Situatia Romaniei cu privire la fenomenul de spalare a banilor

Situatia Romaniei cu privire la fenomenul de spalare a banilor

1.Reciclarea fondurilor in Romania

Daca inainte de 1989 spalarea banilor pe teritoriul tarii noastre era imposibila, dupa aceasta data intensificarea fara precedent a activitatilor financiar-bancare au determinat o serie intreaga de efecte pozitive insa din pacate si aparitia unor fenomene negative, ca de exemplu spalarea banilor murdari. In Romania, actualmente[1], se spala anual circa 115 miliarde de dolari, arata un studiu recent intocmit de organizatia John Walker Crime Trends Analysis, tara noastra ocupand locul 7 intr-un clasament mondial "sui-generis", iar conform raportului anual al ONPCSB numai in anul 2004 au fost reciclatii circa 468 de milioane de euro.

Desi de la an la an s-au realizat progrese insemnate in lupta impotriva spalarii banilor, totusi din pacate sistemul de contracarare organizat de catre operatorii angajati in reciclari de fonduri, este mai eficient si mai rapid decat agentiile statului, iar progresul tehnologic, globalizarea pietelor si internationalizarea pietelor de capital au fost speculate intotdeauna cu maximum de eficienta de catre "spalatorii de fonduri" ce au actionat pe teritoriul tarii noastre. 

Incepand cu anul 1990, in Romania s-au desavarsit afaceri ilegale de proportii uriase[2]: distrugerea flotei comerciale si a celei de pescuit oceanic, fraude cifrate la sute de milioane de dolari savarsite la Banca "Dacia Felix', Credit Bank, Bankcoop, Bancorex, privatizarea frauduloasa a unor societati comerciale, contrabanda cu tigari derulata prin portul Constanta, Aeroportul Otopeni si punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Bors, Albita etc., traficul de droguri si substante radioactive, contrabanda cu produse petroliere, alcool si cafea, prostitutie, trafic ilegal cu opere de arta etc.

Pe fondul situatiei economico-sociale incepand cu primele zile ale anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate in operatiuni de contrabanda atat pentru export cat si pentru import, in operatiuni de specula cu produse deficitare, in prestarea unor servicii de transport, alimentatie publica.

Astfel profitandu-se de preturile scazute, la care se gaseau pe piata interna[3] o serie de produse industriale, precum; scule, dispozitive, aparate electrice, dar si bunuri de consum, au fost achizitionate si, fara a exista autorizatii, fara a se platii taxe, marfurile au fost vandute pe pietele din tarile apropiate, obtinandu-se sume importante care, in functie de anumite oportunitati, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activitatii.

Intr-un mod asemanator, s-au derulat si operatiuni de "import", piata romaneasca fiind invadata de marfuri slab calitative, dar cu forme si utilitati dorite de populatie.

In acelasi timp au aparut activitati particulare de transport-taxi, apoi comercializarea in regim de alimentatie publica a unor produse de calitate indoielnica, mici tonete, puncte volante sau preluarea din depozitele statului la preturi modice a unor marfuri deficitare si comercializarea lor imediata la preturi de specula. Toate aceste activitati s-au desfasurat practic fara nici o restrictie in primul semestru al anului 1990, momentul aparitiei primelor reglementari privind activitatea economica privata fiind astfel categoric depasit de reactia mult mai rapida a unor categorii profesionale in formare. Veniturile realizate au fost in multe cazuri importante si, alaturi de sumele provenite din activitatile desfasurate clandestin anterior anului 1990 au constituit capitalul pentru initierea unor afaceri legal organizate.

Incepand cu anul 1991, au fost infiintate un numar considerabil de societatile private, o pondere importanta avand-o societatile cu participare de capital strain.

Aparitia sub aceasta forma a initiativei private si mai ales participarea capitalului strain au constituit-o in mod evident un semnal economic privind orientarea economiei catre piata. Dar privind din punct de vedere al obiectului prezentei lucrari, trebuie precizat ca peste 90 % din societatile cu capital strain s-au limitat la investirea unui capital sub 1000 dolari SUA, cunoscute fiind o multitudine de situatii in care aportul s-a limitat la cele cateva zeci de dolari cat a fost suma minima necesara pentru infiintarea societatilor comerciale.

