|
|
|
Extinctiv - care duce la inlaturarea efectelor unui act juridic
Modalitatile actului juridic civil (AJC) - sunt acele evenimente viitoare de care depinde fie existenta AJC, fie executarea lui. Modalitatile AJC sunt: (1) termenul, (2) conditia si (3) sarcina.
1. Termenul este un eveniment viitor si sigur ca se va produce, de care depinde inceperea sau stingerea executarii drepturilor si obligatiilor izvorate dintr-un AJC. Ex: contractul de inchiriere. Clasificare:
a) dupa efectele pe care le produc: (1) termene suspensive - suspenda sau amana pana la implinirea lor executarea drepturilor si obligatiilor izvorate dintr-un AJC; (2) termene extinctive - are loc stingerea executarii drepturilor si obligatiilor izvorate dintr-un AJC. Ex: termenul dintr-un contract de inchiriere.
B) dupa cum in momentul incheierii actului se cunoaste sau nu data cand se indeplineste termenul: (1) termene certe: (a) termenul direct - este un termen cert, indicat printr-o data calendaristica; (b) termenul indirect - este un termen cert cand se indica durata si momentul cand incepe sa curga; (2) termene incerte - data de implinire nu se cunoaste (contract de renta viagera).
C) dupa izvorul termenului: (1) voluntar (se stabileste de catre parti in cazul contractului); (2) legal (este stabilit de lege); (3) judiciar (termenul acordat de organul de jurisdictie - se numeste si termen de gratie).
D) dupa cum una sau ambele parti se bucura de beneficiul termenului: termene stabilite in favoarea debitorului, creditorului sau a ambelor parti.
Efectele termenului (vom face diferenta dintre termenul suspensiv si extinctiv) - intotdeauna termenul afecteaza doar executarea termenului, dar nu si existenta sa.
Efectele termenului suspensiv: (1) daca debitorul executa obligatia inainte de termen, el face o plata valabila;
(2) titularul dreptului (creditorul) poate lua masuri de conservare a dreptului sau inainte de indeplinirea termenului;
(3) in cazul actelor translative de proprietate, termenul suspensiv nu amana transferul dreptului, afara de de cazul in care se prevede in mod expres contrariul;
(4) creditorul, inainte de implinirea termenului, nu poate opune debitorului compensatia;
(5) creditorul nu poate sa invoce inainte sa termen actiunea oblica si actiunea revocatorie, inainte de implinirea termenului;
(6) prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga la data implinirii termenului suspensiv.
Efectele termenului extinctiv: marcheaza stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative.
2. Conditia - este un eveniment viitor si nesigur ca indeplinirea de care depind existenta (nasterea sau desfiintarea) AJC. Clasificare:
a) dupa criteriul efectului pe care il produce: (1) conditia suspensiva (amana nasterea drepturilor si obligatiilor pana la realizarea ei; (2) conditia rezolutorie (acea conditie de care depinde desfiintarea AJC). Ex: iti vand autoturismul, dar daca voi fi transferat in alta localitate, contractul va fi desfiintat.
B) dupa factorul de care depinde realizarea sau nerealizarea conditiei ca eveniment viitor si nesigur:
(1) conditii cazuale (acea conditie a carei realizare depinde de intamplare, de hazard de forte exterioare vointei partilor);
(2) conditii mixte (acea conditie a carei realizare sau nerealizare depinde de vointa uneia dintre parti si vointa unei persoane determinate); (3) conditii potestative - potentas (putere) se subclasifica in: (a) conditia potestativa simpla (a carei realizari depinde de vointa uneia dintre parti si de fapte exterioare sau de vointa unei persoane nedeterminate); (b) conditia potestativa pura (a carei realizare depinde exclusiv de vointa uneia dintre parti).
Observatie! Conditia pur potestativa din partea debitorului este afectata de nulitatea absoluta.
C) dupa modul de formulare: (1) conditia pozitiva (formulata in sens afirmativ); (2) conditia negativa (formulata printr-o negatie).
Validitatea conditiei - o conditie e valabila daca este licita, morala si posibila. Observatie! In speta, conditia afecteaza insasi existenta AJC si ea isi produce efecte in mod retroactiv pentru trecut.
Efectele conditiei (vom face diferenta dintre conditia suspensiva si rezolutorie):
1. Efectele conditiei suspensive (are doua etape): a) pendante conditione (pana la indeplinirea conditiei); b) eveniente conditione (dupa realizarea conditiei).
A. Pendante conditione - conditia suspensiva are urmatoarele efecte: (1) creditorul nu poate cere executarea obligatiei; (2) debitorul nu datoreaza nimic, dar daca plateste poate cere restituirea; (3) nu poate opera compensatia; (4) prescriptia extinctiva nu curge; (5) in actele translative nu se produce efectul translativ; (6) creditorul poate lua masuri de conversare a dreptului sau; (7) creditorul poate cesiona (renunta la) dreptul sau, dar tot cu conditie suspensiva.
B. Eveniente conditione - conditia suspensiva are urmatoarele efecte: (1) plata facuta de debitor ramane valabila; (2) transmisiunile de drepturi reale se consolideaza.
2. Efectele conditie rezolutive.
A. Pendante conditione - conditia rezolutorie are urmatoarele efecte: (1) creditorul poate cere debitorului indeplinirea obligatiei; (2) debitorul, sub conditia rezolutorie, suporta riscul pieirii fortuite a bunurilor; (3) dreptul dobandit sub conditie rezolutorie se poate transmite.
B. Eveniente conditione - conditia rezolutorie are urmatoarele efecte: (1) AJ se desfiinteaza retroactiv; partile AJ trebuie sa-si restituie ceea ce au primit in temeiul actului desfiintat. Exceptie: anumite efecte ale AJ nu retroactiveaza (sunt trei exceptii). O prescriptie extinctiva sa curga numai de la data indeplinirii conditiei. (2) fructele culese raman debitorului; (3) actele de administrare facute de vanzator raman valabile.
3. Sarcina - obligatia de a da, a face sau a nu face ceva impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit. Clasificare: a) sarcina in favoarea gratificatului; b) sarcina in favoarea dispunatorului; c) sarcina in favoarea unei terte persoane. In doctrina se mai distinge intre sarcina posibila, licita si morala si intre sarcina imposibila, ilicita si imorala. Efecte: sarcina nu afecteaza valabilitatea AJ, ci numai eficacitatea acestuia, iar neexecutarea sarcinii atrage ca sanctiune revocarea AJC.
Efectele AJC - drepturile si obligatiile care intra in continutul raportului juridic civil care izvoraste din acel act. Principiile AJC sunt: a) principiul fortei obligatorii a actului juridic; b) principiul irevocabilitatii; c) principiul relativitatii efectelor.
1. Principiul fortei obligatorii - art. 969, alineatul I din Codul Civil potrivit careia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Justificare: (1) interesul general de a asigura stabilitatea circuitului civil; (2) imperativul moral al respectarii cuvantului dat. Exceptii (acele situatii in care, disparand ratiunile pe care se intemeiaza principiul, acesta nu se mai justifica). Clasificare:
a) cazuri in care fata obligatorie a actului dispare sau se restrange: (1) cazul incetarii actului ca urmare a disparitiei unui element component. Exemplu: moartea partii unui AJ intuitu personam (in virtutatea calitatilor personale ale celeilalte parti). Exp: disparitia bunului, obiect al contractului de inchiriere, suspendarea efectelor contractelor cu executare succesiva in cazul interventiei fortei majore.
B) cazuri cand forta obligatorie a actului se extinde, se prelungeste, dincolo de momentul prevazut de parti. Exp: prorogarea legala a contractelor de inchiriere pentru locuintelor din fondul locativ de stat.
