|
|
|
FONDUL MONETAR DE INVESTITII
Fondul monetar este o forma de fond mutual care plaseaza banii preponderent in instrumente cu termene scurte si foarte lichide ale pietei monetare. Datorita sigurantei investitiilor, fondurile monetare sunt o alternetiva la contul bancar.
Ele sunt recomandate atunci cand investotorii isi
stabilesc obiective financiare pe termen scurt, de regula 1 an si urmaresc
sa-si mentina valoare banilor investiti si in acelasi timp sa obtina un venit.
Un astfel de fond mobilizeaza sume
substantiale de bani de la un numar mare de investitori, care vor fi plasate,
in conditii avantajoase si profitabile, asigurand un randament ridicat al
investitiei efectuate. Fondul monetar isi propune sa imbine rentabilitatea caracteristica
depozitelor la termen cu lichiditatea conturilor curente.
Titularul contului poate depune,
respectiv retrage banii din fond conform cu necesitatile sale curente intocmai
ca si in cazul unui cont curent la banca.
Diferentele fata de un cont bancar sunt
insa evidende: atata vreme cat banii stau plasati intr-un cont curent la banca,
castigul este doar dobanda la vedere. In schimb, fondul monetar plaseaza banii
respectivi pe termen scurt, pe piata monetara (plasamente interbancare, depozite
pe termen scurt, certificate de trezorerie, operatiuni repo), fiind in masura
sa ofere clientilor un castig mai mare, uneori la nivelul celor oferite de
depozitele bancare, in conditiile unei lichiditati apropiate de cea a unui cont
curent. Astfel, investitorul dobandeste libertatea folosirii banilor in cel mai
scurt timp, fara ca acestia sa fie blocati pe perioade predeterminate, iar
castigul realizat este corelat cu numarul de zile in care banii sunt investiti
la fond.
Riscul mic pe care si-l asuma aceste
fonduri inseamna automat ca si castigurile sunt departe de a fi senzationale.
In Occident, obiectivul celor mai multe fonduri mutuale este de a asigura un
randament cel putin egal cu rata inflatiei. Astfel, rolul fondurilor monetare
este mai mult de a mentine puterea de cumparare a banilor si nu de a produce
randamente superioare.
Desi au un risc scazut, trebuie stiut ca fondurile monetare nu garanteza
restituirea sumei depuse asa cum se intampla cu depozitele bancare. De exemplu,
falimentul unei institutii bancare unde fondul a plasat bani determina scaderea
unitatii de fond, ceea ce face ca investitorul sa piarda bani. In schimb, un
depozit bancar constituit de o persoana fizica este garantat prin Fondul de
garantare al depozitelor in sistemul bancar.
Obiectivele FMI sunt:
I. Promovarea cooperarii pe plan financiar printr-o institutie care asigura baza mecanismului pentru consultatie si colaborare in priviinta problemelor monetare internationale.
II. Facilitarea expansiunii si cresterii echilibrate a comertului international,si contributia la mentinerea unui nivel cat mai scazut al ratei somajului, cresterea venitului net si dezvoltarea resurselor productive ca obiectiv principal al politicii economice aplicate in tarile membre.
III. Promovarea stabilitatii ratelor de schimb si evitarea depreciarii monedelor datorata schimbului de natura concurentiala.
IV. Asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plata,care ar elimina anumite restrictii care incetinesc intensificarea comertului international.
V. De a da incredere tarilor membre prin accesul temporar la resursele proprii, deci asigurandu-le sansa de a corecta neajunsurile existente in balanta de plati, fara ca fara ca statele acestea sa fie nevoite sa recurga la masuri disructive fata de proprietatea nationala si internationala.
VI. In concordanta cu cele mentionate mai sus sa micsoreze durata si gradul de dezechilibru in balanta de plati a statelor membre
Pentru realizarea acestor obiective FMI:
In analiza anuala a economiei japoneze pentru anul 2000,FMI sfatuieste guvernul japonez sa sa stimuleze cresterea economica prin pastrarea nivelului saczut al ratei dobanzii, incurajand restructurarea corporatiilor si
bancilor si promovand concurenta.
