Aparitia si evolutia euro in cadrul uniunii europene

Aparitia si evolutia euro in cadrul uniunii europene

1.     Ce este moneda europeana?

Inca de la faza de proiect, ideea unei monede unice, care sa deserveasca teritoriul statelor semnatare ale Uniunii a fost mai mult decat binevenita. Diferentele de paritate intre tarile statelor membre, povara unor calculatii si recalculatii in functie de tarile strabatute in concediu sau in calatorii de afaceri, diferentele de comisioane din diferitele sisteme bancare si nu in ultimul rand dificultatea unor proceduri care tindeau din ce in ce mai mult spre simplificare administrativa, au facut din ideea monedei Euro ca un simbol al Uniunii.

Practic, ideea unei monede comune a aparut inca din 1968, odata cu introducerea Uniunii Vamale. Realizarea Sistemului Monetar European, in 1979 si semnarea, in 1986, a Actului Unic European, care a consacrat cele patru libertati de miscare (a persoanelor,capitalului, serviciilor si bunurilor) au insemnat pasi importanti in realizarea monedei unice europene. Tratatul de la Maastricht (semnat la data de 7 februarie 1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993) reprezinta baza legala a monedei unice. Tratatul valideaza Uniunea Monetara Europeana si stabileste etapele de realizare a acesteia, precum si criteriile de convergenta pe care trebuie sa le indeplineasca Statele Membre care vor sa participe la zona Euro. Astfel, in 1994 au demarat pregatirile in vederea realizarii monedei unice, care sa inlocuiasca monedele nationale ca moneda de cont, incepand cu 1999, si fizic, din 2002.

Moneda va deveni astfel una din modalitatile prin care se demonstreaza ca unitatea este mai puternica decat diversitatea in spatiul european, simbol al apartenentei la acelasi sistem si punct de reper pentru orizontul unor interese comune.

2.     Istoricul monedei

a)     Denumire

Daca pana acum cativa ani, numele generic pentru moneda europeana era ECU (European Currency Unit), in ultimul timp (si realitatea ne demonstreaza acest lucru), numele care s-a impus atat pe piata, cat si in constiinta oamenilor este cel de euro. ECU nu a constituit niciodata reprezentarea unei monede propriu-zise, ci era doar o unitate de masura monetara, un nume generic care fluctua in raport cu monedele tarilor europene. Insa el a constituit, cu siguranta, una din etapele hotaratoare care au dus la aparitia monedei unice europene.

In mod oficial, de la 1 ianuarie 1999, ECU a fost inlocuit cu EURO, la o paritate de 1:1. Diferenta fata de ECU este ca, de acum inainte, orice schimb de monede intre statele care au adoptat moneda unica se face la o rata fixa. Astfel, rata de schimb pentru monedele care intra in grupul euro va ramine aceeasi prin definitie.

Euro are si un simbol (€) inspirat din litera greceasca epsilon, avind ca punct de reper leaganul civilizatiei europene. La nivel grafic, reprezentarea este apropiata de litera E, cu doua linii paralele la mijloc, facand referire la prima litera din cuvintul cheie ‘Europa’

b)     Alegerea numelui

Autorii Tratatului de la Maastricht nu au ales un nume pentru viitoarea moneda. Este adevarat ca ECU a fost mentionat de multe ori, dar lipsa de armonie din scrierea lui arata natura provizorie a acestui nume.

Au existat cateva motive obiective pentru alegerea numelui. De fapt, a existat chiar o nevoie privind:

• accentuarea diferentei majore dintre viitoarea moneda unica europeana si rolul de punct de referinta comun pe care ECU l-a jucat pina acum
• evitarea asimilarii psihologice a unei monede slabe de catre noua moneda (ECU a pierdut 40% din valoare fata de marca germana intre 1979 si 1995)
• gasirea unui nume care sa nu fie doar un acronim (ECU insemna ‘European Currency Unit’) si care sa nu dea nastere la dificultati de pronuntie in vreuna din limbile Comunitatii.

Dupa cateva luni de discutii, Consiliul European de la Madrid a decis in decembrie 1995 numele viitoarei monede ‘euro’. Este usor de pronuntat in toate limbile comunitatii si a obtinut cele mai bune rezultate in toate sondajele de opinie. Apar astfel scrieri in alfabetul latin si grecesc pe bancnote si, din motive de spatiu numai alfabet latin pe partea comuna a monedelor de 1 si 2 euro.

