Tipuri de piete caracteristice in cadrul economiilor moderne

1. Esecul pietelor. Bunastarea sociala

Studiul economiei pozitive ne-a permis sa analizam eficienta ca punct de plecare in folosirea resurselor limitate. In acest capitol vom studia economia normativa care are ca finalitate satisfacerea nevoilor privite ca mobiluri ale proceselor economice.

Aspectele de ineficienta si inechitate care apar in mecanismele pietei datorita disfunctiilor si dezavantajelor in functionarea acestora sunt cunoscute in literatura de specialitate sub numele de esecul pietelor.

Printre cauze ale esecului pietelor literatura de specialitate mentioneaza:

a)     dificultatea individualizarii dreptului de proprietate;

b)     existenta unor costuri tranzactionale semnificative;

c)     esecul negocierii unor acorduri mutuale avantajoase de schimb.

Printre cazurile de esec ale pietelor literatura de specialitate mentioneaza:

a)     bunurile publice;

b)     bunurile de merit si bunurile de nemerit;

c)     externalitatile;

d)     pietele lente si pietele instabile.

Economia bunastarii incearca sa formuleze un set de obiective in baza carora sa se fundamenteze strategii si politici destinate realizarii unei situatii de optim economic si social.

Printre solutiile formulate de economia bunastarii in vederea realizarii acestui obiectiv se numara si modelul care porneste de la comparatia dintre costul marginal si utilitatea marginala a bunurilor; astfel:

a)     daca costurile marginale ale unor bunuri sunt mai mari decat utilitatile lor marginale (determinate de disponibilitatea consumatorilor de a cumpara bunuri) iar costurile marginale ale altor bunuri sunt mai mici decat utilitatile lor marginale atunci realocarea resurselor va duce la cresterea bunastarii tuturor participantilor la activitatea economica.

b)     daca se realizeaza egalitatea intre costurile marginale ale bunurilor respective si utilitatile lor marginale nu va fi posibila realocarea resurselor si in acest mod unii se vor imbogati in detrimentul altora fapt care va duce la scaderea bunastarii generale in favoarea sau defavoarea celei individuale.

Se impune asadar realizarea de activitati alternative care sa permita migrarea agentilor producatori si consumatori spre unele sau altele dintre activitati.

2. Veniturile fundamentale in economia de piata

Salariul, dobanda, profitul si renta sunt forme de venit in economia de piata. Ele reprezinta recompense primite de posesorii factorilor de productie si constituie rezultatul confruntarilor dintre categoriile participante la activitatile economice: salariati, bancheri, proprietar intreprinzatori, manageri, proprietari funciari. Trebuie aratat ca formarea acestor venituri nu se realizeaza exclusiv pe principiile economiei de piata ci si pe baza reglementarilor juridice emise de autoritatile publice care la randul lor sunt determinate de diferitele doctrine de conducere politica a societatii. In acest capitol sunt tratate mobilurile care determina actiunile pentru obtinerea veniturilor scotandu-se in evidenta pe baza unor aplicatii relatiile dintre ele.

• Salariul

Potrivit art.1 alin.1 din Legea salarizarii nr. 14/1991 "pentru munca prestata in conditiile prevazute de contractul individual de munca, fiecare persoana are dreptul la un salariu in bani convenit la incheierea contractului ". Acesta este de fapt salariul nominal.

Actul normativ de baza in aceasta materie (dreptul muncii) in tara noastra, Legea salarizarii stabileste principalele aspecte cu privire la :

A Principiile sistemului de salarizare ;

B. Modalitatile de salarizare;

C. Plata salariilor.

Dobanda

Abordarea acestei categorii de venit fundamental este strans legata de problematica creditului. Cea mai raspandita forma de credit este cel bancar care este destinat in principal sustinerii financiare a unei activitati economice.

Din punctul de vedere al orizontului de timp pe care se acorda creditul bancar poate fi acordat pe:

termen scurt (pana la 1 an) ;

termen mediu (1 - 5 ani) ;

termen lung (peste 5 ani).

Creditul indeplineste doua functii:

a) Absorbtie a disponibilitatilor banesti aflate la agenti economici (populatie, firme, autoritati); aceasta este in acelasi timp si o forma de plasament a economiilor de moneda;

b) Distribuire a acestor disponibilitati indreptandu-le spre agenti economici care au nevoie de bani pentru finantarea activitatii lor.