In timpul crizei financiare din Asia(1997-1998) FMI actioneaza rapid pentru a ajuta Koreea sa-si reformeze economia printr-un imprumut de 21 miliarde $.
Dupa colapsul Uniunii Sovietice,FMI ajuta bancile centrale ale statelor baltice, Rusia si ale altor foste state sovietice sa-si stabileasca un nou sistem de tezaurizare in trecerea la economia de piata.
Principala preocupare a FMI:politicile macroeconomice si de sector financiar
In supravegherea politicilor economice ale statelor membre se observa faptul ca FMI este interesat in principal de performanta unei economii ca un tot - adesea referindu-se la performantele ei macroeconomice,acestea cuprinzand totalul cheltuielilor, veniturile, rata somajului, inflatia, rata somajului in statul respectiv, precum si balanta de plati a acestuia.
FMI isi concentreaza atentia in mod deosebit asupra politicilor macroeconomice - ceea ce inseamna strategii referitoare la bugetul guvernului,managementul banilor si creditului, si rata de schimb - si a politicilor de sector financiar, incluzand supravegherea bancilor si a altor institutii financiare.In plus FMI acorda atentie binemeritata politicilor structurale care sunt capabile sa afecteze in masura destul de mare performantele la nivel macroeconomic - ceea ce include politica statala fata de piata muncii, care afecteaza rata somajului si cresterea sau scaderea nivelului salariului de baza.
FMI ofera consultanta fiecarui membru in ceea ce priveste modul de abordare a acestor arii mentionate mai sus, pentru a permite realizarea obiectivelor cu o eficienta crescuta - obiective precum: inflatie si rata a somajului scazuta si crestere economica sustinuta.
De unde isi obtine FMI resursele financiare?
Resursele FMI vine in mare parte din capitalul subscris pe care statele il depun cand intra in aceasta organizatie, sau din revizuiri periodice ale acestor cote care pot fi marite.
Statele membre platesc 25% din capitalul subscris in (DSR) Drepturi Speciale de Tragere, sau monede de circulatie internationala cum ar fi dollarul american sau yenul japonez;in ceea ce priveste restul de 75% al sumei FMI poate cere statului respectiv sa il plateasca in moneda proprie.Aceste cote platite determina puterea votului detinuta de un stat in cadrul FMI, cantitatea de bani cu care acesta poate fi finantat in caz de nevoie, sau chiar procentul detinut in Drepturi Speciale de Tragere.
Astfel cota platita de noii membrii este proportionala cu marimea relativa a economiei statului in cadrul economiei mondiale.Deci S.U.A avand cea mai puternica economie contribuie cu cea mai mare parte din totalul cotelor adica 17,6%.
Cine ia deciziile in cadrul FMI?
Consiliul de Guvernare - in care fiecare tara membra este reprezentata, este cea mai mare autoritate in cadrul FMI, se intruneste annual odata cu Intalnirea Anuala a FMI si a Bancii Mondiale.Fiecare stat mambru stabileste un guvernator ( de obicei ministrul de finante sau presedintele Bancii Centrale)si un guvernator alternativ.Consiliul de Guvernare decide cum se procedeaza in cazul problemelor majore, lasand deciziile de zi cu zi Consiliului Executiv.
Probleme cheie cu privire la sistemul monetar international sunt luate in considerare de 2 ori pe an intr-un comitet al Guvernatorilor numit Comitetul Financiar Monetar International (CMFI).Un comitet comun al Consiliului de Guvernator si al Bancii Mondiale raporteaza Guvernatorilor schimbarile de politica monetara si alte probleme ce privesc tarile in curs de dezvoltare.
Consiliul Executiv este alcatuit din 24 de directori executivi, impreuna cu un director care prezideaza acest consiliu.Ei se intalnesc de obicei de 3 ori pe saptamana, in sesiuni ce au ca durata o zi intreaga,si chiar si mai des daca este necesar.Intalnirile au loc la sediul organizatiei in Washington D.C.Principalele state membre au reprezentanti in acest consiliu in mod permanent, celelalte 16 locuri fiind alese pe termen de 2 ani de grupuri de state.Spre deosebire de alte institutii de acest gen care folosesc principiul- fiecare stat are un vot - in cadrul FMI votul fiecarui stat este proportional cu marimea capitalului varsat.Astfel principalele membre au un loc permanent in acest Consiliu,celelalte 16 locuri fiind impartite intre restul statelor membre, dierctorii fiind alesi pentru perioade de 2 ani pe grupuri de tari.Consiliul executiv isi alege un presedinte si unul sau doua ajutoare directe pentru acesta dintre proprii membri.Acesta conduce afacerile FMI sub directivele intregului consiliu pe care il prezideaza.
