Caracteristicile indicilor bursieri

CARACTERISTICILE INDICILOR BURSIERI

Crearea contractelor futures pe instrumente sintetice se incadreaza in tendinta de intensa inovatie financiara care a caracterizat dezvoltarea pietelor bursiere in ultimele doua decenii.

Indicii bursieri exprima evolutia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumita piata. Indicele bursier este cel mai sintetic indice al unei economii si presupune raportul intre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Din acest punct de vedere, indicele caracterizeaza starea economica in general, daca structura indicelui e reprezentativa pentru ansamblul ramurilor si sectoarelor de activitate

1. Scurt istoric

In februarie 1982, la Kansas City Board of Trade (Bursa de Marfuri din Kansas City), a fost introdus primul contract  futures pe indici bursieri - Value Line Composite Average.

In acelasi an 1982, au fost lansate alte doua contracte: NYSE Composite Index, la New York Futures Exchange - NYFE (filiala a NYSE) si Standard&Poor's 500 Index, la Chicago Mercantile Exchange (CME), pentru ca in 1984 Chicago Board of Trade (CBOT) sa introduca Major Market Index.

In practica bursiera exista doua categorii de indici:

- indici din prima generatie, ca Dow Jones, Financial Times, Nikkei.

Principala caracteristica se refera la faptul ca in componenta acestor indici se include valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, chiar daca titlurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui e simpla, fara ponderea titlurilor in functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrans;

- indici din a doua generatie (compoziti), cum sunt NISE, Composite Index, Financial Times, 100 TOPIX.

Caracteristica pentru generatia a doua este diversificarea larga a valorilor mobiliare ce intra in compozitia indicelui, precum si alcatuirea acestuia cu respectarea anumitor criterii ca:

a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui - din acest punct de vedere se aleg valori mobiliare emise de societati din toate ramurile de activitate, inclusiv sectoare bancare, de asigurari si servicii necomerciale de toate tipurile;

b) dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui - ceea ce inseamna ca difuzia acestora in randul investitorilor sa fie foarte mare, astfel incat nimeni sa nu detina controlul total asupra uneia din valorile mobiliare incluse;

c) gradul de capitalizare bursiera - adica in structura indicelui vor fi cuprinse valori mobiliare ce asigura un grad ridicat de capitalizare bursiera, atat din punct de vedere al valorilor tranzactionate cat si prin prisma nivelului dividendelor pe actiune repartizate de emitent;

d) gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui - se aleg cele mai lichide valori mobiliare, cele pentru care interesul investitorilor e mare si constant;

e) reprezentativitatea (ponderea) valorilor mobiliare in structura indicelui poate fi:

- pondere egala pentru toate valorile mobiliare luate in considerare;

- pondere cu capitalizare bursiera, caz in care se atribuie o importanta mai mare acelor valori mobiliare pentru care dividendul pe actiune e mai ridicat;

- ponderea atribuita numai prin prisma evolutiei preturilor valorilor mobiliare, ceea ce inseamna ca se acorda o importanta mai mare titlurilor care au un curs in crestere pe un interval de timp suficient de mare considerat astfel incat sa fie reprezentativ din punct de vedere al cererii pentru titlurile respective.

f) alegerea datei de referinta pentru care nivelul indicelui se egaleaza cu 100, 1.000, 10.000 sau mai multe puncte ale indicelui. Prin urmare, nivelul initial al indicelui corespunde unui anumit moment, dupa care orice fluctuatie a indicelui pune in evidenta o crestere sau o scadere fata de nivelul de baza.

Orice indice bursier se masoara, asadar, in numar de puncte de indice, iar in alcatuirea lui se tine seama de eventualele modificari care intervin la nivelul societatilor emitente ale titlurilor incluse in indice precum si de conditiile nou aparute pe piata respectiva, conditii care ar putea impune modificarea indicelui.

Pe orice piata, organismele reprezentative ale bursei isi asuma dreptul de calcul, cu conditia ca orice modificare sa fie justificata si comunicata in piata anterior producerii ei.

