Contractul de asigurare

Contractul de asigurare  

1.1 Definitie

Orice persoana care traieste intr-o societate organizata este afectata de riscuri intr-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor si nesigur, care daca se va produce va duce la o pierdere. Persoanele fizice, societatile comerciale si alte organizatii se intalnesc cu riscul in activitatea lor, iar asigurarile ii ajuta sa se protejeze impotriva riscurilor.
    Pe masura evolutiei relatiilor economice oamenii, confruntati destul de frecvent cu pericole ce le pun in primejdie viata si proprietatea, au descoperit necesitatea de a apela la asigurare ca modalitatea cea mai simpla de a se proteja pe ei si bunurile ce le apartin.
    Legea 136/1995, privind asigurarile si reasigurarile in Romania defineste in mod direct contractul de asigurare in art. 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita indemnizatie, in limitele si in termenele convenite.
    Din definitia data rezulta ca acest contract de asigurare este un contract care da nastere la drepturi si obligatii reciproce si ca, prin continutul sau este un act juridic de formatie bilaterala. In conceptia dreptului romanesc (art. 942 Cod Civil), ca si in alte sisteme de drept, esential in conturarea validitatii, a caracteristicilor si a naturii juridice, este acordul de vointa al partilor, vointa juridica.
    Asa cum se poate observa din definitia data de catre lege contractului de asigurare, acesta este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, contract generator de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare, de adeziune.
.    Contractul de asigurare este un contract consensual deoarece pentru formarea si existenta sa valabila este necesara simpla exprimare a vointei juridice a partilor, neinsotita de vreo forma de publicitate juridica. Forma scrisa, ce se intelege in mod obligatoriu (art. 10 din Lege), reprezinta forma contractului, nu si o conditie pentru existenta sa.
.    Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece esentiala in componenta este reciprocitatea drepturilor si obligatiilor, inclusiv interdependenta acestora. Astfel, obligatiei asiguratului de a plati prima de asigurare ii corespunde obligatia asiguratorului de a plati indemnizatia de asigurare pentru pierderea ce a inregistrat-o  ca urmare a producerii evenimentului asigurat, dupa cum si sub aspectul drepturilor, se constata ca asiguratul care a platit prima de asigurare este indreptatit  sa fie indemnizat de asigurator pentru pierderea suferita in urma producerii riscului asigurat. La randul sau, asiguratorul nu este tinut de obligatia de a plati vreo indemnizatie pana la plata primei de asigurare aferente riscului si este in drept de a o pretinde de la asigurat.
.    Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros, deoarece, in esenta, fiecare parte isi doreste obtinerea unui avantaj. Caracterul oneros este evident la contractul de asigurare prin reciprocitatea prestatiilor, respectiv, la asigurat, plata primei de asigurare cu scopul de a obtine protectie si in final indemnizarea pentru pierderea inregistrata ca urmare a producerii evenimentului asigurat, respectiv, pentru asigurator, primirea de prime de asigurare in schimbul protectiei acordate asiguratului si a platii indemnizatiei de asigurare. Criteriul cel mai acceptat pentru determinarea caracterului oneros al contractului in general si al contractului de asigurare in mod special, rezulta din analiza cauzei contractului si nu din interdependenta drepturilor si obligatiilor.
.    Contractul de asigurare este un contract de tip aleatoriu , deoarece existenta sau intinderea prestatiei partilor depinde de un eveniment incert. Asadar, la incheierea contractului de asigurare nu se poate calcula intinderea prestatiilor, nu se poate cuantifica castigul sau pierderea si uneori nu se stie nici macar daca va exista un castig sau o pierdere.
.    Contractul de asigurare este un contract afectat de modalitati, atat de termen cat si de conditie . Modalitatea termenului se materializeaza in sensul ca un contract de asigurare este intotdeauna marcat de o data de incepere a raspunderii asiguratorului pentru consecintele producerii riscului subscris iar in ceea ce priveste materializarea conditiei, acesta incepe sa produca efecte numai odata cu indeplinirea conditiei producerii riscului asigurat.
.    Sub aspectul efectelor produse, contractul de asigurare este un contract generator de drepturi de creanta , deoarece acesta este constituit din drepturi si obligatii reciproce materializate in bani.
.    Contractul de asigurare este un contract de adeziune deoarece se incheie pe bazele contractuale oferite de asigurator. Asiguratii pot accepta oferta de risc a unui asigurator sau o pot respinge. Daca o accepta, acestia adera pur si simplu la conditiile oferite de asigurat.
    Contractul de asigurare contine elemente esentiale, care prin efectele juridice ce le produc, pot afecta chiar existenta contractului sau clauze obisnuite, ce nu afecteaza contractul sub aspectul existentei sale.

