedita, sau in caz de caz fortuit sau forța majora.
b. Responsabilitate mandatarului cu titlu gratuit. Daca mandatul este gratuit, mandatarul va fi exonerat daca va dovedi ca a luat masurile pe care le lua și in propriile afaceri, insa nu a putut executa misiunea. El va raspunde doar pentru culpa grava. Criteriul de apreciere este cel subiectiv, adica a diligenței pe care mandatarul o depune in propriile afaceri.
c. Responsabilitatea mandatarului pentru fapta sub-mandatarului.
Daca mandatarul a fost autorizat sa fie substituit de un terț in executarea sarcinii, el ramane responsabil de alegerea sub-mandatarului, și de instrucțiunile ce i le-a dat acestuia. In rest, daca substituirea nu a fost autorizata, mandatarul ramane responsabil ca și cand nu ar fi existat substituirea art.2032 alin. 4-5 n.C.civ.). In toate cazurile, mandantul are insa acțiune directa și impotriva sub-mandatarului (art. 2032 alin 1 și 6 n.C.civ.).
c1 Responsabilitatea mandatarului. Responsabilitatea acestuia este diferita dupa cum el a fost autorizat sa fie substituit ori a facut-o fara incuviințarea mandantului.
- In ipoteza in care mandatarul nu fost autorizat sa-și substituie un sub-mandatar, potrivit art. 2032 alin. 4 n.C.civ., Ğmandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi indeplinit el insusiğ. In aceasta ipoteza mandatarul ramane pe deplin responsabil pentru executarea sarcinilor, pentru ca mandantului nu-i este opozabila substituirea. In termenii principiului relativitații efectelor contractului mandatarul ramane singura persoana legata fața de mandant.
- In ipoteza in care mandatarul și-a substituit o alta persoana in executarea contractului, fiind autorizat de mandant, fie inainte de substituire, fie dupa, Ğmandatarul nu este ținut sa raspunda decat pentru greșita alegere a persoanei sub-mandatarului sau pentru instrucțiunile pe care i le-a dat sub-mandataruluiğ (art. 2032 alin. 5 n.C.civ.). Soluția este o favoare facuta mandatarului caci cel care iși executa obligațiile prin intermediar ramane responsabila. In ipoteza aratata mandatarul este descarcat de sarcini in masura in care persoana aleasa de el pentru a-l substitui nu este considerata a fi notoriu lipsita de diligența.
c2. Responsabilitatea sub-mandatarului. Daca in ultima ipoteza mandatarul a fost descarcat de sarcini, sub-mandatarul preia aceste sarcini ca și cand le-ar fi primit direct de la mandant, caci, potrivit art. 2032 alin. 6, Ğmandantul are acțiune directa contra sub-mandataruluiğ.
Aceeași acțiune o are mandantul și in cazul in care mandatarul a decis substituirea sa fara sa fie autorizat.
Indiferent ca a fost autorizata sau nu substituirea, sub-mandatarul va raspunde pentru culpa, in aceleași condiții ca și mandantul, potrivit distincțiilor prevazute la art. 2027 alin. 1 n.C.civ.).
1.3. Obligația de informare și consiliere.
Mandatarul este ținut de obligația de a informa și de a consilia pe mandant.
Obligația de informare consta in datoria mandatarului de a da mandantului toate informațiile utile legate de activitatea in care mandatarul este insarcinat. Prin natura sa aceasta obligație este de mijloace.
Obligația este pusa cu precadere in sarcina mandatarilor profesioniști, pe a caror abilitate profesionala mandantul a contat atunci cand a facut alegerea mandatarului. De exemplu, un mandatar trebuie sa verifice caracterul constructibil al unui teren pe care el este insarcinat sa il vanda; sa informeze pe mandant de viciile unui bun pe care mandatarul a fost insarcinat sa-l cumpere pentru mandant, etc.
Textul art. 2027 alin. 2 prevede obligația mandatarului de a Ğinforma pe mandant cu privire la imprejurarile aparute ulterior incheierii mandatului și care pot determina modificarea sau revocare contractuluiğ.