2. Principiul irevocabilitatii. A) AJ unilateral nu poate fi retractat de partea care l-a facut. B) Actul juridic bilateral nu poate fi denuntat prin vointa uneia dintre parti. Acest principiu este consacrat in art. 936, alin. 2 - conventiile se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauza autorizate de lege. Decurge din primul principiu, al fortei obligatorii. Acest principiu se exprima prin adagiul mutuus contensus, mutuus disensus. Exceptii: (1) care se refera la actele juridice unilaterale: (a) acte juridice esentialmente revocabile (testamentul, renuntarea la succesiunea in anumite conditii, oferta de a contracta pana in momentul in care ajunge la destinatar). (2) In ceea ce priveste actele juridice bilaterale. Exemplu: donatia intre soti.
3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic - efectele actului juridic se produc numai intre partile contractante. Se exprima prin adagiul res inter dias acta aliis neque nocere neque prodesse potest (actul juridic incheiat intre parti nu poate nici sa vatameze nici sa profite altora). Acest principiu este prevazut pe cale de interpretare in art. 973: conventiile nu au efect decat intre partile contractante. Partile - sunt acele persoane fizice sau juridice care participa, fie direct, fie prin reprezentant, la incheierea actului juridic, iar efectele acelui act se produc in patrimoniul lor. Tertii - opusii partilor - acele persoane care nu participa nici direct si nici prin reprezentant la incheierea actului juridic, fiind straini de acest act. Avanzii cauza - acele persoane fizice sau juridice care, desi nu participa nici direct si nici prin reprezentant la incheierea actului juridic, suporta efectele actelor juridice incheiate de parti. Avanzii cauza sunt:
(1) Succesorii universali - acele persoane fizice sau juridice care dobandesc un patrimoniu adica totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale. In cadrul persoanelor fizice - mostenitorul legal unic - legatarul universal. In cazul persoanelor juridice - persoanele juridice care iau nastere prin fuziune si absorbtie.
(2) Succesorii cu titlu universal - actele persoane fizice sau juridice care dobandesc o fractiune de patrimoniu.
(3) Succesorii cu titlu particular - acele persoane care dobandesc un bun privit in mod individual asupra carora transmitatorul a constituit anterior anumite drepturi si obligatii prin acte juridice anterioare incheiate cu alte persoane.
(4) Creditorul chirografar - acel creditor care nu are constituita o garantie reala (gaj, ipoteza, privilegiu) asupra creantei sale. Exceptii: aparente - primii trei succesori.
4. Exceptii de la principiul relativitatii - exceptiile sunt acele situatii in care un AJC ar putea da nastere la drepturi si obligatii in favoarea respectiv a sarcinii unei terte. Exceptiile aparente sunt acele situatii in care numai in mod aparent se dau nastere la drepturi si obligatii in favoarea unei terte persoane, iar in realitate actul isi manifesta vointa. Exceptii aparente: a) situatia avanzilor-cauza; b) promisiunea faptei altuia (conventia porte-fort) - acea conventie prin care o persoana (promitent) se obliga fata de cealalta persoana (creditorul promisiunii) sa determine o a treia persoana (tert) sa ratifice actul juridic incheiat in absenta sa. C) simulatia - operatiune juridica in care se suprapun doua acte; d) reprezentarea - acel procedeu tehnico-juridic prin care o persoana numita reprezentant incheie un AJ in numele si pe seama reprezentantului astfel incat efectele AJ se produc direct si nemijlocit in numele si pe seama reprezentantului; e) actiunile directe: (1) reglementat de 1488 Codul Civil - in materie antrepriza de constructii; (2) act reglementat de art. 1542 al Codului Civil - in materia contractului de mandat.
Exceptia reala de la principiul relativitatii este stipulatia pentru altul - acea situatie in care o persoana (stipulant) convine cu cealalta parte (promitent) ca actul din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane (tert beneficiar) care nu participa nici direct si nici prin reprezentant la incheierea AJ. Ex: donatia cu sarcina in favoarea unei terte persoane.
5-6. Notiunea de parte, avand-cauza si tert - pentru o buna intelegere a acestui principiu se impune precizarea notiunilor de parti, avanzi-cauza si terti, deoarece in raport cu un anumit act juridic civil, toate subiectele sunt incluse in una din aceste trei notiuni. Prin parte se intelege acea persoana care incheie actul juridic civil personal sau prin reprezentare si in patrimoniul sau persoana careia se produc efectele actului juridic respectiv. Avand cauza (habetens causam) este acea persoana fata de care actul juridic produce efecte, desi nu a participat la incheierea actului respectiv. Aceste efecte sunt suportate datorita legaturii sale juridice cu partile actului. Exista trei categorii de avanzi-cauza si anume:
- succesori universali si succesori cu titlu universal;
- succesori cu titlu particular;
- creditori chinografari.
Este succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o universalitate (universitas bonorum). Este situatia mostenitorului legal unic, legatorului universal, persoanei juridice dobanditoare a unui patrimoniu prin efectul comasarii sau al transformarii.
Este succesor cu titlu universal persoana care dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu. Sunt succesori cu titlu universal, mostenitorul legal, legatorul sau legatorii cu titlu universal, persoana juridica dobanditoare a unei parti din patrimoniul unei persoane juridice divizata (total sau partial).
Calitatea de avanzi-cauza a succesorilor universali si cu titlu universal consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele si de fata cu acestia, ei preluand toate drepturile si obligatiile autorului, cu exceptia acelora strans legate de persoana autorului, precum si cele declarate de parti ca fiind intransmisibile. Tertii sunt persoanele straine de actul juridic care nu au participat nici direct si nici prin reprezentant la incheierea acestuia. In concluzie, actul juridic civil incheiat nu produce nici un efect fata de terti.
7. Nulitatea AJC - (def) este o sanctiune de drept civil care lipseste AJC de acele efecte in vederea carora a fost incheiat. Actul in sine exista in mod material, insa nu poate produce efecte juridice deoarece legea nu ii recunoaste valabilitatea. Functiile nulitatii: a) functia preventiva (nulitatea are efect de inhibitie); b) functia sanctionatorie (desfiintarea retroactiva a AJC); c) functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii.
(def) Delimitarea institutiei nulitatii actului juridic civil fata de alte cauze de ineficacitate a actului juridic civil este necesara pentru o mai buna intelegere a acestuia, dar si pentru evitarea confuziei nulitatii actului juridic civil cu alte sanctiuni de drept civil. Delimitarea nulitatii de alte sanctiuni de drept civil: (1) nulitate - rezolutiune; (2) nulitate - reziliere; (3) nulitate - caducitate; (4) nulitate - revocare; (5) nulitate - impozabilitate.
Clasificarea nulitatii:
A. In functie de natura interesului ocrotit prin norma incalcata: (a) nulitate absoluta care sanctioneaza incalcarea unei norme care ocroteste un interes general; (b) nulitatea relativa care sanctioneaza incalcarea unei norme care ocroteste un interes personal.
B. In functie de intinderea efectelor: nulitate totala sau partiala.
C. Dupa modul de consacrare legislativa: nulitate expresa sau virtuala.
D. Dupa felul conditiei nerespectate: nulitate de fond (art. 948 din Codul Civil) sau nulitate de forma (nu e respectata conditia de validitate).