2. Indicii bursieri pe diferite piete

A. Indici bursieri pe piata americana

a) Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 - Share Industrial Average) - cuprinde 30 de actiuni reprezentative din ramura industriei americane. Acest indic e cel mai frecvent folosit de presa pentru a caracteriza standardul economiei americane la un moment dat. Pentru analisti financiari insa, importanta indicelui nu e aceeasi deoarece o analiza pe baza lui e restransa la ramura industriei;

b) Cel mai folosit indice ce caracterizeaza ansamblul pietei americane e indicele Corporatiei Standard and Poor, numit Standard and Poor 500. In alcatuirea lui intra 500 de societati reprezentative pentru toate ramurile, sectoarele si domeniile de activitate. Acest indice este recalculat in fiecare minut al zilei de tranzactionare, motiv pentru care e considerat indice in timp real. Actiunile din structura indicelui sunt selectate cu scopul de a reprezenta gruparea pe ramuri industriale la Bursa de Valori din New York. Valoarea totala de piata a actiunilor ce compun indicele reprezinta 80% din valoarea actiunilor tranzactionate in New York Stock Exchange. Acest indice reprezinta suportul contractelor futures tranzactionate la CME si al optiunilor tranzactionate la NYSE;

c) Indicele Frank Russel e calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 de actiuni cotate in Statele Unite (din punct de vedere al capitalizarii bursiere) si reprezinta aproximativ 98% din piata valorilor mobiliare din SUA. Aceste indice are doua forme: Russel 1000 si Russel 2000. Acesti indici sunt cotati la fiecare 15 secunde.

B. Indici bursieri pe piata britanica

a) Indicele Financial Times 30 (FT-30), fiind cunoscut sub denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazeaza pe cursul a 30 de actiuni tranzactionate intens fiind recalculat ori de cate ori se produc modificari ale cursurilor actiunilor care intra in componenta indicelui;

b) Indicele Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al actiunilor calculat in timp real (in fiecare moment al zilei). Intentia initiala la data de referinta a acestui indice (31 decembrie 1983) a fost de a evidentia importanta primelor 100 de companii cotate la bursa londoneza. In prezent, se considera ca el caracterizeaza ansamblul pietei britanice. Acest indice constituie suportul pentru contractele futures, dar mai ales pentru optiunile tranzactionate la Bursa de Valori Mobiliare Derivate din Londra.

C. Indici bursieri pe piata japoneza

a) Indicele Nikkei (Nikkei Stock Average), numit si Nikkei Dow, este compus din 225 de actiuni din prima sectiune a bursei din Tokyo, fiind calculat ca o medie aritmetica ponderata. Indicele se modifica in mod egal pentru aceeasi variatie a cursului actiunilor, indiferent de capitalizarea bursiera;

b) Indicele TOPIX este indicele primei sectiuni al bursei din Tokyo si cuprinde in componenta sa toate (aproximativ 1200) actiunile companiilor cotate la prima sectiune a bursei. Este indicele cu cea mai larga baza de calcul, fiind structurat astfel incat sa dea cea mai buna imagine a pietei japoneze. Indicele TOPIX este calculat la fiecare 60 de secunde.

D. Indici bursieri pe pietele internationale

Indicii internationali ofera o baza de analiza a pietei bursiere mondiale.

Exista trei indici si anume:"MSCI World Index' (Morgan Stanley Capital International), "FT Actuariers World Index' si "Solomon-Russel Global Equity Index'.

3. Indicii bursieri pe piata romaneasca

Familia indicilor VAB ( Vanguard Bucuresti)

Familia indicilor VAB a fost lansata in aprilie 1996 cu ocazia "Forumului Crans Montana' de la Bucuresti:

- VAB este indicele general al pietei de capital si cuprinde toate actiunile tranzactionate pe aceasta piata.

- VAB.RA este indicele tuturor actiunilor tranzactionate pe RASDAQ.

- VAB.BX urmareste capitalizarea tuturor actiunilor cotate la bursa de valori Bucuresti.

Indicii VAB se calculeaza in functie de evolutia zilnica a capitalizarii totale a fiecarei piete urmarite.

La solicitarea investitorilor institutionali, indicii au fost ajustati la cursul leu/$ aparand trei noi indici: $VAB, $VAB.RA, $VAB.BX.

De asemenea, tot ca o necesitate au aparut si indicii pe sectoare industriale, instrumente esentiale in evaluarea performantelor oricarui portofoliu de investitii, precum si constituentii acestora, calculati tot pe baza capitalizarii tuturor societatilor tranzactionate atat pe RASDAQ cat si la BVB, din fiecare sector.

3.2. Indicele BMS1

Este indicele propriu al Bursei Monetar Financiare si de Marfuri Sibiu si a fost primul indice bursier romanesc care s-a constituit ca suport pentru utilizarea contractelor futures pe indici.

In urma unei activitati laborioase, in data de 11 iulie 1997, la BMFMS a fost implementat primul contract futures din Romania si anume contractul futures pe indicele BMS1.

