Jurisdictia constitutionala in Romania

Jurisdictia constitutionala in Romania

O pozitie importanta in randul institutiilor care asigura ordinea de drept in Romania o ocupa Curtea Constitutionala, creata dupa modelul Consiliului Constitutional francez, dar prezentand numeroase elemente de specificitate si originalitate^[1]. Existenta acestei institutii se cere a fi subliniata in mod deosebit deoarece, in perioada antebelica, in Romania controlul de constitutionalitate se efectua de justitie, respectiv de Curtea de Casatie si Justitie reunita in Sectiuni Unite.

In legatura cu infiintarea si functionarea Curtii Constitutionale, in anii 1990-1991, in Adunarea Constituanta s-au purtat vii discutii, fiind exprimate puncte de vedere pozitive, care au sustinut consacrarea noii institutii, dar si puncte de vedere critice.

Sustinand necesitatea infiintarii noului organism, profesorul Ion Deleanu, membru al Comisiei pentru redactarea proiectului de Constitutie, a relevat, in sedinta din 14 mai 1991, ca 'Prin modul de desemnare a membrilor Consiliului Constitutional, se asigura nu numai profesionalismul acestui organ, dar si, mai ales, neutralitatea lui. El este alcatuit din reprezentanti ai celor doua Camere ale Parlamentului si din reprezentanti desemnati de seful ramurii executive a organelor statului.

Nefiind un organ esentialmente si exclusiv jurisdictional si aflandu-se situat intre puteri, el poate exercita si alte prerogative, cum de altfel s-a si preconizat: vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea presedintelui Romaniei si confirma definitiv rezultatele sufragiului, hotaraste asupra contestatiilor avand ca obiect neconstitutionalitatea unui partid politic si asa mai departe'^[2]

Prevederilor de baza inscrise in Titlul V din Constitutia Romaniei li s-au adus importante precizari prin Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, in legatura cu profilul si natura acestei institutii. Astfel, Curtea Constitutionala este, potrivit legii sale de organizare, unica autoritate de jurisdictie constitutionala existenta in Romania, ea fiind independenta fata de orice alta autoritate publica si supunandu-se numai Constitutiei si prevederilor inscrise in legea sa organica. In lege se mai precizeaza ca 'Scopul Curtii Constitutionale este garantarea suprematiei Constitutiei'. Acelasi act normativ mai  stipuleaza ca nici o autoritate publica nu poate contesta competenta Curtii Contitutionale, Curtea fiind singura in drept sa hotarasca asupra competentei sale.

Este de observat ca de regula Curtea Constitutionala poate fi sesizata, inainte de promulgarea legilor, de catre o serie de factori de raspundere printre care Presedintele Romaniei, presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, presedintii Curtii Supreme de Justitie etc. In ce priveste regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului, conditia verificarii prealabile a constitutionalitatii legilor nu mai apare sesizarea in legatura cu eventuale prevederi neconstitutionale, urmand a se face numai dupa ce aceste regulamente vor fi fost votate.

In ceea ce priveste cetatenii, acestia nu au dreptul sa sesizeze Curtea Constitutionala inainte de promulgarea unei legi ci, cel mult, sa atentioneze un numar de 50 de deputati sau 25 de senatori, pentru ca acestia sa ia initiativa sesizarii Curtii Constitutionale. Cetatenii pot, in schimb, sa ridice exceptia de neconstitutionalitate in cadrul unor procese pendinte in fata instantelor judecatoresti, dar numai daca au un interes direct in solutionarea cauzelor respective.

O serie de atributii ale Curtii Constitutionale sunt de domeniul avizarii sau supravegherii respectarii unor proceduri. Cu numeroase implicatii politice este, de pilda, atributia prevazuta la art.146 lit.k) din Constitutie, care consacra dreptul Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic.

In ce priveste solutionarea sesizarii de constitutionalitate, care constituie - poate - functia cea mai importanta a Curtii Constitutionale, consideram necesar sa precizam ca in conformitate cu prevederile art.145 din Constitutia Romaniei, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.