E. Dupa modul de valorificare: nulitate judiciara sau nulitate amiabila.
- ambele cauze de ineficacitate a actului juridic civil;
- atat rezolutiunea cat si nulitatea produc efecte retroactiv;
- ambele presupun o hotarare a organului de jurisdictie, fiind judiciare;
Principalele deosebiri dintre nulitate si rezolutiune sunt:
- nulitatea presupune un act juridic nevalabil, in timp ce rezolutiunea presupune un act juridic valabil incheiat;
- nulitatea se aplica oricarui act juridic civil, iar rezolutiunea se aplica doar in cazul contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu;
- cauzele de nulitate exista in momentul incheierii actului juridic, in timp ce la rezolutiune cauzele sunt ulterioare momentului incheierii actului juridic civil;
- prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite, dupa cum este vorba despre nulitate sau rezolutiune.
9. Delimitarea nulitatii de reziliere. (definitia delimitarii +) Rezilierea este acea sanctiune de drept civil care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una din partile unui contract sinalagmatic cu executare succesiva. Sanctiunea rezilierii consta in incetarea efectelor contractului respectiv numai pentru viitor. Intre nulitate si reziliere exista aceleasi asemanari si deosebiri ca si intre nulitate si rezolutiune, cu mentiunea ca rezilierea produce efecte doar pentru viitor - ex. Nunc.
10. Delimitarea nulitatii de caducitate. (definitia delimitarii +) Caducitatea este acea cauza de ineficacitate care consta in lipsirea actului juridic civil de orice efecte datorita incheierii unor cauze ulterioare incheierii sale si independent de vointa autorului lor.
Atat nulitatea cat si caducitatea sunt cauze de ineficacitate. Deosebirile dintre acestea doua sunt urmatoarele:
- nulitatea presupune un act juridic nevalabil incheiat, in timp ce caducitatea presupune un act juridic valabil incheiat;
- nulitatea este retroactiva (ex. Tunc), iar caducitatea produce efecte doar pentru viitor (ex. Nunc);
- nulitatea exista in momentul incheierii actului juridic, iar caducitatea presupune o cauza ulterioara actului juridic, fiind straina de vointa autorilor actului.
11. Delimitarea nulitatii de revocare. (definitia delimitarii +) Revocarea este acea sanctiune de drept civil care consta in inlaturarea efectelor actului juridic civil datorita ingratitudinii gratificatului ori neexecutarii culpabile a sarcinii. Asemanarea dintre acestea doua consta in faptul ca ambele sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil. Deosebirile dintre nulitate si revocare sunt urmatoarele:
- nulitatea presupune un act nevalabil, iar revocarea presupune un act valabil incheiat;
- cauzele de nulitate exista in momentul incheierii actului juridic, iar revocarea presupune cauze ulterioare incheierii actului juridic;
- nulitatea este aplicabila oricarui act juridic, iar revocarea se aplica, in principiu, liberalitatilor;
- prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite, dupa cum este vorba despre nulitate sau revocare.
12. Delimitarea nulitatii de inopozabilitate. (definitia delimitarii +) Inopozabilitatea este sanctiunea ce se aplica in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti sau a depasirii limitelor puterii de a reprezenta.
Deosebirile dintre nulitate si inopozabilitate sunt urmatoarele:
- nulitatea presupune un act nevalabil, iar inopozabilitatea presupune un act valabil incheiat;
- efectele nulitatii privesc atat partile actului juridic, cat si tertii, iar in caz de inopozabilitate, efectele actului juridic se produc fata de parti, dar nu si fata de terti;
- la nulitate, cauzele sunt contemporane incheierii actului, pe cand inopozabilitatea presupune neindeplinirea unor formalitati ulterioare incheierii actului juridic;
- nulitatea relativa se poate acoperi prin confirmare, iar inopozabilitatea poate fi inlaturata in materie de reprezentare, prin ratificare.
13-14. (def nulitatii +) Cauzele de nulitate. Nulitatea are drept cauza generica nerespectarea dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate. Cauze:
(1) cauze de nulitate absoluta: (a) incalcarea normelor privind capacitatea persoanelor: ((1)) nerespectarea unei Incapacitati speciale care ocroteste un interes general; ((2)) lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice si incalcarea prin specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice. (b) lipsa totala a consimtamantului; (c) nevalabilitatea AJ; (d) absenta cauzei sau cauza ilicita sau morala; (e) nerespectarea formei ad-validitatem; (f) incalcarea ordinii publice; (g) frauda legii.
(2) cauze de nulitate relativa: (a) viciile de consimtamant; (b) lipsa de discernamant in momentul incheierii AJ in urmatoarele situatii:
- AJ e incheiat de persoana lipsita de capacitate de exercitiu;
- AJ e incheiat de minorul intre 14-18 ani, fara incuviintarea ocrotitorului legal si e lezionar pentru minor;
- AJ e incheiat fara incuviintarea autoritatii tutelare;
- AJ e incheiat cu nerespectarea unor Incapacitati speciale instituite pentru ocrotirea unor interese individuale (art. 1307 din Codul Civil - care se refera la interdictie).
15. Regimul juridic al nulitatii. Acest regim juridic se subsumeaza raspunsului a trei intrebari:
1. Cine poate invoca nulitatea? Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata; nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carui interes e ocrotit prin norma incalcata.
2. Cat timp poate fi invocata nulitatea? Nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fiind inprescriptibila extinctiv; norma relativa poate fi invocata numai in termenul de prescriptie.
3. Poate fi acoperita (confirmata) nulitatea? Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita. Nulitatea relativa poate fi acoperita de catre persoane al carui interes e ocrotit prin norma incalcata.
Prin efectele nulitatii se inteleg consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii, adica urmarile datorate desfiintarii in tot sau in parte a actului juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile de validitate.
Principiile efectelor nulitatii:
A. 16. Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii - nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, adica efectele nulitatii urmaresc actul juridic pana in momentul incheierii lui. Exceptii: Sunt considerate exceptii de la acest principiu acele situatii in care din anumite ratiuni, efectele produse intre momentul incheierii AJ si momentul constatarii nulitatii sunt mentinute: (1) mentinerea efectelor produse de un contract cu executare succesiva (contractul de inchiriere) - in acest caz, retroactivitatea efectelor nulitatii este obiectiv imposibila. (2) Pastrarea fructelor culese anterior anularii in baza art. 485 din Codul Civil - retroactivitatea efectelor nulitatii se intemeiaza pe ideea de protectie a tertului posesor de buna credinta.
B. 17. Principiul restabilirii situatiei anterioare incheierii actului juridic - regula de drept potrivit careia ceea ce s-a executat in baza unui act anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic sa fie puse in situatia in care s-ar fi aflat daca actul nu s-ar fi incheiat. Exceptii: sunt exceptii de la acest principiu acele situatii in care din anumite ratiuni, prestatiile efectuate in temeiul actului anulat nu sunt supuse restituirii. (1) Cazul incapabilului tinut sa restituie prestatiile primite doar daca s-a imbogatit (art. 1164 din Codul Civil). Exceptia este justificata de principiul ocrotirii minorului in raport de drept civil. (2) Cazul aplicarii regulii de drept potrivit careia nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze de propria culpa pentru a obtine protectia unui drept (actele juridice care ar avea o cauza imorala sau ilicita).
C. 18. Principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial - regula de drept potrivit careia anularea actului initial primar atrage si anularea actului subsecvent datorita legaturii sale juridice cu primul. In practica, anularea acestui principiu se caracterizeaza in doua situatii specifice: cazul actelor autorizate si cazul a doua acte din care unul principal si unul secundar. Exceptii: sunt considerate exceptii de la acest principiu acele situatii in care anularea actului initial nu atrage si anularea actului subsecvent.