In octombrie 1996, ministerele de finante au cazut de acord asupra subdivizarii monedei in 100 de centi. Decizia a fost luata prin adoptarea hotararii nr. 947/98 in mai 1998. In conformitate cu prevederile hotararii, definitia centului nu impune nici o restrictie privind folosirea altor variante ale acestui termen in limbajul uzual. Aceasta flexibilitate include si folosirea termenului ‘centime’ in franceza, pentru a evita discordanta in exprimare (de exemplu .trois cents cent.).

c)     Baza legala

Baza legala a monedei europene este constituita de Articolul 106 al

Tratatului prin care Comisia Europeana pastreaza traditia istorica de separare a emiterii bancnotelor Euro, chestiune care tine de Banca Centrala, si cea a monedelor, pentru care sunt responsabile ministerele de finante. Astfel, Banca Centrala Europeana va emite si va autoriza punerea in circulatie a bancnotelor de catre bancile centrale, iar Statele Membre vor emite monedele. Banca Centrala Europeana va hotari cantitatea emisa. Dupa o analiza facuta impreuna cu Banca Centrala Europeana, Consiliul European are sarcina de a armoniza valorile si specificatiile tehnice ale tuturor monedelor care vor intra in circulatie. Are deci puterea de a decide tipul monedelor, caracteristicile tehnice si valoarea; interventia Bancii Centrale Europene este menita sa controleze cantitatile care vor fi produse, fiind sarcina ei de a supraveghea toate emisiunile monetare.

3.     Banca Centrala Europeana

Banca Centrala Europeana este cea mai noua institutie a Uniunii Europene si reprezinta pilonul central al Uniunii Economice si Monetare. A fost infiintata oficial la data de 1.06.1998. Impreuna cu bancile centrale ale celor 15 state membre UE, BCE face parte din Sistemul European de Banci Centrale (SEBC), al carui tel principal este mentinerea stabilitatii preturilor.

Principalele sarcini ale BCE includ definirea si punerea in practica a politicii monetare pentru zona Euro, realizarea de tranzactii internationale in devize, pastrarea si administrarea rezervelor valutare ale statelor membre. Trebuie sa promoveze utilizarea eficienta a sistemelor de plata si sa contribuie la activitatea autoritatilor nationale cu atributii in supervizarea institutiilor de creditare si in asigurarea stabilitatii sistemului financiar. Bancile centrale din statele neparticipante la zona Euro au un statut special ce le permite a avea o politica monetara nationala, fara a avea dreptul de a se implica in deciziile de politica monetara comunitara sau punerea lor in practica pentru zona Euro.

Banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale nationale sunt pe deplin independente fata de institutiile politice si private ale statelor membre, precum si fata de cele comunitare. BCE raporteaza Consiliului European si Parlamentului European despre activitatile sale. Parlamentul poate chiar sa invite membri ai Comitetului Executiv sa dea explicatii asupra deciziilor de politica monetara ale BCE.

Care sunt atributiile Bancii Centrale Europene?

Principalele sarcini ale BCE includ:

• definirea si punerea in practica a politicii monetare pentru zona Euro,
• realizarea de tranzactii internationale in devize;
• pastrarea si administrarea rezervelor valutare ale statelor member;

• promovarea utilizarii eficiente a sistemelor de plata;
• cooperarea cu autoritatile nationale cu atributii in supervizarea institutiilor de creditare si in asigurarea stabilitatii sistemului financiar.

4.     Ce este Sistemul European de Banci Centrale (SEBC)?

Sistemul European de Banci Centrale (SEBC) este compus din Banca Centrala Europeana (BCE) si toate celelalte banci centrale nationale ale statelor membre. Telul principal al acestui sistem este mentinerea stabilitatii preturilor.

SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, si anume:

• Comitetul Executiv este compus din Presedintele BCE, Vice- Presedintele ei si alti patru membri;
• Consiliul Director, compus din membrii Comitetului Executiv si din guvernatorii bancilor centrale nationale din statele zonei Euro;
• Consiliul General, compus din Presedintele si Vice-Presedintele BCE, precum si din guvernatorii bancilor centrale din toate statele membre UE.

Bancile centrale din statele neparticipante la zona Euro au un statut special ce le permite a avea o politica monetara nationala, fara a avea dreptul de a se implica in deciziile de politica monetara sau in punerea lor in practica pentru zona Euro.

Cele doua hotarari din 3 mai 1998

Hotararea nr. 974/98 a Consiliului privind introducerea monedei Euro, adoptata la o zi dupa ce s-a finalizat lista cu Statele Membre participante, este un supliment la prevederile Tratatului prin autorizarea Statelor Membre sa emita monede euro sau centi si sa confere un statut legal acestor monede incepand cu 1 ianuarie 2002. Aceasta hotarare stabileste si acceptabilitatea monedelor: nimeni nu va fi obligat sa accepte mai mult de 50 de monede intr-o singura plata de la cumparatori. Articolul 12 al aceleiasi hotarari prevede ca Statele Membre vor stabili sanctiunile adecvate privind contrafacerea si falsificarea monedelor si bancnotelor euro.