1.2 Istoric si trasaturi

Istoric
Primele contracte de asigurare au fost incheiate in orasele italiene Genova, Pisa, Florenta si Venetia. Comerciantii din aceste orase au dominat comertul la distanta in secolul al XIV-lea. La acel moment exista o combinatie a activitatilor de asigurare cu alte activitati de comert, practicata si aducatoare de profit pentru persoane care dispuneau de o avere considerabila, care sa le permita suportarea riscului.
Cel mai vechi contract de asigurare (document pastrat in arhivele genoveze) care s-a conservat a fost semnat in 1347 la Genova. Arhivele din Florenta pastreaza dovezi ca, in primii 20 de ani ai secolului al XIV-lea asigurarile constituiau tranzactii comerciale obisnuite. Contractele in care era evaluat, la pretul pietei, factorul de risc erau contractele de imprumut comercial, in cadrul carora un loc aparte il ocupau riscurile pe care le presupunea transportul (in general cel efectuat pe mare). Faptul ca nu exista unul mai vechi se datoreaza obiceiului de distrugere fizica a "politei" in momentul constatarii sosirii cu bine a navei la destinatie. Actul de distrugere marca sfarsitul garantiei.
La Genova s-au pus bazele primei companii de asigurare maritima in 1424. astfel la aparitia sa ca si contract independent, contractul de asigurare a fost modelat dupa contractul de imprumut maritim care, la randu-i a evoluat ca un contract de "imprumut pe garantia cu corpul vasului sau cu incarcatura acestuia" .
Acest tip de contract, numit in literatura britanica "contract of bottomry" este un contract de imprumut, imprumutul fiind obtinut de comandantul unui vas cand acesta, avand nevoie de bani pentru calatorie si neobtinand prin nici un mijloc resursele financiare necesare, garanta cu vasul sau cu vasul si marfa transportata. Imprumutul nu se mai rambursa in cazul pierderii vasului si a marfii aceasta a constituit o forma timpurie a transferului riscului, creditorul achizitionand un interes asigurabil prin imprumut.
Spre sfarsitul secolului al XIV-lea forma contractului de asigurare s-a schimbat, modelul constituindu-l contractul de vanzare.
Termenul "polita" utilizat azi pentru a desemna un contract de asigurare, vine de la cuvantul italian "polizza" care inseamna certificat, atestat. In Franta, se pastreaza o ploita emisa la Marsilia in 1437, de catre asiguratorii genovezi.
Nasterea asigurarilor terestre este mai tarzie (secolul al XVIII-lea), deoarece nevoia de securitate era asigurata in cadrul familial. Asigurarea a aparut ca un fenomen de civilizatie, legat de noile conditii de viata din tarile industrializate in cursul ultimelor doua secole
Contractul de asigurare a fost introdus in comert prin insasi natura lucrurilor si din dorinta pe care oamenii au avut-o din totdeauna de a se pune la adapost de capriciile sortii.
Trasaturi
In Romania activitatea de asigurare este definita prin art. 2 al Legii nr. 32/2000, ca fiind "activitatea exercitata in sau din Romania, care desemneaza, in principal, oferirea, intermedierea, negocierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii, atrase prin activitatea desfasurata".
Contractul de asigurare este un act incheiat intre asigurat si asigurator care reglementeaza relatiile lor reciproce in functie de tipul asigurarii. Asiguratul se obliga sa plateasca primele de asigurare, iar asiguratorul isi asuma obligatia sa acorde asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubiri la producerea riscului.
Codul comercial roman defineste un contract de asigurare ca fiind contractul prin care asiguratorul se obliga ca in schimbul primei de asigurare sa plateasca despagubirea catre asigurat.