(1) Cazul art. 1909, alin. 1 din Codul Civil coroborat (sprijinit) cu art. 972 din Codul Civil - ipoteza in care proprietarul unui bun mobil il instraineaza printr-un act juridic lovit de nulitate dupa care dobanditorul din acest caz instraineaza bunul unui tert de buna-credinta, iar ulterior primul act juridic este anulat. Anularea primului AJ ar atrage in baza principiului desfiintarea actelor incheiate ulterior, insa in baza 1909, alin. 1 din Codul Civil, va fi mentinut actul incheiat cu tertul de buna-credinta.
(2) Cazul art. 20, alin. 2 Decretul 31/1954 privind persoanele fizice si juridice potrivit caruia desi cel declarat mort pe cale judecatoreasca poate cere dupa anularea hotarari declarative de moarte, inapoierea bunurilor sale, totusi dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le inapoieze decat daca se va dovedi ca la data dobandirii stia ca cel declarat mort este in viata. (3) Cazul subdobanditorului de buna-credinta si cu titlu oneros al unui imobil. In principiu, anularea actului transmitatorului cu titlu oneros nu este de natura sa atrage anularea actului in ceea ce-l priveste pe tertul achizitor in cazul in care acesta este de buna-credinta. Solutia se intemeiaza pe consideratii de echitate si justitie.
Principii de drept care, in concurs cu regula ceea ce este nul produce efecte nule o inlatura.
1. 19. Principiul conversiunii - conversiunea actului juridic inseamna, in esenta, inlocuirea actului nul cu un act valabil. Pentru a opera conversiunea se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii: sa existe un element de diferenta intre actul nul si cel valabil; unul din acte sa fie anulat efectiv si total; din manifestarea de vointa a partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii. Avand in vedere aceste conditii, rezulta ca nu este vorba de conversiune in urmatoarele cazuri: a) actul juridic nu este inca desfiintat, bucurandu-se de prezumtia de validitate; b) unele clauze ale actului sunt anulate, iar altele mentinute (in caz de nulitate partiala); c) actul juridic apare nul datorita denumirii gresite date de parti. Aplicatii ale conversiunii: (1) cazul manifestarii de vointa nula ca vanzare-cumparare, dar valabila ca antecontract de vanzare-cumparare; (2) cazul in care actul de instrainare este lovit de nulitate, dar este valabil ca act de revocare a legatului ce avea ca obiect bunul; (3) cazul in care mostenitorul instraineaza un bun din masa succesorala si in care, desi actul de instrainare este nul, totusi manifestarea de vointa exprimata in el valoreaza ca act de acceptare a succesiunii.
2. 20. Principiul validitatii aparentei in drept - act principiu inlatura nulitatea unui act incheiat intr-o situatie de eroare comuna. Consacrarea acestui principiu o gasim in legea 19/1998 privind actele de stare civila. Actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat public atributii de ofiter de stare civila sunt valabile chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate.
3. 21. Principiul raspunderii civile delictuale - acest principiu are in vedere situatia in care incapabilul minor ar savarsi un delict civil cu ocazia incheierii actului juridic, situatie in care nu va putea cere anularea AJ intrucat cealalta parte ar fi prejudiciata. In asemenea cazuri, principiul ocrotirii minorului stipulat in art. 1159 din Codul Civil in conformitate cu care minorul care face o declaratie ca este major are actiune in resciziune (Anulare a unui act din cauza unui viciu radical), cedeaza in fata principiului raspunderii civile delictuale, in acest sens art. 1162 din Codul Civil dispune: minorul nu are actiune in resciziune contra obligatiilor ce rezulta din delictele sale. Practic, mentiunea actului anulabil este cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar putea produce co-contractantului prin fapta ilicita a minorului.
22. Prescriptia extinctiva (PE) - este acea sanctiune de drept civil care consta in stingerea dreptului la actiune ne-exercitat in termenul de prescriptie. Sediul materiei este reprezentat de Decretul 167/1958: reprezentarea dreptului comun in materie.
Caracterul normelor care reglementeaza PE - dupa adoptarea din 1968, in literatura de specialitate s-a admis in mod constant ca normele care reglementeaza PE au caracter imperativ. Consecinte: inadmisibilitatea derogarii prin conventie de la normele PE; obligativitatea aplicarii din oficiu de catre organul de jurisdictie a normelor privind PE.
Efectele PE - problema care se ridica este aceea: ce anume se stinge prin prescriptie. Exista doua ipoteze: a) se stinge chiar dreptul subiectiv civil; 2) se stinge dreptul material la actiune. Argumente: (a) cel de interpretare gramaticala care rezulta din art. 1 Decretul 167/1958: dreptul la actiune avand un obiect. Patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege; (b) rezulta din interpretarea logica a art. 19, alin. 1 Decret 167/1958: reglementeaza repunerea in termen; (c) rezulta din interpretarea logica a art. 20, alin. 1/167/1958 reglementeaza obligatiile naturale sau imperfecte. Debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiunea creditorului s-a prescris nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar de la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. Consecinte: (1) supravietuirea dreptului subiectului civil si a obligatiei corelative care prin trecerea termenului de prescriptie sunt transformate din perfecte in imperfecte; (2) imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens procesual.
23. Principiile PE: (1) este reglementat in art. 1, alin. 2: odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind dreptul accesoriu; (2) art. 12, Decret 167/1958: in cazul prestatiilor succesive, dreptul la actiune privind fiecare prestatie se stinge printr-o prescriptie deosebita.
24. Domeniul prescriptiei extinctive - intelegem sfera drepturilor subiective ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii. Domeniul PE in categoria drepturilor patrimoniale - in principiu, dreptul de creanta sunt prescriptibile extinctiv. Exceptii: a) actiunea in restituirea depunerilor la casa de Economii si Consemnatiuni; b) actiunea care are ca efect partea convenita din rezerva de prime din asigurarile facultative de persoana.
PE si drepturi reale: actiunile reale sunt prescriptibile extinctiv (art. 21, Decret 167/1958). Sunt considerate ca fiind imprescriptibile extinctiv:
(1) actiunea in revendicare imobiliara; (2) actiunea in revendicare mobiliara si imobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate publica; (3) actiunea in partaj reglementat de art. 728 din Codul Civil: nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune; (4) actiunea negatorie prin care se invoca in instanta dezmembramant al dreptului de proprietate; (5) actiunea confesorie prin care se urmareste apararea unui drept de superficie.
Actiuni reale prescriptibile extinctiv: actiuni in revendicarea mobiliara intemeiata pe drept de proprietate privata (art. 1890 din Codul Civil) si actiuni in revendicare in urmatoarele cazuri: a) art. 498 privind accesiunea imobiliara naturala; b) art. 520 din Codul de Procedura Civila: cererile de evictiune totala sau partiala privind un imobil adjudecat, se prescrie in termeni de trei ani de la data inscrierii actului de adjudecare in cartea funciara;
c) actiunea confesorie prin care se urmareste apararea drept de uz, uzufruct, abitatie si servitute.
25. Domeniul PE in categoria drepturilor nepatrimoniale: drepturile personal nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv. Exceptii: (1) actiuni in anulabilitatea unui act juridic (art. 9/Decret); (2) actiuni in nulitatea relativa a casatoriei (art. 21 din Codul Familiei) in cazul vicierii consimtamantului prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot; (3) actiuni in tagada paternitatii: se prescrie in sase luni de la data cand tatal a cunoscut despre nasterea copilului; (4) actiuni in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei (se prescrie intr-un termen de un an).
Termenele de prescriptie extinctiva - intervalul de timp stabilit de lege inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material sub sanctiunea pierderii acestui drept. Au caracter esentialmente legal.