Hotararea nr. 975/98 a fost adoptata in aceeasi zi. Aceasta stabileste valorile - 8 valori diferite de la 1 cent pana la 2 euro - si specificatiile tehnice ale monedelor euro (diametru, grosime, greutate, forma, culoare, compozitie.). Aceste specificatii au fost usor imbunatatite ca rezultat al dezvoltarilor tehnice impuse prin hotarirea 423/1999 din 22 februarie 1999, prin care se schimba grosimea si greutatea monedelor de 50 de centi si marginile monedelor de 10 si 50 de centi.

Realitatea monedei

a)     Alegerea / stabilirea valorii monedelor

In 1991 (inainte cu un an de semnarea Tratatului de la Maastricht), directorii de monetarii din Statele Membre s-au organizat intr-un grup de lucru informal pentru a studia caracteristicile tehnice ale monedei unice europene. Departamentele Comisiei s-au intalnit pentru a dezbate aceste probleme in mai 1992. In februarie 1994, Consiliul Ecofin a aprobat un mandat prin care directorii de monetarii au fost desemnati sa examineze aspectele tehnice si sa identifice problemele care trebuie rezolvate pentru a produce moneda europeana si pentru a o pune in circulatie cu succes.

Din punct de vedere tehnic, valoarea monedelor a fost urgent decisa in baza unei analize a practicilor si nevoilor nationale. Era necesar sa se stabileasca o balanta intre o mare varietate, care ar fi creat probleme de recunoastere a monedei, si un numar limitat de monede cu valori diferite, care ar fi facut tranzactiile mai complicate. Directorii de monetarie au propus o serie de 8 monede de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi si de 1 si 2 euro. A existat posibilitatea crearii unei monede de 5 euro, dar s-a decis pana la urma producerea unei bancnote de 5 euro. Cele 6 monede in centi cu valori diferite sunt menite sa usureze conversia si operatiile de rotunjire. Decizia finala privind valoarea monedelor a fost luata in 3 mai 1998, prin adoptarea hotararii nr. 975/98 care stabileste caracteristicile tehnice ale monedelor euro care vor intra in circulatie.

In baza realizarilor directorilor de monetarii si dupa consultarea catorva asociatii de consumatori, Comisia a prezentat o schita cu specificatiile tehnice ale monedelor printr-un comunicat catre Parlamentul European, catre Consiliu si Institutul Monetar European in primavara anului 1997, care a fost adoptata de Consiliu printr-o hotarare in 3 mai 1998. Monedele se pot distinge prin greutatea pe care o au (de la 2,3 grame la 8,5 grame), marime (16,25 mm . 25,75 mm), culoare (doua culori - rosu si galben) si prin grosime (valori indicative de la 1,36 mm la 2,125 mm).

In vederea facilitarii recunoasterii si pentru nevazatori, marginile sunt diferite pentru fiecare moneda consecutiva (ex. 1 si 2 centi, 1 si 2 euro). In ordine crescatoare a valorii, marginile monedelor sunt netede, netede cu un sant, margine in zigzag fin, etc.

Diametrul monedelor este asemanator cu cel al monedelor nationale existente (14 mm . 31,1 mm). Pentru automate s-a solicitat un diametru minim de 15 mm, deoarece unele dintre ele au dificultati in recunoasterea monedelor mici. De asemenea s-a solicitat ca marimea monedelor sa difere macar cu un milimetru de la una la alta. Uniunea Nevazatorilor doreste ca diferenta sa fie de 3 mm in cazul marginilor identice, dar au acceptat o diferenta de 2 mm daca marginile difera intre valorile consecutive ale monedelor.

Monedele au forma rotunda. Moneda de 20 de centi are forma de floare spaniola. (rotunda cu citeva zig-zaguri adanci). S-a abandonat producerea monedelor cu mai multe margini, care a fost discutata la un moment dat, din cauza problemelor care pot aparea in cazul folosirii lor in bancomate.

Raportul dintre diametru si grosime are impact asupra durabilitatii lor. Monedele nationale au grosimea intre 1,22 mm si 3,15 mm. Pentru automate se dorea o grosime intre 1,3 mm si 2,1 mm. Nevazatorii nu au nici o preferinta in acest domeniu.

In ce priveste greutatea, pentru automate se prefera 2 grame. Nu exista o limita maxima, dar costul metalului folosit creste odata cu greutatea, si oricum monedele grele sunt incomode pentru portofelul consumatorului.