In legatura cu prevederile art.145 alin.2 din Constitutie (in vechea redactare, textul fiind inlocuit in prezent cu art. 147(1)), s-au ridicat interesante probleme de interpretare cu privire la Decizia nr.1 din 17 ianuarie 1995 a Plenului Curtii Constitutionale privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate. Aceasta decizie - care a suscitat vii comentarii - a fost adoptata cu sase voturi, trei judecatori semnand o opinie separata (I), iar doi dintre acestia o a doua opinie separata (II).

Referindu-se la forta obligatorie a deciziilor Curtii Constitutionale, semnatarii opiniei majoritare amintesc ca 'o parte - deloc neglijabila - a doctrinei constitutionale asimileaza aceste decizii cu actele avand forta legii'. Totodata, majoritatea judecatorilor Curtii Constitutionale au opinat ca 'In cazul in care se ataca o lege prin care s-a aprobat o ordonanta a Guvernului, si aceasta a fost declarata neconstitutionala, nu se poate sustine ca ar fi afectat de acest viciu numai articolul unic al legii de abilitare, ci si continutul legii, adica dispozitiile legale ce au fost emise pe cale de ordonanta, deoarece aceasta a parasit domeniul de actiune al Guvernului si a intrat in regimul procedurii legislative'

Principala problema care a fost pusa in discutia Curtii cu prilejul adoptarii deciziei mentionate a fost in special aceea daca Curtea Constitutionala poate da nu numai o interpretare obligatorie a legii fundamentale a statului, dar si sa suspende actele normative contrare Constitutiei, substituindu-se organului legislativ, reglementarile stabilite de Curtea Constitutionala dobandind o valoare directa in procesul legiferarii.

Desi problema a fost deosebit de interesanta si a suscitat numeroase discutii, ea si-a gasit o rezolvare de fond de abia prin modificarea Legii nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, survenita la 25 iulie 1997. Remarcam in aceasta privinta introducerea la art.2 al legii mentionate a unui nou paragraf, avand urmatorul continut: 'In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. De asemenea, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei'.

In decursul existentei sale, Curtea Constitutionala a desfasurat o remarcabila activitate, adoptand un numar important de decizii ce au vizat fie problemele aplicarii temporare a legilor, exercitarea drepturilor electorale, autonomia parlamentara, echilibrul constitutional in conditiile separatiei puterilor, drepturile si libertatile cetatenesti, limitele mandatului reprezentativ, dreptul de organizare in grupuri parlamentare. Totodata, practica Curtii a contribuit la clarificarea unor concepte juridice ca, de pilda, conceptele de 'lege organica', 'delegare legislativa', 'avut obstesc', continutul si limitele dreptului de proprietate, ca si la cristalizarea unor reguli procedurale ce prefigureaza un autentic Cod de procedura constitutionala.

Este un fapt cert ca, pe parcursul anilor, Curtea Constitutionala a Romaniei s-a impus ca un important factor al promovarii principiilor statului de drept. Inspirata din experienta franceza si inscriindu-se intru totul pe linia 'modelului european' de control al constitutionalitatii legilor, ea nu poate fi considerata, in nici un caz, insa, ca o simpla 'reproducere' a modelului francez. Este suficient sa amintim deosebirile care exista intre cele doua sisteme in ceea ce priveste obligativitatea controlului (in Franta, necesara intotdeauna pentru legile organice si regulamentele celor doua Camere), termenul (o luna in Franta, dar in Romania nespecificat), tratatele considerate neconstitutionale (care nu intra in vigoare pe teritoriul francez), verificarea cazurilor in care a fost incalcata 'puterea reglementara' a Guvernului (atributiune specifica numai Frantei), exceptia de neconstitutionalitate in fata instantelor (recunoscuta si practicata in Romania, dar in Franta aflata  numai in stadiul de proiect) etc.

Consideram ca fiind cat se poate de semnificativ faptul ca, in cursul dezbaterilor privind perfectionarea cadrului constitutional al Romaniei, toate fortele politice s-au pronuntat in sensul intaririi rolului Curtii Constitutionale. Asa cum s-a aratat, prin reforma constitutionala din anul 2003 Curtea Constitutionala a dobandit noi atributii. Definita ca fiind « garantul suprematiei Constitutiei », ea solutioneaza conflictele juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor, iar Parlamentul a pierdut dreptul de a mentine cu o majoritate de doua treimi o lege declarata ca neconstitutionala.