Clasificare termenelor: (a) sfera de aplicare: termene generale si speciale; (b) izvorul lor: termene prevazute in Decretul 167/1958 si termene prevazute in alte acte normative.
Termenul reglementat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prezinta urmatoarele caracteristici:
- in comparatie cu termenele de prescriptie anterioare, prevazute de Codul Civil este mult mai scurt;
- termenul general de prescriptie se aplica ori de cate ori legea nu prevede un terme special.
Avand in vedere cele subliniate, putem concluziona ca termenul general constituie regula, iar termenele speciale, exceptia.
1. Actiunilor reale imprescriptibile extinctiv;
2. Actiunilor reale supuse unor termene speciale de prescriptie;
In concluzie, acest termen se aplica:
- actiunii in revendicare mobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata;
- actiunii confesorii (cu exceptia situatiei in care prin aceasta se apara dreptul de superficie).
Termene speciale de prescriptie extinctiva - in primul rand exista termene speciale aplicabile persoanelor nepatrimoniale: (1) termeni de sase luni pentru acte in anulabilitatea casatoriei; (2) termeni de sase luni pentru acte in tagada paternitatii copilului din casatorie; (3) termeni de un an in stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei.
Termenele speciale de prescriptie aplicabile actiunilor personale intemeiate pe dreptul de creanta. Ex: termen de sase luni aplicabil actiunilor in raspundere pentru vicii ascunse fara viclenie.
28-32. Inceputul PE - in aceasta materie avem o regula generala - care este prevazuta in art. 7, alin. 1 Decret 167/1958, potrivit careia'prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita.'; mai este prevazut in art. 1886 din Codul Civil. Prima regula - art. 7, alin. 2 Decret 167/1958 potrivit caruia obligatiile care urmeaza sa se execute la cererea creditorului precum si in acelea in care termenul de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept. A doua regula: pentru dreptul subiectiv afectat de un termen suspensiv sau conditie suspensiva, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului sau realizarii conditiei art. 7, alin. 1, Decr. 167/1958.
A treia regula: in cazul actiunilor in raspundere pentru paguba cauzata pentru fapta ilicita si in cazuri asimilite, prescriptia incepe sa curga de la data la care pagubitul a cunoscut sau trebuia ori putea sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea. A patra regula: prescriptia actiunii in declararea nulitatii incepe sa curga in mod diferit in functie de nulitatea relativa (art.9/Decr.167/1958).
In cazul violentei, prescriptia incepe sa se scurga de la data la care acesta a incetat. In cazul dolului sau vicleniei de consimtamant sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data la care cel indreptatit a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu la implinirea a 11 luni de la data incheierii actului.
A cincea regula: prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrari sau constructii, incep sa curga de la data descoperirii viciului, insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii. In afara de reglementarile speciale din art.9/Decr.167/1958 mai exista si altele privind prescriptiile extinctive prevazute in alte acte normative - prescriptia dreptului la optiune succesorala incepe sa curga de la data incheierii convietuirii sau intretinerii.
33. Suspendarea PE: este acea modificare a cursului prescriptiei care consta in oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie pe timp cat dureaza situatia limitativ prevazuta de lege care il pun in imposibilitatea de a actiona pe titularul dreptului la actiune.
Termenele de prescriptie au o durata in timp. Aceasta durata mai mica sau mai mare este determinata de momentul inceperii termenului de prescriptie avut in vedere si, respectiv, de implinirea lui. In determinarea momentului de indeplinire, trebuie avut in vedere si modul de calcul. Calculul termenelor de prescriptie, indiferent de unitatile de timp in care sunt stabilite (luni sau ani), se face potrivit sistemului calcului intermediar, aceasta in sensul ca ziua cand incepe curgerea termenului de prescriptie termenul este inclusa in calcul. Calculul termenului de prescriptie se face intotdeauna prin determinarea momentului nasterii la actiune, adica a zilei care marcheaza dies a quo (ziua cand incepe termenul) urmand dies a quam (ziua cand se sfarseste termenul) sa fie determinata in functie de catimea termenului avut in vedere.
Situatiile care pot interveni in ceea ce priveste inceperea si implinirea termenului la actiune - in determinarea momentului inceperii si implinirii termenului de prescriptie, trebuie avute in vedere si anumite necesitati prevazute in mod expres prin lege care pot determina suspendarea, intreruperea si repunerea in termen. Dupa cum am mai aratat, rolul si importanta prescriptiei extinctive se concretizeaza in ideea de sanctiune a persoanelor interesate care din neglijenta sau pasivitate nu sesizeaza organele de justitie in termenul prevazut de lege pentru a-si valorifica dreptul subiectiv pretins a fi incalcat sau nerecunoscut.
Prin suspendarea prescriptiei dreptului la actiune urmeaza sa intelegem oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptiei pe timpul cat dureaza situatiile limitate prevazute de lege care il pun pe titularul dreptului in imposibilitatea de a actiona. Asadar, putem retine ca situatiile reglementate de art. 13 din Decretul nr. 167/1958 vizeaza o imposibilitate juridica de a actiona, iar art. 14, din acelasi decret, vizeaza o imposibilitate morala de a actiona.
Cauzele de suspendare prevazute in art. 9/Decr. 167/1958. Cauzele de suspendare a prescriptiei extinctive sunt legale si limitative. Acestea rezulta din continutul art. 13 si 14 din Decretul nr. 167/1958:
1. Forta majora. Textul art. 13 litera a, foloseste notiunea de forta majora fara a da o definitie acesteia, insa doctrina si jurisprudenta definesc forta majora ca fiind un eveniment imprevizibil si insurmontabil precum cutremurul de pamant, inundatia si altele asemenea.
2. Participarea la fortele armate ale Romaniei, care sunt puse pe picior de razboi. Va opera suspendarea si in situatia in care atat creditorul cat si debitorul fac parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi; simpla participare la fortele armate ale tarii (ca militar activ ori pentru satisfacerea stagiului militar) nu constituie cauza de suspendare a prescriptiei extinctive. Si aceasta cauza pune titularul dreptului la actiune in imposibilitatea materiala (fizica) de a actiona.
3. Reclamatia administrativa - pana la rezolvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit. Pentru ca prevederile sa fie suspendata, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- reclamatia administrativa prealabila sa aiba ca obiect 'despagubirii ori restituiri' in termenul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii;
- sa nu treaca mai mult de 3 luni de la inregistrarea reclamatiei; daca petitionarul primeste raspuns, care nu-i convine, inainte de implinirea celor 3 luni, prescriptia este suspendata numai pana la primirea acelui raspuns, nefavorabil; daca reclamatia ramane nerezolvata, neprimindu-se raspuns, in cele trei luni, suspendarea inceteaza, iar titularul dreptului la actiune este in drept sa formuleze cerere de chemare in judecata la organul de jurisdictie competent.
4. Intre ocrotitor si ocrotit, prescriptia e suspendata cat timp socotelile nu au fost date si aprobate, potrivit art. 14 alin. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Aceste dispozitii se aplica raporturilor dintre parinte, tutore si curator, pe de o parte si cele ale carui bunuri sunt administrate de ocrotitorul legal pe de alta parte (minor, interzis, cel ocrotit prin curatela).
5. Prescriptia este suspendata:
a) cat timp cel lipsit de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal;
b) cat timp cel cu capacitate de exercitiu restransa nu are ocrotitor legal care sa-i incuviinteze actele.