Hotararea adoptata in mai 1998 a fost amendata in februarie 1999, privind cresterea greutatii si grosimii monedelor de 50 de centi, deoarece caracteristicile tehnice ar fi dus la confuzii intre cea de 50 si cea de 20 de centi in unele bancomate. Au fost modificate si marginile monedelor de 50 si 10 centi de la ‘margini brute’ la ‘margini netede cu zig-zaguri’

b)     Alegerea fetei comune a monedelor

La Consiliul Ecofin din Verona, in primavara lui 1996, guvernele au decis ca monedele euro vor avea o fata europeana si o fata nationala. Comisia trebuie sa decida care va fi fata comuna si sa lase Statele Membre sa aleaga fata nationala (cu obligatia de a avea cele 12 stele pe ea). Au fost organizate competitii grafice in 1996 in toate statele membre in afara de Danemarca, pentru a selecta un maxim de trei serii de monede. Candidatii au trebuit sa propuna o serie completa de monede, alegand una dintre temele urmatoare: ’stil arhitectural si ornamental’, ceva legat de Uniunea Europeana si ‘personalitati europene’. In 13 martie 1997 s-a organizat o masa rotunda, prezidata de Secretarul General al Comisiei Europene, la care au participat experti din diferite sectoare ocupationale (arta, design, numismati, reprezentanti ai consumatorilor); s-au selectat noua serii din 36 primite de la statele membre. Directorii de monetarii au fost consultati in paralel privind fezabilitatea industriala a diverselor modele.

Comisia a organizat alegeri la nivel de Uniune cu organizatii profesionale reprezentand sectoarele mai importante. Seria aleasa de Ministerele de Finante si confirmate de conducatorii de stat si guvern la Consiliul European de la Amsterdam e cea care a avut  cele mai multe voturi la alegerile organizate, aproape 64% din voturi pentru, fara vreo diferenta majora intre State, nivel de educatie, etc. Designer-ul este Luc Luyex, un grafician tanar de la Monetaria Regala din Belgia.

Moneda arata o harta a Uniunii in diferite forme cu un fundal dinamic compus din stele. Primele trei monede (de 1, 2 si 5 centi) plaseaza Europa in lume. Cele de 10, 20 si 50 de centi simbolizeaza Uniunea ca un grup de natiuni. Iar pe cele de 1 si 2 Euro este reprezentata o Europa fara frontiere.

c)     Alegerea celeilalte parti a monedei - cea nationala

Fiecare stat care participa si-a organizat propria selectie.

in Franta, au fost prezentate 1240 de modele. Numismati artizani si un fost Membru al Comisiei Europene (Christiane Scrivener), membri ai parlamentului, reprezentanti ai sectoarelor profesionale si o actrita (Irene Jacob) au participat la o masa rotunda, prezidata de Ministrul Finantelor si al Afacerilor Externe in aprilie 1997. La aceasta masa rotunda s-a decis care va fi fata nationala a monedei. Un copac, desenat de artistul Joaquim Jimenez, apare pe moneda de 1 si 2 Euro. Simbolizeaza viata, continuitate si progres. Este cuprins intr-un hexagon si inconjurat de motto-ul republican ‘libertate, egalitate, fraternitate’. Tema semanatorii apare in mod constant in istoria monetara a francului. Desenata de Laurent Jorio, grafica moderna si atemporala reprezinta Franta care ramane ea insasi chiar daca se integreaza in Europa, apare pe monedele de 10, 20 si 50 de centi. Un gravor de la monetaria din Paris, Fabienne Courtiade, a desenat o Mariana tinara si feminina cu trasaturi ferme, care reprezinta dorinta pentru o Europa durabila si linistita, apare pe monedele de 1, 2 si 5 centi.

trei modele au fost alese in Finlanda in decembrie 1997 in baza unor proiecte facute niste selectii anterioare. Temele se doresc a fi asemanatoare cu cele care apar pe monedele nationale.Desenul reprezinta flori de mure si a fost realizat de Raimo Heino pentru o competitie din 1988. Apare pe moneda de 2 euro. Acest desen reprezentand doua lebede care zboara deasupra unui lac a fost facut de artistul Pertti Makinen. A participat cu acestea si la o competitie lansata pentru designul unei monede la comemorarea a 80 de ani de cand Finlanda si-a dobandit independenta, apare pe moneda de 1 euro. Leul heraldic de pe monedele de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi este realizat de Heikki Haivaoja. Acest simbol a fost folosit pe monedele de 1 markka in Finlanda intre 1964 si 1993.

in Germania selectia a fost facuta la o masa rotunda unde au participat oficialitati si experti in numismatica. Au fost alese trei modele diferite. Vulturul este simbolul traditional al suveranitatii Germaniei. Participantii la masa rotunda au apreciat designul vertical care se integreaza perfect in mijlocul stelelor. Desenul este realizat de Heinz Russewa-Hoyer si apare pe monedele de 1 si 2 euro. Poarta Branderburg este simbolul diviziunii Germaniei, urmata de reunificare. Perspectiva monedei pune in evidenta deschiderea portii si scoate in lumina unificarea Germaniei si a Europei. Designul este realizat de Reinhart Heinsdorf si apare pe moneda de 10, 20 si 50 de centi. Ramurile de stejar sint reminiscente ale pfeningului german, dar nu il copiaza. Designul este realizat de Rolf Lederbogen si apare pe monedele de 1, 2 si 5 centi.

