Scurt istoric privind aparitia si dezvoltarea cardului

Scurt istoric privind aparitia si dezvoltarea cardului

Perfectionarea, modernizarea si eficientizarea instrumentelor si modalitatilor de plata au fost determinate  pe de o  parte  de cuceririle  stiintei,  indeosebi  in  domeniul  tehnologiei informatiilor  si  telecomunicatiilor  digitale  de  date  (IT&C),comunicatiilor  prin  circuite telefonice, cablu TV, fibra optica, satelit, telefonie mobila, iar pe de alta parte de succesele de miniaturizare a componentelor in constructia calculatoarelor (producerea microprocesoarelor cu o suprafata de numai cativa mm patrati a dus la lansarea smart card-urilor ).Cardul de plata sub forma arhetipala a aparut pentru prima data in Statele Unite ale Americii  in  anul  1914,  fiind  emis  de  compania  Western Union  in  scopul  incurajarii cumparaturilor si cresterii fidelitatii clientilor sai. Prin acest card se puteau face cumparaturi numai la aceasta companie.  Din punct de vedere istoric, aparitia cardului are loc in anul 1946, la New York, cand o banca specializata in creditul de consum lanseaza pe piata un nou produs "Charge It", care consta in emiterea unui bon valoric numit "scrip", pe baza caruia clientii puteau efectua cumparaturi de la comerciantii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comerciantii depuneau bonurile la banca emitenta si incasau contravaloarea bunurilor vandute, banca facand transferul banilor din conturile clientilor in conturile comerciantilor. In anul 1949 un american pe nume Frank McNamara, impreuna cu partenerul sau Ralph Schneider, creeaza primul card de credit pentru plati in restaurante, avand marca Diners Club Card. In numai cativa, ani cardul avea sa fie acceptat la plata de mii de comercianti. Diners Club Card avea sa fie recunoscut drept un nou instrument de plata. Dezvoltarea acestui card continua si astazi, in special in domeniul calatoriilor si industriei timpului aferent (travel and entertaiment,T&E).

In 1958 apare un salt inainte in istoria cardurilor de plata,datorat bancii americane Bank of America din San Francisco, care introduce precursorul cardului universal modern, sub numele BankAmericard. Cardul bancii Bank of America a dovedit repede ca exista o piata extinsa pentru cardul de credit bancar si universal (de uz general), in sensul ca este acceptat la plata de orice comerciant participant la acest sistem de plata, pentru cumpararea oricarui fel de produs si prin care orice detinator al sau putea cumpara pe credit. Succesul cardului a fost rapid si aparitia sa a reprezentat un punct de cotitura in istoria platilor, in general, si in istoria platilor fara numerar, in special .In 1976 cardul Bank Americard avea sa devina bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America,impreuna cu alte banci asociate si trecand prin mai multe transformari, devine Visa International.

Visa International constituie o uriasa asociatie cooperatista de banci, care se supune aceluiasi regulament si participa in comun la dezvoltarea si operarea sistemului asociatiei. Alte sisteme internationale de plati electronice se vor dezvolta mai apoi, fiind mai mult sau mai putin,inspirate sau modelate dupa Visa. Astfel, in 1966 si avandu-si originea tot in Bank of America, un numar de 17 banci americane formeaza asociatia Interbank Card Association (ICA), care avea sa devina mai apoi numai putin celebra MasterCard  Interational,  cu reteaua proprie privata de telecomunicatii(BankNet), principalul competitor si rival al Visa. Cele doua sisteme de plati electronice prin carduri, detinand in prezent, circa 90% din piata. In tarile vest-europene cardurile au aparut in jurul anului 1960, dar  s-au extins abia dupa anul 1980. In ultimul deceniu al secolului XX, datorita eforturilor masive financiare,derulate de institutiile bancare din tarile avansate, baza materiala a operatiunilor de plati a crescut in asemenea masura incat folosirea cardurilor a ajuns la cote de  neimaginat. Cardurile au devenit instrumente preferate pentru derularea platilor de valori mici initiate de persoane fizice detinatoare de conturi bancare, care formeaza in tarile avansate o parte importanta a clientelei bancare.[1]

