|
|
|
Datoria externa pe termen scurt
Monitorizarea datoriei externe pe termen scurt, cu scadente la un an sau mai putin, reprezinta un proces complex, deoarece numarul acestor tranzactii este foarte ridicat. Daca comertul exterior are un volum important comparativ cu productia totala, foarte probabil va exista un numar substantial de intreprinderi si banci care vor primi credite pe termen scurt, fie ca linii de finantare, fie ca si credite de export. Deoarece aceste tranzactii au loc, in special prin intermediul bancilor, cea mai bine plasata pentru culegerea si prelucrarea datelor este banca centrala. Problema cea mai importanta in monitorizarea datoriei pe termen scurt este decizia asupra tipului de informatie necesara. Daca este nevoie doar de informatie agregata si sumara, autoritatea statistica trebuie sa obtina de la companii, banci sau alte institutii financiare doar informatii de bilant referitoare la pasive externe pe termen scurt. Daca banca centrala doreste sa controleze procesul de indatorare pe termen scurt sau sa exercite cel putin o supraveghere atenta asupra imprumuturilor pe termen scurt, atunci sunt necesare informatii pe structura "tranzactie cu tranzactie". Oricum, in prezent putine tari dispun de statistici cuprinzatoare de datorie pe termen scurt.
Elemente ale datoriei pe termen scurt
Cea mai mare parte a datoriei pe termen scurt este de natura comerciala. Aceasta provine din:
Credite in cadrul liniilor de finantare deschise pentru banci, companii sau guverne;
Acreditive deschise de banci comerciale locale, confirmate de banci straine;
Alte credite angajate de banci comerciale in legatura cu tranzactii comerciale.
Ocazional, banca centrala poate primi depozite comerciale in cadrul unor angajamente de restructurare a datoriei, in care bancile straine vor agrega sa mentina unele facilitati pentru credite comerciale pana la un nivel minim.
Exista, insa, si datorie pe termen scurt care nu este de natura comerciala. Aceasta provine din:
Depozite ale bancilor straine la banca centrala sau la bancile locale;
Credite financiare acordate bancii centrale sau bancilor locale;
Credite acordate unor entitati economice din afara sectorului financiar bancar.
Debitorii pot fi grupati in cei apartinand sectorului financiar-bancar si cei ai sectorului nebancar.
Fluxuri informationale
Fluxurile informationale decurg din procesul de control. Scopul mecanismelor de control il reprezinta asigurarea ca procesul de contractare si utilizare a finantarii pe termen scurt se incadreaza in limitele firesti ale sprijinirii comertului exterior si a altor activitati ce implica o utilizare judicioasa si eficienta a acestor fonduri. In anumite circumstante, autoritatile valutare pot impune restrictii asupra imprumuturilor pe termen scurt. Banca centrala poate cere sa aprobe in prealabil contractarea de linii de finantare sau alte credite pe termen scurt de catre sectorul bancar.
Insa, in cadrul unor acorduri guvernamentale de sprijin reciproc al comertului exterior sau referitor la avansurile acordate pentru finantarea exportatorilor interni, cu sprijin financiar extern, banca centrala deleaga autoritatea decizionala catre bancile comerciale.