in Belgia s-a decis ca toate monedele euro vor avea aceeasi fata pentru a marca continuitatea monedei nationale. Modelul a fost ales la o masa rotunda la care au participat oficialitati, experti in numismatica si artisti. Pe moneda este reprezentat Regele Albert al II-lea. Anul si monograma regelui (un A de tipar cu o coroana deasupra) sunt inserate intre stele. Autorul modelului este Jan Alfons Keustermans, directorul academiei municipale de arte frumoase din Turnhout.

in Luxemburg, Articolul 39 din Constitutie ii da dreptul Marelui Duce sa bata monedele in concordanta cu legea. Dupa cum se poate citi in presa, Inaltimea sa Marele Duce de Luxemburg a decis ca fata nationala a monedelor euro va fi gravata cu efigia mostenitorului sau, Grand Duke Henri. Pe moneda va fi batut anul in care a fost emisa si cuvintul Luxemburg scris in luxemburgheza ‘Letzebuerg’. Designul este realizat de Yvette Gastauer-Claire singura candidata din Luxemburg in competitia pentru moneda europeana) si a fost desemnat print-o intelegere intre casa regala si guvern.

in Italia monedele au fost preselectate de un Comitet Artistic si Tehnic, in baza unor discutii alimentate de polurile de opinie. Alegerea finala a fost facuta in februarie 1998 de telespectatorii postului de televiziune Rai Uno intr-o emisiune speciala de duminica. Italia si-a ales fete diferite pentru fiecare moneda si designuri dintre operele de arta ale artistilor traditionali. Moneda de 2 euro il infatiseaza intr-un portret facut de Rafael pe Dante Alighieri la Palatul Vatican, in aripa in care sta Papa Iulius al II-lea. Portretul face parte dintr-o serie de reprezentari care, dupa cum spune Rafael, ilustreaza ‘triumful virtutilor, bunatate si frumusete’. Pe moneda de 1 euro apare o faimoasa pictura a lui Leonardo da Vinci, care apare si in galeria academiei din Venetia, in marime naturala. Simbolizeaza renasterea italiana si ‘dorinta de armonie intre om si univers’. Pe moneda de 50 de centi este infatisat Imparatul Marcus Aurelius calare, transferat in 1538 de la Lateran la Capitoliu, astazi fiind in mijlocul pietei restaurate de Michelangelo la cererea Papei Paul al III-lea. Moneda de 20 de centi reprezinta o sculptura facuta de Umberto Boccioni, directorul Scolii Italiene Futuriste. A fost realizata in 1913, arata ‘forme unice de continuitate in spatiu’ si se gaseste la Galeria de Arta Moderna din Milano. Una dintre cele mai faiamoase opere de arta, ‘Nasterea lui Venus’, care poate fi vazuta la galeria Palazzo degli Uffizi din Florenta, apare pe moneda de 10 centi. Aceasta comemoreaza unul dintre cele mai mari succese din cultura artistica italiana Moneda de 5 centi reprezinta amfiteatrul Flavius, inceput sub imparatul Vespasian in 75 AD si inaugurat de imparatul Titus in 80 AD numita Colosseum in Evul Mediu datorita dimensiunilor colosale, cladirea a ramas .cea mai spectaculara ilustrare a arhitecturii romane. Pe moneda de 2 centi apare ‘Mole Antonelliana’, un turn proiectat in 1863 de Alessandro Antonelli. Astazi este simbolul orasului Torino si este considerat una dintre operele de arta ale arhitecturii italiene din sec XIX. Castelul Monte este reprezentat pe moneda de 1 cent. A fost construit in 1240 ca rezidenta a Imparatului Frederick al II-lea. Aceata fortareata, situata langa Andria in Apulia este unul dintre cele mai fascinante monumente din Italia.

in Irlanda guvernul a decis ca toate monedele vor avea o singura fata nationala. Harpa celtica, simbol traditional al Irlandei, apare pe toate monedele si este mentionat cuvantul Irlanda in galeza ‘Eire’. Designul este realizat de Jarlath Hayes.

in Olanda pe monede apar doua designuri reprezentind-o pe Regina Beatrix. Cele 12 stele nu apar pe circumferinta, ci pe o fata a monedei. Acest model este reprodus pe moneda de 1 si 2 euro. Apare Regina din profil si cuvintele ‘Beatrix, Regina Olandei’. Acest model este reprodus pe monedele de 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi.

