Subiecte bazele economiei

SUBIECTE BAZELE ECONOMIEI

1. NEVOI SI RESURSE: DEFINITII, ECUATIA ECONOMIEI

Nevoile umane reprezinta ansamblul cerintelor care se manifesta ca dorinte subiective ale omului pentru consumarea, utilizarea, contemplarea unor factori de satisfactie acestea devenind efective (reale) in functie de gradul de dezvoltare economica a societatii precum si de nivelul de cultura si civilizatie la un moment dat.

Resursele constau din totalitatea bunurilor oferite de natura sau produse de om si utilizate de acesta inactivitatile sale in scopul satisfacerii nevoilor.

Datorita faptului ca resursele au un caracter limitat in raport cu caracterul nelimitat al nevoilor, intre nevoi si resurse se manifesta o tensiune determinata de actiunea legii raritatii conform careia volumul, structura si calitatea resurselor se modifica mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane.

Implicatiile actiunii acestei legi sunt:

a) Determina utilizarea rationala a resurselor limitate;

b) Alegerea uneia sau alteia dintre alternative inseamna in acelasi timp sacrificarea unor resurse potentiale;

c) Datorita faptului ca resursele sunt limitate in raport cu nevoile in continua crestere si diversificare, oamenii aleg resursele si le ierarhizeaza intr-o maniera care sa le permita o cat mai buna satisfacere a nevoilor;

d) In conditiile actiunii legii raritatii, modul de apreciere a utilizarii resurselor limitate a dus la conturarea a doua abordari ale economiei: normativa si pozitiva

2. ACTIVITATEA ECONOMICA: DEFINITIE CRITERII DE STRUCTURARE A ACTIVITATII ECONOMICE

Activitatea economica este sinonima cu economia. Ea poate fi definita prin prezentarea unor elemente de caracterizare:

a) Activitatea economica reprezinta o lupta impotriva raritatii in vederea rezolvarii tensiunii dintre nevoi si resurse;

b) Activitatea economica reprezinta un sistem la care participa si in care se inscriu toti agentii economici;

c) In societatea contemporana activitatile economice nu se intalnesc in forma pura; exista o interferenta a acestora cu alte genuri de activitati: social-culturale, politice, instructive, tehnice, ecologice;

d) Dezvoltarea societatii a condus la autonomizarea unor activitati economice distincte; astfel se pot distinge urmatoarele activitati fundamentale: productia, schimbul (circulatia), repartitia, consumul.

Toate elementele prezentate ne permit sa definim activitatea economica ca fiind acel proces de administrare eficienta a resurselor limitate cu posibilitati alternative de utilizare in vederea satisfacerii nevoilor.

Multiplicarea si diversificarea nevoilor, a condus la cresterea complexitatii activitatii economice si a generat autonomizarea acestora. Din aceasta perspectiva, s-au delimitat principalele activitati economice de productie,

repartitie, schimb si consum prin a caror agregare si actiune emergenta a aparut economia nationala.

Aceasta delimitare s-a realizat prin intermediul diviziunii muncii care este definita in literatura de specialitate ca fiind procesul de desprindere si diferentiere a diferitelor activitati economice specializate autonome.

Diviziunea muncii s-a desfasurat si se desfasoara si in prezent in doua directii

principale: in extensiune sau pe orizontala si intensionala in adancime sau pe verticala.

Tipuri fundamentale de activitati :

Productie

Repartitie

Schimb

Consum

ECONOMIA NATIONALA

DOMENII, RAMURI ,SUBRAMURI

3. TIPURI DE AGENTI ECONOMICI

4. Risc si incertitudine in activitatea economica: definitii, cauze obiective care determina riscul, tipuri de mediu in care se desfasoara activitatea economica

Riscul - se caracterizeaza prin posibilitatea aparitiei unui eveniment care poate fi cuantificat cu ajutorul unei legi probabilistice ce poate fi cunoscuta de agentii economici.

Incertitudinea -se caracterizeaza prin posibilitatea aparitiei unui eveniment care nu poate fi cuantificat de agentii economici.