Functiile de creditare sunt indeplinite de institutii specializate: banci, case de economii si depuneri, societati de asigurare.

Creditul este strans legat de o alta categorie economica si financiara dobanda.

Dobanda este suma de bani pe care debitorul o plateste pentru banii primiti sub forma de credit.

Rata dobanzii exprima marimea relativa a dobanzii si este pretul pe care debitorul il plateste pentru un credit de 100 de unitati banesti pe timp de un an.

Principalele forme ale dobanzii sunt: dobanda simpla; dobanda compusa ; taxa de scont; dobanda medie pe piata interbancara.

Rata dobanzii este variabila in timp, fiind influentata de o serie de factori dintre care cei mai relevanti sunt:

a) Raportul dintre cererea si oferta de credit;

b) Conjunctura economiei;

c) Riscul;

d) Gradul de depreciere al monedei nationale in raport cu monedele straine de referinta (cursul valutar);

Dobanda perceputa de banci atat pentru depozitele atrase cat si pentru cele plasate trebuie sa asigure: acoperirea inflatiei; riscul plasamentelor; obtinerea profitului.

Profitul

Maximizarea profitului reprezinta obiectivul urmarit de agentii economici producatori.

Marimea profitului poate fi pusa in evidenta cu ajutorul urmatorilor indicatori: masa profitului;

rata profitului .Dinamica profitului este determinata de o serie de factori dintre care amintim: costul productiei, al activitatii economice in general; pretul bunurilor si serviciilor; volumul de productie; structura de productie; viteza de rotatie a capitalului; modul de impartire al profitului intre posesorii factorilor de productie participanti la realizarea sa; daca salariul si renta sunt mari implicit va scadea profitul: invers daca acestea sunt mici va creste profitul.            

In literatura de specialitate sunt cunoscute urmatoarele forme ale profitului: profitul legitim;

profitul nelegitim; profitul contabil; profitul economic; profitul normal; supraprofitul; profitul brut; profitul net..

Economistii in marea lor majoritate apreciaza ca profitul are mai multe functii :

a)     Stimuleaza initiativa si acceptarea riscului existent in economia de piata in proportii diferite de la tara la tara ;

b)     Intensifica preocuparile agentilor economici pentru cresterea rationalitatii si eficientei activitatii economice ;

c)Cultiva spiritul de economie.

Repartitia profitului este reglementata prin acte normative care au in vedere utilizarea acestuia pentru :

- modernizare si autofinantare;

- consumul personal.

Profitul este esential atat pentru agentii economici cat si pentru societate deoarece pe seama acestuia :

-se reproduc pe un plan superior conditiile pentru reluarea activitatilor economice

-se asigura dezvoltarea "capitalului uman" ;

-se creaza noi locuri de munca;

Renta

Renta ca venit fundamental cu o pondere in scadere continua sa prezinte un interes deosebit pentru activitatea economica fiind legata de cea mai veche forma de activitate umana agricultura.

Realizarea rentei presupune existenta simultana a trei conditii:

a)Bunul respectiv sa fie limitat cantitativ;

a)     Bunul sa nu poata fi substituit cu alt bun, cel putin o perioada de timp;

b)     Oferta din bunul respectiv sa fie inelastica (subunitara) in raport cu variatia pretului.

Principala forma de renta este renta funciara sau renta pamantului care se formeaza in agricultura si silvicultura.

Formele principale pe care le imbraca renta funciara sunt : renta funciara absoluta; renta diferentiala; renta de monopol;renta miniera; renta din constructii.

Pamantul este un obiect al vanzari - cumpararii deci are un pret.

Pretul pamantului reprezinta renta anuala capitalizata la dobanda zilei respectiv la cea asteptata.

Pretul pamantului inregistreaza cresteri spectaculoase. Aceasta se explica prin sporirea capitalului investit urmare a orientarilor catre agricultura intensiva; maririi cererii de pamant, in timp ce oferta ramane rigida.

Marimea si evolutia pretului pamantului este determinata de o serie de factori dintre care amintim:

a) Cererea si oferta de terenuri agricole;

b) Cererea si oferta de produse agricole.

c) Marimea si evolutia rentei;

d) Rata dobanzii bancare;

e) Posibilitatea folosirii alternative a pamantului;

e)     Ameliorarea pozitiei terenurilor agricole.