Majoritatea investitiilor au provenit din tarile Orientului Mijlociu si Apropiat, obiectul de activitate al acestor mici firme a fost in exclusivitate comertul cu bunuri importate din tarile de origine ale asociatilor.

Astfel piata romaneasca a fost invadata de produse alimentare, bauturi, tigari, cafea, produse textile, incaltaminte de o calitate indoielnica dar la preturi care au atras populatia cu venituri modeste, Fara a avea o pondere importanta in aceasta etapa, analizand din punct de vedere al economiei subterane, trebuie amintiti si mici comercianti autohtoni care au urmarit specularea unor momente prielnice pentru realizarea unor achizitii de marfuri, au organizat mici puncte de vanzare cu evitarea sau sustragerea de la plata impozitelor.

Concluzionand, putem spune ca, in perioada 1990-1993, principala forma de manifestare a economiei subterane a fost frauda fiscala[4], iar elementul care a favorizat dezvoltarea sa a fost lipsa cadrului legislativ adecvat.

Evolutia ulterioara a economiei subterane a fost marcata pentru anii 1993-1995 in principal de cristalizarea unui sistem legislativ economic, dar si coercitiv, precum si de concurenta dintre participanti, situatie care a impus schimbarea modului de operare si largirea sferei de cuprindere a activitatii ilegale.

Astfel, aparitia legislatiei privind organizarea si functionarea societatilor comerciale si a cadrului institutional adecvat, respectiv a Camerei de Comert si a Registrului Comertului, organizat pe principii unitare, cu un sistem de evidenta informatizat, a permis cunoasterea evolutiei numarului de agenti economici, a obiectului de activitate declarat si a structurii actionarilor sau asociatilor.

Legislatia fiscala a capatat contur prin reglementarea impozitului pe profit, a taxelor vamale si mai ales prin introducerea taxei pe valoare adaugata, sistem de impozitare modern, aliniat standardelor internationale.

Importante au fost si prevederile legale ce au acordat facilitati fiscale unor categorii de investitori, functie de volumul afacerilor si ramura de activitate.

Infiintarea in cadrul Ministerului Finantelor a Garzii Financiare reinfiintarea Curtii de Conturi, reorganizarea unor sectoare ale politiei functie de evolutia fenomenului de criminalitate economica au constituit realizari evidente.

Completand acest cadru cu prevederile legale privind privatizarea unor societati comerciale apartinand statului, se poate concluziona ca atat din punct de vedere legislativ, cat si institutional, dincolo de evidente necorelari, imperfectiuni si inconsecvente, s-a reusit orientarea ireversibila a societatii spre economia de piata.

Activitatea economica subterana a capatat noi dimensiuni, avand cateva tinte precise; acapararea pietei pentru produsele de larg consum si obtinerea de fonduri pentru achizitionarea unor importante active comerciale si industriale.

Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizate mijloace si procedee foarte diverse, precum formarea unor lanturi de firme fantoma, jocurile piramidale, obtinerea unor credite in conditii nelegale, penetrarea sistemului bancar, coruptia etc.

Incercand o clasificare, afirmam fara rezerve ca firmele fantoma[5] au reprezentat cel mai utilizat mijloc de manifestare a economiei subterane pentru aceasta etapa, atat din punct de vedere al momentului aparitiei lor, cat mai ales al consecintelor economice negative generate.

Actiunile de contrabanda, de distributie pe piata a unor produse cu origine si calitate indoielnica, evaziunea fiscala, sustragerea de la taxele vamale, solicitarea unor rambursari necuvenite de la bugetul statului au fost savarsite in principal prin utilizarea unor firme.

Din punct de vedere al modului de decontare, trebuie subliniat ca toate aceste tranzactii  au utilizat numerarul, generand disfunctii importante pentru circuitul monedei nationale[6].