Indicele este de tipul celor neponderati, ce include numai pretul de piata al actiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti si valoarea nominala a acestora.

Formula de calcul pentru determinarea indicelui este urmatoarea:

_ EMBED Equation.3  ___

unde:

Valoare Piata Xn - reprezinta pretul de tranzactionare curent al actiunii Xn cotata la categoria I a BVB;

Valoare Nominala Xn - reprezinta valoarea nominala a actiunii Xn cotata la categoria I a BVB;

n - numarul curent al actiunii X ce intra in calculul indicelui BMS1;

N - numarul total de actiuni cotate la categoria I a BVB ce intra in calculul indicelui BMS1.

In activitatea curenta a Bursei de Valori Bucuresti se pot ivi situatii particulare, situatii care pot influenta valoarea indicelui BMS1.

1. Una din situatii este aceea a opririi de la tranzactionare a unei actiuni care intra in componenta indicelui. In acest caz nu putem avea pretul de piata al acelei actiuni si nu putem spune ca in calculul indicelui avem pretul actualizat. Solutia adoptata pentru acest caz particular este calcularea indicelui cu ultimul pret mediu tranzactionat al acelei optiuni. Pentru a nu scoate din indice o actiune si sa fie perturbata valoarea acestuia, este adoptata decizia de mai sus. Daca la inceputul tranzactionarii contractului futures indicele BMS1 avea o anumita structura si componenta, aceasta se va mentine pana la scadenta contractului, chiar daca unele actiuni din componenta indicelui nu se mai tranzactioneaza.

2. Alta situatie este aceea a intrarii unei noi societati ale carei actiuni sunt tranzactionate la categoria I a BVB. In aceasta situatie, actiunea nou cotata nu intra in calculul indicelui atata timp cat contractele futures incepute mai devreme nu au ajuns la scadenta. La inceputul tranzactionarii unui nou contract futures pe indicele BMS1 cu alta scadenta, indicele va include in componenta toate actiunile cotate la acea data la categoria I a BVB, deci actiunea intra in indice numai atunci. In perspectiva, vom adauga la pret un factor de corectie sau de influenta, care se adauga numai daca este cazul, valoarea lui fiind facuta publica cu cel putin 5 zile inaintea inceperii tranzactionarii unui nou contract futures.

Contractul futures pe indicele BMS1 a fost tranzactionat la BMFMS pana la 31 august 1998, iar din data de 1 septembrie 1998 a inceput tranzactionarea contractelor futures pe indicele BET(ROL).

3.3. Sistemul de indici RASDAQ

Piata Nationala de Valori Mobiliare RASDAQ a lansat in august 1998 propriul sistem de indici cu caracteristica bursiera. In acest sens, Raportul de tranzactionare din 3 august 1998 a cuprins prima calculatie a variatiei indicelui RASDAQ Compozit (data de referinta in care indicele a luat valoarea start de 1000 de puncte fiind 31 iulie 1998).

Sistemul de indici are urmatoarele componente:

1) Indicele RASDAQ Compozit, incluzand in calculatie toate societatile listate pe piata RASDAQ;

2) Indicele RASDAQ 50 ce reflecta activitatea societatilor cu o pondere majora in trendul pietei;

3) Un subsistem de indici ce delimiteaza evolutiile societatilor grupate prin prisma apartenentei la un anumit sector de activitate economica principala;

4) Un subsistem de indici ce grupeaza societatile listate din punct de vedere al capitalului social;

5) Un subsistem de indici ce grupeaza societatile listate din punct de vedere al localizarii geografice.

Sistemul urmareste sintetizarea in informatie utila a urmatoarelor elemente:

- tendinta globala a preturilor actiunilor emise de societatile listate pe piata RASDAQ;

- trendul grupului de societati care, prin activitatea bursiera pe care o genereaza si prin caracteristicile economico-financiare, se situeaza pe primul plan al pietei RASDAQ;

- evolutiile sectoriale ale actiunilor societatilor listate.

4. Indicii BET

Numele oficial al indicelui este Indicele Bursei de Valori Bucuresti (Bucharest Exchange Trading). Numele abreviat este BET, Agentia de presa Reuters il publica sub denumirea de BETI.

Indicele BET(ROL) este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru  a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la prima categorie a BVB.

Indicele BET(ROL) este cel mai cunoscut indice al pietei romanesti de capital, fiind calculat pentru prima data la 22 septembrie 1997 pentru, a ajuta investitorii sa identifice miscarile pietei de actiuni. Data de referinta a indicelui a fost 19 septembrie 1997 cand nivelul indicelui a devenit 1000 de puncte.

