|
|
|
Profitul si rentabilitatea
Profitul, numit si beneficiul, reprezinta castigul banesc realizat dintr-o activitate economica oarecare. A obtine profit inseamna ca agentul economic este rentabil, profitabil sau ca are eficienta economica.
Profitul se determina ca diferenta intre ceea ce se incaseaza si ceea ce se plateste intr-o activitate economica sau ca diferenta intre pretul de vanzare si costul produsului provenit dintr-o activitate. Diferenta intre incasari si costuri este de fapt profitul brut, din care scazandu-se impozitul platit pe profit, ramane profitul net.
Daca pretul de vanzare este egal cu costul nu se obtine profit, iar daca pretul e mai mic decat costul se inregistreaza pierderi.
Profitul este motivatia intreprinzatorilor si proprietarilor de capital. Maximizarea profitului este criteriul major al eficientei economice.
Profitul
indeplineste doua functii:
a) stimuleaza initiativa si acceptarea
riscului;
b) incita (stimuleaza) sporirea rationalitatii (eficientei), cultivand spiritul de economie.
Marimea profitului se evidentiaza cu doi indicatori:
a) masa profitului, respectiv suma profitului unui agent economic, ca diferenta intre venituri si cheltuieli;
b) rata profitului, calculata ca raport procentual intre masa profitului si costul de productie sau cifra de afaceri sau capitalul folosit, dupa formulele: RPr = Pr/CT*100; RPr = Pr/CA*100; RPr = Pr/K*100.
Profitul este format din:
a) profitul normal (ordinar) si din supraprofit sau profit de monopol, peste cel normal, obtinut de unii agenti economici, care dispun de anumite conditii naturale sau economice, pe care altii nu le au si de care se folosesc, printr-o concurenta imperfecta, pentru a obtine un profit mai mare decat cel normal.
b) profitul legitm (meritat) se datoreaza progresului tehnic si eforturilor agentului economic de a reduce costurile si de aceea ar trebui sa fie scutit de impozit.
c) profitul nelegitim sau venitul necastigat se datoreaza nu contributiei agentului economic, ci vinderii marfurilor la preturi mai mari, castiguri din inflatie si neefecturarii unor cheltuieli pentru protectia mediului. El apare ca o sursa de imbogatire fara cauza " un venit gratuit", cum il numeste economistul francez, Maurice Allais.
Profitul este impozabil si agentul dispune de el numai dupa plata impozitului, ramanand profitul admis, care nu este altceva decat profitul net.
Producerea oricarui bun economic se datoreaza actiunii tututor factorilor de productie: munca, pamantul si capitalul. De aceea, posesorilor factorilor de productie li se cuvine, fiecaruia, o parte din ceea ce se incaseaza din vanzarea bunului respectiv. Astfel, posesorului muncii ii revine salariul, posesorului capitalului - profitul, iar celui al pamantului - renta.
Prin urmare, salariul, profitul si renta sunt formele concrete de venit in economia de piata. Tot o forma a venitului este si dobanda ce revine celor care imprumuta capital banesc.
Marimea profitului depinde de urmatorii factori
a) nivelul costului marfii sau serviciului, cu care este invers proportional;
b) nivelul pretului marfii sau serviciului, cu care este direct proportional;
c) volumul produselor si serviciilor realizate, cu care este tot direct proportional;
d) viteza de rotatie a capitalului, cu care este direct proportional. Viteza de rotatie a capitalului se calculeaza fie ca durata a timpului scurs de la cheltuirea capitalului pana la vanzarea produselor, fie prin numarul de rotatii a capitalului intr-un an.
Dupa insusire, profitul este folosit pentru largirea si modernizarea activitatii, adica pentru autofinantare si o parte pentru consum.
Profitul este mobilul/scopul oricarei activitati economice. El face posibila dezvoltarea si progresul societatii.
Rolul profitului consta in faptul ca:
1) asigura dezvoltarea activitatii;
2) exprima sintetic rezultatele activitatii economice;
3) constituie motivarea activitatii;
4) este un criteriu major al eficientei.