Ramanand in aceeasi sfera de activitate, trebuie amintite jocurile piramidale de tip CARITAS. Aceste activitati direct legate de economia subterana au cunoscut in intervalul analizat o dezvoltare puternica, speculand naivitatea, nestiinta si dorinta de imbogatire imediata. Trebuie remarcat ca in aceste activitati au fost implicati rezidenti si, dincolo de schemele pur teoretice care incercau sa demonstreze viabilitatea sistemului in fapt, s-au atras sume imense, care, chiar daca juridic nu s-a demonstrat, au fost utilizate in operatiuni comerciale ilicite precum: importuri, achizitii de active industriale, plasamente bancare etc., reusindu-se in timp pierderea originii lor.

Aceste operatiuni au generat profituri neinregistrate, au subminat sistemul bancar si au determinat presiuni necontrolate asupra monedei nationale.

Fara a stabili o legatura directa, trebuie amintite si alte forme de manifestare a economiei subterane, respectiv obtinerea unor credite garantate cu bunuri fara valoare, utilizarea creditelor in alte scopuri decat cele declarate etc.

Analizand fiecare tip de operatiune in parte, se constata ca, pe langa elementele ajutatoare deja prezentate, respectiv necorelarile si contradictiile legislative, multe din actiuni au fost posibile datorita fenomenului de coruptie.

Prin dimensiunea si caracterul organizat, se poate afirma ca facilitarea unor operatiuni nelegale in scopul obtinerii unor foloase necuvenite de catre diferite categorii de functionari a devenit, in anii 1993-1995, o piedica evidenta in functionarea institutiilor statului, s-a deformat iremediabil sensul si scopul anumitor decizii macroeconomice.

Concluzionand, putem spune ca, in intervalul analizat, economia subterana a capatat dimensiuni considerabile si a cristalizat retelele specializate. Sfera de activitate a cuprins, pe langa evaziunea fiscala si munca la negru, elemente certe ale crimei organizate.

Trebuie subliniat ca in continuare s-a mentinut o anumita demarcatie intre activitatile in care au fost implicati cetateni straini, respectiv import-exportul unor bunuri de larg consum, controlul pietei valutare, si cele in care au fost implicati rezidenti. Activitatea criminala a capatat contur atat prin intrepatrunderea cu activitatile comerciale, cat si prin forme directe de manifestare - furturi si vanzari auto, prostitutie, trafic de droguri.

Lipsa unor reglementari legale[7], carentele existente in cele in vigoare, coroborate cu lipsa de cooperare a factorilor responsabili cu infiintarea societatilor comerciale au fost speculate de diversi comercianti inventivi care au infiintat o multime de firme, care, desi, aparent functioneaza legal, nu sunt de gasit la sediile declarate. Precum fantomele din povesti, aceste firme existe, dar nu se vad, nu pot fi atinse. De aceea, ele nu se regasesc in economia reala, de la suprafata, locul lor predilect de actiune constituindu-l economia subterana, invizibila. Astfel de firme sunt marii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei, ai bancrutei frauduloase si ai altor infractiuni considerate ca generatoare de bani murdari.

Infiintarea si functionarea firmelor fantoma nu constituie un scop in sine, ci, pentru a eluda legislatia, cel mai adesea in domeniul fiscal. De cele mai multe ori asemenea firme se creeaza in special pentru tranzactionarea unor mari afaceri ilegale, dupa care acestea dispar din lumea afacerilor, patronii lor procedand la infiintarea altor asemenea societati, utilizate in acelasi scop, dupa care din nou sunt abandonate si asemenea mai departe. Existenta unui ridicat nivel al economiei subterane (dupa ultimele calcule peste 50% din produsul intern brut) este in primul rand rezultatul functionarii unor asemenea firme.

Din experienta de pana acum rezulta ca "marii specialisti" in firme fantoma sunt, in special, cetatenii straini, in special din lumea orientala[8]. De altfel, imensele sume obtinute din economia subterana sunt schimbate in valuta si transferate, cu destul de multa usurinta, in strainatate, fara a exista o contraprestatie a acestor transferuri, conducand in felul acesta la dezechilibrarea si mai accentuata a balantei de plati.