Veniturile fundamentale in economia de piata :salariul, dobanda, profitul, renta sunt interdependente. In esenta insa ele sunt determinate de productia de bunuri si servicii deci de evolutia economiei reale.

3. Piata muncii

Factorul uman necesar desfasurarii activitatii economice se procura prin intermediul pietei muncii.

Piata muncii reprezinta confruntarea dintre cerere si oferta la nivel local, zonal sau national.

Pentru a fi cerere respectiv oferta de forta de munca, atat nevoia de munca cat si disponibilitatile de munca trebuie salarizate.

Piata muncii este de fapt formata din piete ale muncii individualizate pana la fiecare meserie sau specialitate intre care exista posibilitatea influentarii reciproce prin recalificari profesionale.

Sursele cererii de munca respectiv ofertei de munca sunt: dezvoltarea economica; populatia;

Piata muncii exercita o serie de functii cum sunt: de informare, de asistenta a partenerilor sociali; de elaborare a unor studii de prognoza;de protectie sociala.

Participantii la activitatea economica urmaresc obiective diferite; astfel:

Purtatorii ofertei (salariatii) urmaresc maximizarea utilitatii si minimizarea dezutilitatilor;

Purtatorii cererii (patronii) urmaresc maximizarea profitului.

Purtatorii ofertei (salariatii) urmaresc maximizarea utilitatilor si minimizarea dezutilitatilor.

Oferta de munca este inelastica fiind determinata de doua tipuri de factori;

economico-teritoriali

demo-ocupationali.

Purtatorii cererii (patronii) urmaresc maximizarea profitului si din acest motiv ei vor cauta egalizarea costului marginal al muncii cu venitul marginal al muncii:

Piata muncii poate fi considerata un subsistem al pietei in general dar cererea si oferta pe aceasta piata, nu este o simpla prelungire a cererii si ofertei de pe piata marfurilor. Desi patronatul (cererea de munca) si salariatii(oferta de munca) coopereaza permanent, totusi interactiunea dintre cerere si oferta se bazeaza pe raporturi de putere determinate de climatul de munca; calma cand economia este stabila si agitata cand activitatea economica se desfasoara in conditii anormale.

Piata muncii trebuie sa exprime permanent confruntarea dintre cererea si oferta de munca asistata insa de organele specializate ale statului care urmaresc aplanarea conflictelor si asigura respectarea cadrului legislativ referitor la protectia sociala.

Ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, piata muncii se desfasoara in doua trepte sau faze:

a) Pe ansamblul unei economii, sau pe segmente mari de cerere si oferta si in baza particularitatilor tehnico-economice ale activitatilor unde:

- se stabilesc conditiile de angajare ale salariatilor;

- se precizeaza tendinta de stabilire a salariilor (la nivel inalt sau scazut).

b). La nivel microeconomic unde se intalneste in termeni reali cererea si oferta de munca in functie de conditiile concrete ale firmelor si salariatilor lor si astfel:

- cererea de munca se dimensioneaza precis ca volum si structura;

- oferta de munca se delimiteaza pornind de la programul de munca, numarul de ore suplimentare pe care salariatii le accepta, aspiratii etc.

In urma confruntarii cererii cu oferta de munca se formeaza salariul.

Piata muncii are o serie de caracteristici care o deosebesc de celelalte piete. Piata muncii nu este unica la scara economiei nationale; in realitate ea se compune din mai multe segmente (piete derivate).

Segmentarea pietei muncii reprezinta divizarea pietei nationale a muncii pe segmente ale acesteia datorate existentei unor factori sociali, politici, institutionali care genereaza o serie de bariere in calea trecerii de la un segment la altul.

Dintre factorii care actioneaza in aceasta directie se numara:

- gradul de sindicalizare care determina dinamica salariilor;

- nivelul productivitatii muncii raportat la cel al productivitatii nationale;

- tipurile de piete dupa forma de proprietate: piata muncii sectorului privat, respectiv piata muncii sectorului public;

- dimensiunile firmelor: piata muncii a marilor firme si piata muncii a micilor firme.

Coordonatele unei politici salariale coerente sunt urmatoarele

- realizarea corelatiei dintre cresterea mai rapida a productivitatii muncii in raport cu cea a salariilor.