El a fost creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la prima categorie a cotei BVB.

Alegerea celor 10 actiuni care compun indicele s-a facut tinandu-se seama de transparenta informatiilor referitoare la societatile pe care le desemneaza, de performantele lor financiare si de alte criterii considerate a fi relevante. In plus aceste societati sunt supuse unui control riguros si unor evaluari periodice din partea autoritatilor pietei de capital. Cele 10 actiuni alese sunt:

1.          ALR (Alro Slatina - aluminiu)

2.          ARC (Arctic Gaiesti - masini si aparate electrocasnice);

3.          ATB (Antibiotice Iasi - produse farmaceutice de baza);

4.          AZO (Azomures Targu-Mures - ingrasaminte si produse azotoase);

5.          CMP (Compa Sibiu - piese si accesorii pentru autovehicule si motoare);

6.          DAC (Automobile Dacia Pitesti - autoturisme);

7.          OLT (Oltchim Ramnicu-Valcea - produse chimice anorganice de baza);

8.          PLC (Policolor Bucuresti - vopsele si lacuri);

9.          SNC (Santierul Naval Constanta - constructii navale);

10. TER  (Terapia Cluj Napoca - preparate farmaceutice).

Prin constructie (metodologie de calcul, reguli de selectionare a actiunilor si de actualizare), el se constituie ca suport pentru tranzactiile derivate pe indici. Aceste tranzactii sunt optiuni si futures, precum si combinatii ale acestora.

Baza legala a acestora este Ordonanta nr. 69 din 28 august 1997 privind bursele de marfuri.

Tranzactionarea instrumentelor derivate pe indici are ca scop acoperirea riscului investitorilor in detinerea actiunilor ce compun portofoliul indicelui, prin angajarea de tranzactii pe instrumente derivate in sens invers celor pe valorile mobiliare respective.

Indicele BET permite managerilor de portofoliu calcularea coeficientului de volatilitate beta, avand astfel la dispozitie o masura mai precisa a volatilitatii actiunilor cotate.

Indicele BET este exprimat si in USD prin convertirea preturilor in lei la cursul BNR din ziua respectiva, servind astfel si investitorilor straini care doresc o astfel de exprimare a indicelui.

Metodologia de calcul

Indicele BET este calculat ca o medie ponderata cu capitalizare a preturilor celor mai lichide actiuni cotate la BVB. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare din data de referinta (momentul t=0).

_ EMBED Equation.3  ___

unde:

10 este numarul de actiuni din portofoliul indicelui;

pi0 este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t=0 (adica

19 septembrie 1997);

pit este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent;

qi0 este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t=0.

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de divizari sau consolidari de actiuni, fuzionari ale firmelor sau orice modificari ale capitalului social al unei actiuni aflate in portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f, in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul.

Astfel, se realizeaza si comparabilitatea valorilor indicelui.

BETt=1000*f*_ EMBED Equation.3  ___

In cazul in care exista actiuni care nu mai corespund regulilor de includere in portofoliul indicelui si alte actiuni care sunt tranzactionate corespund acestor reguli, se procedeaza la o actualizare a portofoliului indicelui. Si in acest caz factorul de corectie este recalculat, pentru a compensa aceasta modificare. Astfel se asigura cerinta ca indicele sa reflecte zilnic schimbarile preturilor actiunilor fata de preturile acelorasi actiuni la un moment de referinta.

Toate modificarile portofoliului indicelui se fac periodic si se decid de catre Comitetul Indicelui al BVB care analizeaza si decide trimestrial actualizarea acestuia conform celor prezentate anterior.

Regulile selectiei valorilor mobiliare in portofoliul indicelui

Regulile selectiei celor 10 actiuni care formeaza portofoliul indicelui sunt urmatoarele:

- actiunile trebuie sa fie cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti;

- actiunile trebuie sa aiba cea mai mare capitalizare bursiera. De asemenea, se urmareste ca suma capitalizarilor firmelor ale caror actiuni sunt incluse in portofoliul indicelui sa depaseasca 60% din capitalizarea bursiera totala;

- actiunile trebuie astfel alese incat sa se asigure diversificarea portofoliului indicelui;

- actiunile trebuie sa fie cele mai lichide, aceasta caracteristica fiind aproximata prin totalul valorii tranzactiilor pe actiunea respectiva. Se urmareste ca suma valorii totale a tranzactiilor actiunilor din portofoliul indicelui sa fie de cel putin 70% din valoarea totala tranzactionata.