Printre cauzele obiective care determina riscul se pot enumera::

schimbarea conditiilor economice in timp;

schimbari tehnologice rapide;

invalidarea experientei anterioare;

cunoasterea imperfecta a variabilelor exogene;

atitudinea optimista sau pesimista a echipei de analiza;

erori de analiza tehnica sau economica;

interventii ale statului;

impactul mediului inconjurator;

modificari ale pretului;

modificari ale cursurilor valutare

Literatura de specialitate, distinge urmatoarele tipuri de mediu in care isi desfasoara activitatea agentii economici:

Tip mediu :

1. Stabil: Concurenta perfecta, Modificari rare si previzibile, comportamentul agentilor economicii :

iau decizii pe termen scurt si iau in calcul un risc mediu, elaboreaza programe de productie pe termen scurt ,

comportamentul propriu este cel mai important

2. Instabil  : Concurenta imperfecta,  Modificari frecvente si imprevizibile, comportamentul agentilor 

economicii: iau decizii pe termen scurt, mediu si lung si iau in calcul un risc mare in analizele pe care le fac tin cont de comportamentul celorlalti concurenti

3.Turbulent : Concurenta Imperfecta, Modificari frecvente bruste si imprevizibile, comportamentul agentilor  

economicii: iau decizii in conditii de incertitudine; adopta un comportament de negociere incercand sa

institutionalizeze unele variabile turbulente.

5. ECONOMIA DE SCHIMB: CARACTERISTICI, SISTEMELE (MODELELE TEORETICE DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A EC DE SCHIMB)

Economia de schimb este tipul de economie predominant in cadrul economiei moderne cu urmatoarele caracteristici:

a) specializarea agentilor economici in obtinerea unor bunuri;

b) autonomia, independenta economica a agentilor economici fundamentata pe o anumita

forma de proprietate;

c) activitatea economica graviteaza in jurul pietei;

d) monetarizarea economiei nationale;

e) legaturile economice intre agentii economici se realizeaza sub forma fluxurilor

economice;

f) bunurile produse imbraca forma de marfa.

6. SISTEMUL ECONOMIEI DE PIATA: DEFINITII, TRASATURI FUNDAMENTALE, GRUPAREA ECONOMIEI CONTEMPORANE PE CATEGORII RELATIV OMOGENE

Economia de piata moderna nu poate fi conceputa in afara pietei cum nici relatia in sens invers nu poate fi

eludata. Economia de piata produce pentru piata iar piata valideaza eficientaeconomiei de piata.

In lumea contemporana economia de piata se prezinta sub forme diverse dar cu unele trasaturi fundamentale

comune dintre care mentionam pe urmatoarele:

a) indiferent de coloratura politica a diferitelor guverne, de mentalitati si trasaturi de

ordin cultural ale natiunilor, liberalismul economic si proprietatea privata sunt

prezente in economie cu grade diferite de manifestare de la tara la tara;

b) economia de piata este o economie de tip concurential in care piata este una din

principalele modalitati de reglare a activitatii economice;

c) este extinsa mai ales la nivelul microeconomiei, spatiul economic fiind piata;

d) este o economie de profit ;

e) comportamentul agentilor economici atat producatori cat si consumatori este

determinat de calcule de eficienta economica.

7. COSTUL DE OPORTUNITATE: DEFINITIE, DETERMINAREA COSTULUI DE OPORTUNITATE, INTERPRETARE, EFECTE NEGATIVE ALE SPECIALIZARII

Specializarea agentilor economici in obtinerea anumitor bunuri prin analiza costurilor

de oportunitate este o caracteristica a economiei contemporane si permite agentilor economica

sa obtina anumite efecte utile. Intre aceste efecte utile(pozitive) se numara:

Crearea unor interdependente intre agentii economici;

Promovarea progresului tehnic;

Cresterea eficientei utilizarii factorilor de productie.

Agentii economici vor avea in acelasi timp in vedere si posibilitatea aparitiei unor

efecte negative prin specializare:

Adaptarea mai dificila la schimbarile determinate de evolutiile pietei;

Monotonia muncii;

Pierderea dexteritatii in executarea unor activitati economice.

8. UTILITATEA ECONOMICA: CONCEPTUL DE UTILITATE IN SENS GENERAL, CONDITIILE PENTRU CA UTILITATEA SA AIBA SENS ECONOMIC, FORME ALE UTILITATII

Capacitatea de a satisface o nevoie, este exprimata prin conceptul de utilitate.

In sens general utilitatea exprima capacitatea reala sau imaginara a unui bun de a satisface o nevoie in baza

proprietatilor intrinseci ale acestuia. Utilitatea dobandeste sens economic atunci cand sunt indeplinite concomitent urmatoarele conditii:

a) se stabileste o relatie intre bunul respectiv si una din nevoile umane;

b) relatia dintre bunuri si nevoi trebuie constientizata;

c) oamenii trebuie sa fie capabili sa foloseasca bunurile economice.