1.3 Piata romaneasca

Incepand cu desfiintarea Administratiei Asigurarilor de Stat - la 31 decembrie 1990 - si o data cu promulgarea Legii nr .47/1990 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor din domeniul asigurarilor, au fost create premisele demonopolizarii si incetarii controlului bugetar al statului asupra fondului de asigurare.

Portofoliul de asigurari si patrimoniul ADAS-ului au fost preluate de primele trei societati de asigurare pe actiuni nou constituite, cu capital integral de stat:

Asigurarea Romaneasca

S.A.(ASIROM), Astra S.A., Carom S.A., care au inceput sa functioneze in aceasta forma de la 1 ianuarie 1991.

Piata romaneasca a asigurarilor si reasigurarilor a cunoscut o evolutie interesanta urmand evolutiile contradictorii pe care le-a suportat si economia in ansamblul ei. Comparand nivelul de dezvoltare si importanta asigurarilor in economia romaneasca cu alte tari europene, putem vedea ca nici din acest punct de vedere nu se constata imbunatatiri dimpotriva: in timp ce in acestea continua evolutia, in Romania predomina stagnarea.

Piata romaneasca a asigurarilor de viata este o piata competitiva, desi nu se afla in faza de maturitate din acest punct de vedere. Romania reprezinta un caz aparte, deoarece nu este o tara cu traditie in domeniul asigurarilor asa cum sunt ele concepute si practicate in tarile dezvoltate.

Pentru o intelegere corecta a pietei trebuie sa analizam cele doua componente : oferta si cererea.

Oferta este lansata de asiguratori organizati in societati comerciale cu personalitate juridica si cu capacitate financiara, criterii ce sunt reglementate de legislatia in vigoare.

Asiguratorul care exercita o activitate de asigurare de viata este obligat: sa tina conturi distincte pentru asigurarile de viata, sa inregistreze toate veniturile si cheltuielile aferente asigurarilor de viata in conturi separate, care sa constituie si sa tina unui fond de asigurare distinct denumit fondul asigurarilor de viata, sa asigure conducerea contabilitatii fondului asigurarilor de viata, pentru identificarea operativa a activelor si a obligatiilor aferente acestuia.

Cererea potentiala este mare datorita numarului mare de proprietati existente, a populatiei numeroase, precum si daca avem in vedere nevoile reale de asigurare la nivelul economiei si al populatiei.

Cererea efectiva este redusa din cauza lipsei de bani si de cunoastere a tuturor avantajelor oferite de asigurari. Cererea este dispersata si nu are un caracter uniform sub aspectul categoriilor de asigurari solicitate, sub aspectul distributiei geografice, al nivelului de dezvoltare a regiunii sau a zonei respective si al nivelului veniturilor.

