Drepturile patrimoniale si patrimoniul

Drepturile patrimoniale si patrimoniul

1. Consideratii generale

Prin raport juridic civil intelegem o relatie sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala, reglementata de norma de drept civil.

Partile sau subiectele raportului juridic civil pot fi numai persoanele fizice sau juridice care au aptitudinea care au aptitudinea de a avea drepturi si obligatii cu caracter patrimonial sau nepatrimonial.

Continutul raportului juridic civil este format din ansamblul drepturilor si obligatiilor pe care le au partile sau subiectele acestui raport.

Obiectul raportului juridic civil este format din actiunile sau inactiunile partilor. Unii autori considera ca bunurile formeaza 

2. Drepturile patrimoniale si clasificarea acestora

Drepturile subiective civile patrimoniale se clasifica in drepturi reale si drepturi de creanta. La interferenta acestor doua drepturi subiective civile se afla drepturile rezultate din creatia intelectuala.

2.1. Drepturile reale

Drepturile reale (ius in re)sunt acele prerogative sau posibilitati recunoscute de legiuitor titularului in virtutea carora acesta isi exercita prerogativele sale asupra unui bun determinat intr-un mod direct si nemijlocit, fara a avea nevoie de concursul unei alte persoane. Cel mai important drept real este dreptul de proprietate.

2.1.1. Caractere juridice ale drepturilor reale

a) Subiectul activ este cunoscut ab initio, in persoana titularului dreptului, iar subiectul pasiv este reprezentat de toate celelalte persoane care au obligatia negativa generala de a nu face nimic care sa-l impiedice pe titular a-si exercita atributiile dreptului sau asupra bunului determinat.

b) Tertii au obligatia generala si negativa de a nu-l tulbura pe titular in realizarea prerogativelor recunoscute de lege.

c) Aceste drepturi au o durata mai mare sau mai mica in timp.

d) Drepturile reale dau nastere la doua efecte juridice specifice: dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.

e) Sub aspect numeric, drepturile reale sunt limitate.

f) Drepturile reale sunt aparate prin actiunile reale.

2.2. Drepturile de creanta.

Dreptul de creanta este acel drept subiectiv civil cu caracter patrimonial in virtutea caruia subiectul activ, denumit creditor, poate cere subiectului pasiv,denumit debitor, o anumita actiune sau inactiune, adica sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva ce ar fi putut sa faca daca nu s-ar fi obligat, in caz contrar putand solicita interventia fortei coercitive a statului.

2.2.1. Caractere juridice ale drepturilor de creanta.

a)Partile sunt cunoscute inca din momentul nasterii raportului juridic.

b) Continutul obligatiei corelative a subiectului pasiv poate fi pozitiv (sa dea, sa faca ceva anume) sau negativ (sa nu faca ceva ce ar fi putut face daca nu s-ar fi obligat).

c) Drepturile de creanta sunt, in principiu, limitate ca existenta in timp.

d) Dreptul de creata produce efecte numai intre parti, avand caracter relativ, si nu au ca efecte specifice dreptul de urmarire si de preferinta.

e) In cazul drepturilor de creanta nu intalnim o limitare numerica.

f) Drepturile de creanta sunt aparate prin actiunile personale.

2.3. Obligatiile reale

Se afla la interferenta dintre drepturile reale si drepturile de creanta si rezulta fie din lege, fie din conventia partilor.

2.3.1. Obligatiile propter rem

Mai sunt denumite obligatii reale de a face si rezulta din stapanirea materiala a unui bun stapanire care obliga pe detinatorul acelui bun la indeplinirea unor indatoriri.

Obligatiile reale de a face, dupa izvorul lor pot fi legale sau conventionale.

2.3.2. Obligatiile scriptae in rem

Mai sunt denumite obligatii opozabile tertilor, fiind legate de posesia unor imobile si de existenta unor drepturi de creanta.

2.4. Clasificarea drepturilor reale

Principalul criteriu de clasificare a drepturilor reale este in functie de interdependenta lor de alte drepturi. Astfel, din acest punct de vedere, drepturile reale pot fi principale sau accesorii.

Drepturile reale principale au o existenta de sine statatoare, soarta lor juridica nedepinzand de un alt drept.