De asemenea, potrivit art. 2033 alin. ultim, Ğmandatarul informeaza pe mandant de executarea neconforma a obligațiilor de catre terțele persoane, pentru ca acesta sa ia masurile ce se impun, ori de riscul pierderii unor bunuri perisabile; iar in cazul in care ar exista pericolul pierderii dreptului, mandatarul poate formula acțiunii in justiție pentru pastrarea lui, ori va vinde bunurile perisabile.ğ
Tot in sarcina mandatarilor profesioniști este pusa și obligația de consiliere. Aceasta consta in datoria mandatarului de a orienta pe mandant in alegerile contractuale pe care poate sa i le ofere. De exemplu, un mandatar trebuie sa dea informații loiale cu privire la valoarea bunurilor puse in vanzare.
Potrivit art. 2028 alin. 1 n.C.civ., orice mandatar este ținut "sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului".
Regula este stricta, cu scopul de a proteja pe mandant. Mandatarul este ținut sa predea tot ceea ce mandatarul a primit, chiar și valorile care nu i se datorau mandantului, pentru ca mandatarul nu poate sa rețina nimic din ceea ce a primit cu ocazia executarii misiunii sale. De exemplu, mandatarul trebuie sa predea și ceea ce a primit ca plata nedatorata, caci cel ce a facut o astfel de plata poate sa ceara restituirea.
Bunurile primite de la mandant pentru executarea sarcinii ori de la terțele persoane cu ocazia executarii mandatului trebuie sa le conserve și sa le predea mandantului, la cererea acestuia ori la data predarii gestiunii.
Mandatarul trebuie, de asemenea, sa predea toate actele justificative: chitanțe, facturi, fișe fiscale, etc. Darea de seama presupune punerea in balanța a valorilor primite de mandatar cu cheltuielile facute de el pentru realizarea misiunii.
Mandatarul trebuie sa descarce de gestiune pe mandatar, aproband socotelile pe care i le-a facut mandatarul. Aceasta aprobare nu trebuie sa imbrace o forma speciala. Ea poate rezulta din orice imprejurare.
Pentru sumele pe care mandatarul nu le-a predat el datoreaza dobanzi. Pentru sumele pe care el le-a folosit in interesul sau, dobanzile curg de la momentul folosirii; iar pentru celelalte, de la momentul punerii in intarziere (art. 2029 alin. 1 n.C.civ.).
La prima vedere, mandatarul nu este ținut fața de terța persoana cu care el a contractat in numele mandantului. Intermediarul nu este ținut de raspunderea pentru viciile ascunse ale bunurilor vandute in aceasta calitate, și nici pentru lipsa de conformitații.
Daca insa mandatarul nu informeaza pe terțul cocontractant ca el lucreaza in numele și pentru mandant, el va fi ținut in nume propriu sa raspunda fața de terțul aratat, ca parte in contract. Este la fel daca il informeaza pe terțul cocontractant cu privire la intinderea puterilor conferite de mandant insa se angajeaza personal dincolo de aceste puteri, el luandu-și atunci o obligație de porte-fort
a. Restituirea cheltuielilor facute de mandatar.
Mandantul este obligat sa puna la dispoziția mandatarului toate mijloacele necesare executarii sarcinii (art. 2034 alin. 1 n.C.civ.). Daca insa mandatarul a facut și alte cheltuieli pentru executarea sarcinilor, mandantul le va restitui pe cele rezonabile, adica cele care erau necesare și utile realizarii sarcinii, nu insa și cele excesive (art. 2034 alin. 2 n.C.civ.). Dobanzile sunt datorate de la data la care mandatarul a facut cheltuielile (art. 2034 alin. 2 n.C.civ.) nu de la data notificarii sau de la data chemarii in judecata, dupa regulile dreptului comun. Restituirea acestor cheltuieli nu este legata de indeplinirea sau nu a sarcinii.
Mandantul va restitui și cheltuielile pe care mandatarul le-a facut in nume propriu, in executarea obligațiilor contractuale, cand el a lucrat in nume propriu, de exemplu, precum comisionarul.
b. Plata pierderilor suferite de mandatar.
Textul art. 2035 n.C.civ prevede principiul ca mandantul este ținut sa plateasca mandatarului peirderile suferite de acesta cu ocazia indeplinirii sarcinilor, mai puțin pe cele care se datoreaza imprudenței lui.
