Consiliul de administratie

CONSILIUL DE ADMINISTRATIE

Potrivit art. 137 din legea societatilor comerciale, societatea pe actiuni este administrata de unul sau mai multi administratori, temporar si revocabil. Cand sunt mai multi administratori, ei constituie un consiliu de administratie. Poate fi administrator, atat o persoana fizica cat si o persoana juridica.

Numirea administratorilor, persoane fizice sau juridice are loc chiar in momentul constituirii societatii. In cazul modalitatii simultane de constituire a societatii pe actiuni, numirea administratorilor se face potrivit art. 8 din Legea nr. 31/1990 (modificata), prin actul constitutiv. Cand societatea se constituie prin subscriptie publica, prerogative numirii administratorilor revine, adunarii constitutive.

In cursul vietii sociale, numirea administratorilor este de competenta adunarii generale ordinare (art. 111, alin. 2 din Legea 31/1990). Administrarea societatii comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, sau este asociat si detine cel putin o jumatate din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, se face de catre persoana fizice sau juridice, romani sau straini, in baza unui contract de administrare.

Selectia administratorilor, in vederea incheierii contractelor de administrare este de competenta adunarii generale a actionatilor, conform ar. 1 din O.U.G. nr. 49/1991.

Activitatea necorespunzatoare al administratorului atrage raspunderea acestuia si pentru acoperirea eventualelor prejudicii pe care le-ar aduce societatii, legea institue, imperativ, obligatia depunerii unuei garantii banesti pentru administratia sa, inainte de data la care trebuie sa intre in functie. Garantia nu poate fi mai mica decat valoarea a zece actiuni sau decat dublu remuneratiei lunare.

Pentru activitatea desfasurata, administratorii sunt remunerati. Dreptul la remunerare deriva atat din specificul mandatului commercial, acela de a nu fi gratuit (art. 374, alin. 2, Cod commercial) cat si din dispozitiile Legii societatilor comerciale, care desi nu sunt prea lamuritoare, constituie repere in concretizarea acestui drept.

Administratorii au mai multe obligatiuni legale:

○ de a depune la registru comertului semnatura lor;

○ de a asigura realitatea varsamintelor realizate de asociati, a dividentelor platite, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale;

○ de a convoca in conditiile legii si a actului constitutiv, adunarea generala (art. 117);

○ de a respecta si realiza dreptul la informare a actionarilor;

○ de a depune in termen de 15 zile de la data adunarii generale, copia bilantului contabil, insotita de contul de profit si pierderi la Administratia financiara, anexand raportul lor, raportul cenzorilor si procesului verbal al adunarii generale (art. 180, alin 1);

○ de a nu vota in calitate de actionar, nici personal, nici prin mandatar, descarcarea gestiunii lor o problema in care persoana sau administratia lor ar fi pusa in discutie;

○ de a se abtine de la orice deliberare privitoare la o operatiune in care, direct sau indirect, au interese contrare intereselor societatii;

○ de a se supune conditiilor care atrag incompatibilitatea sau decaderea lor din functia de administrator, in cazul nerespectarii lor;

○ de a nu intreprinde noi operatiuni in momentul dizolvarii;

○ de a pastra secretul professional cand sunt membrii ai unui consiliu de administratie a unei societati bancare, dezvaluirea acestuia putandu-se face numai in cadrul unei proceduri judiciare.

Astfel, administratorii nu pot sa hotarasca gajarea, inchirierea sau desfiintarea unei sau mai multor unitati ale societatii, competenta de decizie cu privire la aceste operatiuni apartinand adunarii generale ordinare. Administratorii nu pot hotara nici cu privire la acele acte care au drept consecinta modificarea actului constitutiv. In aceste situatii, competenta exclusiva apartine adunarii extraordinare.

Odata ce s-au stabilit obiectivele societatii, consiliul trebuie sa impuna asumarea raspunderii de catre echipa manageriala fara interferente inoportune cu prerogativele administrative. Asa cum organismele parlamentare pot paraliza autoritatea executivului prin tendinta de a-ti asuma functiile celuilalt, in acelasi mod, consiliile de administratie pot impiedica managementul, impunandu-si prerogativele sale.

Consiliul de administratie reprezinta cea mai directa forma de administrare si conducerea a societatii pe actiuni. O structura eficienta a consiliului ar trebui sa poata rezolva problemele societatii fara a recurge la oricare alta forma de administrare si conducere.[1]

Convocarile pentru consiliul de administratie vor cuprinde, potrivit legii, locul unde se va tine sedinta, data respectiva ora intrunirii si ordinea de zi. La sedintele consiliului de administratie vor fi convocati toti administratorii. Absenta nejustificata la aceste intruniri, poate constitui un motiv de revocare a administratorului si mai mult, prezenta intr-o atitudine de dezinteres ar putea atrage raspunderea lui pentru rezultatele proaste ale afacerilor inregistrate in societate. Prezenta administratorilor poate fi asigurata de personal sau printr-un reprezentant care nu poate fi decat un administrator.

La sedintete consiliului de administratie vor fi convocati si cenzorii (art. 146 din Legea societatilor comerciale). Cenzorii participa la sedintele consiliului de administratie, dar fara drept de vot.

Administratorul are drept de actiune limitat, si li se interzice actiunea in anularea a hotararii adunarii generale, cu privire la revocarea lor din functie, in schimb administratorul ar putea sa introduca o actiune impotriva adunarii generale, care in mod abuziv l-a revocat din functie, provocandu-i astfel un prejudiciu, de aceasta data actiunea administratorului functionand in conditiile dreptului comun.[2]

Consiliul de administratie poate delega o parte din puterile si sarcinile sale, unui comitet de directie, care nu este un organ cu existenta obligatorie in structura organizatorica a conducerii unei societati, ci una facultativa. Membrii comitetului de directie se aleg dintre administratori, si sunt indreptatiti la o remuneratie. Raportul juridic care se stabileste intre consiliul de administratie si membrii comitetului e directie are configuratia juridica a unui submandat, care este temporar si nu poate depasi durata mandatului administratorilor.

Comitetul de directie este colegial si conform legii el trebuie sa se intalneasca cel putin o data pe saptamana, la sediul societatii. Deciziile acestuia se iau cu majoritate absoluta a membrilor sai. Votul va fi numai personal, ceea ce presupune prezenta fizica a directorilor la sedinta. Continutul deliberarilor in sedintele comitetului de directie va fi consemnat in registrul de deliberari.

Pretedintele este numit pentru o durata care nu poate depasi durata mandatului sau de administrator.

Pretedintele poate fi revocat oricand de catre consiliul de administratie. Daca presedintele a fost numit de adunarea generala, va putea fi revocat numai de aceasta.

Presedintele coordoneaza activitatea consiliului si raporteaza cu privire la aceasta adunarii generale a actionarilor. El vegheaza la buna functionare a organelor societatii.

Presedintele va avea cel putin aceleasi atributii ca si administratorul: temporar, reeligibil si revocabil. Presedintele consiliului de administratie este un real organ al societatii comerciale pe actiuni, dupa caz, cu dubla functie: presedinte al consiliului de administratie si director general al comitetului de directie..

In calitate de presedinte a consiliului de administratie, el prezinta consiliul de administratie, convoca adunarile generale ale actionarilor si pe cele ale consiliului si participa ca factor de decizie la actele de administrare interna a societatii.

In calitate de director general, reprezinta societatea in raporturile cu terti, conduce unitatile de productie, incheie contracte de munca, selecteaza personalul si isi asuma responsabilitati, functia de director general presupunand un anumit grad de independenta in luarea deciziilor.

Directorul executiv este un functionar al societatii, un salariat angajat cu contract de munca, cu atributii determinate intr-un sector de activitate, el fiind dupa caz si director administrativ. Directorii executivi nu pot fi administratori, membrii ai comitetului de directie, cenzori sau asociati, cu raspundere nelimitata in alte societati comerciale concurente sau avand acelasi obiectiv, si nici nu pot exercita acelasi comert sau altul concurent, pe cont propriu sau al altor persoane, fara autorizarea consiliului de administratie.

Incalcarea obligatiilor contractuale sau legale atrage, potrivit Legii societatilor comerciale, raspunderea administratorilor, civila sau penala dupa caz.

Cand sunt doi sau mai multi administratori, raspunderea lor este solidara, fata de societate pentru: realitatea varsamintelor realizate de asociati, existenta reala a dividentelor platite, existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, exacta indeplinire a hotararilor adunarii generale, stricta indeplinire a indatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.

Legea prevede anumite situatii in care administratorii raspund si pentru faptele cauzatoare de prejudicii ale altor persoane. Fata de societate trebuie sa raspunda persoanele vinovate de producerea prejudiciului si in subsidiar, administratorii. Raspunderea administratorilor are un caracter subsidiar si un rol de garantie si nu poate inlocui raspunderea persoanelor care au savarsit faptele cauzatoare de prejudicii.[3]

Directorii axclusivi sunt raspunzatori fata de societate si fata de terti, ca si administratorii, raspunderea lor fiind civila: contractuala sau delictuala, dupa caz, iar nu materiala, desi sunt incadrati cu contract de munca. Legea instituie raspunderea solidara nu numai intre administrarorii in functie, dar si intre acestia si predecesorii lor imediati, daca, avand cunostinta de neregularitatile savarsite de ei, nu le denunta cenzorilor. Actiunea in raspunderea contra administratorilor apartine adunarii generale ordinare, si se prescrie in termenul general de trei ani, cursul acestuia incepand de la data cand organele de control (cenzorii) au cunoscut sau trebuia sa cunosasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.[4]

Hotararea adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv poate fi atacata in justitie in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, de oricare dinte actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul verbal al sedintei.