Documentele care asigura baza deliberarilor facute de Consilul Executiv si cel de Guvernare sunt realizate de Staff-ul FMI care cuprinde peste 2800 de angajati civili din diferite state.
Ce este un Drept Special de Tragere?
DST-ul, este un activ de rezerva internationala introdus de FMI in 1969,din motivul ca stocurile actuale si cresterea prevazuta a rezervelor nationale nu va fi suficienta pentru a sustine cresterea comertului international.Mare parte din rezerve erau pastrate in aur si dolari, iar statele membre FMI nu doreau ca rezervele globale sa depinda de productia de aur datorita incertitudinilor inerente si a deficitelor ce se manifestau in balanta de plati a Americii, care ar fi fost nevoita sa asigure cresterea rezervelor in dolari.DST au fost introduse ca o rezerva suplimentara care putea fi alocata membrilor care aveau nevoie.
Pana in prezent FMI a alocat 21,4 miliarde DST(29 milarde dolari) catre membrii sai .Ultima alocare de DST a fost facuta in 1981 cand 4,1 miliarde au fost primite de catre cele 141 de state membre.Incepand din anul 1981 tarile membre nu au mai avut nevoie de o alta alocare in DST daorita cresterii pietei de capital la nivel mondial.In septembrie 1997 pentru a aduce la acelasi nivel noile tari membre, care include state ce nu primisera nici o alocare de DST,Consiliul Guvernatorilor a propus o alocare de 21,4 miliarde care va fi distribuita in momentul cand va obtine majoritatea voturilor in consiliu.Cele 21,4 miliarde DST vor fi folosite pentru a aduce la un nivel echitabil al alocarilor primite.
Tarile membre pot sa foloseasca DST in tranzactiile dintre ele , cu cei 16 detinatori institutionalzati de DST si cu FMI.
Valoarea DST este calculata zilnic, folosind un cos al celor mai puternice si mai stabile monede din lume: Euro, yen japonez, lira sterlina si dolar american.Componenta cosului este revizuita la fiecare 5 ani pentru a asigura ca este reprezentativa pentru monedele folosite in tranzactiile internationale,si ca ponderea atribuita unei monede in cadrul cosului reflecta importanta monedei in tranzactiile internationale.
Instrumentele de imprumut ale FMI si evaluarea acestora:
FMI asigura imprumuturi sub o varietate de facilitati care au evoluat de-a lungul anilor pentru a satisface complet nevoile statelor membre.Durata, termenul de plata al datoriei si conditiile de imprumut atasate acestor facilitati variaza reflectand tipul balantei de plati si circumstantele carora se adreseaza.
Acordurile Stand-by formeaza miezul politicii de imprumut al FMI.Un acord Stand-By asigura un stat membru ca poate sa obtin o cantitate de bani stabilita, de obicei in termen de 12-18 luni, pentru a rezolva probleme pe termen scurt in ceea ce priveste balanta de plati.
Facilitatea rezervei suplimentare.Furnizeaza finantare aditionala pe termen scurt tarilor membre care au dificultati la balanta platilor datorita unor neasteptate pierderi de incredere pe piata reflectate in scurgeri de capital.
Linii de credit contingente.Linii de precautie prin care membrii sunt antrenati sa atinga politici economice puternixe pentru a obtine finantarea FMI pe termen scurt cand sunt amenintati de pierderineasteptate de incredere datorita dificultatilor din alte tari.
Asistenta de urgenta. Introdusa in 1962 pentru a ajuta membrii sa se descurce cu probleme de plati datorita unor dezastre naturale, aceasta forma de asistenta a fost extinsa in 1995 pentru membrii care au " iesit" din conflicte militare cu capacitatea institutionala si administrativa precara.
