Relatia dintre auditorii interni si auditorii externi

Relatia dintre auditorii interni si auditorii externi

In opinia Comitetului  privind Supravegherea Bancara de la Basel, auditorii interni si cei externi ar trebui sa colaboreze. Aceasta parere imbraca forma unei recomandari facute autoritatii pentru supraveghere bancara : "Autoritatile de supraveghere ar trebui sa incurajeze consultarea dintre auditorii interni si externi pentru a face cooperarea lor cat mai eficienta si mai eficace."[1]

Pe de o parte, se considera ca auditorii externi pot avea un impact important

asupra calitatii controlului intern prin activitatile lor de audit, inclusiv prin discutiile cu conducerea si consiliul de administratie al bancii, cu comitetul de audit, sau prin recomandarile facute cu privire la imbunatatirea controlului intern.

Pe de alta parte, auditorului extern ar trebui sa i se puna la dispozitie rapoartele de audit intern referitoare la situatiile financiare ale bancii  si ar trebui sa fie informat cu privire la toate aspectele importante sesizate de auditorul intern in domeniul acesta.

De asemenea, conducatorului departamentului de audit intern ii revine sarcina de a contribui la determinarea naturii, perioadei si intinderii auditului extern astfel incat cele doua activitati sa fie coordonate si sa nu se produca suprapuneri inutile.

Mijloacele de cooperare si comunicare se refera la intalniri periodice pentru a discuta probleme de interes comun, tehnici, metode si terminologie specifice auditului, precum si schimbul de rapoarte de audit. Organismele de supraveghere subliniaza importanta consultarilor periodice dintre auditorii interni si cei externi pentru coordonarea mai buna a actiunilor si evitarea duplicarii activitatii de audit.

Relatiile dintre auditul intern al unei banci si auditorul extern si autoritatea de supraveghere sunt, astfel, prezentate intr-o ipostaza mai putin obisnuita pentru cultura bancara romaneasca, unde exista ideea ori a unui raport de concurenta, de forta, ori a unui raport antagonic. Daca se analizeaza obiectivele activitatii tuturor acestor trei factori, se poate observa ca exista o convergenta evidenta a intereselor lor, care impune in mod firesc ideea de colaborare. Si daca acest lucru devine evident, nu mai trebuie decat increderea partilor pentru ca relatia de colaborare sa functioneze[2].