In cadrul asigurarilor de viata, volumul primelor brute incasate la nivelul anului 2004 a fost de aproximativ 4.171,19 miliarde lei, in timp ce volumul primelor brute subscrise a fost de 4.749,55 miliarde lei, aceasta suma reprezentand 25,05% din totalul primelor brute subscrise de intreaga piata a asigurarilor. De asemenea, o mentiune interesanta se refera la faptul ca aproximativ 98% din volumul total de prime brute incasate pentru asigurarile de viata a fost realizat de companiile de

asigurari cu capital strain. Din Buletin informativ - ING Nederlanden, 2004 rezulta ca situatia ponderii pe piata a primelor 10 companii de asigurari de viata se prezinta astfel: ING Nederlanden- 44,93%, Asirom-16,35%, AIG Life-7,865%, Omniasig Life-7,69%, Asiban-5,43%, Interamerican- 3,25%, Aviva-3,19%, Allianz-Tiriac-2,47, Unita-1,73%, Lukoil Asito-1,61%. Liderul de piata,

ING Nederlanden, a inregistrat un ritm de crestere economica mai lent decat media pietei asigurarilor. Cu toate acestea compania continua sa se detaseze cu mai mult de 25% de urmatoarea clasata, ocupand pozitia de lider in domeniul asigurarilor de viata.

Piata romaneasca a asigurarilor a inregistrat o evolutie spectaculoasa in ultimii ani, o crestere net superioara ritmului de crestere economica. Aceasta tendinta va continua si in anii viitori, ca urmare a maturizarii pietei si cresterii nevoii de protectie, economosire si crearii unui fond de pensii. Estimarile specialistilor din piata, firme de consultanta si de audit, certifica valoarea totala a pietei asigurarilor in anul 2004 in jurul a 700 de milioane de euro.

Majorari semnificative au fost semnalate si in segmentul asigurarilor de viata, unde cresterile inregistrate la nivelul anului 2004 comparativ cu cele din anul 2003 a depasit in unele cazuri cu mult 100%, asiguratorii de viata asteptand pentru anul in curs o anumita miscare a pietei pe segmentul politelor private de sanatate si al pensiilor private.

ING Asigurari de Viata a subscris pe primul trimestru al anului trecut prime brute in valoare de 25 milioane de euro (929,3 miliarde de lei), in crestere cu 38% fata de aceeasi perioada a exercitiului financiar precedent. In lei, majorarea a fost de 27%.  La prime brute incasate, asiguratorul a raportat o crestere de peste 46%, pana la 25,6 milioane de euro ( 952,4 miliarde de lei). Compania revine astfel la un ritm de crestere mai inalt al subscrierilor, dupa o stagnare in ultimii doi ani. ING a avut prime brute subscrise in 2004 in valoare de 75,7 milioane de euro - cu 4,5% peste nivelul subscrierilor din 2003. Fata de 2002, in 2003 compania inregistrase o scadere de aproape 8% in euro a primelor brute subscrise.

In functie de veniturile aduse in primul trimestru al acestui an, tipurile de polite cu cea mai buna performanta in aceasta perioada au fost pentru ING asigurarile de viata legate de programe de investitii (produsele unit-linked- compania a fost prima societate de asigurari care a introdus aceasta categorie de polite, in 1998), asigurarile pentru studiile copiilor, programele de pensii, asigurarile mixte de viata si asigurarile de viata suplimentare. Asigurarile suplimentare se pot atasa contractelor

de asigurare de baza care au prevazuta o plata esalonata a primelor de asigurare.

Compania a platit, de la inceputul anului 2006 pana la sfarsitul lunii martie, daune in valoare de 628.150 euro pentru asigurari de viata, sanatate, accidente si invaliditate.

Societatea Nederlanden Asigurari de Viata face parte din Grupul ING. Produsele cu care ING Nederlanden a patruns pe piata romaneasca de asigurari de viata se impart in doua mari categorii:

. produse traditionale

. produse de tip Unit Linked

Produsele traditionale reprezinta adevaratii piloni ai sistemului de asigurari de viata si ele se impart in:

- produse de tip capitalizare: Regal, Phoenix, Academica, Debut

- produse de risc: Prudent, Maraton

Regal (asigurarea mixta de viata) reprezinta produsul clasic de asigurare care acopera atat riscul de deces, cat sa riscul de supravietuire al asiguratului, permitand plata sumei asigurate printrun singur contract. Astfel, in cazul decesului persoanei asigurate, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, contractantul asigurarii incaseaza personal suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare.

