|
|
|
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE COMERT
TEORIA PIETEI LIBERE
Scurta introducere. Prezentarea argumentului pietei libere
In cartea sa, "Teoria pietei libere", Andrew Schotter doreste sa reflecte o viziune obiectiva asupra sistemului pietei libere, sustinand ca desi acesta are multe avantaje importante, are, de asemenea, si multe neajunsuri. Autorul afirma ca "a fi constient de aceste neajunsuri nu inseamna sa discreditezi sistemul ci pur si simplu sa recunosti ca el nu este perfect".
Lucrarea de fata raspunde problematicii create de ipoteza conform careia piata libera este raspunsul tuturor problemelor, cu exemple si situatii in care se dovedeste necesitatea intervensiei institutiilor din afara pietei, fara insa a minimaliza rezultatele teoriei economice.
Cartea cuprinde 9 capitole ce au ca scop formarea unei viziuni detasate si obiective asupra a ceea ce este pro si contra teoriei economice a pietei libere. In aceasta recenzie vor fi analizate capitolele 4, 5 si 6 ce prezinta erorile pietei libere ce provin din chiar argumentele ce au stat la baza crearii ei, dar si aplicarea acestora in politica si justitie. Pentru a putea explica esecurile pietei, trebuie intai redate cateva idei in legatura cu modul de organizare si functionare a acesteia.
O piata libera este o piata unde drepturile de proprietate sunt schimbate voluntar la un pret ce este rezultatul unui acord mutual intre vanzatori si cumparatori. Acestia intreprind actiunea fara sa foloseasca forta fizica, amenintari sau frauda. Piata libera contrasteaza puternic cu economiile centralizate, in care guvernul stabileste, direct sau indirect, nivelul pretului. Pretul unui bun sau serviciu ajuta la comunicarea cererii consumatorilor catre producatori si astfel directioneaza alocarea resurselor spre satisfacerea consumatorilor, la fel ca si a investitorilor. Pe piata libera, pretul este rezultatul a nenumarate tranzactii voluntare, spre diferenta de un decret politic, ca in cazul economiei centralizate. Prin libera competitie intre producatori, preturile tind sa scada si calitatea incepe sa creasca. O piata libera nu trebuie confundata cu o piata cu concurenta perfecta, unde exista transparenta perfecta.
Argumentul pietei libere are sase caracteristici: individualismul, rationalitatea, utilitatea, orientarea de proces, credinta in "laissez faire-ul mainii invizibile" si dilema eficienta-echitate.
Capitolul 4 - Rationalitatea si esecul pietei
In capitolul 4 al lucrarii sale, Andrew Schotter incearca si reuseste sa arate efectele negative ale rationalitatii - piatra de temelie a pietei libere - asupra pietei insasi, prin oferirea catorva exemple sugestive. Unul dintre acestea este "Dilema prizonieruluu" ce prezinta situatia a doi talhari ce, pusi fata in fata cu posibilitatea recunosterii propriilor fapte, descopera ca vor fi avantajati daca vor actiona intr-un mod nerational, orientat social si nu individual, de a nu admite fapta. Consider ca acest exemplu evidentiaza clar si comprehensibil cum urmarirea propriului interes, a maximizarii utilitatii individuale si anume minimizarea numarului de ani in inchisoare, da gres, fiind de preferat o solutie non-rationala.
Urmatoarea situatie trateaza problema rationalitatii pe piata cu informatie asimetrica si hazard. Se ia drept model un oras cu proprietari de automobile si statii service. Intrucat ipoteza informatiei complete nu este valabila in acest caz, se reuseste demonstrarea faptului ca pentru fiecare piata exista un echilibru in care toate firmele (competente si incompetente) sunt complet lipsite de onestitate. Observam ca din nou rezultatul pietei libere este pus in pericol de rationalitatea individuala. Daca se ajunge la aceasta situatie, se poate intelege cu usurinta de ce este preferabilt interventia guvernamentala, si anume pentru functionarea in bune conditii a pietei.