- perfectionarea mecanismelor legislative sa permita desfasurarea cu eficienta si intr-un climat optim a negocierilor intre partenerii sociali viabili.

-evitarea realizarii unei ponderi excesive a veniturilor salariale in venitul national; obiectivul urmarit este acela al prevenirii fenomenelor inflationiste deoarece inclinatia spre economii din salarii a populatiei este mai redusa comparativ cu alte categorii de venituri.

-indexarea salariilor nominale trebuie realizata la un nivel care sa asigure un salariu real corelat cu cresterea productivitatii muncii; in caz contrar mentinerea puterii de cumparare la un nivel care nu reflecta eficienta economiei va duce la afectarea investitiilor si cheltuielilor bugetare.

4. Piata capitalurilor

Piata capitalurilor este piata titlurilor financiare pe termen lung.

Aceste titluri includ in principal obligatiunile si actiunile.

Aceste titluri de valoare pe termen lung se tranzactioneaza pe piata capitalurilor care se prezinta sub doua forme: piata primara; secundara.

Structura pietei grupeaza trei institutii fundamentale: comisia hartiilor de valoare; brokerajul;

bursa de valori.

In cadrul burselor de valori operatiunile sunt in esenta speculative. Cel care intuieste mai bine evolutia reala a cursului va castiga iar celalalt va pierde.

Decizia de tranzactionare a unor actiuni pe care o ia investitorul are in vedere atat aspecte de ordin psihologic cat si de ordin economico-financiar referitoare la firmele vizate.

Motivatia achizitionarii de titluri financiare de catre micul investitor, este determinata de urmatorii factori:

randamentele titlurilor financiare;

castigurile potentiale din achizitionarea titlurilor financiare;

lichiditatea titlurilor financiare.

Oferta de titluri financiare apartine in special marilor intreprinderi si autoritatilor guvernamentale care sunt in cautare de surse financiare.

Pornind de la aceste considerente se fundamenteaza decizia de tranzactionare cu titluri financiare pe termen lung.

5. Piata monetara

Principalul obiect al tranzactiilor pe piata monetara il reprezinta moneda.

Pentru ca moneda sa-si poata exercita cu eficienta functiile, trebuie sa existe intr-un anumit volum si structura; aceasta mai este denumita si masa monetara.

Masa monetara reprezinta totalitatea instrumentelor de circulatie si de credit de care dispun agentii economici dintr-o tara la un moment dat destinate efectuarii diferitelor tranzactii economice.

Masa monetara se masoara prin indicatorul "rata lichiditatii".

In functie de lichiditatea masei monetare deosebim doua componente ale masei monetare:

disponibilitatile banesti propriu-zise;

disponibilitatile semimonetare.

Modificarile din structura masei monetare au condus la aparitia conceptului de agregat monetar care permite aprecierea lichiditatii masei monetare in unul din cele doua tipuri mentionate mai sus. Astfel instrumentele monetare pot fi grupate intr-unul din agregatele monetare stabilite de fiecare tara.

In Romania exista doua agregate M₁ si M₂ .

Raportul dintre produsul intern brut si agregatul monetar M₂ scoate in evidenta viteza de rotatie (circulatie) a monedei si este inversul bumerangului monetar care semnifica acumularea de economii fortate.

Complexitatea relatiilor banesti a facut necesara constituirea sistemelor monetare.

Pe piata, echilibrul monetar se formeaza pe baza realizarii unui raport adecvat intre cantitatea de bani aflata in circulatie si nevoile reale si efective la un moment dat.

Variatia ofertei monetare determina puterea de cumparare a banilor care la randul ei este determinata de:

starea economica;

obligatia agentilor economici de a folosi pe teritoriul tarii respective moneda nationala ;

increderea colectiva a agentilor economici in cei in drept sa mentina masa monetara in limite fundamentate economic.

Cadrul institutional al relatiilor financiar-monetare internationale este constituit in principal din: Fondul Monetar International si Banca Mondiala (constituita din Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare si filialele sale Asociatia Internationala pentru Dezvoltare si Corporatia Financiara Internationala.

Bancile ca institutii financiare prin politicile monetare pe care le infaptuiesc au un rol important in functionarea pietei monetare.