in Austria s-a decis sa se faca o serie de monede diferite cu teme florale, arhitectura si personalitati istorice. Monedele au fost alese in 14 noiembrie 1997 la o masa rotunda la care au luat parte 13 persoane si prin sondaje de opinie publica. Designul a fost realizat de Josef Kaiser. Pe monedele austriece e mentionata si valoarea in bani. Moneda de 2 euro o infatiseaza pe militanta pacifista Bertha von Suttner, astfel comemorandu-se eforturile facute de Austria de-a lungul deceniilor pentru sprijinirea cauzei pacifiste. Bertha von Suttner a aparut si pe silingi (pe bancnote). Pe moneda de 1 euro apare portretul celui mai faimos austriac, Wolfgang Amadeus Mozart, comemorandu-se astfel reputatia Austriei in domeniul muzical. Mozart a mai aparut inainte pe bancnotele de silingi austrieci. Cladirea secesiunii din Viena, care apare pe moneda de 50 de centi, ilustreaza nasterea stilului Art Nouveau in Austria,  simbolul nasterii unei noi ere, un pod metaforic care duce spre o noua era monetara. Palatul Belvedere, ilustrat pe moneda de 20 de centi, este unul dintre cele mai frumoase palate baroce din Austria. Numele sau mai este sinonim cu libertatea; acolo s-a semnat tratatul de restabilire a suveranitatii Austriei in 1955. Pe moneda de 10 centi este reprezentata Catedrala Sf. Stefan, una dintre bijuteriile artei gotice austriece si in acelasi timp un binecunoscut loc de intalnire publica. Ciubotica cucului alpina apare pe moneda de 5 centi. Seria florala reaminteste datoria de a respecta mediul inconjurator si rolul jucat de Austria in dezvoltarea unei comunitati privind politicile de mediu. Floarea de colt este reprezentata pe moneda de 2 centi, este o floare foarte apreciata de excursionisti. Pe moneda de 1 cent apare o floare de gentiana.

in Portugalia au fost alese trei fete diferite in urma unei competitii grafice. Designul este realizat de Mr. Vitor Manuel Fernandes dos Santos. S-a inspirat din simboluri ale originilor istorice ale Portugaliei si reproduc trei peceti ale primului Rege, don Afonso Henriques. Pe moneda de 1 si 2 euro sunt reprezentate turnuri de castele si brate in mijlocul stelelor europene, simbolizind ‘dialogul, schimbul de valori si dinamica construirii Europei’. In centrul monedei apare pecetea regala din 1144. Pecetea care apare in centrul monedelor de 10, 20 si 50 centi dateaza din 1142. Pe monedele de 1, 2 si 5 centi apare pecetea regala din 1134 si cuvantul Portugalia.

in Spania, Seful Guvernului, Mr. Jose Maria Aznar, a prezentat o serie de monede cu trei fete diferite in 2 martie 1998. Pe moneda de 1 si 2 euro apare efigia Regelui Juan Carlos I de Bourbon. Miguel Cervantes, tatal literaturii spaniole, este reprezentat pe monedele de 10, 20 si 50 de centi, subliniind universalitatatea acestui om si a muncii lui. Catedrala St. Jacques de Compostella este o bijuterie a artei romane spaniole si unul dintre cele mai faimoase locuri de pelerinaj. Pe monedele de 1, 2 si 5 centi arata fatada monumentala Obradorio, un exemplu splendid de arta baroca spaniola, constructia caruia a fost inceputa in 1667 de Jose de Toro si Domingo de Andrade.

Monedele si bancnotele Euro sunt disponibile cu prioritate pentru banci si detailisti in regiunea euro din 1 septembrie 2001, dar data exacta variaza de la o tara la alta. Cert este ca monedele vor fi distribuite la banci inaintea bancnotelor. Tranzactiile in euro pe care detailistii le vor face apoi prin intermediul bancilor nu vor incepe decat in luna decembrie. In ce priveste tarile care nu sunt in regiunea euro, distribuirea bancnotelor a fost facuta incepand cu 1 decembrie 2001, din cauza unor restrictii. Si in acest caz bancile vor avea prioritate. Monedele au fost distribuite consumatorilor de la jumatatea lunii decembrie 2001. Practic, monedele si bancnotele Euro au fost puse in circulatie in 1 ianuarie 2002; monedele nationale au incetat sa mai fie legale cel tarziu din 28 februarie 2002.

Dupa introducerea monedei Euro, moneda nationala a mai circulat doar pe o perioada limitata in 2002. La inceput s-a hotarit ca monedele nationale au fost retrase de pe piata nu mai tarziu de 1 iunie 2002. Dar intre timp aceasta decizie s-a schimbat si astfel 28 februarie 2002 va fi data limita. Moneda nationala poate fi retrasa si mai curand. Olanda, de exemplu, a optat pentru data de 28 ianuarie, Irlanda pentru 9 februarie si Franta pentru 17 februarie. Germania a decis sa renunte la moneda nationala din 31 decembrie 2001. A existat totusi o perioada de doua luni in care vor circula ambele monede (marca si euro); dar vor fi unele restrictii in ce priveste tranzactiile care se vor mai face cu marci germane.

In bancomate se vor schimba bancnotele si monedele in 31 decembrie la ora 12 noaptea sau imediat dupa aceea. In unele tari aceasta conversie poate dura mai mult. Detailistilor li s-a recomandat sa faca tranzactii numai cu euro din 1 ianuarie 2002. Pentru cetatenii care vor sa schimbe sume relativ mici din moneda nationala in euro, bancile vor face tranzactii fara sa perceapa comosion.