In prezent, imprumutatii de FMI sunt fie tari in curs de dezvoltare,tari in tranzitie de la planificarea centralizata la sistemul economiei de piata ori tari care se refac din crize financiare.Multe din aceste tari au acces limitat la pietele de capital internationale datorita dificultatilor economice.
Particularitati ale imprumuturilor facute de FMI
FMI nu este o agentie de intrajutorare sau o banca de dezvoltare.Imprumuta pentru a-si ajuta membrii sa se descurce cu probleme la balanta de plati sau pentru a reface cresterea economica sustinuta.Spre deosebire de imprumuturile agentiilor de intrajutorare fondurile FMI nu sunt alocate pentru activitati sau proiecte particulare.Acordarea imprumuturilor FMI sunt conditionate de anumite politici: tara imprumutata trebuie sa adopte politici pentru a corecta balanta platilor.Astfel aceste conditii asigura ca tara respectiva nu va amana deciziile grele, sau nu va acumula in continuare datorii si va putea sa devina puternica si astfel va putea restitui creditul.Tara imprumutata si FMI trebuie sa se inteleaga in privinta politiclor economice ce sunt necesare.FMI aloca fondurile in transe legate de nevoile tarii respective in politicile economice adoptate.In tre 2000-2001 FMI s-a axat pe politicile economice la nivel macroeconomic fara a interveni in politica tarii respective.Imprumuturile FMI sunt temporare.In functie de facilitati, imprumuturile pot fi pe perioade de sase luni sau de maxim patru ani.Perioada de rambursare este intre 3 ¼ ani si 5 ani pentru imprumuturile pe termen scurt ( pentru acorduri stand-by) sau 4 ½ ani si 10 ani pentru imprumuturile pe termen mediu ( pentru acorduri extinse), dar in noiembrie 200 Consiliul Executiv a fost de acord sa introduca perspectiva unor durate de rambursare mai mici: intre 2 ¼ si 4 ani pentru acorduri stand-by si intre 4 ½ si 7 ani pentru acorduri extinse.
FMI asteapta ca imprumutatii sai sa dea prioritate rambursarii imprumuturilor sale.Tara imprumutata trebuie sa rambueseze banii la data stabilita pentru ca fondul sa poata imprumuta si alte tari care au nevoie de fonduri.
In majoritatea cazurilor cand FMI aproba acordarea imprumuturilor inseamna ca tara respectiva se afla pe drumul cel bun in politica economica si astfel sunt incurajati investitorii straini sa investeasca in tara respectiva
1952
Acordurile stand-by au fost introduse in 1952 si Belgia a fost prima tara care a imprumutat 50 milioane dolari pentru a-si consolida rezervele internationale.Termenul " stand-by" inseamna ca subiectul poate lua bani doar in urma unor conditii.
1963
In 1963 fondul a infiintat "facilitatea financiara de compensare" pentru a ajuta tarile membre producatoare de bunurile de baza in urma unor deprecieri temporare a exporturilor ca urmare a scaderilor de preturi.O componenta aditionala pentru a ajuta tarile sa se descurce cu crizele temporare in importurile de cereale a fost adaugata in 1981
Anii 70
In timpul crizei energetice cand preturile la petrol au crescut de 4 ori, fondul a ajutat tarile importatoare de petrol printr-o " facilitate petroliera".Aceasta facilitate a avut efect intre 1974 si 1976 cand FMI a imprumutat de la tarile exportatoare si de la cele puternice si a acordat imprumuturi tarilor importatoare pentru a-si regla deficitele ca urmare a exploziei de preturi.
1974
In 1974 a fost introdusa "facilitatea extinsa a fondului" pentru a asigura asistenta pe termen mediu membrilor cu probleme la balanta platilor datorate slabiciunilor economice si care necesita reforme structurale pe termen lung.Perioada acordurilor extinse este de 3 ani cu posibilitatea extinderii la 4 ani.Kenya a fost prima tara care a beneficiat de acest tip de acord
In anii 80 FMI a jucat un rol central in rezolvarea crizei datoriilor tarilor latino-americane impreuna cu comunitatea bancara internationala.FMI a ajutat tarile cu datorii sa-si realizeze programe de stabilizare pe termen mediu cu banii proprii dar si cu fonduri atrase de la banci comerciale si alte organizatii internationale.