Cele accesorii au existenta dependenta de alte drepturi, ele fiind destinate pentru a garanta drepturile de creanta si, astfel, soarta lor juridica depinde de soarta drepturilor garantate. Drepturi reale accesorii reglementate de Codul Civil sunt: ipoteca, gajul si privilegiile.

Intrebari:

1. a) Ce intelegem prin drepturile reale si care sunt caracterele juridice ale acestora?

b) Ce intelegem prin drepturile de creanta si care sunt caracterele juridice ale acestora?

c) Ce reprezinta obligatiile propter rem?

d) Ce reprezinta obligatiile scriptae in rem?

3. Notiune de patrimoniu in legislatia noastra

3.1. Izvoare juridice

Izvoarele dreptului civil nu definesc notiunea de patrimoniu, dar fac referire la aceasta. Astfel, atat Codul civil (art. 781, 784, 685, 713, 1718), cat si alte acte normative (Decretul nr. 31/1954 in art. 26 lit. e, Legea nr. 215/2001 in art. 121, OG nr. 26/2000 in art. 6 alin. 2 etc.) utilizeaza termenul de patrimoniu in mod explicit sau implicit.

3.2. Notiunea si structura patrimoniului

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial, care sunt evaluabile in bani si apartin unei persoane fizice sau juridice.

3.3. Teorii cu privire la patrimoniu

In vederea fundamentarii juridice a patrimoniului, dar si pentru cristalizarea notiunii si caracterelor juridice ale acestuia, in ultimele secole au fost elaborate mai multe teorii, dintre care retinem doua: teoria personalitatii si teoria patrimoniului de afectatiune sau scop.

3.3.1. Teoria personalista a patrimoniului

Potrivit acestei teorii, patrimoniul reprezinta o emanatie a personalitatii si esenta puterii juridice de care dispune o persoana. In acest context, patrimoniul nu mai reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial, ci posibilitatea de a le avea.

3.3.2. Teoria patrimoniului de afectatiune

Potrivit teoriei patrimoniului de afectatiune, ideea de persoana este inlocuita cu ideea de scop, de afectatiune, astfel ca are loc o desprindere totala si fortata a patrimoniului de persoana titularului, desi numai persoana are capacitatea de a avea drepturi si obligatii cu caracter patrimonial, aceste compunand notiunea de patrimoniu.

3.4. Caractere juridice ale patrimoniului

Doctrina romaneasca a cristalizat o teorie mixta referitoare la patrimoniu, teorie pe baza careia a retinut ca patrimoniul prezinta urmatoarele caractere juridice:

- Patrimoniul reprezinta o universalitate juridica;

- Numai persoanele pot avea un patrimoniu;

- Orice persoana are un patrimoniu;

- Unicitatea patrimoniului;

- Divizibilitatea patrimoniului;

- Transmisibilitatea patrimoniului intre vii si transmisibilitatea patrimoniului pentru cauza de moarte.

3.5. Functiile sau importanta patrimoniului

Patrimoniul prezinta o importanta deosebita pentru circuitul civil, intrucat:

- constituie gajul general al creditorilor chirografari;

- permite si explica subrogatia reala cu titlu universal;

- permite si explica transmisiunea universala sau cu titlu universal.

3.6. Administrarea patrimoniului

Patrimoniul este administrat fie direct de catre titular, fie indirect prin reprezentantii legali, prin acte de administrare, de conservare sau de dispozitie.

Prin act de conservare se intelege acel act juridic care are ca efect prevenirea pierderii unui drept subiectiv civil.

Actele de administrare sunt considerate acele acte care au rolul de a realiza o normala punere in valoare a unui bun sau patrimoniu.

Actele de dispozitie sunt acele acte juridice care au ca efect iesirea din patrimoniu a unui bun sau drept sau grevarea unui bun cu o sarcina reala.

Intrebari:

2. a) Ce reprezinta patrimoniul in sens economic si in sens juridic?

b) Care sunt caracterele juridice ale patrimoniului? (se va explica fiecare caracter)

c) Ce este gajul general al creditorilor chirografari?

d) Ce intelegem prin bunuri prezente?

e) Dar prin cele viitoare?

f) Ce reprezinta "bunurile trecute"?

g) Dar cele "post-viitoare"?

h) Ce intelegem prin subrogatia reala cu titlu universal?

i) Dar prin cea cu titlu particular?

i) Ce reprezinta transmisiunea universala si cu titlu universal?

j) Dar transmisiunea cu titlu particular?