Aceasta cauza de suspendare priveste minorul sub 14 ani, aceasta fiind interzisul judecatoresc si minorul intre 14 - 18 ani, aceasta fiind aplicata pe toata durata lipsei reprezentantului legal sau a ocrotitorului legal, dupa caz. Din cele prezentate rezulta ca putem vorbi despre o imposibilitate de natura juridica.
6. Prescriptia este suspendata in raporturile dintre soti - potrivit acestui alineat, prescriptia este suspendata pe toata durata casatoriei, fara a avea importanta daca sotii sunt sau nu despartiti in fapt, in text nefiind explicat acest aspect. Ne aflam aici intr-o imposibilitate morala de a actiona.
34. Efectele generale ale suspendarii prescriptiei: potrivit art. 15 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 'Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.' Potrivit acestor prevederi se face astfel distinctie intre: a) efectul anterior cauzei de suspendare; b) efectul pe durata cauzei de suspendare; c) efectul ulterior cauzei de suspendare. Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce efecte juridice, intrand in calculul termenului de prescriptie si timpul scurs intre inceputul prescriptiei si data suspendarii acesteia.
35. Efectul special al suspendarii: acest efect este reglementat de art. 15 alin. 2, potrivit caruia: 'prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa exprimarea unui termen de o luna de la suspendare'. Prin urmare, acest efect special se produce doar in cazurile in care:
- pana la implinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de 6 luni, daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mare de 6 luni (ex. Termenul general de prescriptie de 3 ani);
- pana la implinirea termenului de prescriptie a ramas mai putin de o luna daca termenul de prescriptie aplicabil este mai mic de 6 luni (ex. Termenul de 60 de zile prevazut in art. 24 din Decretul nr. 167/1958).
36. Intreruperea PE: este acea modificare a cursului prescriptiei care consta in inlaturarea prescriptiei scurse inainte de interventia cauzei de intrerupere. 5.6.1. Problema intreruperii cursului prescriptiei dreptului la actiune pune in discutie atitudinea celor doua persoane care urmeaza sa figureze in cadrul procesului civil in calitate de parti, respectiv titularul dreptului subiectiv in calitate de reclamant si titularul obligatiei in calitate de parat.
In baza acestor consideratii, putem defini intreruperea cursului prescriptiei dreptului la actiune in felul urmator:
'Oprirea cursului unei prescriptii incepute datorita atitudinii luate de una sau alta dintre viitoarele parti a procesului civil fara a se mai tine seama de timpul care s-a scurs deja cu consecinta inceperii, daca sunt intrunite conditiile cerute de lege unui nou termen de prescriptie a dreptului la actiune'.
Cauzele de intrerupere: sunt grupate in art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Este de observat ca cele doua cauze avute in vedere privesc atitudinea persoanei obligate (prima cauza) si atitudinea titularului dreptului incalcat sau nerecunoscut (a doua cauza). Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, Prescriptia se intrerupe:
a) prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia';
b) 'prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un organ de arbitraj necompetent'.
C) 'printr-un act incepator de executare', aceasta fiind o cauza de intrerupere a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, fiind studiata de dreptul procesual civil.
Articolul 16 din Decretul nr. 167/1958 mai prevede ca 'prescriptia nu este intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.' Aceste cauze de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive sunt legale, limitative, producand efecte de drept (ope legis).
37. Efectele intreruperii prescriptiei extinctive.
A. Reglementarea efectelor intreruperii prescriptiei extinctive: aceste efecte sunt reglementate in art. 17 din Decretul nr. 167/1958 care stabileste ca: 'Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere, incepe sa curga o noua prescriptie. In cazul cand prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printr-un act incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pana la indeplinirea ultimului act de executare.'
B. Analiza efectelor intreruperii prescriptiei extinctive: dupa cum rezulta din prevederile art. 17 alin. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958, intreruperea prescriptiei extinctive produce un efect anterior si un efect posterior.
Astfel, anterior datei intreruperii, prescriptia este inlaturata astfel incat timpul scurs intre momentul de inceput al prescriptiei si data cauzei de intrerupere este socotit necurs. Efectul posterior intreruperii consta in inceperea unui nou termen de prescriptie. Daca in cazul intreruperii prin recunoastere efectele se produc instantaneu, in cazul intreruperii prin cererea de chemare in judecata, efectele se produc definitiv, pe data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de admitere a cererii, aceasta insemnand ca intre data sesizarii instantei si data ramanerii definitive a hotararii opereaza o intrerupere provizorie, sub conditia admiterii cererii si ramanerii definitive a hotararii.
Efectele intreruperii prescriptiei extinctive se produc de plin drept (ope legis), organul de jurisdictie urmand sa constate doar producerea lor.
38. Repunerea in termenul de prescriptie. Repunerea in termenul de prescriptie este acel beneficiu acordat de lege titularului dreptului la actiune, care din motive temeinice nu a putut formula actiunea in justitie inauntrul termenului de prescriptie, astfel ca organul jurisdictional este indreptatit sa solutioneze, in fond, cererea de chemare in judecata, desi a fost introdusa dupa implinirea termenului de prescriptie.
Repunerea in termenul de prescriptie este o institutie juridica consacrata cu caracter general in art. 19 din Decretul nr. 167/1958: 'Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate, cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa incuviinteze executarea silita.
Reglementari cu caracter special intalnim in dispozitiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, potrivit carora 'Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin probe din care rezulta acceptarea mostenirii.
- Art. 5 alin. 4 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatie de locuinta trecute in proprietatea statului, prevede: 'Mostenitorii, in sensul prezentei legi sunt socotiti de drept acceptantii succesiuni de la data depunerii cererii prevazute la art. 14 pentru restituirea in natura a apartamentelor, sau, dupa caz, pentru acordarea de despagubiri.'
- Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia stabileste ca 'Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului pot fi revendicate de fosti proprietari sau succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie'.
- Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se stabileste ca: 'Succesibilii care dupa data de 6 martie 1945 nu au acceptat mostenirea, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi '.
Persoanele. Persoana fizica - omul ca titular de obligatii si drepturi civile.
39. Capacitatea de folosinta a persoanelor: art.5, alin.2/Decr.31/954 - capacitatea de folosinta este capacitatea de a avea drepturi si obligatii. Definitia doctrina: aptitudinea generala si abstracta a unei persoane prin incheierea de acte juridice civile. Caracterele juridice: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea, universalitatea.
1. Legalitate - insusirea de a nu putea fi reglementat. Capacitatea este recunoscuta tuturor persoanelor.
2. Generalitate - capacitatea este aptitudinea generala. Aceasta aptitudine generala nu se confunda cu aceste drepturi.
3. Inalienabilitatea - nimeni nu poate renunta nici in totalitate, nici in parte la capacitatea de folosinta.
4. Intangibilitatea - capacitatea de folosinta nu I se poate aduce limitari decat in cazurile si conditiile expres prestate de lege.
5. Egalitate - principiul egalitatii - sexul, rasa, nationalitatea, religiile, gradul de cultura ori originea nu au nicio reglementare asupra capacitatii.
6. Universalitate - este recunoscuta tuturor persoanelor. Nimeni nu poate fi lipsit de capacitate de folosinta.
40. Inceputul capacitatii de folosinta a persoanei fizice - principiu in materie - capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei fizice. Exceptia: capacitatea de folosinta incepe de la data conceptiei. Drepturile capacitatii sunt recunoscute de la conceptie, insa numai daca el se naste viu. Pentru a succede, trebuie neaparat ca persoane care succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii, copilul conceput se considera ca exista. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista.