2.Fazele parcurse de grupurile infractionale[9] cu privire la reciclarea fondurilor in Romania:

2.a).faza ermetica este caracteristica gruparilor care s-au constituit pe criterii etnice si profesionale, incepand cu anul 1990, cele mai reprezentative grupuri care au actionat in aceasta faza sunt cunoscute, intr-o terminologie promovata de mediile de informare drept:

Mafia Araba s-a afirmat foarte rapid in teritoriul afacerilor ilegale, dezvoltand activitati infractionale desfasurate anterior anului 1990 (comert clandestin, trafic de droguri, plasarea de valuta falsa). In Romania s-a constituit o veritabila comunitate de cetateni arabi (sirieni, irakieni, egipteni, iranieni etc.) care controleaza traficul de droguri, contrabanda cu tigari si alcool, traficul cu autoturisme de lux furate, prostitutia si plasarea de valuta falsa[10]. Un numar apreciabil dintre acestia sunt casatoriti cu romance, au urmat cursurile unor institutii de invatamant superior, cunosc obiceiurile si realitatea din Romania. Mafia araba reprezinta o forta reala in plan economic, are o puternica legatura cu structurile de putere, este infiltrata in organismele cu atributii de control financiar si vamal. Averea pe care mafia araba o detine in Romania este considerabila (imobile, intreprinderi, restaurante, spatii comerciale, mijloace de transport, cluburi de noapte, hoteluri, terenuri si ferme agricole).

Mafia Tiganeasca, reprezentata de grupuri de persoane provenite din 3-4 familii de tigani, conduse de un lider autoritar, profilate[11] pe savarsirea in serie de furturi din avutul public si privat, talharii, escrocherii, trafic ilegal cu valuta si metale pretioase, furturi din autoturisme, prostitutie si proxenetism, cersetorie, vanzarea de copii pentru infiere ilegala a acestora de catre cetateni straini, afaceri imobiliare, camataria, traficul de droguri, furtul si comercia­lizarea operelor de arta, santaj, amenintari, perceperea taxelor de protectie, recuperarea prin violenta a unor debite, valorificarea in tara de bunuri si valori furate din alte tari (Germania, Franta, Austria, Polonia).

Adevarate clanuri mafiote, aceste grupuri si-au delimitat sferele de dominatie si afaceri, recurgand foarte adesea la acte de mare violenta si intimidare chiar la adresa organelor de ordine.

Produsul financiar obtinut din comiterea infractiunilor este investit de liderii acestor grupuri in achizitionarea sau constructia de imobile de lux, autoturisme, bijuterii, valuta, opere de arta, terenuri, spatii comerciale etc.

Mafia Turca este reprezentata de grupuri extrem de riguros organizate[12], prezente pe teritoriul Romaniei imediat dupa luna decembrie 1989. Acestea au initiat si pus in aplicare mari operatiuni de contrabanda cu produse alimentare si industriale (tigari, cafea, citrice, cosmetice, confectii, legume, fructe), trafic de metale pretioase si droguri. Alte grupuri s-au specializat in recrutare de femei din Romania carora le-au promis angajarea ca lucratoare in baruri, cazinouri, restaurante etc., dar care, in realitate, au fost obligate sa se prostitueze la Istambul, Ankara sau in Antalia, fiind apoi exportate pe piata prostitutiei din Cipru si Grecia. Mafia turca are forta financiara in Romania, fiind specializata in spalarea banilor rezultati din traficul cu droguri si contrabanda.

Mafia Chineza reprezinta o specie aparte in peisajul criminalitatii afacerilor din Romania[13] pentru faptul ca grupurile care actioneaza au un cod de conduita puternic marcat de traditiile si obiceiurile specifice rasei galbene. Practic impenetrabila, cu norme de comportament greu de inteles de catre romani, mafia chineza a demarat afaceri discrete, dar de mare amplitudine, constand in contrabanda cu marfuri specifice tarii lor. Se poate vorbi cu certitudine de existenta unei comunitati chineze in Romania, care a iesit la suprafata prin numeroase dispute violente intre grupuri. Pentru neplata taxei de protectie si neincasarea unor obligatii financiare au fost lichidati, in maniera tipic chinezeasca, lideri ai unor grupuri ce desfasoara activitati ilegale in Bucuresti.