Principalul punct de dezbatere al subcapitolului "Rationalitate si externalitati" il reprezinta teoria pietei libere a lui Adam Smith. Aceasta presupune ca economia este compusa dintr-o multitudine de indivizi izolati, fiecare dintre ei urmarindu-si propriul interes si niciunul dintre ei neinterferandu-se cu nimeni altcineva care isi urmareste propriul interes, cu exceptia concurentei de piata. Totusi, asa cum rezulta din exemplele oferite, fiecare act intreprins, de consum sau de productie, al unui individ este foarte probabil sa afecteze si alti indivizi. Intr-o societatea care functioneaza ca un ansamblu unitar si se bazeaza pe relatiile dintre oameni, sunt foarte rare situatiile in care terte parti nu sunt prejudiciate. Remarcam faptul ca, desi eficienta si rationala, teoria pietei libere nu ia in considerare aceste externalitati ce sunt destul de importante, afectand costul marginal al productiei, si putand chiar sa-i compromita favorabilitatea rezultatelor. Ceea ce este optim pentru individ nu este ceea ce este optim pentru societate si ajungem iar la concluzia ca sunt necesare unele institutii exterioare pietei pentru a solutiona problemele create de maximizarea utilitatii individuale.
Un alt mod prin care autorul demonstreaza inconvenienta rationalitatii individuale il reprezinta analiza bunurilor. Acestea sunt caracterizate de doua proprietati fundamentale: principiul rivalitatii, care spune ca doi agenti nu pot beneficia simultan de folosinta aceluiasi bun si principiul excluderii prin pret ce exprima faptul ca un agent nu va putea dispune de un bun decat daca il plateste. Bunurile private verifica in majoritatea cazurilor ambele principii. Exista insa nenumarate bunuri pentru care principiul rivalitatii nu se aplica, acestea fiind bunurile publice. Unele dintre ele satisfac in plus trei conditii: imposibilitatea excluderii, obligativitatea folosirii si absenta efectelor de acoperire. Daca in cazul bunurilor private exista o motivatie pentru achizitia lor si astfel rationalitatea invinge, in cazul bunurilor publice situatia este diferita. Prin faptul ca nimeni nu poate fi exclus de la utilizarea bunului, iar consumul unei persoane din acel bun public pur nu diminueaza consumul altei persoane din acelasi bun se justifica disparitia motivatiei, din rationalitate si din urmarirea propriului interes aparand egoismul. Si aici, asemeni cazului pietei cu informatie asimetrica, se dovedeste necesitatea interventiei unei institutii pentru a se atinge rezultatele optime.
Capitolul 5 - Prescriptiile politicii de piata libera
Capitolul 5 cerceteaza chestiuni de politica publica precum crima, salariile minime, actiunea afirmativa, legile antidiscriminatorii si adeverintele educationale, subliniind faptul ca si in cazul lipsei factorilor perturbatori prezentati anterior piata poate cadea si se va apela astfel la asa-numita "solutie extremala". Ne confruntam cu inca un element pe care teoria pietei libere il ignora, si anume salariile mici ce pot avea ca raspuns rational crima.
Autorul ne prezinta situatia pietei. Lucratorii isi aloca timpul in raport cu salariile si cu preturile cu care se confrunta. Daca salariul este situat la limita pragului de saracie sau sub acest prag, lucratorii pot decide fie sa se reprofileze, fie sa aleaga o varianta de distrugere sociala. Ei pot descoperi ca aceasta din urma optiune este preferata celei dintai deoarece in calea schimbarii domeniului lor de activitate vor interveni anumite restrictii transformationale, pe care putini sunt capabili sa le depaseasca. Exemplul oferit ilustreaza clar aceasta situatie: "un sofer de camion nu va deveni medic peste noapte datorita stimulentului salariului de medic, iar un contabil nu va deveni un profesionist al jocului de baseball pe baza salariului lui Reggie Jackson". Se observa de aici ca indiferent de cat de tentanta este cererea de forta de munca intr-un anumit domeniu, fara studiile si pregatirea necesara a lucratorilor, ea nu va fi acoperita.