41. Timpul legal de conceptie a copilului - timpul legal la conceptia copilului este timp cuprins intre a 300-a si a 180-a zi inainte nasterii copilului. Art. 61 din Codul Familiei stabileste doua prezumtii:
1. Prezumtia cele mai scurte gestatii - aceasta prezumtie este ca care nu poate fi rasturnata prin proba contrara.
2. Prezumtia cele mai lungi gestatii - este prezumtia potrivit careia conceptia copilului este posibila in oricare din zilele din intervalul 300-180 zile. Poate fi rasturnata prin proba contrara.
Conditii de aplicare a exceptiei de la articolul 7: aceasta capacitate este recunoscuta copilului conceput de la data conceptiei numai in ceea ce priveste dreptul, iar nu in ceea ce priveste obligatiile:
a) art.19/Decr.52/1954 - acceptarea mostenirii unui minor indiferent de varsta va fi cunoscuta ca fiind facuta sub beneficiu de inventar (in sensul ca pasivul succesoral se plateste din activul succesoral fara sa existe o raspundere de bunuri proprii);
b) acel copil sa se nasca in viu (prima respiratie) - se verifica prin plamani.
42. Continutul capacitatii de folos a persoanei fizice - consta in aptitudinea omului de a avea toate drepturile si obligatiile civile. Aceste continut se obtine prin reunirea a doua laturi:
- latura activa - aptitudinea omului de a avea drepturi subiective civile;
- latura pasiva - aptitudinea persoanei fizice de a avea obligatii civile.
Reguli privind stabilirea continutului capacitatii de folos:
1. Continutul se stabileste prin raportare la sistemul legislativ al unui stat, in vigoare la un moment dat.
2. Intinderea reala a continutului este data de luarea in considerare a ingradirii acestei capacitati.
3. Pentru stabilirea continutului trebuie sa avem in vedere nu numai drepturile civile, ci si altele ce se refera la acest continut.
4. Stabilirea continutului se face avand in vedere aptitudinea omului de a fi titular de drepturi si obligatii civile si nu de drepturi si obligatii apartinand altei ramuri de drept.
Ingradirile capacitatii de folosinta:
1. Dupa finalitatea lor: ingradirea cu caracter de sanctiune; ingradirea cu caracter sau masuri de protectie ocrotitoare.
2. Dupa cum opereaza ele: care opereaza de drept; care opereaza prin efectul unor hotarari judecatoresti ramase definitive.
3. Dupa izvorul lor: ingradiri stabilite in legea civila sau in legea penala.
Ingradirile capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Incapacitati prevazute in Codul Civil:
- art. 806 - minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune in niciun fel prin donatie sau testament de bunurile sale;
- art. 7 - minorul de 16 ani poate dispune prin testament pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorul;
- art. 809 - minorul de 16 ani nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau; majorul nu poate sa dispuna prin donatie sau prin testament in favoarea tutorelui sau atata timp cat socotelile nu au fost date si primite;
- art. 810 - doctorii si farmacistii care au tratat personae pentru o boala de care se moare nu pot fi beneficiarii donatiilor sau testamentelor de aceste persoane in timpul bolii lor; aceeasi regula se aplica si preotilor;
- art. 833 - testamentul facut pe mare nu poate avea ca destinatari ofiterii navei respective cu exceptia cazului in care sunt rude cu testatorul;
- art. 1307, alin. 1 - vanzarea intre soti este interzisa;
- art. 1308 - nu pot fi adjudecati in nume propriu sau prin interpusi urmatoarele persoane:
1. Tutorii pentru averea celor de sub tutela lor.
2. Mandatarii pentru averea ce sunt instrainati sa vanda.
3. Administratorii averii comunelor si stabilimentelor incredintate lor spre ingrijire.
4. Functionarii publici pentru bunurile statului pe care sunt insarcinati sa le vanda.
- Art. 1305 - judecatorii, procurorii si avocatii nu pot cesionari de drepturi litigioase de competenta tribunalului in raza caruia isi desfasoara activitatea.
Incapacitati prevazute de Codul Familiei:
- art. 128 - nu se pot incheia acte juridice intre tutore, sotul sau, o ruda in linia dreapta, fratii si surorile tutorelui sau, pe de-o parte si minorul, pe de alta parte;
- art. 123, alin. 3 - minorul nu poate sa faca donatii care sa garanteze obligatia altuia. Nulitatea absoluta intervine in cazul incalcarii capacitatilor care opresc incheierea intre cel incapabil si orice alta persoana. Exista capacitati care sunt prevazute in dreptul muncii, comercial, administrativ, capacitati care afecteaza capacitatea de folosinta a persoanei fizice. Concluzie: in acesta materie a capacitatii de folosinta a persoanei fizice, capacitatea este regula, iar incapacitatea este exceptia. Incapacitatea trebuie sa fie expres prevazuta de lege.
Incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice - regula este prevazuta in art. 7 si art. 18 din Decret 31/1954, astfel, potrivit art. 7, capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza odata cu moartea acesteia. In ceea ce priveste moartea unor persoane exista doua ipoteze:
1. Moartea unei persoane poate fi constatata fizic prin examinarea cadavrului.
2. Ipoteza persoanei disparute a carei moarte nu poate fi constatata fizic, ipoteza in care se desfasoara masura declararii judecatoresti a mortii. In ambele situatii, data incetarii capacitatii de folosinta este data mortii, trecuta pe actul de deces al persoanei respective.
Declararea judecatoreasca a mortii - art. 16-21 din Decretul 31/1954 si din punct de vedere procesual de art. 36-43 din Decretul 321/1954. Exista doua modalitati de declarare judecatoreasca a mortii:
1. Declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei
2. Declararea judecatoreasca a mortii neprecedata de declararea judecatoreasca a disparitiei (situatia de exceptie).
1. 43. Declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei - conditia necesara este aceea ca de la data ultimelor stiri din care rezulta ca persoana era in viata, sa fi trecut minim un an. Prin data ultimelor stiri intelegem ca acea persoana lipseste de la domiciliu, ceea ce duce la o incertitudine in ceea ce priveste existenta in viata a persoanei. Ea se stabileste pe baza de probe in sensul ca se stabileste o anumita zi considerata ca fiind data ultimelor stiri. Daca nu existe probe, aceasta data este ultima zi a lunii ultimelor stiri sau ultima zi din anul ultimelor stiri.
Procedura declararii judecatoresti a disparitiei: a) Formularea cererii de declarare a disparitiei; b) Faza prealabila a judecatii; c) Faza judecatii propriu-zise; d) Faza ulterioara judecatii propriu-zise. Introducerea cererii se face de la instanta de la ultimul domiciliu al persoanei disparute. Dupa ce primeste cererea, presedintele instantei va dispune prin organele primariei si politiei sa se faca cercetari pentru a culege cat mai multe date despre persoana disparuta. Va dispune afisarea cererii la ultimul domiciliu si la primarie cu invitarea celor ce vor putea da informatii despre persoana disparuta. Art. 38/Decr. 32/1954 - dupa trecerea a 45 de zile de la afisarea cererii, presedintele va fixa un termen de judecata cu citarea partilor. Persoana disparuta va fi citata la ultimul domiciliu. La judecata, participarea procurorului este obligatorie. Art. 30/Decr.3 2/1954 - hotararea judecatoreasca de declarare a disparitiei ramasa definitorie si irevocabila. Hotararea va putea fi comunicata si autoritatii tutelare pentru a se numi un martor daca sunt indeplinite conditiile legale.
Efectul hotararii judecatoresti de declarare a disparitiei - principiul este acela al indeplinirii conditiei de fond pentru declararea judecatoreasca a mortii persoanei respective. Persoana disparuta este prezumata a fi in viata. Declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei: conform art. 16, alin. 2, Decret 31/1954 indica urmatoarele conditii:
- sa existe o hotarare judecatoreasca de declararea a disparitiei ramasa irevocabila care sa fi fost afisata timp de de 30 de zile;
- de la data ultimelor stiri sa fi trecut patru ani;
- de la data afisarii hotararii judecatoresti a disparitiei sa fi trecut cel putin sase luni.