Aparitia cardurilor a avut un rol important in atragerea de catre banci a persoanelor fizice cu venituri modeste, care au apreciat in acest instrument de plata o posibilitate de a obtine credite, care, desi mici, le asigura plata unor datorii curente. O larga raspandire a cardurilor se inregistreaza, in ultimul timp, in activitatea intreprinderilor mici si mijlocii, datorita avantajelor care le prezinta. Intr-o serie de tari, cum ar fi Olanda, Suedia, Elvetia etc cresterile operatiunilor prin carduri sunt atat de mari si datorita preluarii, in unele cazuri, a platilor care se derulau pana nu demult cu alte instrumente. Are loc o nastere a structurii instrumentelor de plata decurgand din cresterea preferintelor pentru carduri a clientilor din tarile dezvoltate. Aceasta tendinta de transfer a platilor intre cec si card duce la degajarea bancilor de povara  platilor  mici,  care  reprezinta  pentru  acestea  costuri  mari  si  importante  pierderi determinate de cecurile fara acoperire. Factura electronica on-line a devenit o activitate cotidiana in tarile cu o structura IT&C avansata. Din ce in ce mai multe persoane fizice si juridice (in special I.M.M.-uri) platesc facturi on-line. In ultimii 20 de ani, reteaua ATM-urilor s-a extins in mod remarcabil crescand in Belgia de 6 ori, in Germania de 3 ori, in Italia de 2,5 ori, iar in Franta, Olanda si Elvetia de aproape 2ori. O crestere spectaculoasa a cunoscut si reteaua de terminale la punctele de vanzare TPE, POS si certificatori: in Olanda de 34 ori, in Elvetia de 12 ori, iar in Germania, Suedia si Italia de 8-9ori.Istoria cardului inteligent este o istorie recenta, care nu are mai mult de 36 de ani. Iata cateva repere. In anul 1971, Dr. Kunitaka Arimura, din Japonia, patenteaza conceptul de card cu circuite integrate, care avea sa fie numit de jurnalisti card inteligent. In perioada 1977-1979, mai multe companii (printre care Bull si Schlumberger) dezvolta carduri in care cip-ul reprezinta un circuit de memorie sau un microprocesor complet, iar in Franta au loc teste cu astfel de carduri in domeniul bancar si al telefoniei. Succesul acestor carduri in Franta vizibil in special prin diminuarea fraudei, a dinamizat puternic intregul domeniu. In anul 1986, sunt emise circa 65.000 de carduri inteligente cu microprocesor Bull CP8 pentru clientii mai multor banci din S.U.A., de tip portmoneu electronic, ePortmoneu (ePurse).

In anul 1994, cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Visa emite circa 1,5 milioane de carduri Visa Cash, cardul fiind un portmoneu electronic national. Incepand cu anul 1996, Visa si Master Card sprijina conceptul de operare multi-aplicatie si inter-operabil, si anume Visa sprijina sistemul deschis Java Card, iar MasterCard promoveaza sistemul MULTOS.

In anul 1998, li se alatura Microsoft, care creeaza sistemul de operare multi-aplicatie Windows for Smart Card (WfSC), iar anul urmator apar si specificatiile CEPS (CommonElectronic Purse Specification), menite a face inter-operabile scheme de portmoneu electronic.

In Romania, primele carduri (VISA) au fost lansate in 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul tarii noastre au fost stabilite de Banca Nationala a Romaniei, mai tarziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.

Tot in Romania primul card de plata in lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD in decembrie 1995, ca un card proprietar, iar incepand din acelasi an au aparut primele carduri Visa si Europay (companie europeana in domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este din 2002 inglobata in MasterCard International). In aprilie 2004 existau in toata tara circa cinci milioane de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii), 19 banci emitente a circa 100 tipuri diferite de carduri, intre care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay/MasterCard, iar 4 erau American Express. In prezent, in lumea intreaga, mai mult de 1,5 miliarde de oameni folosesc carduri pentru plati sau retragere de numerar.[2]