Mandatarul poate suferi pierderii financiare sau daune materiale, cu ocazia executarii sarcinii. De exemplu, mandatarul a trebuit sa plateasca o suma de bani pe care nu a avut-o la dispoziție de la mandant și din aceasta cauza a trebuit sa utilizeze titlurile sale de valoare sau ca a trebuit sa faca calatorii in strainatate.
De asemenea, mandantul trebuie sa il indemnizeze pe mandatar pentru prejudiciile sale corporale, la fel cum patronii acorda despagubirii pentru accidentele suferite de salariați.
c. Aprobarea darii de seama a mandatarului
Mandatarul este obligat sa dea socoteala pentru modul in care a gestionat afacerea cu care a fost investit. Corelativ, el are dreptul sa pretinda mandantului sa aprobe bilanțul facut de el, daca soldul bilanțului este pozitiv și sa-l descarce de gestiune.
Cu privire la plata remunerației, trebuie stabilit daca cand poate mandatarul sa pretinda plata acesteia; daca aceasta plata este condiționata de executarea sarcinii; și care este cuantumul remunerației.
a. Condițiile dreptului de plata a remunerației. Mandantul este dator sa plateasca mandatarului remunerația daca aceasta a fost prevazuta in contract sau daca mandatul este profesionist, de exemplu, cu un avocat. Remunerația are denumiri diferite: onorariu, comision, etc.
In principiu, remunerația se platește fara a fi condiționata de realizarea sarcinii (art. 2036 n.C.civ.). Parțile pot sa prevada insa aceasta condiție. Este astfel in cazul agenților imobiliari.
In cazul in care aceeași misiune a fost incredințata mai multor mandatari, in același timp, cum ar fi in cazul vanzarii unui imobil pentru care au fost angajate contracte cu mai mulți agenți imobiliari, remunerația este datorata celui care a finalizat sarcina, și a incheiat contractul in numele mandantului sau a negociat cea mai avantajoasa vanzare, pe care a agreat-o vanzatorul.
In practica, parțile pot prevedea ca mandatarul este remunerat independent de realizarea misiunii, sau remunerația se platește regulat, sau eșalonat, in maniera continua pentru faptul ca mandatarul administreaza afacerea mandantului.
b. Stabilirea cuantumului remunerației. In principiu, remunerația este stabilita de parți. In lipsa, ea poate fi stabilita de judecator. Acesta are, de asemenea, abilitarea legala sa revizuiasca aceasta remunerație daca ea este excesiva. Puterea acestuia nu este insa nelimitata.
b1. Stabilirea remunerației de parți sau de judecator. In principiu, parțile definesc ele insași ceea ce este datorat mandatarului. Fie o remunerație forfetara pentru gestionarea unei afaceri, fie un procent (comision) din valoarea afacerii, platita periodic, la un anumite termen, sau in masura realizarii sarcinii.
Validitatea contractului de mandat nu este insa condiționata de stabilirea cuantumului remunerației cu ocazia incheierii contractului, datorita condițiilor obiective existente in cazul acestor contracte. Condițiile executarii mandatului nu sunt foarte bine cunoscute de la data incheierii contractului astfel ca este greu sa se faca o estimare a remunerației, iar daca totuși ea este facuta poate sa nu corespunda cu eforturile reale depuse de mandatar.
Pentru a determina cuantumul remunerației, trebuie ținut cont de importanța serviciului facut și de circumstanțele cauzei. Acestea sunt principiile care trebuie sa ghideze evaluarea remunerației.
b2. Revizuirea judiciara a remunerației. In condițiile aratate, remunerațiile pot fi stabilite intr-un cuantum mult mai mare decat importanța serviciului facut de mandatar, fie pentru ca parțile nu au putut evalua la data incheierii contractului elementele care trebuiau luate in calcul la stabilire remunerației, iar la sfarșit, cand mandatarul și-a realizat sarcina, el stabilește unilateral un onorariu pe care mandantul nu-l accepta, și astfel parțile ajung in instanța; fie cand, datorita lipsei de experiența de a negocia cu un profesionist, mandantul accepta un onorariu pe care insa, inainte de executarea sarcinii mandantul il contesta in justiție.
Practica judiciara revizuiește remunerația datorata in contractele de antrepriza, cand parțile, la incetarea sau la realizarea comenzii, nu se pun de acord asupra cuantumului acesteia, ori este contestat ca fiind exorbitant; ca și onorariile fixate in contractele incheiate cu avocații.