Ponderile actiunilor care intra in componenta cosului indicelui BET sunt prezentate in anexe .

5. Fundamentele utilizarii contractelor futures pe indici bursieri

Contractele futures pe indici bursieri sunt utilizate intr-o multime de scopuri. Folosirea acestor contracte in operatii de hedging si investitii poate fi considerata, in contextul strategiilor de administrare a unui portofoliu de actiuni, o stiinta aplicata a pietei bursiere.

In general, exista doua tipuri de risc al pretului pe piata de actiuni.

Primul dintre ele se refera la schimbarile de pret la nivelul general al pietei, pret masurat adesea cu ajutorul indicelui compozit al pietei respective, ca de exemplu S&P 500 Stock Index, NYSE Composite Index al Bursei de Valori din New-York sau indicele BET compozit al Bursei de Valori Bucuresti.

A doua categorie de riscuri se refera la schimbarile de pret ale actiunilor luate individual, raportate la nivelul pretului general al pietei. Primul tip mai este denumit risc de piata sau risc sistematic (sistematic risk), iar al doilea se mai numeste risc specific sau nesistematic (nonsystematic risk).

Aceste riscuri sunt prezentate si in figura ce urmeaza:

____Riscul pietei de valori mobiliare

Respectand riscul pietei, pretul unora dintre actiunile cotate la o bursa de valori inregistreaza o volatilitate egala cu volatilitatea generala a pietei, in timp ce pretul altor actiuni cotate la aceeasi bursa prezinta o volatilitate mai mica sau mai mare decat cea generala.

O marime statistica utilizata in analiza pietei de actiuni, numita "coeficient beta', este folosita pentru a masura volatilitatea pretului unei actiuni, raportata la volatilitatea generala a preturilor de piata (volatilitatea veniturilor din actiuni, care include si dividendele este utilizata mai des decat volatilitatea obisnuita a preturilor). Actiunile cu o volatilitate mare mai sunt denumite "actiuni cu un coeficient beta inalt' (high-beta stocks), iar cele cu volatilitate mica -"actiuni cu un coeficient beta scazut' (low-beta stocks).

De exemplu, daca pretul unei actiuni se modifica cu 1,5%, iar nivelul general al pretului pietei se misca in aceeasi directie cu 1%, atunci se poate spune despre actiunea respectiva ca are un coeficient beta de 1,5 (sau, pe scurt, are un beta de 1,5). Pretul unei actiuni cu un beta scazut poate, de exemplu, sa se modifice cu 0,5%, in timp ce nivelul general al pretului pietei (dat de obicei ce indicele compozit al bursei respective) se misca in aceeasi directie cu 1%. In acest caz actiunea are un beta de 0,5.

Daca se calculeaza o volatilitate medie a unei actiuni raportata la volatilitatea generala a pietei, atunci se observa ca pretul unei actiuni urmeaza trendul pietei si prezinta o volatilitate apropiata de cea medie (evolutia lor este bine corelata cu evolutia pietei, sau, cu alte cuvinte, sunt "sunt bine corelate cu piata'), in timp ce pretul altor actiuni deviaza frecvent de la trendul general al pietei (actiuni "slab corelate cu piata'). Actiunile din categoria descrisa mai sus si care urmeaza indeaproape trendul pietei au un grad de risc specific scazut, iar al doilea tip de actiuni, care se abat frecvent de la trendul general, prezinta un grad de risc specificat ridicat.

In concluzie, in studierea comportamentului unei actiuni relativ la evolutia generala a pietei, trebuie analizate doua elemente:

- volatilitatea medie a unei actiuni raportata la volatilitatea generala a pietei (adica valoarea lui beta);

- valoarea corelatiei (cat de fidel urmeaza pretul unei actiuni trendul general al pietei).

In general, detinatorii de actiuni pot face ca portofoliul lor sa aiba un comportament mult mai asemanator cu cel al pietei, in sensul de a fi mult mai bine corelat cu aceasta (de a avea aproximativ aceeasi volatilitate). Acest lucru poate fi realizat prin diversificarea portofoliului (includerea in portofoliul respectiv a actiunilor cat mai multor societati).

Evident , daca un portofoliu ar fi format din actiuni ale tuturor societatilor cotate la bursa, atunci comportamentul portofoliului s-ar suprapune peste cel al indicelui compozit al bursei respective. Un grad inalt de corelatie cu indicele compozit poate fi realizat si cu ajutorul unui portofoliu in care numarul de actiuni care il compun este mai mic decat numarul de actiuni ce compun indicele.

