Indicatori specifici de dezvoltare durabila

INDICATORI SPECIFICI DE DEZVOLTARE DURABILA

Determinantii dezvoltarii sistemelor de energie sunt fortele motrice ce actioneaza in mod dinamic asupra sistemelor de energie pe intreg lantul de la resursele primare pana la consumul si utilizarea energiei.

Indicatorii dezvoltarii sistemelor de energie sunt atributele calitative si cantitative care in termeni descriptivi si normativi exprima tendintele in transformarea sistemelor de energie aflate sub presiunea determinantilor - fortele motrice.

Determinantii - fortele motrice ale dezvoltarii sistemelor de energie sunt:

populatia

economia

tehnologia

baza de resurse energetice

mediul inconjurator

iar tendintele dezvoltarii se exprima in principal prin indicatori de tipul:

cresterea populatiei

cresterea economica

cresterea nevoii de energie

cresterea disponibilitatii de resurse energetice

constrangeri globale viitoare

progresul tehnologic

cresterea calitatii energiei

reducerea poluarii cu carbon si sulf

cresterea cerintelor de capital.

Caracteristicile majore ale mediului economic actual sunt:

Univers economic transformat din complicat in complex;

Importanta preponderenta a informatiei;

Importanta crescanda a componentei ecologice;

Delocalizarea industriala spre tarile cu manopera ieftina;

Integrarea geo-strategica in dezvoltarea intreprinderii pe plan international;

Luarea in considerare a economiei informale si a retelelor de afaceri pe plan international;

Orientarea lenta dar inevitabila spre intreprinderea desalarizata si spre externarea sarcinilor si functiilor;

Capacitatea mai mare de acceptare a pietei pentru produse neasteptate, dar care inlatura constrangerea vietii cotidiene "produse-remediu";

Tendinta noua a produselor care marcheaza o apartenenta culturala;

Cresterea relativa a prestarilor de servicii care nu este lipsita de un anumit risc;

Cresterea rolului economic al intreprinderilor mici si mijlocii.

Agregarea indicatorilor si determinantilor in modele pe baza unor ipoteze privind relatiile dintre acestia decurgand din intelegerea istoriei si a situatiei curente in absenta sau cu luarea in considerare a discontinuitatilor si a catastrofelor, permite elaborarea scenariilor de dezvoltare.

Elaborarea de scenarii de baza si alternative da posibilitatea trasarii de cai diferite de desfasurare a viitorului, respectiv a unor cai diferite de actiune. Scenariile devin astfel instrumente de surprindere a diferitelor relatii si evolutii a determinantilor si indicatorilor care determina viitoarele traiectorii ale sistemelor de energie. Dar, numai pentru un numar redus de scenarii alternative va conduce insa spre dezvoltarea durabila.

Determinantii din aceste scenarii vor trebui sa fie in armonie cu conceptul de dezvoltare durabila, astfel incat scenariile sa nu aiba impacturi foarte periculoase de mediu sau alocari neechitabile de resurse. Pot exista scenarii care sa combine diferiti determinanti si indicatori dar care sa aiba rezultate similare. Astfel, pe un orizont de timp pana la mijlocul secolului 21 pot exista diferite cai de dezvoltare economica care sa conduca la nevoi globale similare de energie. O lume cu o populatie numeroasa si cu nivele relativ reduse de dezvoltare, poate avea aceleasi nevoi totale de energie ca si o lume mai putin numeroasa, cu nivele ridicate de bunastare. Dar numai aceasta lume mai putin numeroasa, cu nivele ridicate de bunastare poate oferi cai mai accesibile spre atingerea dezvoltarii durabile. Atingerea dezvoltarii durabile se evalueaza prin indicatori specifici care stau si la baza diferentierii scenariilor. Acesti indicatori specifici de durabilitate sunt:

eradicarea saraciei

reducerea diferentelor relative cu privire la venit, asigurarea accesului universal la energie.

cresterea gradului de asigurare cu energie

cresterea utilizarii surselor indigene de energie.

imbunatatirea eficientei furnizarii energiei

accelerarea raspandirii tehnologiei

reducerea impacturilor negative asupra sanatatii

reducerea poluarii aerului

limitarea poluantilor cu viata lunga

limitarea materialelor toxice

Utilizand o scara a impactului acestor indicatori specifici de durabilitate asupra scenariilor de dezvoltare (impact scazut, mediu, inalt, foarte inalt) se realizeaza o apreciere a fiecarui scenariu din punct de vedere al durabilitatii, cat si o diferentiere intre scenarii si fata de anul de referinta de la care se porneste analiza.

1 Agregarea determinantilor si indicatorilor in modele de dezvoltare durabile

Conceptul de configurare a unui model de agregare a datelor si de simulare a acestora pe orizontul de analiza, sta la baza evaluarii diferitelor masuri politice menite sa asigure dezvoltarea, respectiv dezvoltarea durabila.

Populatia este principala forta motrice a cerintelor viitoare de energie, iar cresterea si dezvoltarea economica sunt cerinte pentru atingerea unei cresteri in standardul de viata si echitate in lume. De aceea, ipotezele privind cresterea populatiei si dezvoltarea economica sunt cei mai importanti dar si cei mai incerti determinanti ai scenariilor sistemelor de energie.