1989
Inca din 1989 FMI a ajutat tarile din centrul si estul Europei, zona baltica, Rusia si alte tari ale fostei Uniuni Sovietice pentru a-si transforma economiile din sistemul planificat in cel al economiei de piata.A lucrat in parteneriat cu aceste tari pentru a le stabiliza si restructura economiile lucrand chiar si la cadrul institutional si legal necesar pentru o economie de piata functionala.
1994-1995
Intre 1994 si 1995 Mexic a suferit o puternica criza financiara datorita unei modificari in increderea pe piata.Mexic a adoptat rapid un sitem de reforme iar FMI i-a acordat un imprumut de 17,8 miliarde de dolari.FMI a introdus " noile aranjamente pentru a imprumuta" (New Arrangements to Borrow (NAB)) pentru a avea suficiente fonduri in cazul unor crize majore.
1996
In 1996 FMI impreuna cu Banca Mondiala au lansat " Initiativa pentru tarile sarace puternic indatorate" cu scopul de-a reduce datoriile tarilor celor mai sarace din lume la nivel acceptabil intr-un timp cat mai scurt.
1997-1998
In timpul crizei financiare asiatice (1997-.1998) FMI a acordat fonduri uriase totalizand mai mult de 36 miliarde de dolari Indoneziei,Coreei si Tailandei pentru a-si realiza reformele si a-si stabiliza economiile.In 1997 fondul a introdus " facilitatea rezervei suplimentare" pentru a ajuta tarile care au nevoie mare de finantare pe termen scurt datorate unor pierderi neasteptate de incredere pe piata reflectate in scurgeri de capital.
1999
Fondul a introdus un nou instrument de criza liniile de credit contingente.Acestea sunt linii de precautie prin care membrii sunt antrenati sa atinga politici economice puternixe pentru a obtine finantarea FMI pe termen scurt cand sunt amenintati de pierderineasteptate de incredere datorita dificultatilor din alte tari.
2000
Au fost introduse o serie de masuri prin care FMI sa asigure un ajutor mai rapid in prevenirea si rezolvarea crizelor, dar si o mai buna utilizare a resurselor FMI.
FMI este mai bine cunoscut pentru politica de consiliere si pentru cea de imprumut in cazul crizelor economice.Dar FMI se mai ocupa si cu asistenta tehnica si instruire intr-o arie larga de domenii cum ar fi: banca centrala, politici monetare si valutare, politici administrative si de taxe si statistici oficiale.Scopul este cel al imbunatatirii situatiei tarii in domeniul respective.
FMI a inceput sa asigure asistenta tehnica pe la mijlocul anilor 60 cand multe tari independente au cerut ajutor in infiintarea bancilor centrale si a ministerelor financiare.De asemenea in anii 90 tarile din fosta Uniune sovietica (inclusive Romania ) au cerut ajutor in momentul trecerii de la sistemul economiei centralizate la cea de economie de piata.In present FMI a trecut la un alt nivel de asistenta: cel de-a intari arhitectura sistemului financiar international.
FMI a mai ajutat si tarile care au trebuit sa-si reinfiinteze institutiile guvernamentale ca urmare a unor razboaie sau revolutii civile.
FMI asigura asitenta tehnica si instruire in domenii cum ar fi:
-Intarirea sectoarele monetare si financiare prin sfaturi in sistemul bancar,managemet valutar si in dezvoltarea bancilor centrale
-Suportarea politicilor fiscale puternice prin sfaturi cu privire la taxe, politici de consum, formularea bugetului si management al datoriilor interne si externe.
-Alcatuirea,managementul si raspandirea datelor statistice dar si imbunatatirea calitatii lor
-Proiectarea si revizuirea legislatiei economice si financiare
FMI ofera cursuri de instruire pentru oficiali din guvern sau banci centrale la sediul central din Washington sau la centrele regionale din Abidjan, Brazilia, Singapore si Viena.
Se poate asigura asistenta tehnica prin vizitele personalului impreuna cu experti si consultanti.