Comisia Europeana a hotarat ca pentru sume mai mari, bancile sa fie anuntate din timp. Bancnotele si monedele nationale vor fi acceptate la banci inca cel putin 10 ani. In unele tari bancile comerciale vor functiona ca un canal pentru aceste bancnote si monede pentru o anumita perioada de timp, dar in aceste cazuri se va percepe comision. Bancile nationale vor schimba in euro bancnote si monede apartinand altor tari din regiunea euro, fara a percepe comision pina in 31 martie 2002. Fiecare organizatie trebuie sa-si suporte costurile, dar unele exceptii pot fi facute pentru costuri privind securitatea. De asemenea, unele guverne au o interpretare mai liberala a regulilor decat alte guverne si vor plati de fapt mai mult datorita practicilor lor prezente.

5.     Tarile Candidate si Euro

a)     Criterii de aderare

Una din intrebarile esentiale care se pune in acest moment este de ce, chiar daca nu sunt inca parte din Uniunea Europeana, insa tratand cu tari din UE, tarile din Europa Centrala si de Est (tarile candidate) sa nu adere si ele la uniunea monetara si, in mod implicit, la moneda unica? Tratatul de la Maastricht prevede 6 criterii pentru accesul la euro:

deficitele administratiilor publice trebuie sa fie mai mici de 3% din produsul intern brut (PIB)

datoria publica trebuie sa fie mai mica decat 60% din PIB sau sa fie in descrestere regulata si constanta

inflatia trebuie sa fie mai mica decat media primelor 3 tari care au cele mai bune performante plus 1,5 puncte

ratele dobanzilor trebuie sa fie mai mici decat cele ale primelor 3 tari cu cele mai bune performante in materie de inflatie plus 2 puncte

participarea la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European pe timp de 2 ani fara devalorizarea monedei nationale

independenta fata de Banca Centrala.

Realitatea demonstreaza ca, atata vreme cat nu vor indeplini aceste criterii, tarile candidate nu vor avea nici o sansa sa adere la moneda comuna.

b)     Euro pe pietele financiare

In principiu, pietele mai mari, mai sofisticate, cu o lichiditate mai ridicata si unde este stabila moneda euro, atrag capitalul strain si reduc ratele dobanzii, deci costurile imprumuturilor scad. Nu exista aproape nici o indoiala ca dolarul si-a pastrat pozitia dominanta pe pietele financiare internationale. 50% din holdingurile internationale sunt in dolari si in 85% din tranzactii se mai foloseste dolarul ca marca dominanta. Si in gestiunea datoriilor continua sa domine dolarul. Acest lucru se intampla datorita urmatoarelor:

• lichiditatea dolarului
• existenta diversitatii, cum ar fi livrari la termen, cotari, certificate de depozit, care permit substituirea cash-ului in multe tranzactii
• numarul mare de investitori in dolari.

Ar putea moneda euro sa egaleze dolarul? Bineinteles ca in timp va putea oferi aceeasi diversitate si sa aiba lichiditati similare, dar pentru moment acest lucru nu a fost analizat.

Cum se vor descurca Tarile Candidate cu moneda Euro?

Exista trei domenii principale de interes pentru tarile candidate:

• vor folosi moneda ca o ancora a ratei de schimb
• pot folosi euro ca moneda de rezerva, mai mult pentru ca cea mai mare parte a comertului se face acum cu zona Euro
• dupa integrare, noile state membre vor deveni participanti la Mecanismul Ratei de Schimb 2 (ERM2) cu derogari.

De ce a declinat valoarea monedei Euro dupa ce a fost pusa in circulatie in ianuarie 1999?

Exista cateva raspunsuri:

• a fost lansata la un nivel prea ridicat
• economia Statelor Unite a fost neasteptat de puternica in 1999- 2000, cel putin pe partea de comert electronic
• preconizarile economice pentru tarile mai mari din zona Euro au fost prea optimiste
• pretul la combustibil este in dolari, de aceea cresterea pretului la combustibil a facut dolarul mai puternic
• au intervenit un numar de factori politici - ex. criza din Kosovo - si declaratii despre Euro care au cauzat miscari speculative
• investitorii au studiat paritatea Euro - Dolar pentru departamentele financiare ale institutiilor
• a existat o oarecare pauza a investitiilor dupa un val gigantic de fuziuni si preluari de companii in anii ‘90; si in 1999 -2000 au fost mari investitii europene in Statele Unite care au dus la iesirea fondurilor din zona Euro.

Euro nu s-a comportat ca o moneda ‘normala’, a existat mai mult decat o singura Banca Centrala (bancile centrale din zona Euro au avut toate rolul lor), in timp ce Banca Centrala Europeana nu avea credibilitate si reputatie. Moneda Euro exista numai in conturile bancare; nu erau bancnote si monede asa ca a ramas doar o fictiune pentru majoritatea oamenilor.