Dezvoltarea economica si sociala are multe dimensiuni, fapt pentru care un numar important de indicatori au fost elaborati pentru evaluarea progresului. Eradicarea saraciei este esentiala pentru atingerea durabilitatii si dezvoltarii umane in general.

Dincolo de satisfacerea nevoilor de baza, problema a ceea ce constituie dezvoltare implica multi factori economici, sociali, culturali, caracterizati prin valori, preferinte si politici.Venitul nu este un scop in sine, ci doar un mijloc in atingerea nevoilor.

Indicatorul venit pe cap de locuitor masurat prin Produsul intern Brut (PIB) pe cap de locuitor este utilizat pentru exprimarea gradului de dezvoltare economica si se combina cu alti indicatori si valente ai dezvoltarii, cum ar fi mortalitatea, nutritia, accesul la serviciile de baza - energia, etc.

Pentru configurarea unui model in vederea proiectarii de scenarii sunt de analizat relatiile cheie intre determinantii dezvoltarii - populatia, economia, tehnologia, baza de resurse energetice, mediul inconjurator si tendintele dezvoltarii, exprimate prin indicatori.

2Populatia si economia

Proiectiile cresterii populatiei lumii sunt realizate de Banca Mondiala, Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Mondial al Energiei, Institutul International de Analize ale Sistemelor Aplicate, institute nationale si multinationale, guverne, organizatii neguvernamentale si altele.

Astfel, pentru orizontul de timp anul 2100, se prevad cresteri ale populatiei lumii de la 5,3 mld (1990) la:

9 mld (2100) IIASA

19 mld (2100) ONU

12 mld (2100) Banca Mondiala

In scenariul Bancii Mondiale, populatia lumii se va dubla in 70 de ani, ajungand la 10,6 mld (2060) - ultima dublare realizandu-se in numai 40 de ani; cresterea dupa 2050 va fi: semnificativ mai scazuta, populatia lumii ajungand la cca. 12 mld. In 2100.

Scenariile referitoare la populatie iau in considerare ipoteze de genul:

pe masura ce populatiile devin mai bogate, ratele de crestere demografica scad

declansarea perioadei de crestere maxima a Produsului Intern Brut (PIB) are loc mai devreme in tarile in curs de dezvoltare aflate in faze mai avansate de "tranzitie demografica", respectiv cu rate mai scazute de crestere a populatiei, (cazul Chinei care are in prezent rate de crestere a PIB de cca. 10% pe an)

pentru tarile industrializate, ratele de crestere economica vor fi relativ mai mici decat pentru regiunile cu populatie stabila sau in usoara crestere (cazul agoniei dupa 2050).

Pentru dezvoltarile viitoare ale sistemelor de energie, cele mai importante trei caracteristici ale cresterii populatiei sunt:

- industrializarea

- urbanizarea

- concentrarea viitoarelor cresteri in tarile in curs de dezvoltare

Revolutiile si tranzitiile industriale si tehnologice din secolele XIX si XX au determinat:

- schimbari structurale in angajarea fortei de munca, in diviziunea muncii, in comertul international, care asociate cu modernizarea structurilor economice si sociale au facut posibil sa apara si sa se dezvolte:

industrializarea - miscarea de la agricultura la industrie si miscarea de la industria "cosului de fum" la servicii de informatica

urbanizarea - locul de realizare a celei mai mari parti a PIB

- schimbari structurale in sistemele de energie, pe intreg lantul de la resurse primare la cererea si furnizarea energiei, facand posibil sa apara:

cresterea calitatii energiei de la forma solida - carbune la reteaua de energie electrica

descresterea intensitatii energiei; desi nevoile pe cap de locuitor au crescut, nevoile specifice de energie pe unitate de activitate economica au scazut.

Revolutia industriala a inceput in Europa si s-a raspandit in lume cu viteze diferite ce au generat inegalitati. Inegalitatile in distributia veniturilor, in cererea si consumul de energie sunt indicatorii ce se transpun in modele diferite de desfasurare a viitorului. Diferentele intre nivelele de dezvoltare economica, standardele de viata, accesul la serviciile de energie si nevoile globale de energie sunt evidente la nivele ridicate de agregare sociala si devin accentuate pe masura ce consideram regiuni mai dezagregate, tari individuale si chiar diferite straturi sociale din interiorul tarilor. Comparatia are la baza PIB-ul care se calculeaza la rata de schimb valutara - PIB_RSV, sau la puterea de cumparare - PIB_PC daca se corecteaza cu diferenta dintre preturile interne si internationale. Astfel, cea mai bogata regiune de 20% din populatia lumii.

- produce si consuma 80% din valoaea tuturor bunurilor si serviciilor

- utilizeaza 55% din energia primara si finala

- utilizeaza 75% din intreaga electricitate.

