Masuri de protectie impotriva fenomenului de spalare a banilor

Masuri de protectie impotriva fenomenului de spalare a banilor

1. Masuri luate la nivel international:

Cea mai eficienta solutie in problema spalarii banilor pe plan international este in primul rand cooperarea internationala[1] si sisteme de control si reglementari unitare in cadrul fiecarei tari. Spalarea internationala a banilor se bazeaza pe exploatarea, prin operatori financiari subtili, a diferentelor dintre reglementarile financiare si bancare ale tarilor de pe intreg globul.

Spalarea internationala a banilor are efecte nocive considerabile asupra economiei mondiale prin: deteriorarea operatiunilor eficiente ale economiilor nationale, coruperea lenta a pietei financiare si reducerea increderii publice in sistemul financiar international, marind riscurile si stabilitatea sistemului, ce duc toate, in final, la reducerea ritmului de crestere economica mondiala.

Pentru contracararea fenomenului, s-au luat mai multe masuri:

Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope, adoptata la 20 decembrie 1988 la Viena. Aceasta stipuleaza: confiscarea bunurilor obtinute in urma unor infractiuni, extradarea autorilor infractiunilor legate de traficul de stupefiante, asistenta juridica acordata reciproc de catre tarile implicate, intensificarea formelor de cooperare intre state;

Conventia Consiliului Europei cu privire la spalarea, urmarirea, retinerea si confiscarea produselor provenite din infractiuni[2], deschisa spre semnare la 8 noiembrie 1990, la Strasbourg;

Directiva Consiliului Comunitatii Europene cu privire la folosirea sistemului financiar in scopul spalarii banilor nr. 91/308/EEC, adoptata la Luxemburg la 10 iunie 1991; aceasta directiva reprezinta sursa de inspiratie pentru legile de combatere a spalarii banilor, care au fost adoptate de aproape toate statele, indiferent ca sunt membre ale Comunitatii Europene sau se afla in proceduri de aderare;

Grupul de actiune financiara in domeniul spalarii banilor (GAFI) [3]este un organism interguvernamental ce dezvolta si promoveaza politici de combatere a spalarii banilor; in mod curent este alcatuit din 26 tari (tari insemnate din punct de vedere financiar din Europa, America de Nord si Asia) si 2 organisme internationale;

Grupul EGMOND (prima intalnire a grupului in anul 1955 in palatul EGMOND - Aremberg din Bruxelles la care au participat 24 de state si 8 organizatii internationale); in prezent grupul numara 48 membri iar scopul sau este cooperarea internationala intre agentiile nationale specializate in lupta internationala impotriva spalarii banilor (intre membrii grupului au loc schimb de informatii financiare legate de spalarea banilor, in baza unor memorandum-uri de intelegere (bi sau multilaterale).

2.Sistemul financiar-bancar romanesc si fenomenul spalarii banilor

In conformitate cu legislatia in vigoare activitatea bancara in tara noastra se desfasoara numai prin intermediul Bancii Nationale a Romaniei[4] si prin celelalte banci autorizate.Alte persoane juridice cu sediul in tara noastra sau in strainatate pot desfasura activitati bancare, numai daca sunt autorizate conform legii si numai cu respectarea principiilor legii bancare[5]. Persoanele juridice pot efectua tranzactii comerciale si financiare cu active monetare si financiare sau cu titluri pentru active monetare doar in baza autorizatiei acordate de Banca Nationala a Romaniei. Totusi dupa 1989 inadvertentele existente in sistemul financiar-bancar romanesc, vidul legislativ managementul si politica bancara necorespunzatoare, coruptia din randul unor functionari bancari din compartimentele de verificare, control si prognoza si modul defectuos de administrare a patrimoniului unor banci au condus la posibilitatea spalarii unor sume mari de bani.

Astfel cele mai des intalnite cai si metode de prejudiciere a sistemului bancar au fost acordarea de credite fara respectarea procedurilor bancare, prezentarea de documente de garantie false, instrainarea garantiilor dupa obtinerea imprumuturilor, folosirea creditelor obtinute in numele societatilor, in interes personal ori in alte scopuri decat cele pentru care au fost contractate, contractarea de credite prin inducerea in eroare a functionarilor bancii, carora le-au fost prezentate documente contabile ce cuprind date si informatii nereale cu privire la activitatea si bonitatea firmelor. 

3. Legislatia romaneasca referitoare la spalarea banilor[6]

Trecerea dupa anul 1990 la economia de piata in Romania si la multiplicarea relatiilor economice cu strainatatea a condus inerent la "importul" acestor noi tipuri de infractiuni din lumea occidentala, situatie in care, fiind descoperiti din punct de vedere legislativ nu a existat o riposta din partea organelor de aplicare a legii. Astfel, prin sistemul financiar-bancar au avut loc activitati de spalare a banilor, avand ca provenienta atat surse interne cat si externe. Abia in anul 1999 s-a adoptat de catre Parlament Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, lege ce se aplica incepand din 21 aprilie 1999.

Ulterior la data de 07 decembrie 2002 a fost adoptata Legea 656 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor,precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism.

La articolul 2 se prevede, in sensul prezentei legi:

a) prin spalarea banilor se intelege infractiunea prevazuta la art. 23;

a^1) prin finantarea actelor de terorism se intelege infractiunea prevazuta la art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului;

b) prin bunuri se intelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum si actele juridice sau documentele care atesta un titlu ori un drept cu privire la acestea;

c) prin tranzactie suspecta se intelege operatiunea care, prin natura ei si caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului uneia dintre persoanele prevazute la art. 8, trezeste suspiciunea de spalare a banilor sau de finantare a actelor de terorism;

d) prin transferuri externe in si din conturi se intelege operatiunile de plati si incasari efectuate intre persoane aflate pe teritoriul Romaniei si persoane aflate in strainatate.

ART. 23 din Legea 656/07.12.2002,prevede

(1) Constituie infractiunea de spalare a banilor si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni;

c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.

Legea romaneasca respecta reglementarile in materie stabilite de organismele internationale iar in unele privinte este chiar mai extinsa (ca in cazul includerii printre entitatile raportoare si a avocatilor, respectiv a persoanelor fizice).

Pentru punerea in aplicare a legii[7] s-a infiintat un organism specializat numit "Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor"[8], organ cu personalitate juridica, in subordinea guvernului; in practica internationala acest organism este subordonat la nivel ministerial (Ministerului Finantelor, Bancii Nationale, Ministerului de Interne sau Ministerului de Justitie), astfel incat acest tip de subordonare este mai putin obisnuit; o alta caracteristica este structura sa, fiind alcatuit din cate un reprezentant al Ministerului Finantelor, Bancii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului de Justitie, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Asociatiei Romane a Bancilor si Curtii de Conturi, numiti in functii pe o perioada de 5 ani; o asemenea structura si subordonare subliniaza importanta pe care legiuitorul a acordat-o activitatii Oficiului si posibilitatii de cooperare intre organismele pe care le reprezinta membrii Oficiului.

4.Instrumentele juridice ale statului roman in lupta de prevenire si combatere a spalarii banilor[9]

Legea 656/07.12.2002 modificata prin Legea 39/21.01.2003 publicata in M.O. nr. 50/29.01.2003,privind prevenirea si sanctionarea spalarii banilor

Legea nr. 230/2005 pentru modificarea si completarea Legii 656/2002 "Legea pentru prevenirea si combaterea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism".

Codul Penal

Codul de Procedura Penala

Legea 241 /2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale

5.Incriminarea penala a unor fapte ce au legatura cu spalarea banilor

Cateva dintre legile din Romania care au legatura si care pedepsesc aceste infractiuni sunt

Traficul de stupefiante - art. 312 C.P. - Producerea, obtinerea sau orice operatiune privind circulatia produselor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau a substantelor toxice; Prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, a produselor sau substantelor stupefiante;

Falsificarea de monede sau alte valori - art. 282 C.P.

Proxenetismul - art. 239 C.P.

Contrabanda - art. 175 si 176 Cod Vamal;

Santajul - art. 194 C.P.

Inselaciunea in domeniul bancar, financiar sau de asigurari - art. 215 C.P.

Bancruta frauduloasa - art. 276 - Legea nr. 31/1990;