Ultimul test de valabilitate a monedei este capacitatea sa de a asigura scaderea inflatiei, lucru pe care moneda Euro il face cu succes. Asa ca de ce sa nu adopte Tarile Candidate moneda Euro chiar din prima zi de integrare in Uniunea Europeana? Pare ciudat ca in timp ce acquis-ul comunitar nu este negociabil pentru Tarile Candidate, cu moneda Euro se intampla exact invers. Tarile Candidate sunt descurajate de introducerea timpurie si unilaterala a monedei Euro. De ce se intampla acest lucru?

• inainte de integrare sunt mai importante criteriile de la Copenhaga pentru Tarile Candidate - cele de la Maastricht pot fi introduse mai tarziu
• intrand pe o piata comuna mai mare, Tarile Candidate vor avea nevoie de rate de schimb flexibile pentru a amortiza efectele integrarii
• parteneriatul va conduce la o crestere a capitalului care va avea drept consecinta marirea ratelor la dobanzii. Aceste dobanzi mari vor fi privite foarte speculativ si vor duce la scurgeri de capital destabilizatoare.

c)     Efectele crearii monedei euro asupra politicii economice si monetare a Romaniei si a intreprinderilor.

Asupra politicii economice si monetare

Dupa Conferinta de la Helsinki, Romania a fost admisa printre tarile candidate. Insa statutul actual de tara candidata nu inseamna in mod automat si de ‘tara participanta la SME’, iar acest lucru se datoreaza faptului ca criteriile de convergenta nu sunt criterii de adeziune. Romania, la fel ca si celelalte tari din Europa Centrala si de Est, trebuie sa se concentreze in principal asupra procesului de reforma structurala, administrativa si economica. Adoptarea monedei unice nu poate fi decat etapa finala in ceea ce a fost si va ramane un lung proces de integrare economica.

Criteriile de la Copenhaga prevaleaza asupra celor de la Maastricht, pentru ca existenta unei economii de piata, cu un sector financiar stabil si sigur si cu unul juridic performant sunt mai importante decat participarea la sistemul monetar european. Motivele sunt urmatoarele:

criteriile de la Maastricht se aplica economiilor comparabile, care au aceleasi reguli si principii de functionare

odata optiunea facuta pentru criteriile de la Maastricht, exista riscul ca tarile candidate sa isi restranga marja de manevra pentru aplicarea reformelor structurale

pietele de capital sunt prea putin dezvoltate in tarile candidate pentru a face fata provocarilor tratatului (de exemplu, rata dobanzii pe termen lung este calculata pe baza obligatiilor de stat pe termen lung sau a titlurilor comparabile, insa in multe tari aceste instrumente nu exista.

In momentul de fata prioritatile sunt date de criteriile economice referitoare la o economie de piata; pe de alta parte, unele parti ale Uniunii Economice si Monetare trebuie neaparat realizate, mai precis: liberalizarea ordonata a miscarii de capital, interdictia finantarii directe a sectorului public de catre banca centrala si accesul sectorului public la institutiile financiare etc.

Din punct de vedere monetar, tarile candidate sunt libere sa isi aleaga regimul ratelor de schimb pe care il considera potrivit, nefiind nici o nevoie specifica in domeniul ratelor de schimb in faza preaderarii. Cu toate acestea, ele nu vor putea participa la SME, pentru ca aceasta optiune este una strict a tarilor membre si nu vor putea adopta oficial moneda unica europeana pentru ca acest lucru ar contraveni spiritului si legii tratatelor europene.

Intreprinderile romanesti deja beneficiaza de unele din avantajele legate de crearea monedei euro. Intreprinderile romanesti care vor face comert cu mai multe tari din UE vor suporta, datorita monedei unice, taxe financiare reduse din 2 motive:

1) pentru a incepe cu aceeasi entitate geografica, costurile de conversie asociate utilizarii masive a unei monede sunt in mod evident mai putin ridicate decat cele asociate unei utilizari de 11 monede diferite;

2) este mai putin oneros sa se acopere exporturile fata de rata de schimb a unei singure monede ca si in situatia in care se tine seama de 11 monede.

Pe de alta parte, crearea euro aduce in Europa un supliment de crestere, pentru ca el ofera noi oportunitati si debusee intreprinderilor exportatoare. Intreprinderile mici si mijlocii de la noi, deja beneficiare ale

avantajelor monedei unice, trebuie sa abordeze problematica legata de trecerea la EURO in 3 moduri:

ca pe o constingere externa - avand ca obiect reducerea costurilor si timpul de adaptare;

ca pe o provocare tehnica - necesitand imbunatatirea organizarii intreprinderii;

ca pe o oportunitate strategica - EURO va afecta fundamental

activitatea intreprinderii.

Etapele introducerii monedei unice: