|
|
|
Conceptul si trasaturile pietei fortei de munca
Piata fortei de munca reprezinta spatiul economic in care se manifesta un sistem de relatii intre detinatorii de capital, in calitate de cumparatori, si posesorii fortei de munca, in calitate de ofertanti. In literatura de specialitate, se foloseste fie conceptul de piata a fortei de munca, fie cel de piata a muncii. Indiferent de denumire, continutul economic al conceptului in sine exprima aceeasi realitate obiectiva, si anume faptul ca factorul de productie - munca, in economia de piata, se asigura prin intermediul unei piete specifice. Piata fortei de munca cuprinde ansamblul relatiilor dintre cererea si oferta de resurse de munca, in corelatie cu factorii care le determina si cu nivelul salariilor, pe baza carora are loc procesul de ocupare a populatiei active. Sfera de cuprindere a pietei muncii este insa mai restransa decat sfera procesului de munca, in general, intrucat pe aceasta piata, are loc interactiunea dintre cererea si oferta de forta de munca, sub forma actelor de vanzare-cumparare a acesteia, prin intermediul pretului numit salariu. Asadar, piata muncii cuprinde numai acele resurse de munca care imbraca forma de marfa specifica, al carei pret este, de regula, negociabil. Functionalitatea pietei muncii se bazeaza pe urmatoarele componente ale acesteia, care se refera la: a) ofertantii sau vanzatorii, adica persoanele care ofera marfa speciala - forta de munca, respectiv aptitudinile si competenta profesionala, contra unui pret; b) solicitantii sau cumparatorii, adica agentii economici si institutiile publice care au nevoie, pentru a-si desfasura activitatea, de forta de munca, pe care o cumpara la un pret specific - salariul; c) intermediarii, persoane juridice care s-au specializat in servicii de intermediere, intre ofertantii si solicitantii de competente profesionale, si care functioneaza de regula sub forma birourilor sau oficiilor de stat pentru plasarea fortei de munca. Factorii care influenteaza evolutia si dezvoltarea pietei muncii in general se grupeaza in doua categorii, dupa cum este vorba de piata interna si piata internationala a fortei de munca20. Astfel, piata interna a fortei de munca este conditionata, in principal, de urmatorii factori: a) evolutia produsului intern brut, respectiv a productiei industriale, agricole si a serviciilor; b) evolutia tranzactiilor comerciale, a circulatiei monetare si a creditului; c) restructurarea economiei nationale si a fiecarei ramuri in parte si aparitia unor noi domenii de activitate sub impulsul progresului tehnico-stiintific; d) variatia productivitatii muncii la nivel de ramura sau sector, dar si la nivel individual s.a. Piata internationala a fortei de munca evolueaza sub influenta urmatorilor factori: a) gradul de dezvoltare economica a statelor si implicit conditiile de salarizare si de trai diferite; b) amploarea investitiilor din fiecare tara; c) migratia internationala a capitalului financiar;d) politica economica adoptata in diferite tari, primitoare de forta de munca superior calificata (importul de inteligenta) etc. In conditiile actuale, se manifesta o tendinta de segmentare a pietei muncii, in tarile dezvoltate economic, care se intemeiaza pe adancirea diviziunii muncii sociale, pe variatiile cererii si ofertei economice, pe nivelul de organizare sindicala a lucratorilor etc.
In acest sens, se disting urmatoarele doua segmente de piata: - piata primara, care include angajarile in intreprinderi de talie mare, care beneficiaza de multe ori de pozitii de monopol sau oligopol, cu o productivitate ridicata, puternic sindicalizate, si unde salariile sunt si ele mari, iar conditiile de munca bune. - piata secundara, care se refera la forta de munca angajata in intreprinderi de talie mica, confruntate cu o puternica concurenta, unde nu exista sindicate si in care salariile sunt mici sau instabile, iar locurile de munca nesigure. In general, piata muncii functioneaza dupa principiile de baza ale pietei - cererea, oferta, pretul, concurenta etc., dar toate acestea se manifesta in functie de marfa - forta de munca, care prin trasaturile sale, fiziologice, psihologice, sociale si morale, imprima anumite particularitati pietei muncii, precum: a) pe piata muncii nu se negociaza intregul potential de munca al natiunii, ci numai acela care este cerut de factorul de productie - capital si este oferit de cei care sunt dispusi sa foloseasca capacitatea lor de munca. In legatura cu aceasta particularitate in raport cu celelalte piete, trebuie precizart ca, in conditiile actuale, dreptul la munca este un drept fundamental al omului intr-o societate democratica. De aceea, piata muncii are un grad ridicat de rigiditate, dar si de sensibilitate, conditionand echilibrul economic si pe cel social-politic; b) in raport cu celelalte piete, piata muncii este mult mai organizata si mai reglementata, intrucat tranzactiile care au loc pe aceasta piata nu sunt doar simple relatii de vanzare-cumparare intre ofertanti si solicitanti. Prin negocierile de pe piata muncii, posesorii de forta de munca urmeaza sa-si realizeze nu numai aspiratiile profesionale, ci si pe cele familiale si sociale. De aceea, interventia statului pe aceasta piata este mai puternica decat pe celelalte piete, fapt ce imprima pietei muncii un grad ridicat de imperfectiune. Pe langa concurenta, salariu, productivitate marginala - ca instrumente naturale ale pietei muncii, exista si numeroase reglementari economico-juridice, un cadru reglementat institutionalizat, dinainte acceptat de catre agentii economici. Rolul statului pe aceasta piata se manifesta nu numai ca legislator (legi cu privire la angajarea si salarizarea lucratorilor, legi cu privire la reglementarea conflictelor de munca, legi referitoare la protectia sociala), dar si ca mediator si garant al interpretarii legislatiei muncii (initiaza dialogul tripartit guvern-patronat-sindicate). c) piata contemporana a muncii este una contractuala si participativa, in care negocierea si contractul de munca au un rol important in determinarea cererii si ofertei de munca. De asemenea, raportul dintre cererea si oferta de munca se manifesta in mod specific pe aceasta piata, permanent oferta fiind mai mare decat cererea, ceea ce determina existenta somajului. Piata muncii este un subsistem al economiei de piata, care, in procesul de dezvoltare si functionare a economiei nationale, indeplineste importante functii de ordin economic, social si educativ, cum ar fi: - alocarea judicioasa a resurselor de munca pe ramuri si sectoare de activitate, pe profesii si in teritoriu, in concordanta cu volumul si structura cererii de forta de munca;
- combinarea fortei de munca cu factorul de productie - capital, asociere ce presupune atat complementaritatea, cat si substituibilitatea eficienta a acestor factori; - formarea si repartizarea veniturilor in societate, atat a veniturilor primare, cat si a celor derivate; - crearea unui cadru formativ-educativ, ce presupune masuri, reglementari si informatii, in directia orientarii, perfectionarii si reconversiei profesionale a fortei de munca.