Chiar și atunci cand parțile prevad ca remunerația este forfetara instanțele nu renunța la puterea lor de a controla caracterul exorbitant al acestora.
Revizuirea judiciara a remunerației mandatarilor are origine pretoriana. Ea este justificata pe ideea ca, datorita naturii serviciilor, nu se poate evalua de la inceput valoarea acestora și astfel se ajunge ca remunerația stabilita sa fie exorbitanta. De exemplu, in contractele de antrepriza, parțile nu stabilesc prețul definitiv, ci doar un deviz estimativ, deviz care, dupa executarea lucrarii, poate sa nu mai corespunda.
De asemenea, revizuirea mai este justificata pe ideea lipsei de cauza a remunerației, atunci cand rolul mandatarului nu a fost util in realizarea sarcinii.
Puterea judecatorilor de a revizui remunerația este totuși limitata. O prima limita privește cazul in care remunerația a fost stabilita și mandatarul și-a executat sarcina. In acest caz, nu se mai justifica revizuirea caci, mandantul a avut timp sa evalueze importanța serviciului și daca nu l-a contestat pana la executare, inseamna ca l-a acceptat și mai are motiv sa-l conteste ulterior.
Cu atat mai mult, daca a platit remunerația nu mai poate sa o conteste.
In cazul in care nu mai este posibila revizuirea, mandantul poate sa formuleze acțiunea in anularea pentru eroare, dol, etc.
Noul cod civil face aplicarea regulii generale a obligațiilor cu subiecți multipli. Potrivit dreptului comun, obligațiile cu subiecte multiple sunt conjuncte, solidaritatea fiind excepția ea trebuie prevazuta expres sau stipulata de parți.
a. Solidaritate pasiva a mandatarilor
Noul Cod distinge intre ipoteza mandatului dat mai multor persoane care lucreaza impreuna și cea in care aceștia nu sunt ținuți sa lucreze impreuna.
Dupa regula dreptului comun, daca sunt desemnați mai mulți mandatari, ei nu sunt ținuți solidar. Textul art. 2031 alin. 3 n.C.civ. confirma aceasta regula reglementand excepția: Ğmandatarii raspund solidar pentru executarea mandatului daca s-au obligat sa lucreze impreunağ.
Regula caracterului conjunct al obligațiilor mandatarilor are insa mai puțina justificare in cazul mandatarilor profesioniști, chiar daca aceștia nu lucreaza impreuna.
b. Solidaritate activa a mandatarilor.
Corelativ solidaritații pasive a mandatarilor ținuți sa lucreze impreuna, daca ei executa obligația, ei sunt creditorii solidari ai mandantului. Potrivit art. 2031 alin. 1 n.C.civ., teza I, daca mandatarii aceluiași mandat sunt ținuți sa lucreze impreuna, numai executarea impreuna a mandatului va obliga pe mandant.
In teza a II a aceluiași text se prevede ca: Ğdaca nu s-au obligat sa lucreze impreuna, executarea obligației de unul dintre ei va obliga pe mandant fața de toți mandatariiğ. Intrucat nu exista nici o regula derogatorie de la dreptul comun, rezulta ca mandantul este ținut de o obligație conjuncta fața de acești mandanți.
In opoziție, in caz de pluralitate a mandanților, aceștia sun ținuți solidar fața de mandatar (art. 2037 n.C.civ.).
Pentru a garanta plata drepturilor cuvenite mandatarului, noul Cod civil a creat in favoarea acestuia un mijloc de constrangere constand in dreptul de retenție al acestuia asupra bunurilor incredințate acestuia pentru executarea mandatului ori primite de la terțele persoane pe seama mandantului (art. 2038). Justificarea acestui drept consta in faptul ca mandatul presupune implicit și un contract de depozit cu privire la bunurile remise mandatarului și prin similitudine, mandatarul beneficiaza de dreptul de retenție al depozitarului. Acest drept este un adevarat gaj asupra bunurilor aratate[1].
Exercitarea abuziva a acestui drept de catre mandatar risca sa antreneze aplicarea regulilor penale ale abuzului de incredere.
Regulile incetarii contractului de mandat sunt dictate de caracterul intuitu personae al acestuia.