Mafia Ucraineana si Moldoveneasca a actionat pe teritoriul Romaniei specializandu-se in actiunile de tip "Racket', traficul de prostituate, contrabanda cu armament, explozivi si substante radioactive, furtul si comercializarea autoturismelor de lux, traficul de droguri, contrabanda cu alcool si tigari. Liderii acestor grupuri, proveniti din randul fostilor luptatori in razboiul din Afganistan si fostilor militari din trupele de securitate, au investit masiv in Romania cumparand imobile, terenuri si spatii comerciale.

2.b).faza de deschidere a grupurilor se caracterizeaza prin absorbtia in interiorul aces­tora a elementelor autohtone, provenind din randul specialistilor din domeniul financiar[14], administrativ, comercial si juridic (experti, contabili, avocati, functionari bancari, etc.). In marea lor majoritate grupurile mafiote au angajat, ca salariati permanenti, fosti politisti, magistrati, inspectori financiari si alte categorii de persoane pe care le-au folosit pentru a le facilita accesul la credite bancare, obtinerea licentelor de import-export, avizarea constructiilor si extinderea acestora, coruperea unor functionari din sistemul organelor vamale, de politie si Garzii Financiare, infiintarea de societati comerciale fictive.

Aceasta faza coincide cu puternica consolidare financiara a grupurilor mafiote care au obtinut profituri uriase din contrabanda[15], evaziune fiscala si traficul de droguri.

2.c).faza de internationalizare a afacerilor ilegale derulate de grupurile mafiote este cea in care s-a realizat parteneriatul (cooperarea) acestora cu grupurile similare din alte tari.

Beneficiind de o forta financiara remarcabila, grupurile crimei organizate au realizat o dotare materiala si logistica de ultima ora, superperformanta care le permite contacte rapide si eficiente cu parteneri de afaceri din toate zonele lumii.

In aceasta faza se desavarseste fuziunea dintre criminalitatea afacerilor si criminalitatea de inalta violenta, caracterizata prin comiterea unor acte de terorism, omoruri la comanda, rapiri de persoane, incendieri de imobile si autoturisme. Marile afaceri din domeniul traficului de droguri, contrabanda cu alcool si tigari, traficul de carne vie, plasarea bancnotelor false, traficul de armament, furtul si comercializarea autoturismelor de lux, comertul clandestin cu opere de arta se deruleaza astazi de grupurile mafiote din Romania in parteneriat cu grupurile similare din Rusia, Germania, Turcia, Cipru, Grecia, Ucraina, Italia, Ungaria, Bulgaria etc.

Au fost intens mediatizate actele de contrabanda cu tigari derulate pe teritoriul Romaniei de gruparile mafiei arabe cu complicitatea unor functionari superiori, precum si profiturile uriase rezultate din comercializarea bauturilor alcoolice de catre societati comerciale patronate de fosti demnitari si specialisti din domeniul finantelor.

O componenta aparte a criminalitatii afacerilor o constituie MAFIA GULERELOR ALBE, respectiv grupurile compuse din specialisti in afaceri bancare si comerciale.

Cea mai mare parte a acestora provin din randul expertilor in operatiuni de import-export, a directorilor de mari unitati economice, fosti angajati la reprezentantele comerciale ale Romaniei in strainatate, fosti diplomati si demnitari in regimul comunist. Aceste grupuri, cu puternica priza si influenta in structurile de decizie, s-au profilat pe afaceri ilegale in domeniul privatizarii, obtinerea ilegala de credite in valuta, sustragerea de la plata taxelor aferente importurilor de cereale si altor bunuri de larg consum, obtinerea ilegala a unor licente de export pentru bunuri contingentate. Prin forta financiara dobandita intr-un timp relativ scurt (3-4 ani) aceste grupuri au determinat autoritatile sa subevalueze patrimoniul unor importante obiective economice, industriale, turistice, agricole etc. pe care le-au achizitionat la preturi scazute, devenind proprietari ai unor averi fabuloase.

Elita alba se afla astazi in imediata apropiere a structurilor de putere din Romania (parlament, guvern, administratie, justitie si mass-media), fiind mai abila si mai rafinata decat orice forta legala a statului. Elita alba din Romania are capacitatea de a influenta, fie si vremelnic, decizia in domeniul politic, legislativ, economic si al justitiei.