Phoenix (asigurarea mixta redusa) ofera posibilitatea de a economisi bani pentru anii mai putini productivi ai vietii, garantand primirea sumei asigurate la incheierea perioadei contractate.

Mai mult, in situatia unui eveniment nefericit, persoana desemnata de contractant va primi suma platita de-a lungul timpului, deci contravaloarea primelor deja achitate. Acest tip de asigurare permite asiguratului sa incaseze suma asigurata la expirarea termenului de asigurare, daca este in viata. In situatia survenirii decesului asiguratului in perioada de valabilitate a contractului, beneficiarului i se va rambursa suma primelor deja platite, aferente doar asigurarii de baza, inclusiv valoarea primelor scutite.

Academica (asigurarea de tip renta pentru studii) asigura acumularea unor fonduri banesti necesare continuarii studiilor copiilor. Primele vor fi platite pe perioada determinata de plata a acestora, dupa care debuteaza automat varsamantul rentelor. Plata acestor rente, respectiv suma asigurata, se va face timp de 4, respectiv 5 ani, in functie de optiunea persoanei asigurate.

Debut (asigurarea de tip dota) este un produs ce ofera posibilitatea acumularii unui beneficiu de maturitate menit sa asigure constituirea unui fond de zestre in cazul casatoriei beneficiarului. In cazul acestui produs persoana asigurata trebuie sa coincida cu contractantul asigurarii. Daca persoana asigurata decedeaza pe parcursul duratei de plata a primelor, se va proceda la exonerarea primelor viitoare.

Prudent (asigurarea de viata pe termen limita) ofera garantia ca beneficiarul politei, desemnat de persoana asigurata, va primi suma asigurata. Asigurarea de viata pe termen limitat nu este o asigurare de capitalizare (de economisire), ci una de protectie impotriva unui risc determinat.

Maraton (asigurarea de viata pe termen nelimitat) ofera protectie impotriva riscului de deces, la orice data ar surveni acesta, pana la varsta de 65 de ani, cu conditia ca asiguratul sa fi achitat primele aferente pana la data pensionarii sau pana la varsta de 65 de ani. Daca asiguratul va supravietui varstei de 65 de ani, asigurarea de viata pe termen nelimitat se va transforma intr-o asigurare mixta.

Aceste asigurari traditionale au dominat multa vreme piata, insa , in prezent ele exisa alaturi de produsele de asigurare de viata noi, orientate spre investitii (produse de tip Unit Linked) - acestea avand caracteristici speciale: cresterea sau scaderea sumei asigurate, cresteri sau scaderi are primei esalonate, redirectionarea primelor, transferul unitatilor, efectuarea de retrageri partiale.

Asigurarile de viata Unit Linked reprezinta un concept nou, introdus in premiera pe piata romaneasca de ING Nederlanden. Produsele Unit Linked reprezinta, deopotriva, o asigurare de viata si un produs de investitii, in cadrul unui contract unic. Unit Linked este un produs nou al industriei asigurarilor pe plan mondial, lansat in a doua jumatate a secolului trecut, beneficiind de un real succes atat in Statele Unite, cat si in Europa.

Specificitatea lui consta in faptul ca beneficiile obtinute din investitii sunt stabilite in relatie cu anumite plasamente investitionale asociate acestor produse sub forma unor fonduri interne.

Deosebirea fundamentala intre un produs Unit Linked si produsele traditionale consta in faptul ca riscul investitiei este suportat de catre contractantul asigurarii.

Produsul Unit Linked a aparut ca raspuns firesc la dorinta de investire a clientilor, alaturi de nevoia de protectie. Acest produs are in structura sa o componenta de protectie si o componenta investitionala.