Utilitatea se prezinta sub urmatoarele forme

a) utilitatea unitara (individuala);

b) utilitatea totala;

c) utilitatea marginala.

Utilitatea totala si cea marginala se afla intr-o dependenta specifica, determinata de volumul consumului individual

dintr-un bun economic.

9. DEPENDENTA DINTRE UTILITATEA MARGINALA SI UTILITATEA TOTALA: STUDIU DE CAZ, INTERPRETARE (LEGEA LUI GOSSEL)

utilitate totala - exprima satisfactia totala resimtita de consumator ca urmare a consumului sau utilizarii unei cantitati totale dintr-un bun ;

utilitatea marginala- exprima utilitatea aditionala obtinuta prin consumul unei unitati suplimentare de marfa cand cantitatile celorlalte marfuri sunt neschimbate ;

Utilitatea marginala se determina prin diferenta dintre utilitatea totala conferita de masa totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cantitatea de marfurii existenta inaintea suplimentarii consumului.

10. ECHILIBRUL CONSUMATORULUI: STUDIU DE CAZ, LEGEA EGALIZARII UTILITATII MARGINALE PE UNITATEA MONETARA

Echilibrul consumatorului se realizeaza la nivelul egalitatii raportului dintre utilitatea marginala si pret pentru fiecare bun consumat, cand venitul pentru consum este cheltuit in totalitate sau ramane insufiecient pentru achizitionarea unei unitati suplimentare dintru-un bun.

11. EFECTUL DE SUBSTITUTIE SI DE VENIT:

Efectele de substitutie si de venit

Echilibrul consumatorului nu este constant datorita modificarii preturilor si veniturilor.

Datorita modificarii preturilor si veniturilor apar doua efecte: efectul de substitutie si efectul de venit.

a) Efectul de substitutie

Efectul de substitutie este  determinat de variatiile pretului uneia din cele doua bunuri care fac obiectil consumului in conditiile care pretul celuilalt bun consumat ramane constant

b) Efectul de venit

Efectul de venit este determinat de variatiile venitului in conditiile care preturile celor doua bunuri nu se

modifica.

12. FACTORII DE PRODUCTIE TRADITIONALI: DEFINITII, FORMELE CAPITALULUI FIX

Factorii de productie sunt resurse umane sau materiale atrase si utilizate efectiv intr-oactivitate economica in vederea producerii de noi bunuri economice.

Factori de productie traditionali

Munca;

Natura;

Capitalul cu cele doua forme:

- capital fix;

- capital circulant.

Capitalul fix este acea parte a capitalului real, tehnic format din bunuri de lunga durata(cladiri, masini) care participa la mai multe cicluri de productie consumandu-se treptat si inlocuindu-se dupa mai multi ani de utilizare.

Folosirea mijloacelor fixe in procesul de producere a bunurilor materiale duce la uzura lor, fapt care impune, dupa o serie de cicluri de productie inlocuirea acestora.Uzura capitalului fix se prezinta sub doua forme:

- uzura fizica;

- uzura morala (involuntara).

Uzura fizica presupune deprecierea treptata a caracteristicilor tehnice ale capitalului fix ca urmare a folosirii acestora in productie si actiunii agentilor naturali.Aceasta se concretizeaza in diminuarea randamentelor orare si zilnice ale capitalului fix, sporirea cheltuielilor de intretinere si reparatii, cresterea consumurilor specifice de materii prime, auxiliare, etc.

Uzura morala apare sub incidenta progresului tehnic si a conditiilor pietei care asigura noi tehnologii mai ieftine decat cele in functiune sau cu performante tehnicoeconomice superioare.

Expresia baneasca a uzurii capitalului fix este amortizarea.

Amortizarea reprezinta un proces care permite repartizarea costului unui mijloc fix asupra exercitiilor financiare in care este utilizat mijlocul fix respectiv.

Amortizarea ca operatiune prin care se constituie fondul de amortizare poate fi: liniara, degresiva, accelerata

13. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE: OPTIMUL PRODUCATORULUI

Combinarea factorilor de productie reprezinta procesul de unire specifica sub aspect cantitativ, structural si

calitativ a factorilor materiali si umani in raport cu natura activitatii economice.

Combinarea factorilor de productie este posibila ca urmare a divizibilitatii si adaptabilitatii acestora.

Cand factorii de productie se caracterizeaza in acelasi timp prin divizibilitate si adaptabilitate au loc doua procese concomitente, organic legate intre ele, caracteristice combinarii factorilor de productie: complementaritatea si substituirea.