De exemplu, daca pretul unei actiuni creste cu 1,5%, iar pretul unei alte actiuni creste cu 0,5%, in conditiile in care valoarea indicelui creste cu 1%, atunci valoarea unui portofoliu compus din cele doua actiuni va inregistra o crestere medie cu 1%. In concluzie, printr-o diversificare corespunzatoare a tipurilor de actiuni, un manager de portofoliu poate face ca portofoliul sau sa inregistreze o evolutie asemanatoare cu cea a indicelui.

Managerii de portofolii, fie ele mari sau mici, gestioneaza riscul specific si pe cel al pietei in doua moduri diferite. Intai, ei reduc riscul specific prin diversificarea portofoliului (achizitionarea de actiuni ale unor societati). Dupa aceasta operatiune, portofoliul sau va prezenta doar risc de piata, care va avea o marime egala cu cea a riscului general al pietei. De asemenea, ei mai pot lupta impotriva riscului pietei si altfel.

In momentul in care se astepta ca piata sa intre "sub semnul taurului'- ceea ce inseamna ca se asteapta o crestere a preturilor-ei isi vor ajusta portofoliul prin includerea in el a celor mai volatile actiuni existente pe piata in acel moment, ceea ce va face ca valoarea portofoliului sa creasca mult mai puternic decat valoarea pretului general al pietei, data de nivelul indicelui compozit.

Pe de alta parte, cand se astepta ca piata sa intre "sub semnul ursului', adica se anticipeaza o scadere a preturilor de piata, ei isi vor ajusta portofoliul incluzand in el actiunile cu valoarea cea mai scazuta si, astfel, valoarea portofoliului va inregistra o scadere mai putin accentuata decat cea a indicelui compozit. In cazuri limita, cand se asteapta o scadere puternica a preturilor, managerii de portofoliu procedeaza la lichidarea stocului de actiuni si se orienteaza catre instrumente de investitii mai putin riscante cum ar fi cele ale pietei monetare.

In concluzie, managerii de portofoliu apeleaza in general la doua strategii.

Prima strategie numita si "de selectie a actiunilor' (stock selection), care, dupa cum sugereaza si denumirea, consta in selectarea pentru cumparare a actiunilor care vor fi incluse in portofoliu dintre cele cu performante peste medie ale pietei si selectarea pentru vanzare a actiunilor cu performante situate sub media pietei.

Al doilea tip de strategie numit si strategie de "sincronizare cu piata' (timing market), ceea ce s-ar traduce prin cumpararea de actiuni cu o volatilitate ridicata atunci cand se anticipeaza pentru viitor o tendinta bull a pietei sau cumpararea de actiuni cu o volatilitate scazuta cand se asteapta ca piata sa capete o tendinta bear.

Desigur, cele doua strategii pot fi combinate intr-una singura.

Este evident ca pot sa existe probleme de strategie in ambele cazuri prezentate mai sus (stock selection si market timing) atunci cand se opereaza doar pe piata de actiuni.

De exemplu, daca s-ar presupune situatia in care un investitor doreste sa ia o decizie in ceea ce priveste alegerea actiunilor. El va proceda la cumpararea de actiuni ale unei anumite societati cotate la bursa, bazandu-se pe faptul ca pretul actiunilor respective va creste, deoarece a observat ca performantele lor se situeaza peste cele ale pietei in general. Se presupune ca el are dreptate si, deci, ca actiunile in cauza au performante peste media pietei. Dar, se admite ca piata intra intr-un declin puternic si chiar si cele mai performante actiuni vor inregistra o scadere de pret. Desi investitorul are intr-adevar dreptate in ceea ce priveste selectia actiunilor, el va pierde bani daca piata se intoarce impotriva lui.

In al doilea rand, se presupune ca investitorul doreste sa faca o investitie in piata de actiuni, el asteptandu-se la o crestere a preturilor, astfel incat sa obtina o sincronizare a actiunilor sale cu tendinta generala a pietei. In consecinta el cumpara cateva actiuni. Se presupune din nou ca anticiparile sale au fost corecte si ca tendinta generala a pietei este "bullish', adica preturile cresc. Se presupune insa ca actiunile cumparate au performante sub media pietei, iar pretul scade chiar daca indicele compozit al pietei inregistreaza o crestere, asa incat, in ciuda estimarilor sale corecte in legatura cu evolutia generala a pietei, el va pierde bani.

Exista, deci, probleme in implementarea ambelor strategii (selectarea actiunilor si sincronizarea cu piata).