Globalizarea a creat o noua incercare pentru FMI.Doua dintre cele mai importante si mai dificile incercari sunt: cum sa intaresti sistemul financiar global ( pentru a fi mai putin vulnerabil la crize financiare si cum sa se descurce cand crizele apar) si cum sa avansezi in lupta impotriva indatorarii tarilor slab dezvoltate.
Globalizarea a demonstrat ca poate aduce mari beneficii pentru multe tari si persoane din lume.Pentru cresterea nivelului de trai tarile trebuie sa se integreze in economia globala.Dar globalizarea pe langa cresterea volumului si vitezei capitalurilor internationale a crescut si riscul unor crize financiare.Si in acelasi timp tarile slab dezvoltate care nu beneficiaza din globalizare se pot "departa" si mai mult de nivelul celorlalte tari.
In 1997-1998 a avut loc criza asiatica si ea nu a lovit doar in slabiciunile tarilor respective dar ea s-a propagat in tot sistemul financiar international si a avut 2 urmari majore:
-Investitorii se pot retrage rapid daca sesizeaza anomalii in politicile economice ale tarii respective, astfel se pierde increderea, si se declanseaza o criza
-O criza intr-o tara sau regiune se poate rapid raspandi si in alte tari datorita legaturilor dintre acele tari
Pentru a reduce riscul aparitiei crizelor FMI a promovat masuri impreuna cu membrii guvernelor dar si pentru a intari sistemul monetar si financiar international.O tara poate fi vulnerabila la o criza economica daca institutiile sale sunt insolvente sau au tendinta de-a deveni.Pentru a face un sistem mai robust, bancile si alte institutii financiare trebuie sa imbunatateasca controlul si managementul riscului pentru tara respectiva.
FMI si Banca Mondiala in 1999 au inceput sa aprecieze slabiciunile actuale si potentiale ale sistemului financiar international.Aceste aprecieri au fost prezentate tarilor ca un ghid pentru a le remedia.
FMI mai lucreaza de asemenea cu guvernele nationale si alte institutii internationale pentru:
- A intari functionarea bancilor
-A reface minimul de capital necesar pentru banci si institutii financiare
-A crea un set de standarde de contabilitate international
-A finaliza un set de principii pentru o buna guvernare
Publicarea de date actualizate cu privire la situatia unei tari reprezinta o premisa necesara pentru incurajarea investitiilor.In 1996 dupa criza din Mexic FMI a creat o serie de masuri pentru a ajuta tarile care au nevoie de capital extern.Tarile care cereau fonduri au acceptat sa publice date cu privire la situatia economica si financiara a lor.
FMI prin politica sa deschisa de publicare a datelor cu privire la situatia unei tari incurajeaza progresul economic si investitiile.
Cu toate ca transparenta FMI este in crestere, Consiliul executiv este constient ca fondul trebuie sa pastreze un rol de confident cu tarile membre.
Daca crizele se produc programele FMI sunt asteptate ca in majoritatea cazurilor sa restabileasca stabilitatea prin finantarea sa si prin ajustarile de politica impuse de fond.
FMI colaboreaza activ cu Banca Mondiala, bancile regionale de dezvoltarea, Organizatia Mondiala de Comert, cu agentiile Natiunilor Unire si cu alte institutii internationale pentru a asigura buna functionare a sistemului financiar international.
FMI este o institutie monetara, nu de dezvoltare, dar are un rol important in reducerea indatorarii membrilor sai prin: crestere economica durabila care este esentiala pentru scaderea indatorari si care necesita politici monetare macroeconomice.
Timp de mai multi ani FMI a ajutat tarile slab dezvoltate sa-si implementeze politici economice pentru a creste nivelul de trai prin sfaturile prin asistenta tehnica si suportul sau financiar.Intre 1986 si 1999 56 de tari cu o populatie de 3,2 miliarde au fost imprumutate cu credite cu dobanda redusa prin " facilitatea ajustarii structurale" pentru ca acesti membrii sa dobandeasca cresterea economica si o imbunatatire in balanta lor de plati.
Aceste facilitati au adus contributii masive la dezvoltarea tarilor slab dezvoltate, dar in ciuda asistentei substantiale din partea FMI si a altor institutii internationale multe tari slab dezvoltate n-au reusit sa-si revina.