Cea mai saraca regiune de 20% din populatia lumii:

- dispune de 10% din PIB -ul lumii

- utilizeaza 5% din energia primara si finala

- utilizeaza mai putin de 3% din intreaga electricitate

Diferentele sunt de asemenea semnificative daca se are in vedere modul de calcul al PIB-ului. Astfel, la nivelul anului 1990, tarile OECD aveau un PIB_RSV = 80% din PIB_RSV al lumii, respectiv un PIB_PC = 55% din PIB_PC al lumii. Inegalitatile regionale exprimate prin PIB_RSV sau PIB_PC pe cap de locuitor sunt corelate cu diferentele din structura economica, astfel:

- valorile scazute ale PIB pe cap de locuitor sunt asociate zonelor agricole;

- valorile mari sunt asociate zonelor industriale, respectiv urbane;

- acolo unde participatia industriei scade, iar a serviciilor creste, se iveste economia post-industriala.

Mai mult de 80% din populatia tarilor industrializate traieste in zonele urbane, iar multe tari in curs de dezvoltare au rate ridicate de urbanizare.

In conformitate cu baza de date a ONU, 2,2 mld din 5,2 mld (1990) locuiesc in zonele urbane, iar scenariile pentru viitor arata ca 60% din populatia lumii va fi in zonele urbane in 2025, respectiv 75% in 2050. Proiectiile pana in 2100 arata ca populatia SUA, Canada si intreaga Europa va reprezenta numai 8% din populatia lumii.

Structurile economice si ale sistemelor de energie trebuie sa raspunda acestor realitati. Nevoile globale de energie pe cap de locuitor in zonele urbane sunt mai ridicate decat media tarii, aceasta in mare si datorita venitului mai ridicat. Consumatorul final de energie tinde sa devina independent de activitate din amonte de sistemele de energie ale tarii respective.

Portofoliul energiei este dominat de energie de calitate crescanda, dependenta de sistem, cum ar fi electricitatea, sistemul de incalzire centralizat, reteaua de gaze naturale, in timp ce participatia combustibililor solizi este in declin. Infrastructurile de transformare a energiei si transportul energiei trebuie sa raspunda nevoilor urbane, iar eficienta energetica trebuie sa creasca. Consecinta majora a acestor tendinte este ca dezvoltarile viitoare se vor concentra in tarile in curs de dezvoltare, care vor trebui sa-si intareasca capacitatea de a obtine si de a retine formele de energie comerciala si accesul la tehnologie. Un indicator important ce caracterizeaza nevoia globala de energie este intensitatea energiei I_E.

Intensitatea energiei este cererea de energie pentru fiecare unitate de activitate economica, putand fi exprimata in moduri diferite, dupa cum numaratorul include sau exclude energia necomerciala, sau dupa cum numitorul este PIB_RSV sau PIB_PC. O caracteristica importanta este ca I_E sun mai scazute la valori mai mari ale PIB, ca urmare in primul rand a unei mai eficiente conversii a energiei - tehnologiile devin mai disponibile venituri mari, iar in al doilea rand, datorita calitatii crescute a purtatorilor de energie utilizati de sistemele de energie din economiile cu venituri ridicate.

Modelul global este:

- acolo unde economia este puternica, I_E scade

- acolo unde economia este in stagnare I_E stagneaza

- acolo unde economia este in cadere I_E creste

Procesul cresterii economice este neuniform, dependent de timp si de tara. Intotdeauna exista o convergenta in timp, respectiv economiile in dezvoltare sunt intr-un "proces de prindere" a economiilor tarilor industrializate. Imediat ce un prag de dezvoltare este trecut, cresterea economica se accelereaza, trece peste un maxim si apoi descreste imediat ce se stabilizeaza baza industriala si de infrastructura a economiei. Datele istorice par sa sustina teza lui Rostov (1980) conform careia "saracii ajung bogati, iar bogatii incetinesc". Factorii care declanseaza demararea dezvoltarii economice sunt:

factori intangibili - acordurile institutionale, orientarea catre piata a economiei si comertului, educatia, tehnologia;

factori traditionali - disponibilitatea si transferul tehnologiei, ratele de economisire, cresterea productivitatii muncii.

Toate aceste elemente de crestere economica se au in vedere la elaborarea modelului si a scenariilor. Factorii intangibili si traditionali complica formularea scenariilor de crestere a PIB. Astfel, oricat de sarac ar fi o tara in resurse energetice primare, nu exista motiv pentru a se exclude posibilitatea dezvoltarii de succes in viitor - cum este cazul succeselor istorice a celor mai multe tari din Europa, Japonia, Tigrii Asiatici.

Problema si viteza demararii dezvoltarii economice este greu de apreciat. Ratele prezente de crestere economica ale Chinei de 10% pe an sunt nivele de demarare care nu au putut fi prevazute cu 10-15 ani in urma. Inegalitatile existente intre Sud si Nord, Est si Vest iso au radacinile in ratele inegale de crestere economica din diferite perioade istorice. In mai toate cazurile, programul si viteza restructurarii si dezvoltarii economice urmeaza modelul celor mai bune exemple din istoria tarilor dezvoltate, industrializate. Eforturile de promovare a echitatii economice internationale precum si a protectiei mediului se reflecta in elementele de politica normativa.