Prin utilizarea de contracte futures, problemele de aplicare combinata a celor doua tipuri de strategii sunt reduse sau chiar eliminate.

Se considera, pentru inceput, ca se recurge la strategia de selectie a actiunilor si ca investitorul care doreste sa achizitioneze actiunile respective considera ca acestea vor avea performante peste media pietei.

Pentru a avea certitudinea ca aceasta strategie va da rezultatele scontate, el poate sa cumpere actiuni de la bursa de valori si sa vanda contracte futures pe indicele bursei de valori respective la o bursa care tranzactioneaza astfel de contracte. Apoi, chiar daca estimarile sale sunt corecte si actiunile sale vor avea performante peste media pietei, el va castiga bani chiar daca piata de valori va fi in declin (indicele compozit al bursei de valori respective inregistreaza o scadere). Acest lucru se intampla deoarece orice scadere a valorii indicelui va genera profituri pe piata futures (pe care s-au initiat pozitii short), fapt ce contracareaza efectul declinului pietei asupra actiunilor din portofoliul detinut, pastrand in acelasi timp intact profitul generat de evolutia pretului actiunilor din portofoliu, despre care s-a afirmat ca au performante peste media pietei. In aceste circumstante, investitorul poate aplica strategia de selectie a actiunilor, fara a mai fi preocupat de riscul pietei (sau systematic risk).

Aceasta strategie permite investitorilor sa cumpere un numar mai mare de actiuni cand se asteapta ca piata sa intre in declin.

Se considera ca trebuie luata o decizie in privinta sincronizarii actiunilor din portofoliu cu tendinta generala de evolutie a pietei.

Daca un investitor crede ca in viitorul apropiat piata se va inscrie pe un trend ascendent, insa nu este sigur in ceea ce priveste comportamentul preturilor actiunilor din portofoliul sau, atunci el poate sa recurga la cumpararea de contracte futures pe indicele compozit al bursei de valori la care sunt cotate actiunile sale. Acest lucru se poate realiza in cadrul unei burse care tranzactioneaza contracte futures pe indicele respectiv si astfel va profita de orice evolutie in sus a valorii indicelui bursier (va realiza venituri pe piata futures) fara a fi afectat de evolutia preturilor actiunilor din portofoliul sau.

In mod similar, daca investitorul crede ca piata va intra in declin, el va putea vinde contracte futures pe indice.

Aceasta este o strategie obisnuita de utilizare a contractelor futures pe indici bursier de catre speculatori.

Un portofoliu de actiuni are un grad mult mai mare de corelatie cu piata decat o singura actiune (sau un pachet de actiuni ale unei singure societati). Un portofoliu de actiuni poate fi mult mai usor protejat decat un singur tip de actiuni, dar, bineinteles, are mai putine sanse de a avea performante peste media pietei.

Valoarea cu care o actiune este, din punct de vedere al performantelor sale peste media pietei (outperform the market) sau sub aceasta medie (underperform the market) dupa o ajustare a volatilitatii sale la piata (beta), este denumita marimea "alfa' a actiunii (sau simplu, alfa).

Un portofoliu de actiuni de volum mare si diversificat poate fi protejat in mod corespunzator cu un numar mare de contracte futures pe indicele bursei respective.

Din cauza corelatiei mari dintre indicii bursieri si portofoliile mari de actiuni, managerii de portofoliu utilizeaza contractele futures pe indici. Costul redus si lichiditatea mare a pietelor futures sunt doar doua dintre motivele pentru care este recomandabila utilizarea contractelor futures pe indici bursieri ca strategie de alocare a resurselor.

Tehnicile descrise mai sus au fost si sunt folosite de catre managerii de portofoliu, traderi, societati emitente de actiuni si alti participanti la piata de actiuni.

5.1. Determinarea pretului unui contract futures pe indici

Doua aspecte trebuie luate in considerare in determinarea unui contract futures pe indici: nivelul indicelui si pretul futures dat de valoarea indicelui respectiv.

Basis-ul dintre valoarea indicelui si nivelul pretului futures poate fi definit ca diferenta dintre pretul futures si valoarea indicelui.

Nivelul unei piete de actiuni este exprimat cu ajutorul indicilor bursieri. Exista doua cai diferite de a estima comportamentul unei piete: analiza fundamentala si analiza tehnica.

Aceasta din urma include la randul ei, doua componente diferite. Prima componenta cuprinde studiul graficelor si cativa algoritmi, in timp ce a doua componenta utilizeaza indicatori de piata cum ar fi dobanda, raportul crestere-descrestere, volumul tranzactiilor, etc.