FMI si Banca Mondiala creeaza suportul necesar guvernelor pentru dezvoltarea strategiilor lor dar nu impune destinatia veniturilor.Fiecare institutie se concentreaza pe aria sa de expertiza.De aceea personalul Bancii Mondiale se concentreaza pe politicile sociale pentru a reduce saracia inclusiv munca necesara atingerii acestui deziderat.FMI indruma guvernele in promovarea politicilor macroeconomice prudente.Incepand cu aprilie 2002 FMI a inceput alaturi de Banca Mondiala un program pentru ajutarea tarilor slab dezvoltate in reducerea datoriilor axandu-se pe 37 dintre care 23 sub din Africa.
Relatia dintre Romania si FMI
Romania a devenit membra FMI la 15 decembrie 1972. Participarea Romaniei la FMI se ridica la 1.030,2 milioane DST sau 0,48% din cota totala. Puterea de vot a Romaniei este de 10.552 voturi sau 0,49% din total.
Romania a acceptat obligatiile prevazute in Articolul VIII ale Statutului FMI referitor la convertibilitatea de cont curent la 25 martie 1998.
Guvernatorul Romaniei la FMI este Excelenta Sa, dl. Constantin Mugur Isarescu, Guvernator al Bancii Nationale a Romaniei; Guvernator Supleant este Excelenta Sa, dl. Enache Jiru, Secretar de stat, Ministerul Finantelor.
Biroul Reprezentantei Rezidente in Romania desfasoara o gama larga de activitati in scopul de a contribui activ la implementarea recomandarilor de politica economica ale Fondului de catre autoritati, cat si la mentinerea unei stranse legaturi intre sediul central al FMI si autoritatile din Romania.
Biroul se ocupa cu:
Explicarea opiniilor Fondului in chestiuni legate de politici si consilierea autoritatilor romane in implementarea programelor macroeconomice incheiate cu FMI, in principal in contextul solicitarii Romaniei pentru sprijin financiar din partea Fondului (cum ar fi acordurile stand-by). Aceasta activitate implica o stransa colaborare si consultare atat cu institutii guvernamentale cat si cu sediul central al FMI.
Schimburi de opinii cu misiunile rezidente ale Bancii Modiale, Uniunii Europene, BERD, agentiile Natiunilor Unite, precum si cu ambasadele tarilor membre ale FMI, pentru a asista autoritatile din Romania in implementarea unui program macroeconomic coerent si cuprinzator
Monitorizarea evenimentelor si a evolutiei economice in scopul de ajuta la evaluarea performantelor financiare si economice ale programelor si politicilor macroeconomice ale Guvernului.Biroul se bazeaza pe o gama larga de surse de informare, care includ Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor si Comisia Nationala de Statistica.
Biroul Reprezentatei Rezidente a FMI joaca un rol important in asigurarea transparentei politicilor FMI in Romania. Biroul este disponibil pentru intalniri cu oamenii de afaceri romani si straini, reprezentanti din domeniul bancar si pentru schimbul de opinii referitoare la economia romaneasca si politicile economice. Reprezentantul Rezident este singurul purtator de cuvant al Fondului in Romania si este disponibil pentru contacte periodice cu ziaristii. In acest context, Reprezentantul poate face declaratii de presa si poate participa la interviuri de presa si televiziune, prezentand viziunea Fondului in probleme legate de economia romaneasca. Mai mult decat atat, Reprezentantul Rezident al FMI participa ocazional la conferinte si intalniri organizate de institutii publice, organizatii financiare internationale, organizatii neguvernamentale, sindicate si alte grupari care se dezbat probleme generale de macroeconomie si referitoare la economia romaneasca. Biroul nostru este, de asemenea, gata sa colaboreze cu universitati si institute economice interesate in activitatea desfasurata de FMI. Biroul Rezident acorda, totodata, o atentie deosebita posibilitatilor de instruire profesionala care contribuie la intelegerea si tratarea de catre participanti a problematicii FMI. In acest sens, Reprezentantul Rezident al FMI participa la preselectia candidatilor care solicita participarea la cursuri si seminarii organizate de FMI si Joint Vienna Institute.
FMI are un rol bine definit in economia Romaniei, acela de-a crea un sistem financiar si monetar puternic si de-a incuraja dezvoltarea economica durabila.