2. 44. Declararea judecatoreasca a mortii neprecedata de declararea judecatoreasca a disparitiei (situatia de exceptie).
Conform art. 16, alin. 3, Decret 31/1954 indica urmatoarele conditii:
- persoana disparuta sa fi disparut in cursul unor fapte de razboi, accidente de cale ferata, naufragiu sau intr-o alta imprejurare asemanatoare care indreptateste a se supune decesul;
- de la data imprejurarii disparitiei sa fi trecut cel putin un an. In ceea ce priveste regula de declarare a mortii, se aplica aceeasi regula ca la procedura de disparitie. In ceea ce priveste data mortii, respectiv anul, luna, ziua, aceasta este prevazuta in mod expres in hotararea judecatoreasca de declarare a mortii. Data mortii nu trebuie confundata cu data ultimelor stiri, data pronuntarii hotararii sau data ramanerii irevocabile a hotararii.
Efectele hotararii declarative de moarte: principalul efect il constituie incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice la data stabilita in hotarare ca fiind data mortii.
45. Anularea hotararii judecatoresti declarative de moarte: art. 20, Decr. 31/1954 indica ca daca cel declarat mort este, de fapt, in viata, asta poate cere oricand anularea hotararii prin care s-a declarat moartea. Cererea de anulare poate fi introdusa de orice persoana interesata la instanta care a dat hotararea judecatoreasca. Se va face de urgenta cu ascultarea concluziilor judecatorului. Efectele anularii:
- efecte pe plan nepatrimonial - incetarea capacitatii de folosinta este inlaturata;
- efectul patrimonial - cel declarat mort poate cere inapoierea bunurilor sale exceptand: dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa inapoieze bunurile daca a fost de buna credinta, in sensul ca la data dobandirii nu stia ca persoana declarata moarta este in viata.
46. Comorientii - art. 21, Decr. 31/1954 - in cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare, fara a se putea stabili daca una a supravietuit celeilalte, sunt socotite ca au murit deodata. Aceasta situatie este numita doctrina - situatia comorientilor. Prin interpretare extensiva, acest text de lege se aplica si in situatia in care mai multe persoane au murit in imprejurari diferite fara a se putea stabili daca una a supravietuit celeilalte. Situatia comorientilor presupune persoane intre care exista vocatie succesorala reciproca.
47. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice - art. 5, alin. 3, Decr. 31/1954 - potrivit caruia capacitatea de exercitiu este capacitatea de a-si exercita drepturile si asuma obligatiile prin incheierea de acte juridice civile.
Premisele capacitatii de exercitiu: a) existenta capacitatii de folos a persoanei fizice; b) existenta discernamantului respectiv de aptitudinea omului de a avea reprezentarea consecintelor juridice civile ale manifestarii sale de vointa. Felurile capacitatii de exercitiu:
A. Lipsa capacitatii de exercitii: minorii sub 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (alienatii si debilii mentali).
B. Capacitatea de exercitiu restransa: minorii intre 14-18 ani.
C. Capacitate de exercitiu deplina: majorii si femeia casatorita inainte de 18 ani.
A. 48. Lipsa capacitatii de exercitii. Potrivit art. 11, alin. 1, Decr. 31/1954, nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit 14 ani; b) persoana pusa sub interdictie. Enumerarea este limitativa! In materie testamentara, limita este de 16 ani. Actele juridice ale celor care nu au capacitate de exercitiu se fac de catre reprezentantii lor regali. Reprezentantii legali sunt parintii si tutorii. In anumite cazuri reprezentarea legala este realizata de curatorul celui lipsit de capacitate de exercitiu. Care sunt actele juridice care pot fi incheiate de catre persoanele fara capacitate de exercitiu? Actele de conservare (care prin definitie nu sunt vatamatoare, indiferent cine le fac, respectiv minorii sau majorii), somatia, inscrierea unui privilegiu sau a unei ipoteci, intreruperea prescriptiei, actele marunte: incheiate zilnic pentru nevoile curente - micile cumparaturi de alimente, rechizite.
Incetarea lipsei capacitatii de discernamant: pentru minor, lipsa capacitatii de discernamant inceteaza fie prin implinirea varstei de 14 ani, cand dobandeste capacitatea restransa de exercitiu, fie prin moartea lui. In ceea ce-l priveste pe interzisul judecatoresc, lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza fie prin ridicarea interdictiei, fie prin moarte.
B. 49. Capacitatea de exercitiu restransa. Art. 9, Decr. 31/1954: aptitudinea minorului intre 14-18 ani de a dobandi si exercita drepturi civile, asuma si exercita obligatii civile, prin incheierea personala a unor acte juridice civile. Aceasta incepe cu implinirea varstei de 14 ani.
Actele juridice civile pe care minorul intre 14-18 ani nu le poate incheia personal si singur: acte de conservare si acte juridice marunte, depozitul special la cec, acte de administrare, daca acestea nu sunt lezionare, daca a implinit 16 ani, minorul poate dispune prin testament de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major. Acte juridice civile pe care minorul le poate incheia numai cu incuviintarea ocrotitorului legal: acte de administrare, inchirierea unui bun, contract de antrepriza pentru repararea unui bun. Acte juridice pe care numai minorii le pot incheia cu dubla incuviintare, atat a ocrotitorului lega, cat si a autoritatii tutelare: contractul de vanzare-cumparare a unui bun, grevarea unui bun o sarcina reala (gaj, ipoteca), renuntarea la un drept, incheierea unei tranzactii. Acte juridice interzise minorului de la 16-18 ani: minorul nu poate sa faca nici chiar cu incuviintare donatii si nici sa garanteze obligatia altora; este interzis incheierea actelor juridice intre tutori, sotul sau, rudele in linie dreapta, fratii si surorile tutorelui pe de o parte si minorul pe de alta parte. Incetarea capacitatii de exercitiu restransa:
- la implinirea varstei de 18 ani;
- femeia care se casatoreste inainte de a implini 18 ani;
- minorul este pus sub interdictie judecatoreasca;
- prin moarte.
C. 50. Capacitatea de exercitiu deplina - aptitudinea general si abstracta a omului de a exercita drepturi civile si a a asuma obligatii civile prin incheierea personal si singur de acte juridice civile. Incepe la implinirea varstei de 18 ani. Persoana ce are capacitate deplina de exercitiu poate sa incheie orice act civil personal si singur, aceasta rezultand din generalitate capacitatii de exercitiu. Se aplica incapacitatile de folosinta ale persoanei fizice. Incetarea capacitatii de exercitiu deplina:
- la moartea persoanei;
- prin punerea sub interdictie judecatoreasca;
- prin anularea/desfiintarea casatoriei inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani (in opinia unor autori, in cazul desfacerii casatoriei, femeia isi pastreaza capacitatea de exercitiu deplina);
- in cazul casatoriei curative, daca femeia a fost d buna credinta la incheierea casatoriei, hotararea de anulare ramane irevocabila inaintea implinirii de 18 ani.
Consecintele incalcarii regulilor capacitatii de exercitiu - in materia capacitatii de exercitiu, sanctiunea care intervine este nulitatea relativa a actului juridic. Ea este o nulitate de fond si expresa, prevazuta in art. 25, alin. 2/Decr. 32/1954, precum si in art. 133, alin. Final si art. 147 din Codul Familiei.