Componenta de protectie este reprezentata de o asigurare de viata pe termen nelimitat, pentru care plata primelor esalonate se face pana la implinirea varstei de pensionare. Pe perioada protectiei suma asigurata aleasa de client este garantata de asigurator. In caz de deces, oricand pe durata contractului, beneficiarul desemnat va incasa maximul dintre valoarea sumei asigurate corespunzatoare asigurarii de viata si valoarea contului sau la momentul respectiv. Nivelul sume

asigurate este stabilit de catre client intre o limita minima si una maxima, in functie de varsta sa si de prima platita. Contul contractantului reprezinta echivalentul valoric al uniturilor detinute in fondurile financiare ale asiguratorului.

Componenta investitionala consta in cumpararea de unitati de cont (unituri) in fondurile financiare special constituite. Ele sunt fonduri interne, inchise, reprezentand un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurator exclusiv in scopul asigurarii.

Contractantul asigurarii va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurarilor unit linked, iar prima de asigurare platita va fi destinata achizitionarii de unituri in fondurile financiare.

1.4 Clauze

    Clauzele esentiale ale contractului de asigurare mentionate la art. 10 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania:
1. numele complet, domiciliul si/sau sediul partilor contractante, calitatea in care se afla ca parti la contractul respectiv;
2. obiectul contractului de asigurare, de bunuri, de persoane sau de raspundere civila;
3. riscul sau riscurile ce se acopera prin contractul de asigurare;
4. evenimentul asigurat;
5. momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
6.  prima de plata si modul de plata al acesteia;
7. sumele asigurate;
8. alte elemente care stabilesc drepturile si obligatiile partilor.
    Vom analiza in continuare principalele elemente de continut ale contractului de asigurare si caracteristicile lor specifice.
Partile contractului de asigurare, ce trebuie sa se regaseasca in fiecare contract de asigurare, identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:
-    Asiguratorul, societate de asigurare, persoana juridica, inregistrata legal in Romania sau intr-o alta tara, autorizate sa practice asigurari pe teritoriul Romaniei, in temeiul si in conditiile prevazute de Legea nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si reasigurare si supravegherea asigurarilor aflate in prezent in vigoare;
-    Asiguratul, persoana fizica sau juridica, care are un interes asigurabil cu privire la obiectul asigurarii respective, cu capacitate de exercitiu deplina;
-    Beneficiarul asigurarii, o persoana fizica indicata de asigurat pentru a primi beneficiul asigurarii daca s-a produs riscul asigurat. Beneficiarul asigurarii este intalnit cu precadere la asigurarile de persoane.
-    Contractantul, persoana fizica, care incheie o asigurare in beneficiul unei alte persoane pe care o numeste asigurat, pentru care plateste numai prima de asigurare.

