|
|
|
Relatia globalizare - comert in economia actuala (institutii financiare in controlul globalizarii)
Globalizarea consta in integrarea mai puternica a tarilor si a populatiilor acestora ca urmare a reducerii semnificative a costurilor de transport si comunicare si a eliminarii barierelor artificiale din calea circulatiei bunurilor, serviciilor, capitalului, cunostiintelor si a oamenilor intre stat. A fost insotita de creearea unor noi institutii si a fost determinata intr-o mare masura de coorporatiile internationale care nu deplaseza numai capitalul si bunurile intre state ci si tehnologie. Procesul de globalizare se realizeaza prin adancirea interdependentelor, multilateralizarea relatiilor ecoomice internationale,cooperare, integrare, transnationalizare, regionalizare.
Comertul international este activitatea ce include totalitatea schimburilor de bunuri si servicii intre doua sau mai multe state. Dezvoltarea comertului a fost determinata de procesul formarii si dezvoltarii pietei mondiale. Economia devine mondiala datorita faptului ca informatia se difuzeaza instantaneu pe intreaga planeta,comunicatiile devin universale - magistralele informationale, transporturile supersonice, armele moderne planetare. Integrarea globala are nevoie de integrarea financiara, circulatia internationala a capitalului ; crizele financiare internationale pot determina dezintegrarea globala.
Globalizarea, in general, a marit decalajele intre state si regiuni,. De notat este ca reactii virulente impotriva globalizarii se remarca inclusiv in tarile bogate. Reuniunea WTO (Organizatia Mondiala a Comertului) de la Seattle si cea a FMI si Bancii Mondiale de la Washington, in ianuarie si, respectiv, aprilie a.c.,au fost terenuri de manifestare virulenta pentru unele organizatii neguvernamentale, care protesteaza impotriva unor consecinte ale globalizarii. Dezvoltarea industriala are drept consecinta expansiunea schimburilor comerciale internationale. Fenomenul de dezvoltare a productiilor industriale, dincolo de tara de origine, se amplifica; diviziunea internationala a muncii incepe sa se institutioneze nu numai din punct de vedere politic, financiar sau comercial, dar si din punct de vedere a unei logici de productie. Crearea pietei unice europene a impulsionat internationalizarea productiva.Un exemplu in acest sens este extinderea procesului de internationalizare a sectoarelor de servicii. Principalii factori care au determinat aceasta schimbare sunt: liberalizarea generala a economiilor si noile tehnologii informationale.
Sistemul de relatii economice internationale la inceput de mileniu trei este contestat de guverne datorita incapacitatii acestora de a preveni si gestiona crize, pe de o parte si a unei mari parti a opiniei publice care contesta reprezentativitatea si legitimitatea organizatiilor institutionale, pe de alta. Astfel, statele trebuie sa construiasca o arhitectura internationala de organizare. Institutiile ONU, precum si altele ca OMC, FMI, Banca Mondiala, OIT trebuie restructurate si intarite astfel incat sa se realizeze noi solidaritati intre oameni si tari, ceea ce ar crea o noua interdependenta intre popoare, o comunitate de destine. Tarile in curs de dezvoltare trebuie sa fie mai bine integrate in economia mondiala.Mondializarea este o sansa de care trebuie sa profitam. Ea este o realitate promitatoare pe care noi o putem adapta in beneficiul umanitatii in ansamblul sau. Stiglitz a reusit sa identifice un paradox al globalizarii, acela de a fi, in acelasi timp, si speranta si deziluzie. Analizand rolul pe care l-au jucat FMI si Banca Mondiala, el ajungand sa afirme "Globalizarea nu este nici buna, nici rea" (Stiglitz, 2004).
Mari zone ale globului se caracterizeaza prin ceea ce numim state slabe, fragmentare, declin economic rapid.
Este firesc ca si in Romania exista un semn al intrebarii privind noile tehnologii, "noua economie". Tocmai aceste noi tehnologii ne leaga mai usor de fluxul de informatii in lume, intr-o societate care s-a deschis dupa 1989. Pe de alta parte suferim de bolile tranzitiei, de dificultati structurale specifice lumii nu bogate. Iar cand reflectam asupra unor fapte de genul proportia copiilor care abandoneaza scoala (date recente publicate de Ministerul Educatiei vorbesc de un procent de peste 30% al copiilor intre 8-14 ani care abandoneaza scoala), procentul tinerilor ce emigreaza sau care doresc sa paraseasca tara, tendinta de reruralizare a populatiei (peste 45% din populatia Romaniei traieste in mediul rural fiind de presupus ca nu beneficiaza de binefacerile noilor tehnologii precum cetatenii de la oras), deteriorarea infrastructurii in sectorul educatiei , al cercetarii si dezvoltarii, diminuarea calitatii invatamantului, proliferarea de boli pe care le credeam ale trecutului, numarul mare si in crestere de cetateni sub pragul saraciei peste 40% in anul 2000, inabilitatea de a ne gasi un drum al dezvoltarii economice si modernizarii (dezvoltarea/modernizarea tarii nu se poate rezuma la incheierea de acorduri cu insitutiile financiare internationale si UE; tara are nevoie de o gandire strategica autentica), putem obtine dimensiuni ale posibilitatilor pe care le avem, dar si ale unor neputinte, fie cronice, fie de moment. Dar pentru depasirea acestor neputinte este necesar ca, intelegandu-se trecutul si prezentul, sa se prevada viitorul.
Globalizarea are un potential enorm de a genera crestere, dar, de asemenea, sa nu uitam ca procesul de globalizare provoaca 'status quo', adica integrarea slabeste reglementarea financiara nationala fara a furniza o alternativa satisfacatoare. Nu este momentul sa ne retragem din viitor sau sa ne reintoarcem la trecut - un trecut care a demonstrat cu atata claritate cum barierele aplicate de unii sau de altii pot numai sa faca economiile mai sarace.