Desi reluarea pregatirii scolare poate fi considerata o solutie, multi oameni se gasesc in imposibilitatea de a urma acest drum din cauza unor situatii in care ei se regasesc la un moment dat. In acest segment se regasesc in special muncitorii necalificati ce vor descoperi ca , de fapt, deciziile lor nu se compara intre munca si scoala, ci mai degraba intre munca si crima.
O alta solutie analizata o reprezinta ajutorul din partea statului. Angajatii pot ajunge la un punct in care sa decida ca nu doresc sa-si mai ofere serviciile pe piata muncii, considerand ca salariul nu-i compenseaza pentru efortul de a munci (costul timpului liber este asa de scazut incat pot decide sa consume cat mai mult din el).
Ultima solutie la care pot apela lucratorii descurajati este si cea pe care se pune accentul in acest capitol, deoarece ea este o externalitate, si anume crima. Aceasta poate deveni alegerea optima atunci cand toate nivelele relevante de recompense si riscuri sunt calculate. Si de aici putem deduce ca motivul pentru care apare acest comportament ce se abate de la regulile de buna convietuire in societate este tot rationalitatea. Daca este rational pentru oameni sa munceasca in mod onest si din rasputeri atunci cand salariile lor oneste sunt mari, poate fi la fel de rational pentru ei sa se indrepte spre forme antisociale de comportament atunci cand salariile lor sunt mici.
In lucrare putem intalni si cateva sugestii pentru a reduce rata criminalitatii. Prima dintre acestea ar fi impunerea unui salariu minim, pe care insusi autorul nu o considera adecvata, deoarece nu va face altceva decat sa mareasca salariul obtinut, fara insa a creste numarul angajatilor.
O alta solutie este cea a salariului pietei libere ce se stabileste din confruntarea cererii si ofertei de munca. Insa asa cum constatam din graficul prezentat, desi ofera o anumita bunastare a societatii, echilibrul pietei libere nu este optimal.
Ultima solutie si cea cu ajutorul careia putem sa observam ca se obtin cele mai bune rezultate este acordarea de subventii fie angajatorilor de munca slab calificata, fie angajatilor la fiecare salariu de piata. Astfel, lucratorii vor dori sa-si ofere serviciile pe piata muncii si vor iesi din aria criminalitatii.
Concluzia desprinsa din analiza dilemei eficienta-echitate ar fi ca in multe imprejurari ea nu exista, ceea ce este echitabil putand fi si eficient. Ne este prezentat un exemplu prin care se presupune ca logic faptul ca, aplicand un program de actiune afirmativa, corporatiile vor avea de suferit prin reducerea profitului. Se dovedeste ca, de fapt, situatia este exact inversa, deoarece grupurile care inainte erau discriminate unele fata de altele sunt dintr-o data tratate ca egale, acum au stimulent de a se stradui mai mult si astfel se maresc profiturile corporatiilor. Astfel, se arata ca echitatea poate fi intr-adevar o conditie necesara a eficientei.
Principalul punct de dezbatere al subcapitolului: "Oportunitate egala, legi antidiscriminatorii si actiune afirmativa" il reprezinta dilema echitate-eficienta. Se analizeaza teoria discriminarii, ce isi are originea in teoria pietelor cu informatie asimetrica. Asa cum am reusit sa concluzionam in capitolul 4 analizat anterior, aceste piete presupun informarea imperfecta a tuturor angajatilor.