1.5 Riscul. Definitie si clasificare

    Riscul, reprezinta consecinta materiala a producerii evenimentului asigurat, apt de a fi masurat din punct de vedere financiar la producerea sa, si este un element fundamental al contractului de asigurare. El este consecinta producerii unui eveniment aleatoriu, constituie chiar obiectul contractului de asigurare si trebuie sa fie real si licit.
-    riscul trebuie sa fie real deoarece realizarea lui este posibila;
-    riscul asigurat trebuie sa fie si licit si deci obiectul contractului de asigurare nu trebuie sa fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri.
    In cadrul ordinii publice trebuie sa subliniem ca o condamnare penala, materializata mai ales in amenzile penale, nu este asigurabila. Numai consecintele civile ale proceselor penale sunt asigurabile.
Riscurile trebuie individualizate si descrise ca atare in fiecare contract. Riscurile neasigurabile sunt excluse fie prin lege fie prin contract.    Intre riscurile neasigurabile prin lege sau prin contract mentionam riscul de razboi cu implicare internationala precum si riscul de razboi civil. Cu toate acestea, dupa cum se va vedea, exista posibilitatea asigurarii riscului de razboi in anumite limite si cu importante valori ale primelor de asigurare.
    Sunt de asemenea riscuri neasigurabile, cele cauzate de actele dolosive intentionate ale asiguratului. Ne aflam in fata unui risc neasigurabil provocat de fapta intentionata sau dolosiva a asiguratului atunci cand acesta a dorit realizarea daunei prin provocarea intentionata a acesteia, fiind constient de consecintele faptelor sale.
    Pentru a opera excluderea riscurilor neasigurabile, acestea trebuie declarate expres si explicit. Pentru a fi considerate riscuri neasigurabile, excluse expres, este necesar sa se foloseasca termeni clari, precisi si neechivoci in polita de asigurare.
    Declararea riscului asigurat este una din obligatiile absolut fundamentale ale asiguratului, avand scopul de a permite asiguratorului sa-si formeze propria opinie asupra acestuia, de a-l incadra intr-o anumita categorie in statisticile sale si de a stabili, in functie de aceasta o prima corespunzatoare.
    Aceasta obligatie este specifica dreptului asigurarilor, spre deosebire de dreptul comun unde se permite partilor sa declare numai acele informatii care opereaza in propriul interes. In cadrul contractului de asigurare, care are la baza principiul bunei credinte, asiguratorul acorda un credit considerabil celor declarate de asiguratul sau si de cele mai multe ori, fara o alta cercetare preliminara accepta cele declarate de acesta procedand la acceptarea propunerii de contract si a emite polita de asigurare.

    Clasificarea riscurilor
    Literatura de specialitate clasifica riscurile ce pot aparea in viata de toate zilele, din punct de vedere al interesului asiguratorului.
    Astfel, din punct de vedere al asigurabilitatii, riscurile asigurabile sunt de regula riscurile pure, cele care nu produc decat prejudicii si niciodata castig. In aceasta categorie intra explozia, accidentele, furtul, naufragiile, cutremurele, etc. si asiguratorii le accepta in procesul de contractare.
    Asiguratorii nu accepta riscurile speculative deoarece acestea pot produce si castig.
    Dupa implicatiile lor de nivel social-economic riscurile sunt riscuri fundamentale si  riscuri particulare.
    Evenimentul asigurat este un eveniment viitor si nesigur care, daca se va produce, va genera producerea riscului asigurat si in consecinta prejudiciul a carui acoperire se va face prin efectul contractului de asigurare incheiat de parti. Evenimentul asigurat este de regula o intamplare care producandu-se, genereaza materializarea riscurilor contractate. Acest concept este cel mai frecvant, dar nu este si singura manifestare a evenimentului asigurat.
    Un eveniment asigurat este si o reclamatie formulata de partea pagubita impotriva celui care i-a creat un prejudiciu din furnizarea culpabila, neprofesionista a serviciilor pentru care a fost angajat. Astfel, in asigurarile de raspundere profesionala (raspunderea medicilor, avocatilor, expertilor, contabililor autorizati, a directorilor etc.) o reclamatie formulata de persoana pagubita de serviciul defectuos al acestora constituie evenimentul asigurat care determina producerea riscului asigurat si in final al prejudiciului suferit de acesti profesionisti care pot plati daune pentru consecintele materiale ale acestor acte profesionale defectuoase.

    Momentul inceperii raspunderii asiguratorului, respectiv al incetarii acesteia
    Unul din elementele esentiale ale contractului de asigurare este acela al delimitarii raspunderii asiguratorului in cazul producerii evenimentului asigurat, deoarece aceasta ajuta la delimitarea momentelor in limitele carora asiguratul stie ca poate pretinde indemnizatia de asigurare pentru dauna suferita la producerea evenimentului sus mentionat. Asiguratul nu poate pretinde acoperirea unui prejudiciu suferit la producerea unui eveniment chiar individualizat intr-o polita de asigurare, daca nu dovedeste ca aceasta polita, care ii da eventual dreptul la o indemnizatie de asigurare, producea efecte la data intamplarii acelui eveniment.