Producatorul este permanent preocupat de alegerea unei variante optime de combinare a factorilor de productie, respectiv cea cu costurile cele mai mici posibile si profiturile cele mai mari.

Una dintre cele mai utilizate modalitati utilizate in acest sens este cea a functiilor de productie.

Functia de productie descrie relatia functionala intre intrarile de factori de productie si iesirile din procesul de productie, bazate pe un proces tehnologic specific.

14. TIPOLOGIA COSTURILOR: DEFINITIE, RELATIA DINTRE DIFERITE CATEGORII DE COSTURI (STUDIU DE CAZ)

Costul - reprezinta efortul intreprinderii concretizat in consumul de materii prime, materiale, combustibil, energie, masini, utilaje, instalatii, salarii, dobanzi, penalizari, chirii, impozite si taxe, ajutor de somaj, CAS, cheltuieli pentru prevenirea si inlaturarea poluarii. Costul reprezinta o parte a pretului de vanzare pe care agentul economic o recupereaza odata cu vanzarea marfurilor.

Dupa nivelul de urmarire al costurilor exista: costuri globale, costuri medii (unitare), costuri marginale.

- cand costul marginal este mai mic decat costul mediu, costul total mediu scade pentru orice crestere a productiei . Cmg < CM ⇒ CM scade

- cand costul marginal este egal cu costul mediu, costul total mediu este minim. Cmg = CM ⇒ CM minim

- cand costul marginal este mai mare decat costul mediu, costul total mediu creste

pentru orice crestere a productiei.  Cmg > CM ⇒ CM creste

Practic, aceste relatii il ajuta pe producator sa decida cantitatea de produs finit pe care o va obtine.

15. PRODUCTIVITATEA FACTORILOR DE PRODUCTIE:DEFINITIE, FORMELE PRODUCTIVITATII, RELATIA DINTRE PRODUCTIVITATEA MEDIE SI PRODUCTIVITATEA MARGINALA

Productivitatea sau randamentul factorilor de productie este data de eficienta combinarii acestora pentru obtinerea maximului de efecte utile cu minimum de resurse (costuri cat mai mici).
Productivitatea se poate defini, in sens larg, ca raport intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea de resurse absorbite in cursul producerii ei ; raport intre rezultatele obtinute si eforturile  si efort depuse pentru a le obtine (factori de productie - utilizati).

Formele productivitatii :
­1. Productivitatea globala, care vizeaza efectele combinarii tuturor factorilor de productie, masurand performanta si eficienta de ansamblu a acestora;
­2. Productivitatea partiala a fiecarui factor de productie, care exprima productia obtinuta prin utilizarea fiecarui factor de productie consumat (munca, capital etc).
Relatia dintre productivitatea medie si productivitatea marginala (considerate ca reprezentari

grafice) este urmatoarea:

- curba productivitatii marginale intersecteaza curba productivitatii

medii in punctul de maxim al acesteia din urma;

- curba productivitatii marginale este situata deasupra curbei productivitatii medii atunci cand aceasta este crescatoare si sub curba productivitatii medii atunci cand aceasta este descrescatoare

16. CEREREA SI OFERTA: DEFINITII, CONDITIILE CERERII SI CONDITIILE OFERTEI

Cererea reprezinta cantitatile dintr-un bun pe care consumatorii doresc sa le cumpere la diferite niveluri ale pretului. Ea exprima raporturi intre cele doua variabile determinate de:

- restrictiile bugetare (veniturile limitate ale consumatorului)

- factori de natura endogena (satisfactia respectiv structura de preferinte a acestora).

Extinderea si contractia cererii este determinata de urmatorii factori:

veniturile consumatorilor si pretul bunurilor oferite;

pretul bunurilor conexe;

preferintele consumatorilor;

anticiparile privind evolutia preturilor si veniturilor

Oferta reprezinta cantitatile dintr-un bun pe care vanzatorii sunt interesati sa le desfaca la diferite niveluri ale pretului.Ea exprima raporturi intre cele doua variabile determinate de:

- resursele economice avute la dispozitie;

- cererea de bunuri de pe acea piata.

Oferta vine in intampinarea cererii solvabile.

Extinderea si contractia ofertei este determinata de urmatorii factori:

pretul bunurilor oferite;

tehnologia de fabricatie a produsului oferit;

pretul factorilor de productie;

unele reglementari guvernamentale.