In continuare sunt prezentate cateva elemente esentiale utilizate in cadrul analizei fundamentale pentru analiza pietei.

Profitul societatilor.

Faptul ca o societate inregistreaza profituri mari si acorda dividende importante va conduce la cresterea pretului actiunilor sale pe piata.

Rata dobanzii.

O rata a dobanzii ridicata genereaza profituri si dividende de care nu se poate face abstractie in determinarea pretului unei actiuni, de obicei cresterea ratei dobanzii conduce la scaderea pretului actiunilor.

Profiturile mari ale societatilor care duc la cresterea preturilor actiunilor si rata ridicata a dobanzii care conduce la scaderea preturilor actiunilor adesea pot actiona in acelasi timp .Fiecare factor are perioada lui de dominatie care se poate intinde de la cateva zile la cativa ani. A determina care este factorul dominant face parte din arta de previzionare a nivelului pietei in viitor.

Situatia generala a economiei.

O economie puternica determina de obicei realizarea de catre societati a unor profituri mari si, ca urmare, preturile actiunilor vor avea un nivel ridicat. Dar este la fel de adevarat ca o asemenea economie va genera si rate ale dobanzilor mari, ceea ce va avea ca rezultat scaderea preturilor actiunilor.

Un alt mod de a estima nivelul unei piete de actiuni sau pretul unei actiuni este calcularea raportului pret - profit. Pretul unei actiuni poate fi exprimat prin inmultirea raportului dintre pret si profit cu profitul. Factorii care determina cresterea profiturilor, de exemplu conditiile economice favorabile, fac ca raportul dintre pret si profit sa descreasca pentru ca niste conditii economice favorabile duc la o crestere a ratei dobanzilor.

Perspectivele de evolutie in viitor

Perspectivele, care influenteaza si ele piata actiunilor, stabilesc care este componenta dominanta in influentarea pretului actiunilor - profitul sau raportul dintre pret si profit. De cele mai multe ori, punerea pe seama perspectivelor a modificarilor preturilor actiunilor este o consecinta a ignorarii totale a cauzelor modificarilor respective.

In general, pretul contractelor futures urmareste indeaproape pretul indicelui.

Cele doua diferente au un efect asupra pretului futures. Pentru a face din contractul futures un adevarat substituent al indicelui, trebuie platit atat costul de finantare al actiunilor, cat si dividendele platite pana la scadenta contractului pentru actiunile ce compun indicele. Aceasta ajustare se numeste cost de mentinere, iar pretul indicelui impreuna cu costul de mentinere determina valoarea teoretica a contractului futures.

Procesul prin care valoarea teoretica a contractului futures este mentinuta la nivelul pretului cash al indicelui se numeste arbitraj. Arbitrajul se refera la cumpararea sau vanzarea de contracte futures simultan cu vanzarea sau cumpararea de actiuni din structura indicelui. Un aspect important legat de piata futures pe indici bursieri se refera la faptul ca odata cu cresterea numarului investitorilor individuali pe piata de actiuni, multe din tehnicile de tranzactionare aflate la dispozitia traderilor profesionisti si a managerilor de portofoliu sunt aplicabile si pentru micii speculatori. Acest lucru nu mai e valabil pentru pietele futures in care speculatorii nu sunt implicati si pe piata produsului suport a contractului futures.

5.2. Utilizarea contractelor futures pe indici bursieri

in scopuri speculative

Pietele futures pe indici bursieri pot fi folosite atat de catre speculatori, cat si de catre hedgeri. Speculatorii accepta sa intre pe aceste piete din doua motive: marjele initiale sunt mici si comisioanele de tranzactionare reduse in comparatie cu cele de pe piata de actiuni. Costurile de tranzactionare reduse permit speculatorilor sa fie mult mai dinamici pe piata. De asemenea, pe piata futures este la fel de usor sa se initieze pozitii short (de vanzare) cand se anticipeaza o scadere a preturilor, sau pozitii long (de cumparare) atunci cand se asteapta ca preturile sa urce in timp ce, pe piata de actiuni este mai dificila initierea prin pozitii short. Din aceste motive speculatorii se folosesc de pietele futures pentru a initia pozitii pe termen lung.

Independent de abilitatea de a prevedea mersul pietei, diferenta dintre modificarile valorilor a diferiti indici bursieri poate fi folosita ca basis in scopuri speculative in cazul in care indicii respectivi au corespondenti pe piata futures. De asemenea, diferentele de variatie a valorii indicilor pot face subiectul unui spread intre contracte futures pe indicii respectivi.