|
|
|
Datoria sectorului public
Pentru creditele cu garantie guvernamentala se pot institui proceduri de colectare a informatiilor similare cu cele folosite pentru datoria administratiei centrale. Se impune din punct de vedere legal si institutional , existenta unei singure autoritati indrituite sa garanteze imprumuturi externe in numele guvernului. Aceasta autoritate trebuie sa transmita o copie a fiecarui contract si a fiecarei scrisori de garantie la oficiul datoriei, cu verificari periodice destinate sa asigure ca evidentele oficiului sunt complete.
Necesitatea ca inregistrarile sa fie complete reiese din faptul ca guvernul este obligat sa achite serviciul datoriei in cazul in care beneficiarul de credit nu este capabil sa o faca.
Cerintele legate de transmitere informatiilor catre oficiul datoriei trebuie sa fie sprijinite pe cale legislativa. Sondarea permanenta a beneficiarilor de credit, autorizarea de a le verifica conturile, vor permite oficiului datoriei sa verifice informatia raportata. In cazul in care valuta este obtinuta de la banca centrala sau este necesara autorizarea platii de catre acesta, cooperarea bancii centrale in obtinerea informatiei despre platile efectuate este esentiala. Informatiile referitoare la plati vor fi, de asemenea, utilizate pentru a determina stocul datoriei.
Inventarierea obligatiilor curente
Informatiile necesare cu care se initiaza actiunea de stabilire a unui inventar al obligatiilor curente sunt urmatoarele: denumirea creditorilor, tarile creditoare, scopurile creditelor, sumele angajamentelor initiale, sumele si datele de intrare in vigoare ale eventualelor intelegeri de suplimentare (sau anulare totala sau partiala), ratele dobanzilor, graficele esalonarilor de plati de serviciu al datoriei.
Situatiile din rapoarte trebuie sa cuprinda suma trasa, platile deja efectuate, suma arieratelor (daca exista). Arieratele trebuie evidentiate separat, in functie de ceea ce reprezinta: arieratele de capital, arierate de dobanda, etc. toate cifrele trebuie sa fie exprimate in moneda de contract.
Este de dorit dezvoltarea de serii istorice privind activitatea de imprumut cu garantie publica. Acestea vor permite managerilor de nivel macro sa dispuna de informatii cu privire la creditele externe primite de diferite sectoare economice, clasificate pe tipuri de credite, tipuri de creditori, tari de origine ale creditorilor, scopuri economice ale creditelor etc.
Conventii noi de credit
Oficiul de datorie trebuie sa initieze aranjamentele legale si institutionale pentru a obtine rapoarte periodice de la beneficiarii de credit. Frecventa acestor rapoarte trebuie sa ia in considerare capacitatea raportorilor de a le intocmi. Ideal este ca aceste rapoarte sa aiba aceeasi periodicitate cu cele privind datoria publica, pentru a le putea agrega. Pentru noile credite, intreprinderile ar trebui sa transmita cel putin informatiile cheie si graficele de esalonare a serviciului pentru fiecare credit in parte. Oficiul de datorie trebuie sa trateze creditele generatoare de datorie a sectorului public neguvernamental astfel incat acestea sa poata fi incluse si in raportarile specifice catre Banca Mondiala.
Probleme de raportare
In ciuda existentei legilor sau altor reglementari, care impun intocmirea de rapoarte catre beneficiarii de credit, intreprinderile se conformeaza mai rar. Atunci cand se introduc solicitari de rapoarte, in mod virtual, in fiecare tara, intreprinderile tind sa evite completarea si transmiterea lor catre oficiul datoriei. Aceste rapoarte statistice se intocmesc cu o relativa operativitate doar atunci cand intreprinderile stiu ca se supun unor consecinte, in cazul in care nu transmit documentele respective, cum ar fi refuzul acordarii de noi garantii.
Chiar si in cazul in care intreprinderea raporteaza, apar deseori omisiuni, erori, alte vicii de raportare. Cheia problemei pare a fi o buna colaborare si cooperare interpersonala intre membrii oficiului datoriei, pe de o parte, si raportorii din intreprinderile beneficiare, pe de alta parte. Comunicarea informatiei pe baza unui spirit de cooperare este mai eficienta decat cea bazata pe sanctiuni. Procedurile utilizate pentru colectarea datelor de la intreprinderile publice se pot adapta si aplica si in relatiile oficiului datoriei cu administratiile publice locale sau cu alte entitati din cadrul sectorului public.