Cazul analizat in legatura cu acest subiect este cel a doi frati gemeni ce se deosebesc prin culoarea parului. Acest atribut ii individualizeaza si din punctul de vedere al talentului posedat in anumite domenii. Totusi, piata a ajuns la concluzia ca cele mai bune rezultate in acee domenii sunt obtinute de persoane cu exact invers culoarea parului subiectilor, acestia fiind nevoiti sa se indrepte spre arii de preocupare diferite de interesul lor. Astfel, prin neacordarea sansei si stabilirea unor stereotipuri, societatii ii sunt refuzate adevaratele talente. Interventia statului insa, prin stabilirea unor legi antidiscriminatorii, va avea drept efect cresterea eficientei, dar si promovarea talentelor. Acesta este inca un caz in care se dovedeste ca amestecul statului poate avea si efecte benefice asupra pietei.
Ultima sectiune a capitolului 5 trateaza problema adeverintelor educationale. Asa cum ne este explicat de insusi autorul lucrarii, adeverintele educationale sunt "propuneri ale pietei libere care cer guvernului sa dea tuturor parintilor o adeverinta valorand costul educarii intr-o scoala publica", acest lucru avand drept rezultat triajul scolilor. Totusi, desi considera aceasta solutie ca fiind viabila, Schotter pune in discutie si subventionarea altor bunuri precum imbracamintea, locuintele si alimentele pe care cetatenii le cumpara. Suntem iar confruntati cu problema salariilor de subzistenta de unde putem deduce cu usurinta ca, daca bunurile mentionate anterior, devenite intre timp de stricta necesitate, nu sunt subventionate, acest lucru va avea drept efect crima. Statul neputand face fata atator obligatii este clar deci ca aceasta propunere nu poate fi pusa in practica.
Capitolul 6 - Ipotezele pietei libere: cateva fapte experimentale
In capitolul 6 ne sunt prezentate cateva experimente legate de trei din cele sase caracteristici ale argumentului pietei libere si anume dilema eficienta-echitate, orientarea de proces si rationalitatea, pentru a verifica functionarea lor.
Prin analiza dilemei echitate-eficienta se dovedeste de fapt ca in multe imprejurari aceasta nu exista, ceea ce este echitabil putand fi si eficient. Un exemplu dat de autor, ce se poate confunda si cu o credinta generala, este faptul ca, aplicand un program de actiune afirmativa, corporatiile vor avea de suferit prin diminuarea profiturilor. Situatia este insa diferita. Daca grupuri care inainte erau discriminate unele fata de altele sunt dintr-o data tratate ca egale, ele au stimulent de a se stradui mai mult si astfel se maresc profiturile corporatiilor. Se dovedeste in modul acesta ca echitatea poate fi o conditie necesara pentru eficienta.
In ceea ce priveste egoismul, o componenta a rationalitatii, este de la sine inteles ca agentii pietei libere nu se vor ingriji de satisfactia altora in evaluarea rezultatelor pietei. Totusi, asa cum am observat din experimentul relatat in carte, acest comportament este legitim numai daca se aplica punctul de vedere locke-ian asupra justitiei care afirma ca agentii economici au dreptul de a pastra tot ceea ce castiga. Astfel spus, daca un lucru nu este obtinut prin competitie, ci in mod arbitrar, agentii economici nu se vor simti indreptatiti in totalitate la acesta, incalcand astfel perceptele rationalitatii si egoismului.
Prin prezentarea tuturor acestor posibile situatii in care ne sunt exemplificate cateva din esecurile pietei libere, Andrew Schotter reuseste sa ne ghideze pe un drum la capatul caruia nu putem decat sa acceptam ca uneori este preferabila interventia unor institutii din afara pietei pentru a repara neajunsurile sistemului pietei libere. Descoperim ca de fapt motivul majoritatii acestor dificultati se datoreaza chiar rationalitatii - piatra de temelie a pietei libere. Nici celelalte elemente ale argumentului ei constituent nu sunt neglijate, astfel ca nu putem decat sa ajungem la concluzia ca acest sistem este aplicabil si functioneaza in stare optima doar in anumite situatii. Asadar, autorul reuseste sa-si indeplineasca scopul propus odata cu scrierea acestei carti si anume de a arata ca teoria economica a pietei libere nu este raspunsul tuturor problemelor.
